Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 861/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 861/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 2342/101/2014
Dosar nr._ - Legea 241/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 861
Ședința publică de la 12 Iunie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE - R. E. C.
JUDECĂTOR - E. M. M.
GREFIER - C. G.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror E. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării de la data de 29 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul formulat de partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., apelant S. R. prin reprezentantul legal Agenția Națională de Administrare Fiscală privind pe inculpata B. A. A., împotriva sentinței penale nr. 27/16.02.2014 a Tribunalul M.,
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 27/16.02.2014 a Tribunalul M., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public și însușită de inculpată, prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. A. A. în infracțiunile prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și 38 alin. 1 C.p..
În temeiul art.386 alin.1 din noul Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea din oficiu a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B. A. A., respectiv: din infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005; evaziune fiscală, prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 și evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și 38 alin. 1 C.p., în infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005; evaziune fiscală, prev. de art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005 și evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 41 și art.33 lit.a din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal, a condamnat pe inculpata B. A.-A., fostă M., fiica lui I. și J., născută la data de 14.12.1971, în C., jud. D., CNP -_, domiciliată în Dr. Tr. S., .. 3, ., ., județul M., CI . nr._, căsătorită, studii superioare, administrator al S.C. A. TRADE IMPEX SRL Dr. Tr. S., fără antecedente penale, la 1 (un) an închisoare.
În baza art.396 alin.5 Cpp, rap.la art.17 alin.2, rap.la art. 16 alin.1, lit.b din noul Cod de procedură penală, a dispus achitareae inculpatei B. A.-A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal.
În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal, a condamnat pe inculpata B. A.-A. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a teza a II-a, lit.b și c din Codul penal de la 1968, pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în conformitate cu disp. art. 66 din vechiul Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 din vechiul Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a teza a II-a, lit.b și c din Codul penal de la 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. 2 din din Codul penal de la 1968.
În baza art. 33 lit.a – art.34 alin.1 lit.b și art. 35 alin.1 din Codul penal de la 1968, cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata B. A.-A. să execute, în final, pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1, lit.a teza a II-a, lit.b și c din Codul penal de la 1968, în cond art. 71 cp, și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a teza a II-a, lit.b și c din Codul penal de la 1968, pedeapsă ce se va executa în conformitate cu disp. art. 66 din vechiul Cod penal.
În baza art.86 indice 1 din Codul penal de la 1968, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 Cod penal.
În baza art. 86 indice 3 alin.1 și 2 C.p. pe durata termenului de încercare, inculpata B. A. A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele ce vor fi fixate de acest serviciu; să anunțe, în prealabil, la Serviciul de Probațiune pe lângă Tribunalul M. orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice la Serviciul de Probațiune pe lângă Tribunalul M. și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice la Serviciul de Probațiune pe lângă Tribunalul M. informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 și art. 86 ind. 4 din Codul penal de la 1968, privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 12 din Legea 241/2005, inculpata B. A.-A. nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost aleasă, va fi decăzută din drepturi.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei sentințe la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.
În baza art.25, rap. la art.397 din noul Cod de procedură penală, s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., reprezentat legal de A.N.A.F., prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
A obligat inculpata B. A.-A. să plătească suma de 102.551 lei către partea civilă S. R., reprezentat legal de A.N.A.F., prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat, sumă ce se va actualiza în raport de rata inflației, începând cu data scadenței și până la momentul plății efective.
În baza art.404 alin. 4 lit. c Cp.p., s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța nr. 247/P/2013 din 21.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M. asupra imobilului din Dr. Tr. S., .. 3, ., aflat în proprietatea inculpatei B. A.-A..
În baza art.274 alin.1, 2 și 3 din noul Cod de procedură penală, a obligat pe inculpata B. A. A. la plata sumei de 2.661 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.161 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, iar suma de 1.500 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de judecată, din care suma de 500 lei reprezintă contravaloarea onorariului cuvenit expertului B. C..
În baza art. 274 alin.1 teza finală din noul Cod de procedură penală, suma de 150 lei, ce reprezintă cotă-parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată în faza a cercetării judecătorești, I. P., conform delegației nr.2021/13.05.2014, emisă de Baroul M.), a rămas în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 28.03.2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M. rechizitoriul nr. 247/P/2013 din 27.03.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei B. A.-A., fostă M., pentru săvârșirea infracțiunilor de: evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005; evaziune fiscală, prev. de art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005; evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și 38 alin. 1 C.p..
După înregistrarea rechizitoriului pe rolul Tribunalului M., în procedura de Camera preliminară, inculpata B. A.-A. nu a formulat cereri sau excepții, raportat la administrarea probelor în faza de urmărire penală și la modul de efectuare a actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală.
Judecătorul de Cameră Preliminară, din oficiu, a constatat că, faptele care au făcut obiectul cercetărilor în dosarul de urmărire penală nr.247/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, respectiv, infracțiunile de evaziune fiscală, sunt infracțiuni care, în primă instanță, revin spre competentă soluționare tribunalului, că Tribunalul M. este instanță competentă material și teritorial să soluționeze cauza de față, că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și la cheltuielile judiciare și că nu se impune invocarea din oficiu a unor cereri și excepții.
Prin încheierea nr.20/29.04.2014, Judecătorul de Cameră Preliminară a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpata B. A.-A. pentru faptele în legătură cu care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Înainte de prima zi de înfățișare, cu chitanța . 8 nr._ din 11.04.2014 (f.44 d.i.), inculpata a făcut dovada achitării sumei de 9.743 lei, reprezentând contribuții sociale nevirate la bugetul de stat.
Fiind audiată în instanță, inculpata B. A.-A. (f. 52 d.i) a declarat că, în calitate de administrator al societății ., având studii superioare economice, a ținut evidența contabilă primară a societății, însă, neprofesând niciodată, evidența contabilă era ținută în continuare de expertul contabil Cacaliceanu E. cu care nu a încheiat un contract de prestări servicii, ci a avut doar o înțelegere verbală. A mai arătat că, aceasta din urmă îi spunea că este ocupată, dar că întocmește actele în timp util, lucru despre care a aflat ulterior că nu s-a întâmplat, și că, expertul contabil decedând în anul 2012, nu a mai reușit să clarifice situația.
Inculpata a mai declarat că nu a solicitat compensarea sau rambursarea TVA-ului, așa încât nu înțelege de ce s-a reținut în sarcina sa infracțiunea prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, a arătat că nu a știut că firma sa a fost declarată inactivă, iar, la urmărirea penală, nu i s-au solicitat și actele din care rezultau stocurile de marfă perisabilă, pentru care apreciază că nu i se pot calcula taxe și impozite, nefiind valorificate, deși a făcut vorbire despre ele, așa încât, nu știe în ce măsură expertizele efectuate în cursul urmăririi penale au avut în vedere și acest aspect.
Procurorul a solicitat, în circumstanțiere, întocmirea unui referat de evaluare psiho-socială pentru inculpată, referat care s-a depus ulterior la filele 58-59 d.i..
În apărare, inculpata B. A.-A. a solicitat proba cu înscrisuri, întocmirea unei expertize contabile și a depus la dosar un set de documente acte și contabile ce vizează perioada 01.01._07 (f. 25-43) și copii de pe procese-verbale pentru produse expirate sau perisabile (f. 60-79 d.i).
Instanța a prorogat discutarea probei cu expertiza contabilă după audierea expertului care a întocmit raportul de expertiză contabilă la urmărirea penală.
S-a procedat la audierea în instanță a expertului contabil B. C. (f. 87 d.i), aceasta arătând că, la momentul efectuării expertizei, nu a avut la dispoziție procesele-verbale de perisabilitate, însă, chiar dacă le-ar fi avut, acestea nu ar fi influențat rezultatul expertizei, întrucât stocul de marfă l-a reținut la valoarea de 400.000 lei lipsă în gestiune, și nu ca vânzare de marfă, drept pentru care nici nu a calculat impozit pe profit, iar, în situația în care ar fi reținut acel stoc ca marfă vândută, prejudiciul calculat ar fi fost mai mare. De asemenea, a arătat că, a calculat cheltuielile deductibile pentru întreaga valoare, și nu separat, până la momentul declarării inactive a societății, întrucât a constatat că există bonuri de vânzare a mărfii și după momentul declarării inactive a firmei.
După audierea expertului, instanța a respins cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză contabilă, cu motivarea că inculpata a fost de acord cu concluziile expertizei întocmite în cursul urmăririi penale și nu a avut de formulat obiecțiuni, obiecțiunile ridicate de inculpată fiind, de altfel, lămurite ulterior și prin răspunsurile scrise depuse de expertul contabil la dosar.
Astfel, din oficiu, față de precizările expertului contabil, instanța i-a pus acestuia în vedere să precizeze, în scris, valoarea prejudiciului, în condițiile în care cheltuielile deductibile și TVA –ul deductibil aferent ar fi fost calculat separat, până la momentul declarării inactivității firmei, și nu per ansamblu, cum s-a procedat în expertiză.
Răspunsul expertului s-a depus pentru termenul din 08.10.2014 la filele 91-95 d.i., iar prin adresa din 17.11.2014 (f. 108 d.i.), a solicitat acordarea unui onorariu în cuantum de 600 lei, întrucât a întocmit în cauză un supliment la raportul de expertiză și a alocat timp pentru a participa la ședința de judecată, la solicitarea instanței.
Prin încheierea din 17.11.2014, instanța a apreciat întemeiată, în parte, cererea formulată de expertul contabil B. C., privind acordarea unui onorariu și a admis-o pentru suma de 500 lei, sumă la care va fi obligată inculpata, ca și cheltuială de judecată, în ipoteza condamnării acesteia, sau care se va avansa de către stat, în situația achitării inculpatei.
Inculpata B. A. A. a formulat obiecțiuni la răspunsul formulat în scris de către expertul contabil, expertul răspunzând la obiecțiuni prin adresa din 27.01.2015 ( f. 116-117 d.i.).
La termenul din 11.02.2015, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. A. A. în infracțiunile prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și 38 alin. 1 C.p., arătând că infracțiunea prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 nu mai este încriminată.
Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost însușită și de inculpată, prin apărător.
Instanța, analizând și coroborând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale cu materialul probator administrat nemijlocit pe parcursul cercetării judecătorești, a reținut următoarele:
Societatea ., al cărui asociat unic și administrator este inculpata B. A.-A. s-a înființat la data de 01.07.2007, fiind înregistrată la ORC M. sub nr. J_, CUI_, având ca obiect principal de activitate „comerț cu amănuntul cu vânzare predominant de produse alimentare, băuturi și tutun (cod CAEN 4711), sediul social în Dr. Tr. S., .. 3, ., ., județul M..
Având studii superioare în domeniul economic, inculpata B. A.-A. este persoana care a întocmit evidența contabilă a societății (respectiv acte contabile primare cât și balanțe de verificare, deconturi de TVA etc., declarații fiscale), însă, în perioada 01.07.2007 – 01.01.2012, deși avut un angajat cu contract individual de muncă, a calculat și a reținut, dar nu a virat către bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă aferente (CAS asigurați, șomaj asigurați, CASS asigurați, impozit pe salarii) și nu a condus evidența contabilă, nu a declarat obligațiile fiscale privind TVA de plată și impozitul pe profit datorate bugetului de stat (doar cele aferente anului 2008).
Începând cu 01.04.2008, societatea S.C. A. TRADE IMPEX SRL avea obligația, conform art. 152-153 din Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003), să se înregistreze ca plătitor de TVA, întrucât activitatea comercială desfășurată a depășit plafonul de 35.000 euro, cifră de afaceri.
Întrucât inculpata nu a depus declarațiile fiscale privind TVA de plată și impozit pe profit, începând cu 07.10.2010, societatea a fost declarată inactivă de către organele fiscale, conform Ordinului ANAF 2499/21.09.2009.
Cu toate acestea, pe perioada cât a figurat inactivă, respectiv 07.10.2010 – 30.09.2011, societatea S.C. A. TRADE IMPEX SRL, administrată de inculpată, a efectuat în continuare operațiuni comerciale de vânzare cu amănuntul de produse alimentare către persoane fizice, prin magazinul alimentar din .. 6, realizând venituri (pe bază de bonuri fiscale) pe care nu le-a înregistrat integral în evidența contabilă.
Organele fiscale au apreciat în urma verificărilor fiscale efectuate în anul 2012 la S.C. A. TRADE IMPEX SRL Dr. Tr. S., prin procesul-verbal nr. 3689 din 03.08.2012, că, în perioada 01.07._12, administratorul și asociatul unic B. A.-A. nu a condus evidența contabilă, nu a declarat obligațiile fiscale datorate bugetului de stat, privind TVA de plată, impozitul pe profit, obligațiile cu stopaj la sursă, stabilind un prejudiciu creat bugetul consolidat al statului în suma totală de 218.980 lei (inclusiv penalități și majorări de întârziere), din care suma de 9.453 lei a reprezentat contribuțiile cu reținere la sursă nevirate către bugetul de stat.
Pentru stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, în cursul urmăririi penale, pe baza documentelor de evidență contabilă primară și parțial sintetice, aferente perioadei 2007 – 2012, dar și a evidenței contabile reconstituite în baza actelor depuse de inculpată pentru perioada aferentă anilor 2010-2012, expertul contabil B. C. desemnat în cauză a efectuat o expertiză contabilă judiciară, din concluziile căreia (filele 45-82 d.u.p) a rezultat că, în perioada 01.07.2007–01.01.2012, S.C. A. TRADE IMPEX SRL Dr. Tr. S. nu a evidențiat și declarat TVA aferent bonurilor fiscale eliberate de casa de marcat și perisabilităților, în sumă de 63.696 lei, depunând la organele fiscale doar două deconturi de TVA în trimestrele III și IV 2008, ambele cu sold negativ, adică cu TVA de restituit de la bugetul de stat.
De asemenea, expertiza contabilă a stabilit că, deși începând cu 07.10.2010, S.C. A. TRADE IMPEX SRL Dr.Tr.S. a fost declarată inactivă de către organele fiscale, administratorul B. A.-A. a derulat operațiuni comerciale în valoare totală de 446.060 lei, din care a înregistrat, ca vânzări, doar suma de 45.567 lei, stocul de marfă în sumă de 400.493 lei fiind valorificat fără înregistrarea în actele contabile a veniturilor realizate, societatea nebeneficiind pe această perioadă de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferentă achizițiilor (fiind declarată inactivă).
S-a mai stabilit că inculpata B. A.-A. a depus la organele fiscale Declarațiile - 100- privind obligațiile de plată la bugetul de stat (impozit pe profit datorat) doar pentru anul 2008.
Prejudiciul cauzat bugetului de stat, reprezentând TVA de plată și impozit pe profit neînregistrate în actele contabile și nedeclarate organelor fiscale, este de 149.894 lei (din care TVA 118.053 lei și 31.841 lei impozit pe profit), la care se adaugă contribuții cu reținere la sursă (CAS asigurați, CASS asigurați, șomaj asigurați, impozit pe salarii, reținute de la salariatul societății) înregistrate, dar nedeclarate organelor fiscale și nevirate la bugetul de stat, în sumă de 9.453 lei.
Reportul de expertiză fiscală nu a fost contestat de către inculpată și nici de către ANAF.
Înainte de prima zi de înfățișare, cu chitanța . 8 nr._ din 11.04.2014 (f.44 d.i.), inculpata B. A.-A. a făcut dovada achitării sumei de 9.743 lei, reprezentând contribuții sociale nevirate la bugetul de stat.
În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea inculpatei - care a invocat faptul că la urmărirea penală nu i s-au solicitat și actele din care rezultau stocurile de marfă perisabilă, pentru care apreciază că nu i se pot calcula taxe și impozite, nefiind valorificate, așa încât, nu știe în ce măsură expertiza efectuată a avut în vedere și acest aspect - instanța a audiat expertul contabil care a întocmit raportul de expertiză de la urmărirea penală, iar aceasta a precizat că, la momentul efectuării expertizei, nu a avut la dispoziție procesele-verbale de perisabilitate, însă, chiar dacă le-ar fi avut, acestea nu ar fi influențat rezultatul expertizei, întrucât stocul de marfă l-a reținut la valoarea de 400.000 lei lipsă în gestiune, și nu ca vânzare de marfă, drept pentru care nici nu a calculat impozit pe profit, iar, în situația în care ar fi reținut acel stoc ca marfă vândută, prejudiciul calculat ar fi fost mai mare.
De asemenea, a arătat că, a calculat cheltuielile deductibile pentru întreaga valoare, și nu separat, până la momentul declarării inactive a societății, întrucât a constatat că există bonuri de vânzare a mărfii și după momentul declarării inactive a firmei.
Față de precizările din declarația dată de expertul contabil, instanța i-a pus acestuia în vedere, din oficiu, să precizeze, în scris, valoarea prejudiciului, în condițiile în care cheltuielile deductibile și TVA –ul deductibil aferent ar fi fost calculate separat, până la momentul declarării inactivității firmei, și nu per ansamblu.
Răspunsul scris al expertului s-a depus pentru termenul din 08.10.2014 (f.91-95 d.i.), acesta fiind completat și cu răspunsul la obiecțiunile invocate ulterior de inculpată, depus la filele 116-117 d.i..
În concluzie, s-a stabilit că, prin neîntocmirea evidenței contabile pentru întreaga perioadă de desfășurare a firmei . SRL, prin neevidențierea, nedeclararea la organele fiscale și prin neachitarea la bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor sociale datorate, inculpata B. A.-A. a produs un prejudiciu la bugetul de stat în sumă de 112.004 lei.
D. fișa de cazier judiciar a inculpatei B.-A. A. (f. 34 d.u.p.) rezultă că acesta nu are antecedente penale.
Starea de fapt reținută de instanță a rezultat din întregul material probator administrat în cauză, respectiv: plângerea penală nr. 3949/31.08.2012 a ANAF - DGFP M. prin care solicită efectuarea de cercetări penale față de numita B. A.-A., sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de evaziune fiscală; procesul-verbal de sesizare din oficiu nr. 2230/31.03.2013 al Poliției municipiului Dr. Tr. S. din care rezultă faptul că numita B. A.-A. nu a virat către bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în perioada iulie 2007 - iulie 2012; raportul de expertiză contabilă judiciară (f. 45 – 82 d.u.p); decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală la . SRL (filele 223 – 232); adresa nr._ a ONRC privind furnizarea unor informații de bază referitoare la societatea administrată de inculpată (f. 235 – 246 d.u.p.); fișa sintetică a plătitorului de taxe și impozite (f. 203 – 219 d.u.p.); declarația inculpatei B. A.-A. din cursul urmăririi penale (f. 25-26); acte contabile ce vizează perioada 01.01._07 (f. 25-43 d.i.) și copii de pe procese-verbale pentru produse expirate sau perisabile (f. 60-79 d.i), declarația dată în instanță de expertul contabil B. C. (f. 87 d.i); răspunsul scris al expertului contabil (f. 91-95 d.i.), răspunsul la obiecțiunile formulate de inculpată ( f. 116-117 d.i.), coroborate toate inclusiv cu declarația dată de inculpată în cursul cercetării judecătorești (f. 52 d.i).
În ceea ce privește încadrarea în drept a faptelor, s-a constatat că, inculpata B. A.-A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și 38 alin. 1 C.p..
D. punct de vedere al încadrării juridice, formal, raportat la data săvârșirii faptelor (01.07.2007 – 01.01.2012), la data emiterii rechizitoriului, la modificările legislative survenite în timp atât la Legea nr. 241/2005, cât și la Codul penal, față și de dispozițiile legale privind aplicarea legii penale mai favorabile, se constată că, din punct de vedere al încriminării, al cuantumului pedepselor, a situațiilor care pot constitui circumstanțe atenuante sau agravante și a pedepselor în caz de concurs de infracțiuni, legea penală mai favorabilă o reprezintă în speță Legea nr. 241/2005, forma în vigoare de la 23 iunie 2010, și Codul penal de la 1968, așa încât, în mod greșit s-au reținut prin actul de sesizare a instanței dispozițiile art. 35 alin.1 din noul C.pen.(referitoare la forma continuată a infracțiunii) și disp.art. 38 alin. 1 din noul C.pen. (referitoare la concursul de infracțiuni), în loc de disp.art. art. 41 din Codul penal de la 1968 și disp.art. 33 lit.a din vechiul Cod penal.
Față de cele reținute, în temeiul art.386 alin.1 din noul Cod de procedură penală, instanța a dispus din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, respectiv: din infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005; evaziune fiscală, prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 și evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și 38 alin. 1 C.p., în infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005; evaziune fiscală, prev. de art. 8 alin.1 din Legea nr. 241/2005 și evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 41 și art.33 lit.a din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal.
În drept, fapta inculpatei B. A.-A., care, în calitate de administrator al . SRL, în perioada 01.07.2007 – 01.01.2012, a reținut de la personalul salariat, dar nu a declarat și virat, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, contribuțiile cu reținere la sursă (CAS, CASS, fond șomaj, impozit pe salarii, etc.) în sumă de 9.453 lei, prejudiciind astfel bugetul de stat, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal.
Fapta inculpatei B. A.-A., care, în calitate de administrator al . SRL, în perioada 01.07.2007 – 01.01.2012, a omis evidențierea în actele contabile ale societății a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate, nu a declarat organelor fiscale obligațiile fiscale privind plata TVA și a impozitului pe profit, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 30.781 lei - impozit pe profit și cu suma de 71.770 lei - TVA de plată, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a acestor infracțiuni, s-a constatat că, din conținutul infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rezultă că elementul material se realizează prin reținerea de la personalul salariat, dar nedeclararea și nevirarea, în cel mult 30 zile de la scadență, a contribuțiilor cu reținere la sursă, iar, din conținutul infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, rezultă că elementul material se realizează prin neînregistrarea în evidențele contabile a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate, și prin nedeclararea la organele fiscale a obligațiilor fiscale privind plata TVA și a impozitului pe profit, urmarea imediată a elementului material fiind producerea unui prejudiciu bugetului de stat, legătura de cauzalitate fiind evidentă.
Cu privire la latura subiectivă, instanța a apreciat că, față de probele administrate în cauză, rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpată cu vinovăție sub forma intenției directe și prezentă pericolul social specific acestor infracțiuni.
Referitor la infracțiunea de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal, reținută în sarcina inculpatei B. A. A., instanța a constatat că, din probele administrate în cauză rezultă că intenția inculpatei - prin neînregistrarea în evidențele contabile a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate, prin nedeclararea la organele fiscale a obligațiilor fiscale privind plata TVA și a impozitului pe profit și prin reținerea de la personalul salariat, dar nedeclararea și nevirarea, în cel mult 30 zile de la scadență, a contribuțiilor cu reținere la sursă - a fost aceea de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate de societatea . SRL bugetului de stat, iar nu de a obține fără drept sume cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Față de această situație, instanța a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public și însușită de inculpată, prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata B. A. A. - respectiv din infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005; evaziune fiscală, prev. de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 și evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și 38 alin. 1 C.p. -, în infracțiunile prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și 38 alin. 1 C.p..
Pentru aceleași considerente, instanța a dispuse achitarea inculpatei B. A. A., în baza art.396 alin.5 Cpp, rap.la art.17 alin.2, rap.la art. 16 alin.1, lit.b din noul Cod de procedură penală, întrucât, din probele administrate în cauză rezultă că intenția inculpatei a fost aceea de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate de societatea . SRL bugetului de stat, iar nu de a obține fără drept sume cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Mai mult, potrivit art. 116 din OG nr. 92/2003, pentru a opera compensarea prin care se sting creanțele statului sau unităților administrativ teritoriale cu creanțele debitorului, reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, creanțe care trebuie să fie certe, lichide și exigibile, este necesar ca organul fiscal competent să constate această operațiune și să emită o decizie, în acest sens, aspect care nu este incident în speța de față.
Instanța a constatat că, în cauză, pentru infracțiunile săvârșite, inculpatei B. A. A. nu i se aplica o sancțiune administrativă, conform art. 10 alin.1 din Legea nr. 241/2005, întrucât, aceasta nu a achitat prejudiciul cel mai târziu până la primul termen de judecată, plata sumei de 9.743 lei, cu titlu de contribuții sociale nevirate la bugetul de stat, fiind apreciată doar o plată parțială și nesemnificativă a prejudiciului.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei B. A. A. pentru infracțiunile prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, toate cu aplic. art. 41 și art.33 lit.a din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, faptul că inculpata a săvârșit două fapte în formă continuată și în concurs, urmarea imediată, constând în perturbare disciplinei contabile și financiar-fiscale ce trebuie să guverneze raporturile dintre societățile comerciale și stat, producerea unei stări de pericol din cauza fraudelor fiscale, amploarea pe care acest gen de infracțiuni economice o înregistrează la nivel de țară, împrejurarea că inculpata nu are antecedente penale, că prejudiciul este destul de însemnat (aproximativ 25.000 euro), dar și că, după săvârșirea faptelor, a avut o atitudine cooperantă cu organele de cercetare penală și cu instanța de judecată.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că, aplicarea față de inculpata B. A. A. a unei pedepse principale de 1 (un) an închisoare ( pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal), și a unei pedepse principale de 3 (trei) ani închisoare, și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a teza a II-a, lit.b și c din Codul penal de la 1968, pedeapsă ce se va executa în conformitate cu disp. art. 66 din vechiul Cod penal ( pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal), sunt apte și suficiente pentru atingerea scopurilor punitiv, preventiv și educativ al pedepsei.
Față de faptul că inculpata B. A. A. a săvârșit o infracțiune de natură economică, se apreciază ca fiind necesară și aplicarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a teza a II-a, lit.b și c din Codul penal de la 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. 2 din Codul penal de la 1968.
Cum inculpata este la prima abatere de la legea penală, are doi copii, dintre care unul minor, este absolventă de studii economice superioare de lungă durată și a manifestat disponibilitate pentru achitarea prejudiciului (aspect care rezultă din plata parțială a prejudiciului, respectiv a sumei de 9.743 lei, cu titlu de contribuții sociale neplătite la timp), instanța a apreciat că, scopul pedepsei principale poate fi atins și fără executarea sa efectivă, motive pentru care, în baza art.86 indice 1 din Codul penal de la 1968, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În cauză, instanța dând eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea 241/2005, astfel că, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpata B. A.-A. nu va putea fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale, iar dacă a fost aleasă, va fi decăzută din drepturi.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive, prezenta sentință se comunica la Oficiul Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că, în cursul urmăririi penale, prin adresa nr. MH_ din 17.03.2014, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a comunicat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 218.980 lei, stabilită prin Decizia de Impunere întocmită de organele de inspecție fiscală la S.C. A. TRADE IMPEX SRL Dr. Tr. S. (inclusiv obligații fiscale accesorii).
Tot în cursul urmăririi penale, pentru prejudiciul nerecuperat, în sumă de 159.317 lei, stabilit prin raportul de expertiză contabilă judiciară, în temeiul art. 249 alin. 1 C.p.p., s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra imobilului din Dr. Tr. S., .. 3, ., ., județul M., aflat în proprietatea inculpatei B. A.-A. (până la concurența sumei de 159.317 lei).
În cursul cercetării judecătorești, ANAF - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., prin AJFP M. nu a depus la dosar cerere de constituire ca parte civilă, deși a fost legal citată, iar juristul ANAF – DGRFP C. – AJFPM M. a depus împuternicire la dosar și a studiat cauza.
D. concluziile raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, necontestat de ANAF, coroborat cu răspunsul scris al expertului depus în cursul cercetării judecătorești (f.91-95 d.i.), și completat și cu răspunsul la obiecțiunile invocate ulterior de inculpată, depus la filele 116-117 d.i., instanța a reținut că, în cauză, prin neîntocmirea evidenței contabile pentru întreaga perioadă de desfășurare a firmei . SRL, prin neevidențierea, nedeclararea la organele fiscale și prin neachitarea la bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor sociale datorate, inculpata B. A.-A. a produs un prejudiciu la bugetul de stat în sumă de 112.004 lei [obligațiile bugetare neachitate, în sumă de 140.352 lei, stabilite prin raportul inițial de expertiză contabilă, diminuându-se cu suma de 28.324 lei, valoarea TVA dedusă la stocul de marfă existent la 30.09.2010, și devenind 112.028 lei, din care se scade și suma de 24 lei (pentru perioada 01.10.2010 – 07.10.2010, dată după care societatea inculpatei devine inactivă, fără drept de deducere a TVA-ului, obligațiile de plată privind TVA diminuându-se cu TVA deductibil de 24 lei)].
Astfel, s-a reținut că prejudiciul se compune din: contribuții cu reținere la sursă – 9.453 lei, impozit pe profit 30.781 lei (nu s-a calculat impozit pe profit pentru stocul de marfă găsit lipsă în gestiune la data de 31.12.2011) ; și TVA de plată –71.770 lei .
D. prejudiciul de 112.004 lei, inculpata a achitat până la prima zi de înfățișare suma de 9.743 lei, cu titlul de contribuții sociale nevirate la bugetul de stat.
Pentru considerentele de mai sus, instanța, în baza art.25, rap. la art.397 din noul Cod de procedură penală, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., reprezentat legal de A.N.A.F., prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., și să obligat inculpata B. A.-A. să plătească suma de 102.551 lei către partea civilă S. R., reprezentat legal de A.N.A.F., prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului de stat, sumă ce se va actualiza în raport de rata inflației, începând cu data scadenței și până la momentul plății efective.
Pentru aceleași considerente, față de faptul că prejudiciul cauzat bugetului de stat, în sumă de 102.551 lei nu a fost recuperat, în baza art.404 alin. 4 lit. c Cp.p, instanța a menținut măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța nr. 247/P/2013 din 21.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M. asupra imobilului din Dr. Tr. S., .. 3, ., ., aflat în proprietatea inculpatei B. A.-A..
Întrucât inculpata B. A. A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, față de disp.art.274 alin.1, 2 și 3 din noul Cod de procedură penală, instanța a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 2.661 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.161 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, iar suma de 1.500 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de judecată, din care suma de 500 lei reprezintă contravaloarea onorariului cuvenit expertului B. C. – față de faptul că, în cursul cercetării judecătorești, inculpata nu a achitat onorariul provizoriu de expert stabilit de instanță pentru prestația expertului B. C..
În baza art. 274 alin.1 teza finală din noul Cod de procedură penală, suma de 150 lei, ce reprezintă cotă-parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată în faza a cercetării judecătorești, I. P., conform delegației nr.2021/13.05.2014, emisă de Baroul M.), au rămas în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel partea civilă S. R., prin ANAF- DRGFP C., precizând că instanța de fond în mod neîntemeiat a admis doar în parte acțiunea civilă.
Potrivit probelor administrate, s-a reținut săvârșirea faptei de evaziune fiscală, în forma prevăzută de art.6, art.8 alin.1 și art.9 alin.1 lit.b din legea nr.241/2005, de către inc. B. A., în calitate de administrator al . SRL.
Astfel, la solicitarea organelor de cercetare penală au fost înaintate procese verbale privind inspecția fiscală generală efectuată la . SRL și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată.
Prin sesizarea nr.3949/31.08.2012, organul fiscal a comunicat totodată prejudiciul adus bugetului de stat, modul de determinare a acestuia, întinderea sa – 218.980 lei, respectiv TVA, impozit pe profit și contribuții la reținere la sursă. Concluziile raportului de expertiză au evidențiat, de asemenea un prejudiciu în cuantum de 244.425 lei, reprezentând TVA în sumă de 149.894 lei, impozit pe profit în sumă de 31.841 lei și contribuții cu reținere la sursă în sumă de 94.531 lei.
Solicită admiterea apelului în ceea ce privește latura civilă și pe fond, admiterea cererii de constituire parte civilă a Statului R., pentru întreaga sumă de 218.980 lei, cu obligarea inculpatei la plata către partea civilă.
Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, instanța de apel constată că prezenta cale de atac a fost formulată de partea civilă invocându-se numai critici privind latura civilă a procesului, latura penală devenind astfel definitivă prin neapelare.
Prin sentința penală nr.27/2015 a Tribunalului M. s-a dispus condamnarea inculpatei B. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.6 din legea 241/2005, art.9 alin.1 lit.b din legea 241/2005, ambele cu aplicarea art.41 C.p., anterior, reținându-se că, în calitate de administrator al . SRL, în perioada 01.07.2007 – 01.01.2012, a reținut de la personalul salariat, dar nu a declarat și virat, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, contribuțiile cu reținere la sursă (CAS, CASS, fond șomaj, impozit pe salarii, etc.) în sumă de 9.453 lei, prejudiciind astfel bugetul de stat, ceea ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal.
Totodată, inculpata B. A.-A., în calitate de administrator al . SRL, în perioada 01.07.2007 – 01.01.2012, a omis evidențierea în actele contabile ale societății a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate, nu a declarat organelor fiscale obligațiile fiscale privind plata TVA și a impozitului pe profit, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 30.781 lei - impozit pe profit și cu suma de 71.770 lei - TVA de plată, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 din Codul penal de la 1968 și cu aplic.art. 5 din Noul Cod penal.
Apelul părții civile este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
D. concluziile raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, coroborat cu răspunsul scris al expertului depus în cursul cercetării judecătorești (f.91-95 ), și completat și cu răspunsul la obiecțiunile invocate ulterior de inculpată, depus la filele 116-117 ., rezultă că prin neîntocmirea evidenței contabile pentru întreaga perioadă de desfășurare a firmei . SRL, prin neevidențierea, nedeclararea la organele fiscale și prin neachitarea la bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor sociale datorate, inculpata B. A.-A. a produs un prejudiciu la bugetul de stat în sumă de 112.004 lei - obligațiile bugetare neachitate, în sumă de 140.352 lei, stabilite prin raportul inițial de expertiză contabilă, diminuându-se cu suma de 28.324 lei, valoarea TVA dedusă la stocul de marfă existent la 30.09.2010, și devenind 112.028 lei, din care se scade și suma de 24 lei pentru perioada 01.10.2010 – 07.10.2010, dată după care societatea inculpatei devine inactivă, fără drept de deducere a TVA-ului, obligațiile de plată privind TVA diminuându-se cu TVA deductibil .
Prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară s-a reținut că prejudiciul se compune din: contribuții cu reținere la sursă – 9.453 lei, impozit pe profit 30.781 lei (nu s-a calculat impozit pe profit pentru stocul de marfă găsit lipsă în gestiune la data de 31.12.2011) ; și TVA de plată –71.770 lei .
D. prejudiciul de 112.004 lei, inculpata a achitat până la prima zi de înfățișare suma de 9.743 lei, cu titlul de contribuții sociale nevirate la bugetul de stat.
Impozitul pe profit a fost calculat ca diferență între veniturile realizate din vânzarea mărfurilor și cheltuielile deductibile aferente și ținând cont de impozitul forfecar pentru perioada mai 2009 – septembrie 2010, impozitul pe profit neînregistrat în cuantum de 31.841 lei a fost diminuat cu plățile efectuate în contul impozitului pe profit din care 1060 lei pentru impozitul neînregistrat și nedeclarat, rezultând un impozit pe profit de plată în sumă de 3.3781 lei. Prin raportul de expertiză nu s-a calculat impozit pe profit pentru stocul de marfă găsit lipsă în gestiune de către organele de inspecție fiscală la data de 31.12.2011, ci doar pentru veniturile rezultate din bonurile fiscale de vânzare a mărfurilor.
Prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmit în cursul judecății s-a precizat că începând cu data de 7.10.2010 societatea administrată de inculpată a fost declarată inactivă, conform ordinului ANAF 2499/21.09.2009, iar înregistrarea în scopul de TVA a fost anulată.
În balanța de verificare aferentă lunii iunie 2010, s-a identificat un stoc de marfă la valoarea de vânzare de 244.277,41 lei și un adaos comercial înregistrat în valoare de 33.250,60 lei.
La data de 30 iunie 2010 pentru toate entitățile economice exista obligația inventarierii patrimoniului pentru recalculare a stocurilor ca urmare a modificării TVA de la 19% la 24%, conform normelor de aplicare a codului fiscal.
Nu a fost prezentat și nici întocmit un proces verbal de inventarierea stocurilor deținute de societatea administrată de inculpată.
Stocul de marfă identificat în balanța de verificare întocmită la data de 30.09.2010 a fost de 205.350 lei.
În ceea ce privește cheltuielile deductibile, prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară s-a prevăzut că s-a avut în vedere inclusiv perioada în care societatea a fost declarată inactivă, iar pentru stocul de marfă calculat la data de 30.09.2011, pe baza evidenței contabile întocmite în perioada 1.04.2008 – 3.09.2010, și valorii de vânzare a mărfurilor aprovizionate după data de 30.09.2010, stoc ce era în sumă de 446.060 lei, nu s-a calculat impozit pe profit întrucât acesta nu a fost considerat generator de venituri rezultate din vânzare și lipsă în gestiune la data verificării stării de fapt.
Trebuie menționat ca în cursul urmăririi penale, prin adresa nr. MH_ din 17.03.2014, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a comunicat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 218.980 lei, stabilită prin Decizia de Impunere întocmită de organele de inspecție fiscală la S.C. A. TRADE IMPEX SRL Dr. Tr. S. (inclusiv obligații fiscale accesorii).
Tot în cursul urmăririi penale, pentru prejudiciul nerecuperat, în sumă de 159.317 lei, stabilit prin raportul de expertiză contabilă judiciară, în temeiul art. 249 alin. 1 C.p.p., s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului aflat în proprietatea inculpatei B. A.-A. (până la concurența sumei de 159.317 lei).
În cursul cercetării judecătorești, ANAF - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., prin AJFP M. nu a depus la dosar cerere de constituire ca parte civilă, deși a fost legal citată, iar prin motivele de apel partea civila nu a argumentat temeiurile de fapt si de drept care sa susțină stabilirea unui prejudiciu mai mare decât cel acordat de prima instanța.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., se va respinge apelul formulat de apelanta parte civila S. R., prin ANAF, prin DRGFP C., ca nefundat. In temeiul art. 275 alin 2 Cpp,, va obliga apelanta parte civila,aflata in culpa procesuala, la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelul formulat de apelanta parte civila S. R., prin ANAF, prin DRGFP C. împotriva sentinței penale nr. 27/2015 a Tribunalului M., ca nefondat .
In temeiul art. 275 alin 2 Cpp, obligă apelanta parte civila la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publica de la 12.06.2015.
Președinte, Judecător,
R. E. C. E. M. M.
Grefier,
C. G.
Red.jud.M.E.M.
J.fond:F.B.
SG/25.06.2015/5 ex.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia nr. 966/2015.... → |
|---|
