Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 968/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 968/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 10147/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 968
Ședința publică de la 29 iunie 2015
PREȘEDINTE C. C.- judecător
A. D.- judecător
Grefier C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpații S. M. M. și S. L. R. împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții inculpați S. M. M. și S. L. R., ambii asistați de avocat A. D., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință învederându-se că au fost depuse la dosar motive scrise de apel pentru inculpatul S. L. R., prin intermediul apărătorului său ales.
Apelantul inculpat S. M. M. a declarat că înțelege să își retragă apelul formulat în cauză.
În raport de această împrejurare s-a luat declarație inculpatului S. M. M. în care s-a consemnat manifestarea acestuia de voință.
A fost audiat apelantul inculpat S. L. R., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
A. A. D. pentru apelanții inculpați S. M. M. și S. L. R., având cuvântul, critică hotărârea instanței de fond pentru faptul că nu a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată apelantului inculpat, neacordând eficiență sporită circumstanțelor personale ale inculpatului, făcândîn acest sens referire la atitudinea sinceră și cooperantă a apelantului inculpat S. L. R., atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, acesta fiind bine integrat în societate, cunoscut ca un om muncitor, singurul întreținător al familiei, infracțiunea săvârșită a avut un caracter izolat care nu se va mai repeta.
La data săvârșirii faptei, apelantul inculpat nu era conștient de situația juridică în care se afla iar prin comiterea infracțiunii nu au fost puse în pericol vieți omenești
A. A. D. solicită ca modul de executare a pedepsei aplicat apelantului inculpat să fie conform dispozițiilor art. 91 Cp – „suspendarea executări pedepsei sub supraveghere”, un mod suficient de executare pentru a-și atinge scopul educativ- preventiv al pedepsei, inculpatul fiind dispus să respecte obligațiile ce îi vor fi impuse.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a), avocatul apelantului inculpat, solicită admiterea apelului, declarat de inculpatul S. L. R. împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond
Pentru apelantul inculpat S. M. solicită ca instanța de apel să ia act de retragerea apelului de către inculpat
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită ca instanța de apel să ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul S. M. și obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, solicită respingerea apelului declarat de inculpatul S. L. R. împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._, ca nefondat, revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, fiind obligația apelantului inculpatului să cunoască hotărârea pronunțată anterior, să se intereseze ce s-a întâmplat cu acea hotărâre și ce presupune o astfel de hotărâre de condamnare pentru că în interiorul termenului de încercare, apelantul inculpat nu avea voie să comită o altă infracțiune, instanța de apel, nu are decât să pronunțe o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei,
Arată că apelantul inculpat a încredințat fiului său o mașină spre a o conduce pe drumurile publice, știind că nu posedă permis de conducere, faptă de pericol însă consecințele încălcării legii sunt aspre și singura modalitate prin care se poate executa pedeapsa este în regim de detenție, nefiind temeiuri pentru reducerea pedepsei pentru că inculpatul a mai încălcat legea, nu se poate vorbi de un incident izolat pentru că sunt două astfel de incidente, o dată a săvârșit infracțiunea de vătămare coporală pentru care a fost condamnat iar acum a săvârșit o infracțiune la regimul circulației rutiere, așa încât pedeapsa la minim aplicată de instanța de fond, inculpatului este una legală și justificată.
Apelantul inculpat S. M. M., având cuvântul, solicită ca instanța să ia act de retragerea apelului declarat
Apelantul inculpat S. L. R., având cuvântul, arată că regretă săvârșirea infracțiunii fiind de acord cu concluziile avocatului său.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 305 din data de 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._:
1. În baza art. 119 C.p. cu referire la art. 114 alin. 1 C.p. s-a aplicat inculpatului S. M. M., fiul lui L. R. și E., născut la data de 09.07.1996 în Dr.Tr.S., jud. M., domiciliat în comuna Pădina, ., CNP –_, măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână, pe o perioadă de 12 săptămâni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 113 și urm. C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p.
În baza art. 121 alin. 1 C.p. a fost obligat inculpatul S. M. M. ca, în perioada de 12 săptămâni:
- să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a județului M.;
- să nu se afle la nici un fel de manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice.
2. În baza art. 335 alin. 3 C.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul S. L. R., fiul lui C. și I., născut la data de 18.07.1972, în Dr.Tr.S., jud. M., domiciliat în comuna Pădina, ., CNP –_, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 15 alin. 1 și 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 83 alin. 1 C.p. din 1969, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 213/31.10.2013 a Judecătoriei Vînju M., definitivă prin d.p. nr. 820/R/19.12.2013 a Tribunalului M., s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății și în final, s-a dispus ca inculpatul S. L. R. să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, în regim de detenție.
A fost obligat inculpatul S. M. M. la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
A fost obligat inculpatul S. L. R. la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu Ș. Ș., desemnat pentru inculpatul S. M. M. în procedura de cameră preliminară conform delegației nr. 3966/2014, în cuantum de 200 lei, precum și onorariul cuvenit apărătorului din oficiu Ș. Ș., desemnat pentru inculpatul S. M. M. în cursul judecății conform delegației nr. 4663/2014, în cuantum de 300 lei, au rămas în sarcina statului și vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu Ș. Ș., desemnat pentru inculpatul S. L. R. în cursul judecății conform delegației nr. 4664/2014, în cuantum de 300 lei, a rămas în sarcina statului și va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 1526/P/2014 din 28.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 31.07.2014 sub nr._ au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 al. 1 Cp cu aplicarea art. 113 și următ. Cp, precum și inculpatul S. L. R., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 al. 3 Cp.
În actul de sesizare s-a reținut de procuror că, în data de 31.03.2014, ora 02:55, inculpatul S. L. R. a încredințat autoturismul marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare_, pentru a fi condus pe drumurile publice, inculpatului S. M. M., fiul său, despre care știa că nu posedă permis de conducere, acesta din urmă fiind depistat de organele de poliție pe DN56A, în localitatea Șimian, jud. M..
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare, declarația martorului I. J., adresa nr._/19.05.2014 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și declarațiile inculpaților S. M. M. și S. L. R..
Prin încheierea din 26.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății în cauză.
La solicitarea instanței, IPJ M. a comunicat fișele de cazier judiciar pentru cei doi inculpați.
De asemenea, la solicitarea instanței, Judecătoria Vânju M.-Biroul Executări Penale a înaintat copia sentinței penale nr. 213/31.10.2013 cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive cu privire la inculpatul S. L. R. și Serviciul de probațiune M. a comunicat referatul de evaluare întocmit în cauză pentru inculpatul S. M. M., cu adresa nr. 523/SP/22.01.2015.
Instanța a reținut că prin rechizitoriul cu care a fost învestită au fost trimiși în judecată inculpatul major S. L. R. și inculpatul S. M. M. care era minor la data săvârșirii infracțiunii, însă acesta devenise major la data sesizării instanței, adică la data de 31.07.2014, în condițiile în care inculpatul S. M. M. s-a născut la data de 09.07.1996 și împlinise 18 ani la data de 09.07.2014, adică anterior sesizării instanței la data de 31.07.2014. În atare situație, în conformitate cu prevederile art. 507 alin. 3 C.p.p., s-a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, iar nu potrivit procedurii aplicabile în cauzele cu inculpați minori.
În ședința publică din 05.12.2014, s-a procedat la audierea inculpaților S. M. M. și S. L. R. care au arătat că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor, că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cererile formulate de cei doi inculpați, de judecare potrivit procedurii simplificate, fiind încuviințate de instanță.
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 31.03.2014, în jurul orelor 02:55, inculpatul S. L. R. a încredințat autovehiculul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare_, pentru a fi condus pe drumurile publice, inculpatului S. M. M. - fiul său minor la data respectivă, despre care știa că nu posedă permis de conducere, ocazie cu care inculpatul S. M. M. a fost depistat de organele de poliție pe drumul public DN56A, în localitatea Șimian, jud. M..
Starea de fapt mai sus expusă a rezultat din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de constatare din 31.03.2014, declarație martor I. J., proces verbal de verificare din 08.05.2014, adresa nr._/19.05.2014 emisă de Instituția Prefectului – Jud. M. și declarații inculpați, material probator care se coroborează și cu declarațiile date de cei doi inculpați în fața instanței prin care aceștia au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor solicitând judecarea potrivit procedurii simplificate, cereri încuviințate de altfel de instanță.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S. M. M., mai sus expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 al. 1 Cp cu aplicarea art. 113 și următ. Cp. iar fapta inculpatului S. L. R., mai sus expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 al. 3 Cp.
De asemenea, s-a dat eficiență față de inculpați și prevederilor art. 396 alin. 10 C.p.p.
Referitor la inculpatul S. M. M. (minor la data săvârșirii infracțiunii, însă major la data sesizării instanței), prima instanță a reținut că, la data de 01.02.2014, au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală. Astfel, s-a constatat că potrivit Noului Cod penal, inculpaților minori nu li se mai pot aplica pedepse ci doar măsuri educative (neprivative sau privative de libertate, după caz), situație în care, în mod evident, s-a făcut aplicarea față de inculpatul S. M. M. a prevederilor Noului Cod penal.
Având în vedere cele mai sus expuse, în baza art. 119 C.p. cu referire la art. 114 alin. 1 C.p., s-a aplicat inculpatului S. M. M. măsura educativă a consemnării la sfârșit de săptămână, pe o perioadă de 12 săptămâni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 113 și urm. C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p.
De asemenea, în baza art. 121 alin. 1 C.p., a fost obligat inculpatul S. M. M. ca, în perioada de 12 săptămâni să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a județului M.; să nu se afle la nici un fel de manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice.
Cu privire la inculpatul S. L. R., prima instanță a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție astfel că acesta va răspunde penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului S. L. R., au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 alin. 1 C.p. după cum urmează: limitele de pedeapsă reduse urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.p.p., atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, însă și împrejurările și modul de comitere a infracțiunii în sensul că inculpatul S. L. R. i-a încredințat fiului său minor un autovehicul pentru a-l conduce pe drumurile publice, deși cunoștea că fiul său nu poseda permis de conducere.
De asemenea, la individualizarea pedepsei, a fost avut în vedere și faptul că inculpatul S. L. R. nu este la primul conflict cu legea penală ci acesta a mai fost condamnat prin s.p. nr. 213/31.10.2013 a Judecătoriei Vânju M., definitivă prin d.p. nr. 820/19.12.2013 a Tribunalului M., la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea de vătămare corporală (art. 181 C.p. din 1969) astfel că prezenta infracțiune dedusă judecății este săvârșită în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit de Judecătoria Vânju M., nefiind însă îndeplinite cerințele legale pentru reținerea stării de recidivă.
Față de cele expuse mai sus, în baza art. 335 alin. 3 C.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul S. L. R., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Față de faptul că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit de Judecătoria Vânju M., având în vedere Decizia nr. 1/17.01.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, obligatorie, precum și prevederile art. 15 alin. 1 și 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 83 alin. 1 C.p. din 1969, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 213/31.10.2013 a Judecătoriei Vînju M., definitivă prin d.p. nr. 820/R/19.12.2013 a Tribunalului M., dispunându-se executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății și în final dispunându-se ca inculpatul S. L. R. să execute pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, în regim de detenție.
În același timp, prima instanță a reținut că ulterior pronunțării din prezenta cauză dedusă judecății (și anume 13.02.2015), însă anterior redactării, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat la data de 16.02.2015 minuta deciziei nr. 3/16.02.2015 în dosarul nr._ /HP/P prin care a statuat că în aplicarea art. 6 C.p., stabilirea pedepsei în baza legii noi, în cazul pluralității de infracțiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea reținerea stării de recidivă postcondamnatorie cu revocarea suspendării condiționate, iar, potrivit Codului penal, condițiile recidivei postcondamnatorii cu privire la primul termen nu mai sunt întrunite, se determină conform art. 44 raportat la art. 39 Cod penal referitoare la pluralitatea intermediară.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații S. M. M. și S. L. R..
Prin motivele de apel, s-a criticat faptul că la pronunțarea soluției nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv starea de pericol redus a faptei, faptul că nu s-au produs nici un fel de consecințe, că inculpatul a avut o conduită bună după săvârșirea infracțiunii, a recunoscut și regretat fapta, este cunoscut în societate ca fiind un om integrat perfect, este singurul întreținător al familiei. Referitor la infracțiunea săvârșită, s-a considerat că reprezintă un incident izolat, fiind determinată de o împrejurarea imprevizibilă, fiind necesar să se întoarcă acasă din mun. T. S.. În plus, s-a mai susținut că inculpatul nu era conștient că se află în termenul de încercare al suspendării anterioare, deoarece nu a primit acasă sentința decât la data de 14.04.2014, iar fiind o persoană cu o pregătire rudimentară nu a putut lua cunoștință anterior de conținutul hotărârii. Raportat la aceste date, s-a apreciat că nu există indicii care să sugereze că scopul pedepsei nu ar fi putea fi atins prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.
Întrucât în timpul judecării cauzei în apel, inculpatul S. M. M. a învederat și faptul că înțelege să-și retragă calea de atac promovată în cauză, situație în care devin incidente prevederile 415 Cod procedură penală, această manifestare de voință fiind posibilă oricând, până la închiderea dezbaterilor la instanța de control judiciar, Curtea urmează să se ia act de voința apelantului inculpat privind retragerea apelului formulat.
Analizând, în continuare, apelul exercitat de apelantul inculpat S. L. R., sub aspectul modalității de executare a pedepsei stabilite de prima instanță pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (3) Cod penal, recunoscută în totalitate de inculpat, în procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, reglementată de dispozițiile art. 374 – 375 și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, Curtea constată că este nefondat.
Astfel, se constată că, inculpatul a primit o pedeapsă rezultantă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată anterior prin sentința penală nr. 213/31.10.2013 a Judecătoriei Vînju M., definitivă prin decizia penală nr. 820/19.12.2013a Tribunalului M. și cumulării, potrivit ar. 15 alin.1 și 2 din Legea nr. 187/2012, cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar, comisă ulterior în cursul termenului de încercare.
Modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pentru pluralitatea de infracțiuni, de către instanța de fond, respectiv prin cumularea pedepsei anteriore cu pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecății, este corectă, o atare soluție fiind confirmată ulterior de instanța supremă, care prin Decizia nr. 13/2015 pronunțată în procedura prevăzută de art.475 - 477 Cod procedură penală, ale cărei efecte sunt obligatorii de la data publicării în M.O. nr. 410 din10 iunie 2015, a stabilit că, în aplicarea art. 5 Cod penal, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune care, conform art. 41 alin. (1) Cod penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală aplicabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 alin. (1) Cod penal anterior.
Cât privește modalitatea de executare a unei astfel de pedepse, tot Înalta Curtea de Casație și Justiția a statuat printr-o decizie pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii (Decizie nr. 1717 ianuarie 2011) că aceasta nu poate fi decât în regim de detenție, posibilitatea de a dispune din nou suspendarea condiționată (și pentru identitate de rațiune, suspendarea sub supraveghere) fiind exclusă tocmai ca efect al revocării, care sancționează conduita infractorului, care în disprețul încrederii ce i s-a acordat și a posibilității de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, a săvârșit din nou o infracțiune, acest tratament sever găsindu-și justificarea în stare de periculozitate a acestuia care recidivează în condițiile date.
Nici susținerea apărării că, inculpatul nu era conștient de faptul că se află în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei anterioare, nu poate fi primită deoarece consultând sentința penală nr. 213/31.10.2013 a Judecătoriei Vînju M. precum și decizia penală nr. 820/19.12.2013 a Tribunalului M., se constată că inculpatul a fost prezent personal atât la judecarea cauzei la primă instanță, cât și în recurs, cale de atac pe care însuși inculpatul a declarat-o, astfel încât nu se poate considera că acesta nu a avut cunoștință de soluția pronunțată împotriva sa.
În lumina acestor considerații, criticile formulate de apelantul inculpat sunt vădit nefondate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine desființarea hotărârii, apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală.
Conform art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul S. M. M. împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ .
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. L. R. împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 13 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul S. M. M. la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Obligă inculpatul S. L. R. la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 150 lei.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 29 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
C. C. A. D.
Grefier,
C. G.
Red.jud.A.D.
j.f.I.M.
O.A. 03 Iulie 2015
| ← Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia nr. 966/2015.... | Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia nr. 853/2015.... → |
|---|
