Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia nr. 853/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 853/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 33068/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 853/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
PREȘEDINTE A. D. Judecător
C. C. Judecător
Grefier C. G.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. stanță din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de părțile civile G. M., G. C. și inculpatul E. V., împotriva sentinței penale nr. 529 din 6 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit: părțile civile G. M., G. C., asistate de avocați P. A. și N. G., apărători aleși, inculpatul E. V., reprezentat de avocat R. O., apărător ales și partea civilă S. C. de Urgență Nr.1 C.,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate alte cereri sau excepții s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat P. A. și N. G. pentru părțile civile, solicită admiterea apelului, reindividualizarea pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea blândă în raport cu gravitatea faptei, modul de săvârșire ce denotă intenție directă și premeditare. Cu privire la latura civilă arată că suma acordată nu acoperă suferințele morale cauzate părții civile și soției acestuia, impunându-se majorarea daunelor acordate și admiterea în totalitate a acțiunii civile formulată de G. C..
Avocat R. O. pentru inculpatul E. Virgiu, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței pe latură penală și rejudecând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia. Inculpatul a optat pentru procedura simplificată, iar în raport de limitele de pedeapsă reduse prin aplicarea disp. art. 39610 Cod procedură penală, pedeapsa aplicată este prea aspră, partea vătămată este cea care a inițiat conflictul, în mod corect au fost respinse pretențiile civile.
Arată că daunele în sumă de 10.000 lei solicitate reprezintă cheltuielile ocazionate de incapacitatea de muncă sau pierderile suferite de societatea inculpatului, or profitabilitatea societății nu poate fi reținută în contextul declarației martorului audiat la solicitarea părții civile care a arătat că le-a împrumutat părților civile bani, nu s-a identificat persoana care ar fi prestat muncă în gospodărie, astfel că apreciază nejustificate probator pretențiile civile.
De asemenea, mai arată că daunele morale nu sunt dovedite, nu se fac referiri în declarațiile de martori, la pretinse suferințe psihice, dimpotrivă partea vătămată la 2 – 3 zile de la incident era prin cartier, conducând mașina.
Solicită respingerea apelului declarat de partea civilă G. C. deoarece suferințele acesteia, boala, etc, nu sunt în legătură de cauzalitate cu fapta inculpatului. Cu privire la latura penală, arată că nu sunt fondate criticile formulate.
Părțile civile, prin apărător, solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat, nu este corectă reținerea stării de provocare – daunele morale și materiale acordate în mod corect au fost dovedite.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a apelurilor formulate de părțile civile și de inculpat, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, corespunde gravității faptei comise, cuantumul despăgubirilor a fost apreciat just și dovedit corespunzător, despăgubirile materiale au fost solicitate în cuantum exagerat, suma de 40.000 lei este disproporționată cu prejudiciul moral cauzat, având în vedere participarea părții vătămate la conflictul soldat cu propria vătămare, această sumă constituie o adevărată sursă de îmbogățire fără justă cauză, solicită respingerea apelului părților civile.
Avocat pentru părțile civile în replică, arată că suferințele acestora continuă și în prezent, G. M. continuă tratamentul pentru a putea vorbi, mânca, etc.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 529 din 6 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art.386 alin.1 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul E. V. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. art. 181 alin1 C.p. în infracțiunea prev. de art. 182 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p.
În baza art. 182 alin.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p. cu aplic. art. 375 C.p.p. ,art.396 alin.10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul E. V., fiul lui M. și F., născut la data de 16.08.1993 în C., domiciliat în C., . A, ., CNP_, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul 71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art. 81 C.p. de la 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni, calculat potrivit art. 82 C.p. de la 1969 Cp
În baza art. 71 al. 5 C.p. de la 1969 cu aplic. art.5 Cp a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.p. de la 1969.
În baza art. 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. M. și a fost obligat inculpatul E. V. la plata sumei de 50.000 lei, din care suma de 40.000 lei reprezintă daune morale și suma de 10.000 lei reprezintă daune materiale.
În baza art. 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă G. C. .
In baza art. 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ. a fost obligat inculpatul E. V. la plata către partea civila S. Județean C. de Urgenta a sumei de 2124,17 lei actualizata cu indicele de inflație la data plații efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții civile G. M..
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul E. V. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr. 5520/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului E. V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev.de art. 181 alin.1 C.p.
Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal, instanța a retinut următoarele:
La data de 11.04.2013, în jurul orei 23.00, partea vătămată, G. M., s-a deplasat împreună cu martorii P. C., A. Ș. I. și O. A., după ce consumaseră băuturi alcoolice, la localul "F.", situat în C. pe ., în data de 12.04.2013, în jurul orei 02.00, între partea vătămată și inculpatul E. V. a avut loc o altercație, aceștia adresându-și injurii, împrejurare în care s-au lovit reciproc, după care cei doi au ieșit din incinta localului menționat și au urcat în autoturismul marca SEAT cu nr. de înmatriculare_, aparținând inculpatului E. V..
După câteva minute, partea vătămată și inculpatul E. V. au coborât din autoturism, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele, aceasta căzând pe sol, după care, inculpatul E. V. a plecat cu autoturismul.
În acest context, învinuitul Ș. C. și martorul P. I. i-au acordat primul ajutor părții vătămate, care se afla în stare de inconștiență, împrejurare în care, profitând de starea părții vătămate, învinuitul Ș. C. i-a sustras telefonul mobil.
Fiind audiat, inculpatul E. V. a declarat că, întrucât partea vătămată a încercat să-l lovească și i-a adus injurii, a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona feței.
Învinuitul Ș. C. nu a recunoscut fapta de sustragere a telefonului mobil aparținând părții vtămate.
Declarația inculpatului E. V. în sensul că l-a agresat pe G. M. s-a coroborat cu: declarațiile martorilor G. V. Eusebio, M. I. E., N. C. F., P. F., D. M. L., A. Ș. A. și P. I. aceștia arătând că între învinuit și partea vătămată a avut loc un conflict verbal, împrejurare în care inculpatul E. V. l-a lovit pe G. M. cu pumnii în zona feței, precum și cu concluziile certificatului medico-legal nr. 612/A2 din data de 22.04.2013.
De altfel, potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 612/A2 din data de 22.04.2013 leziunile traumatice ale numitului G. M. pot avea vechimea din data de 12.04.2013 și pot fi rezultatul lovirii cu corp dur, necesitând 55 zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor.
Susținerile învinuitului Ș. C. în sensul că nu a sustras telefonul mobil aparținând părții vătămate, G. M., au fost înlăturate ca nesincere având în vedere declarațiile martorului L. M., care a arătat că a primit telefonul menționat de la învinuit, precum și datele generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice din care a rezultat faptul că în data de 12.04.2013, ora 16.10 a fost introdusă în telefonul părții vătămate cartela telefonică cu nr._, cartelă care îi aparținea învinuitului Ș. C..
P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Ș. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, d, g C.pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ având în vedere împrejurările și consecințele comiterii faptei, valoarea relativ modică a prejudiciului, care, de altfel, a fost recuperat, precum și faptul că învinuitul nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că scopul preventiv educativ al legii penale se va realiza prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ într-un mod mai eficient.
Referitor la infracțiunea de tâlhărie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de E. V., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în ceea ce privește latura obiectivă. Astfel, s-a reținut că E. V. nu a exercitat acte de violență în scopul deposedării de bunuri a părții vătămate.
Cu privire la fapta de lipsire de libertate în mod ilegal, întrucât, din probele administrate în cauză, nu a rezultat că G. M. ar fi urcat în autoturismul numitului E. V. împotriva voinței sale, nefiind întrunite, astfel, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 189 C.pen. în ceea ce privește latura obiectivă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Referitor la infracțiunea de furt a sumei de bani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de E. V., întrucât din probele administrate a rezultat dubiu asupra existenței faptei.
Conform concluziilor certificatului medico-legal nr. 612/A2 din data de 22.04.2013 leziunile traumatice ale numitului G. M. pot avea vechimea din data de 12.04.2013 și pot fi rezultatul lovirii cu corp dur, necesitând 55 zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor.
Conform raportului de expertiză medico legală nr. 1869/A/24.11.2014 întocmit de către IML C., partea vătămată G. M. a suferit leziuni ce au necesitat 120 de zile de îngrijiri medicale, interval ce include și pe cele 55 de zile de îngrijiri medicale; status posttraumatism cranio-facial acut, vechi de 18 luni, fractură dublă de mandibulă paramediană dreapta și subcondiliană joasă stânga cu deplasare, operată prin osteosinteză cu plăcuțe și șuruburi miniaturizate în ambele focare, fractură orbito-sinusală dreapta cu minimă deplasare, osteită mandibulaă dreapta în vechi focar de fractură paramedian dreapta cu fistulă la nivelul 42 prin care se evacuează o cantitat moderată de secreție purulentă. De asemenea, s-a precizat că pentru leziunile prezentate și complicațiile apărute ( osteita mandibulară și fistulă), partea vătămată G. M. a necesitat circa 120 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, interval ce include și pe cele 55 de zile îngrijiri medicale acordate inițial, cu mențiunea că leziunile traumatice prezentate nu i-au pus în primejdie viața acestuia.
Din material probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt, în data de 12.04.2013, inculpatul E. V. a lovit-o cu pumnii în zona feței pe partea vătămată G. M., provocându-i, astfel, leziuni care au necesitat pentru vindecare 120 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au pus în primejdie viața părții vătămate.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului E. V. dată în faza de cercetare judecătorească care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în faza de urmărire penală și concluziile raportului de expertiză medico legală din care rezultă că partea vătămată G. M. a suferit leziuni ce au necesitat 120 de zile de îngrijiri medicale, interval ce include și pe cele 55 de zile de îngrijiri medicale;
În drept, fapta inculpatului E. V., care în data de 12.04.2013, a lovit-o cu pumnii în zona feței pe partea vătămată G. M., provocându-i, astfel, leziuni care au necesitat pentru vindecare 120 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1 C.p.
Analizând textele de lege care incriminează fapta comisă de inculpat, prin prisma dispozițiilor art. 5 din actualul Cod penal - instanța a constatat că textul din actualul cod penal care incriminează această infractiune, respectiv art. 194 alin.1 lit.b C.pen. are același regim sancționator față de vechea reglementare, dispozițiile art. 182 alin.1 C.p. de la 1969, care prevăd pentru infracțiunea în cauză pedeapsa închisorii, de la 2 ani la 7 ani .
Totodată, având în vedere Decizia CCR nr. 265/06.05.2014 publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014 potrivit căreia dispozitiile art. 5 C.p. sunt constitutionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanta apreciază că față de pedeapsa pe care urmează să o aplice inculpatului, și modalitatea de individualizare a executării pedepsei, dispozitiile Codul penal de la 1969 sunt mai favorabile raportate la dispozitiile noului Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p. de la 1969, scopurile pedepsei prevăzute de art.52 C.p. de la 1969, reținând în acest sens gradul de pericol social al faptei săvârșite, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei confirmată prin lipsa antecedentelor penale, astfel că va putea înțelege gradul de pericol social al faptelor sale, reținându-se totodată și faptul că acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta.
Față de aceste aspecte, instanta a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, iar în ceea ce privește modalitatea de executare se impune suspendarea conditionată a executării pedepsei.
Referitor la latura civila instanta retine ca potrivit art. 1357 C. civ. cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savrsita cu vinovatie este obligat sa il repare.
Din textul anterior mentionat se desprind elementele raspunderii civile delictuale si anume:fapta ilicita comisa cu vinovatie, existenta unui prejudiciu cauzat prin aceasta si legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si actiunea ilicita.
Pentru dovedirea despăgubirilor privind daunele materiale solicitate de către partea vătămată G. M., au fost audiați doi martori, astfel încât în privința despăgubirilor pentru daunele materiale solicitate de partea civilă G. M., instanta a retinut ca fiind dovedită suma de 10.000 lei.
Față de aceste aspecte, instanta a constatat că prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale nu a fost dovedit în totalitate, motiv pentru care actiunea civilă având ca obiect daune materiale va fi admisă în parte.
În privinta despăgubirilor pentru daune morale pretinse de către partea civilă G. M., instanta le-a admis în parte, pentru următoarele considerente: Daunele morale constau in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la sănătatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate si onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
Urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel in cauza in plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vatamarii, măsura afectării, precum si măsura in care parții vătămate i-a fost afectata viața sociala sau familiala, s-a apreciat ca suma de 40.000 lei reprezintă daune morale lei reprezintă o recuperare justa patrimoniala a prejudiciului nepatrimonial suferit. Suma de 40.000 lei reprezintă daune morale lei este considerata o reparație justa si integrala a prejudiciului moral produs, ținând seama de principiul reparației integrale si echitabile a oricărei daune si de necesitatea ca aceasta forma de reparație sa nu se convertească . de imbogatire fara justa cauza. De aceea suma solicitata de partea civila este mare si nu se justifica fata de împrejurările cauzei, acțiunea civila urmând a fi admisa numai in limitele arătate.
În ceea ce privește prejudiciul moral produs părții civile G. C., instanța nu a acordat daunele morale solicitate de către acesta, întrucât acordarea unor despăgubiri bănești pentru prejudiciu moral are rolul de a compensa suferința suferită de partea vătămată .În speță, numita G. C. nu a dovedit în nici un fel cum i-a fost afectată viața sociala sau familiala, prin vătămarea suferită de către soțul său, partea civilă G. M.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile G. M., G. C. și inculpatul E. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită este prea aspră în condițiile în care a urat procedura abreviată a recunoașterii învinuirii prev. de art. 375, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în raport de atitudinea sa sinceră manifestată încă de la debutul urmăririi penale impunându-se orientarea acesteia spre minim, ținând cont și de lipsa atencedentelor penale, dar și de împrejurarea că partea vătămată este cea care a pornit conflictul, urcându-se la el în masină, fără a solicita reținerii provocării în sensul art. 73 lit. b Cod penal de la 1969, dar și atitudinea nesinceră a părții vătămate care l-a acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
În ceea ce privește latura civilă, a susținut că acordarea daunelor materiale în cuantum de 10.000 de lei este nejustificată, partea civilă nefăcând dovada unui asemenea prejudiciu, declarațiile martorului audiat nefiind coroborate cu declarațiile părților civile, sub aspectul necesității împrumutului în cuantum de 20.000 lei în contextul pretinsei prosperități a societății administrate de inculpat.
Apelanții părți civile G. M. și G. C. au criticat sentința entru nelegalitate și netemeinicie, atât în ceea ce privește latura penală, cât și cea civilă a cauzei.
În motivarea apelurilor au susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport de gravitatea faptei comise și circumstanțele reale în care a fost săvârșită, de gravitatea rezultatului produs, inclusiv a afecțiunilor cardiace pricinuite de același inculpat, situație în care instanța de fond trebuia să se orienteze la o pedeapsă către maximul special.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile au susținut că daunele morale acordate părții vătămate G. M. sunt derizorii, iar neacordarea daunelor solicitate de soția acestuia, pe motiv că nu sunt dovedite, este netemeinică în ansamblul probelor administate în cauză, care relevă că ambele părți civile au suferit depresii după săvârșirea faptei, fiindu-le afectată viața de familie, imaginea în societate, activitatea societății comerciale, declanșându-se alte afecțiuni.
În concluzie, apreciază că se impunea stabilirea unor daune morale care să compenseze toate suferințele cauzate prin infracțiune pe parcursul mai multor ani.
În drept, apelurile au fost întemeiate pe disp. art. 421 alin. 1 pct.2 lit. a Cod procedură penală.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate de inculpatul E. V. și de părțile civile G. M. și G. C. sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Probatoriul administrat în faza de urmărire penală, recunoscut și însușit în totalitate de inculpat, care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, a recunoașterii vinovăției, demonstrează fără echivoc că la data de 12.04.2013, pe fondul unui conflict avut în aceeași seară în localul „F.” din mun. C., în timp ce se aflau pe stradă, inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele în urma cărora acesta a căzut pe sol, după care a plecat la volanul autoturismului personal. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1869/A/24.11.2014 întocmit de IML C., în urma loviturilor aplicate de inculpat partea vătămată G. M. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr total de 120 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, interval ce include cele 55 de zile de îngrijiri stabilite inițial prin certificatul medico-legal nr. 612/A2/22.04.2013, respectiv fractură dubl de mandibulă paramediană dreapta și subcondiliană joasă stânga cu deplasare, operată prin osteosinteză cu plăcuțe și șuruburi miniaturizate în ambele focare, fractură orbito-sinusală dreapta cu minimă deplasare, în raport de numărul inițial de zile de îngrijiri constatate intervenind complicații ulterioare, respectiv osteită mandibulară în focar de fractură paramedian.dreapta cu fistulă la nivelul 42.
În drept, fapta inculpatului de a aplica lovituri părții vătămate care au produs leziuni constatate medico-legal pentru a căror vindecare au fost necesare inițial un număr de 55 zile de îngrijri medicale, complicate în evoluție, prelungindu-se la 120 de zile de îngrijiri medicale, în raport cu rezultatul final produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal de la 1969.
În raport de această încadrare juridică a infracțiunii progresive dedusă judecății, limitele de pedeapsă sunt între 2 și 7 ani închisoare, iar prin aplicarea cauzei de atenuare a răspunderii prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, incidentă în raport de opțiunea inculpatului de a fi judecat în procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, acestea se reduc cu o treime, ajungând între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare.
Pedeapsa aplicată inculpatului este prin urmare egală cu minimul special prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal redus cu o treime, iar în cauză nu se identifică împrejurări care să imprime faptei caracter atenuat. Contrar susținerilor inculpatului, simpla lipsă antecedentelor penale nu are o asemnea semnificație, iar atitudinea sinceră și cooperantă a fost valorificată deja prin reducerea limitelor cu o treime.
În același timp, nu poti fi primite nici criticile părții civile G. M., pedeapsa aplicată inculpatului fiind just individualizată, fiind valorificate plural toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal de la 1969.
Probatoriul testimonial administrat în faza urmăririi penale a relevat că partea vătămată G. M. a inițiat conflictul verbal cu inculpatul, adresându-i acestuia expresii jignitoare n incinta localului „La F.”, cei doi îmbrâncindu-se reciproc. Atitudinea necorespunzătoare a părții vătămate a continuat și după ce barmanul i-a scos pe cei doi din local, proferând amenințări și injurii la adresa inculpatului, urcându-se chiar în mașina acestuia.
În acest context, iritat în mod evident de această atitudine și în mod nejustificat și disproporționat, inculpatul l-a lovit cu pumnul la nivelul feței și cu piciorul în zona toracică, doborându-l pe asfalt, unde și-a pierdut cunoștința.
În aceste condiții, în care partea vătămată a avut o contribuție majoră la crearea contextului factual ce a determinat agresarea sa, iar în cursul urmăririi penale a avut o conduită nesinceră, încercând să inducă în eroare organele judiciare, susținând că inculpatul i-a aplicat lovituri pentru a-l deposeda de telefonul mobil și de o sumă importantă de bani, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță corespunde pe deplin circumstanțelor reale în care a fost comisă fapte și rezultatului socialmente periculos, respectiv lezarea integrității corporale și sănătății părții vătămate.
Nefondate sunt și criticile formulate de inculpat și părțile civile în ceea ce privește stabilirea daunelor morale și materiale.
În ceea ce privește daunele materiale, Curtea apreciază că în mod corect a fost acordată părții civile suma de 10.000 lei cu acest titlu, declarațiile martorilor D. G. C. și I. D. R. fiind just evaluate și cenzurate de prima instnață sub aspectul forței probante și obiectivității, acestea coroborându-se parțial cu concluziile expertizei medico legale întocmite. În raport de numărul mare de zile de îngrijiri medicale constatate, de complicațiile survenite în starea sănătății părții civile, de intervențiile chirurgicale la care a fost supus, este plauzibil că aceasta a cheltuit suma arătată pentru medicamente și tratamente medicale la domiciliu, transport la unitățile sanitare în vederea examinărilor medicale, pe parcursul celor 120 de zile de îngrijiri medicale.
Cu privire la criticile formulate cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea reține că aceastea reprezintă o modalitate, creată jurisprudențial, de atenuare a prejudiciului suferit de victima unei infracțiuni ori delict civil ce nu se obiectivează în realitatea înconjurătoare, în contrast cu daunele materiale, ce antrenează o micșorare a patrimoniului victimei ca urmare a producerii faptei păgubitoare (respectiv distrugeri de bunuri, cheltuieli pentru tratamente medicale, pentru decesul victimei etc.).
Daunele morale reprezintă un prejudiciu de natură pur psihică al victimei, constând în suferințede natură fizică (dureri, suferințe provocate de tratamente etc.) ori pur psihice (prejudiciul estetic, de agrement, afectarea negativă a vieții sociale, profesionale, de familie etc.), motiv pentru care nu există nici un criteriu, nici măcar jurisprudențial pentru stabilirea cuantumului acestor daune, fiind lăsate la aprecierea instanței.
În speță, Curtea constată că leziunile produse ca urmare directă infracțiunii, vindecabile prin îngrijiri medicale de 120 zile de îngrijiri medicale nu justifică acordarea unor daune morale în cuantum superior celui stabilit de prima instanță, suma de 40.000 lei fiind judicios acordată. Totodată, simpla pronunțare a hotărârii de condamnare a inculpatului pentru fapta ilicită reprezintă o formă de atenuare a prejudiciului moral suferit de partea civilă, în concluzie, Curtea apreciază că prima instanță a procedat legal și temeinic la proporționalizarea acestora, urmând a fi înlăturate criticile părții civile sub acest aspect.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă G. C., Curtea constată că aceasta nu are calitatea de subiect pasiv al infracțiunii săvârțite de inculpat, nefiind parte a raportului de drept penal dedus judecății, astfel că nu este îndreptățită la vreo formă de reparație civilă, morală sau materială, așa cum temeinic și legal a reținut prima instanță.
În raport de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1lit. b) Cod procedură penală, constatând neîntemeiate criticile formulate, și că nu există motive de desființare a hotărârii care să poatp fi reținute din oficiu, va respinge apelurile declarate de inculpat și părțile civile ca nefondate.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile G. M., G. C. și inculpatul E. V., împotriva sentinței penale nr. 529 din 6 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 150 lei.
Obligă fiecare din părțile civile la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de cîte 75 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2015.
A. D. C. C.
Grefier,
C. G.
Red.jud. C.I.
j.f.SCM
I.B.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 968/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 987/2015. Curtea de... → |
|---|
