Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 1069/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1069/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 12216/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 1069
Ședința publică de la 15 iulie 2015
PREȘEDINTE V. T.- judecător
G. C.- judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 25 iunie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelului declarat de partea civilă M. T. împotriva sentinței penale nr. 193 din data de 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, privind pe inculpații V. R. G. F., B. C. M. și D. R. I..
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 193 din data de 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._,
I. Au fost respinse ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată formulate de către reprezentantul Ministerului Public și partea civilă M. T..
II. În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 181 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 91 din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, a fost achitat inculpatul V. R. G. F., fiul lui C. M. și C. C., născut la data de 04.05.1994, în mun. Slatina, jud. O., domiciliat în ., jud. O.. CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969. În temeiul dispozițiilor art. 91 din Codul penal din 1969 aplică inculpatului 1000 lei amendă administrativă.
În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 181 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 91 din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, a fost achitat inculpatul D. R. I., fiul lui R. și A. L., născut la data de 13.02.1995, în mun. Slatina, jud. O., domiciliat în mun. Slatina, bld. A.I. C., nr. 9, .. B, ., jud. O.. CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 99 și urm. din Codul penal din 1969. În temeiul dispozițiilor art. 91 din Codul penal din 1969 aplică inculpatului 1000 lei amendă administrativă.
În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 181 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 91 din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, a fost achitat inculpatul B. C. M., fiul lui S. și I., născut la data de 09.09.1991, în mun. Slatina, jud. O., domiciliat în .. CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969. În temeiul dispozițiilor art. 91 din Codul penal din 1969 aplică inculpatului 1000 lei amendă administrativă.
III. În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de persoana vătămată/partea civilă M. T., domiciliat în comuna Slătioara, ., CNP_, jud. O..
IV. În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de 300 lei fiecare, stabilite potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală (av. J. F. – delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 240/2014; av. I. C. D. – delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 238/2014) rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin încheierea din 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, instanța în baza art. 278 ind.1 alin.8 lit. „c” Cpp a admis plângerea formulată de petentul M. T., împotriva Ordonanței nr. 3012/P/2012 din 28.10.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, in contradictoriu cu intimații V. R. G. F., B. C. M. și D. R. I., a desființat Ordonanța nr. 3012/P/2012 din 28.10.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și a reținut cauza spre judecare în complet legal constituit cu privire la săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C.p., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c C.p. ( V. R. G.), furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C.p. cu aplic. art. 99 și urm. C.p. ( D. R. I.) și complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C.p., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c. C.p. ( B. C. M.). Totodată, a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților V. R. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C.p., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c C.p., D. R. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C.p. cu aplic. art. 99 și urm. C.p. și B. C. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C.p., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c. C.p. A dispus citarea numiților V. R. G. F., B. C. M. și D. R. I. în calitate de inculpați și a părții vătămate M. T..
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că prin rezoluția din data de 04.07.2012 s-a început urmărirea penală față de învinuitul V. R. G. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. a C.pen., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c C.pen. și față de învinuitul D. R. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. a C.pen., cu aplic, art. 99 și urm. C.pen. Prin ordonanța din data de 05.04.2013, au fost extinse cercetările și a fost începută urmărirea penală față de învinuitul B. C. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C.pen. rap. Ia art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. a C.pen., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c C.pen. În fapt, s – a reținut că la data de 28.05.2012, numitul M. T., de 70 ani, din . a formulat plângere penală sesizând faptul că în ziua de 13.05.2012, după ora 12.00 a surprins doi tineri necunoscuți pe proprietatea sa numită "Lacurile M." în timp ce sustrăgeau 16 lansete cu mulinete și 16 undițe, proprietatea sa personală, care fuseseră lăsate ancorate la pescuit pe malul lacului. În acel context, unul dintre ei a motivat părții vătămate că au luat sculele de pescuit crezând că sunt abandonate pe malul lacului în timp ce celălalt tânăr s-a furișat în spatele părții vătămate, ghemuindu-se la pământ și prin surprindere M. T. a fost împins de primul tânăr peste celălalt, în urma căzăturii suferind leziuni la nivelul coloanei, fiind internat ulterior în spital, autorii părăsind locul faptei cu toate undițele sale și celelalte ustensile de pescuit(minciog, grapă vegetație etc.). În consecință, partea vătămată M. T. a solicitat efectuarea de cercetări pentru identificarea autorilor și tragerea lor la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Instanța a mai reținut că petentul parte vătămată M. T. deține în proprietate suprafața de 4 hectare teren delimitat prin șanț, pe raza comunei Slătioara, în apropierea locului cunoscut în zonă sub denumirea „Păduricea Z.” și a digului barajului de pe râul O.. Pe acest teren, partea vătămată a amenajat două lacuri de agrement (scăldat și pescuit) în care accesul altor persoane este permis numai cu consimțământul proprietarului. Fiind audiat, partea vătămată M. T. a declarat că în ziua de 13.05.2013, în jurul orelor amiezii s-a deplasat singur la lacurile sale, unde lăsase toate undițele la pescuit, pentru a verifica starea acestora, moment în care ajuns pe malul unuia dintre lacuri, a surprins asupra faptului doi tineri care îi sustrăgeau toate articolele de pescuit, undițele fiind strânse la un loc, tip snop, unul ținându-le la un loc iar celălalt legându-le cu un fir de nailon, cei doi fiind identificați ulterior de organele de poliție ca fiind învinuiții D. R.-I. și V. R.-G.-F.. În momentul abordării lor de către partea vătămată, învinuitul D. R. I. a motivat proprietarului că nu a știut că sunt undițele sale crezând că au fost abandonate pe malul lacului, timp în care învinuitul V. R.-G.-F. era așezat în poziția ghemuit, iar celălalt l-a împins pe M. T. care s-a împiedicat și a căzut pe spate, suferind leziuni traumatice la nivelul coloanei cervicale și lombare. Ulterior, petentul parte vătămată M. T. a fost internat în perioada 12-21.11.2012 la Spitalul Clinic de Urgență B.-A. din București, fiind supus unei intervenții chirurgicale. Tot din cercetări a rezultat că intimații învinuiți D. R.-I. și V. R.-G.-F. au fost văzuți cu un motoscuter în ziua respectivă în zona lacurilor petentului având asupra lor mai multe undițe identificate ulterior ca fiind ale petentului, undițe cu care au plecat pe motoscuter și o parte din acestea au fost restituite de către intimații învinuiți petentului.
În faza de urmărire penală, petentul parte vătămată a arătat că uneltele de pescuit erau profesionale și aveau o valoare mult mai mare decât cea reținută în actele de urmărire penală ca urmare a restituirii unei părți din bunurile sustrase.
Fiind audiați la urmărirea penală, învinuitul D. R.-I. nu a recunoscut comiterea furtului, arătând că nu a fost surprins de partea vătămată în timp ce sustrăgea uneltele de pescuit și că nu l-a agresat fizic pe partea vătămată M. T., pretențiile acestuia fiind nefondate, iar învinuitul V. R.-G. a recunoscut comiterea faptei, declarând că la data de 13.05.2012 a luat împreună cu D. R.-I. mai multe unelte de pescuit de pe malul lacului M., fără a le număra, le-a legat pe toate la un loc cu un fir de nailon, lăsându-le pe mal lângă luciul apei și au plecat în parcul din spatele bisericii Slătioara, de unde l-au sunat pe prietenul lor învinuitul B. C. M., care a venit cu autoturismul tatălui său marca Opel Astra nr._, au împărțit între ei trei toate uneltele de pescuit și au plecat.
În raport de aceste aspecte, instanța, prin încheierea din data de 17.02.2014, a apreciat că în sarcina intimatului învinuit V. R. G. se poate reține cel puțin infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C.p., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c C.p., în sarcina intimatului învinuit D. R.-I. se poate reține cel puțin infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C.p., cu aplic. art. 99 și urm. C.p., în sarcina intimatului învinuit B. C. M. se poate reține cel puțin infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a C.p., cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c C.p., iar pentru garantarea dreptului la apărare, pentru administrarea probelor în condiții de contradictorialitate, oralitate și nemijlocire de către instanța de judecată pentru a da părților dreptul la un proces echitabil și totodată ca aceștia să-și administreze probele pe care le consideră necesare în fața unei instanțe de judecată independente în sensul legislației europene, dar și în raport de probele și indiciile, precum și aspectele reclamate de petent că în ziua respectivă intimații învinuiți au exercitat violențe asupra lui pentru sustragerea bunurilor și a-și asigura scăparea, susținută prin anumite acte medicale, care au creat instanței convingerea că cei trei intimați învinuiți se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de furt calificat reținută în actele de urmărire penală (reclamată de către partea vătămată M. T. ca fiind tâlhărie), va admite plângerea petentului M. T. în baza art. 278¹ alin. 8 lit. c C.p.p. și constatând că sunt suficiente probe va reține cauza spre judecare în complet legal constituit cu privire la săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și complicitate la furt calificat sus menționate.
Prin încheierea din 07.03.2014 a fost admisă cererea de abținere formulată de către președințele completului de judecată CP1 în raport de incidența în cauză a dispozițiilor art. 64 alin. 5 din Codul de procedură penală, cauza fiind repartizată în aplicația Ecris completului CP2.(proces verbal din 07.03.2014).
În cursul cercetării judecătorești, a fost audiată persoana vătămată M. T., care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu sumele precizate în înscrisul depus la dosar la data de 14.05.2014 și înregistrat la instanță sub nr._/2014. În concret, partea civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata sumelor de: 14.365 lei cu titlu de despăgubiri materiale, contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate,_,7 lei reprezentând câștigul de care a fost lipsit în urma sustragerii bunurilor, 14.000 lei reprezentând contravaloarea salariului pe care nu l – a încasat datorită vătămării sale corporale și imposibilității de a presta activități în baza contractului de muncă încheiat anterior, 2000 lei prestație lunară viageră, 22.080 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor și a îngrijirilor medicale, 2000 lei lunar cu titlu de daune morale. Au fost audiați inculpații D. R. I., V. R.-G.-F., B. C.-M., părțile responsabile civilmente D. A. L., D. R. și martorii Corcau M., D. D., Corcau S., N. M.-J., Preduna M., A. Titel, S. G.-V., M. D. și P. Pricuța. Prin încheierea din 22.05.2014 s – a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico – legale de către Institutul de Medicină Legală C..
La solicitarea instanței, s-au atașat la dosar referat de evaluare a minorului D. R. I. de către S. de Probațiune O. și fișele de cazier judiciar ale inculpaților. La termenul de judecată din 13.11.2014 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză medico-legală nr. 1672/A/7.11.2014 efectuat de Institutul de Medicină Legală C..
Tot pe parcursul cercetării judecătorești, reprezentantul Ministerului Public și partea civilă M. T. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 13.05.2012, în jurul orei 11.00, inculpații D. R. I. și V. R. G. F., s – au deplasat cu un motoscuter condus de către primul inculpat la lacurile aflate în vecinătatea comunei Slătioara, jud. O., proprietatea părții civile M. T., în scopul de a se scălda, activitate pe care inculpații o desfășuraseră și anterior acestei date. Ajunși în acest loc, inculpații au observat pe malul lacului mai multe scule de pescuit care aparțineau părții civile M. T. împrejurare în care au luat hotărârea de a le sustrage. În continuare au procedat la punerea în executare a hotărârii de a sustrage undițele și celelalte articole de pescuit însă, după ce le – au depozitat în același loc pe malul lacului, realizând că nu le pot transporta cu motoscuterul cu care ajunseseră în acel loc, au apelat la ajutorul inculpatului B. C. M. care deținea un autoturism și care putea realiza astfel transportul bunurilor sustrase, ajutor pe care acest din urmă inculpat a fost de acord să îl ofere. Urmare înțelegerii dintre inculpați, primii doi s – au deplasat cu motoscuterul în localitatea Slătioara unde l – au și lăsat după care, împreună cu inculpatul B. C. M., cu autoturismul condus de către acesta din urmă, au revenit la locul în care lăsaseră undițele și celelalte articole de pescuit ce aparțineau părții civile M. T.. Inculpații D. R. I. și V. R. G. F. au încărcat sculele de pescuit sustrase în autoturismul inculpatului B. C. M. după care s – au deplasat la domiciliul acestuia din urmă unde au împărțit produsul activității infracționale, fiecăruia revenindu – i mai multe undițe. În plus, inculpatului B. C. M. i – au revenit și câteva alte articole de pescuit, respectiv juvelnic, minciog, greblă pentru îndepărtarea vegetației acvatice și funiile aferente. Ulterior acestei date, după ce activitatea infracțională a inculpaților a ajuns la cunoștința comunității, inculpații D. I. R. și V. R. G. F. s – au deplasat la locuința părții civile M. T. căreia i – au restituit bunurile sustrase iar inculpatul B. C. M. a predat bunurile sustrase lucrătorilor Postului de Poliție Slătioara.
Starea de fapt reținută în paragrafele anterioare de către instanță a rezultat fără echivoc din analiza coroborată a conținutului declarațiilor martorilor Corcau M., Corcau S., N. M.-J., Preduna M., A. Titel și S. G.-V. și ale inculpaților V. R. G. F., D. R. I. și B. C. M..
Pe parcursul urmăririi penale și al judecății, partea civilă M. T. a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaților V. R. G. F. și D. R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, arătând că în realitate, în data de 13.05.2012, cei doi inculpați ar fi exercitat acte de violență fizică asupra sa pentru a sustrage articolele de pescuit de la lacurile pe care le deține în proprietate. Instanța nu poate reține însă o astfel de stare de fapt în sarcina inculpaților în condițiile în care împrejurările descrise de către partea civilă nu sunt susținute de ansamblul probatoriului administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești. În acest sens este de evidențiat mai întâi depoziția martorului C. M., persoană care a perceput nemijlocit derularea activității infracționale a inculpaților și care nu confirmă nici prezența în data de 13.05.2012 a părții civile M. T. în zona lacurilor și nici exercitarea unor acte de violență de către inculpații V. R. G. F. și D. R. I. asupra părții civile în condițiile în care acest martor a petrecut întreaga zi în aproprierea lacurilor ce aparțin părți civile și, mai mult, a urmărit întreaga activitate infracțională, chiar și momentul în care cei doi inculpați au părăsit zona lacurilor aflându – se pe motoscuter, astfel cum rezultă chiar din declarația acestuia. Mai departe, concluzia că partea civilă M. T. nu a fost supusă în realitate unor acte de violență de către inculpații V. R. G. F. și D. R. I. în data de 13.05.2012 este întărită și de depozițiile martorilor N. M. J., P. M. și Ș. G. V., persoane cărora, în perioada imediat următoare comiterii faptei, partea civilă le – a comunicat doar faptul că i – ar fi fost sustrase mai multe articole de pescuit de la lacurile pe care le deține în proprietate iar nu și faptul că ar fi fost exercitate acte de violență asupra sa de către inculpați pentru a sustrage aceste bunuri. Așadar, martorul Ș. G. V., deși indicat de către partea civilă ca fiind una dintre primele persoane căreia i – a comunicat despre faptul exercitării actelor de violență de către inculpați, a infirmat o astfel de stare de fapt, arătând că partea civilă i – a solicitat doar să îi indice locuința inculpatului minor D. R. I. și i – a comunicat că acesta din urmă împreună cu alți doi tineri i – ar fi sustras mai multe undițe. Aceeași stare de fapt este confirmată și de către martorii N. M. J. și P. M., persoane care au purtat discuții cu partea civilă ulterior comiterii faptei și cărora aceasta din urmă le – a dezvăluit doar actul sustragerii bunurilor. Mai departe, starea de fapt descrisă de către partea civilă M. T. este infirmată și prin concluziile exprimate în raportul de expertiză medico – legală nr. 1672/A din 07.11.2014 emis de către Institutul de Medicină Legală C.. Astfel, în cuprinsul înscrisului anterior menționat, întocmit pe baza actelor medicale aflate la dosarul cauzei și a celor puse la dispoziție de medicul de familie al părții civile dar și în urma examinării nemijlocite a acesteia din urmă, se stabilește fără echivoc faptul că, în urma studierii actelor medicale puse la dispoziție privind pe M. T., s – a constatat absența leziunilor traumatice. Totodată, s – a stabilit faptul că simptomatologia prezentată de partea civilă se datorează afecțiunilor patologice preexistente presupusului moment traumatic din 13.05.2012 și nu există elemente cu valoare criteriologică medico – legală care să obiectiveze existența unui traumatism.
Pe parcursul urmăririi penale și al judecății inculpații V. R. G. F., D. R. I. și B. C. M. au recunoscut nuanțat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, primii doi încercând să acrediteze ideea că nu au avut reprezentarea faptului că articolele de pescuit ar aparține unei persoane, având credința că sunt abandonate, iar ultimul susținând că nu a avut o înțelegere cu ceilalți inculpați în legătură cu activitatea infracțională ce urma să fie desfășurată. Instanța nu poate reține însă apărările inculpaților în condițiile în care acestea nu sunt confirmate de probatoriul administrat în cauză. Astfel, în ceea ce privește situația juridică a bunurilor sustrase de către inculpați, în raport de probatoriul administrat în cauză, nu se poate reține că acestea puteau fi asimilate de către inculpați unor bunuri abandonate în condițiile în care articolele de pescuit erau lansate în apa lacurilor din acea zonă în scopul vădit de a se prinde pește, astfel că bunurile erau în permanență la dispoziția părții civile care de altfel le verifica periodic pentru a schimba momeala sau pentru a – și însuși peștele prins, fiind lipsite doar temporar de supraveghere. Mai departe, instanța nu poate reține nici apărările inculpatului B. C. M. astfel cum au fost formulate în cursul urmăririi penale și al judecății în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc faptul că acesta avut reprezentarea asupra activității infracționale derulate de către ceilalți doi inculpați și a fost de acord să – i ajute pe aceștia la săvârșirea faptei, realizând activitatea de transport atât a inculpaților V. R. G. F. și D. R. I. cât și a bunurilor sustrase chiar la domiciliul său din ..
În ceea ce privește declarațiile martorilor D. D., M. D. și P. Pricuța, audiați în cursul judecății la solicitarea părții civile M. T., prima instanță le-a înlăturat din probatoriul avut în vedere la soluționarea cauzei în condițiile în care acestea conțin date care intră în contradicție evidentă cu restul probatoriului administrat în cauză, nu se coroborează cu acesta și formează convingerea instanței că acestea sunt date pro causa, fiind contrazise de celelalte probe administrate în cursul procesului penal. Așadar, prin declarațiile acestor martori se încearcă dovedirea unei agresiuni care să fi fost exercitată de către inculpații V. R. G. F. și D. R. I. asupra părții civile M. T., în condițiile în care o astfel de stare de fapt, așa cum se arăta în paragrafele anterioare, nu este confirmată de probatoriul administrat în cauză.
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: plângere și declarații persoana vătămată/parte civilă M. T.; declarații martori; raport de expertiză medico – legală; declarații inculpați; alte înscrisuri.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului V. R. G. F. care, la data de 13.05.2012, împreună cu inculpatul D. R. I., a sustras mai multe articole de pescuit aparținând părții civile M. T. aflate în zona unor lacuri de agrement din vecinătatea comunei Slătioara, jud. O., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a din Codul penal din 1969.
În sarcina inculpatului a fost reținută circumstanța agravantă prevăzută de dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969 având în vedere că a participat la comiterea faptei împreună cu inculpatul minor D. R. I..
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D. R. I. care, la data de 13.05.2012, împreună cu inculpatul V. R. G. F., a sustras mai multe articole de pescuit aparținând părții civile M. T. aflate în zona unor lacuri de agrement din vecinătatea comunei Slătioara, jud. O., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a din Codul penal din 1969.
În sarcina inculpatului au fost reținute dispozițiile art. 99 și urm. din Codul penal din 1969 având în vedere că nu împlinise vârsta majoratului la data comiterii faptei.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B. C. M. care la data de 13.05.2012 i-a transportat cu autoturismul său, marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare_, pe inculpații V. R. G. F. și D. R. I. la lacurile de agrement aparținând părții civile pentru ca aceștia să sustragă mai multe articole de pescuit identificate pe malul lacurilor și aflate în patrimoniul părții civile iar ulterior a asigurat activitatea de transport atât a inculpaților cât și a bunurilor sustrase, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a din Codul penal din 1969.
În sarcina inculpatului a fosti reținută circumstanța agravantă prevăzută de dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969 având în vedere că a participat la comiterea faptei împreună cu inculpatul minor D. R. I..
S-a apreciat că acționând în acest mod inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor și au urmărit producerea lui prin săvârșirea acelor fapte reținându-se sub aspect subiectiv ca formă de vinovăție intenția directă.
Reținând că faptele inculpaților realizează elementul material și vinovăția specifice infracțiunilor de furt calificat și complicitate la infracțiunea de furt calificat, prima instanță a constatat însă că acestea, astfel cum au fost descrise în paragrafele anterioare, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind incidente dispozițiile art. 181 Cod penal din 1969, așa cum s – a reținut și prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ nr. 3475/P/2012 din 28.10.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei și împrejurările în care aceasta a fost comisă – asupra unor bunuri fără o valoare economică mare și care erau lipsite de supravegherea persoanei vătămate pentru diferite intervale de timp, urmarea produsă – prejudiciu relativ mic care a și fost recuperat de către persoana vătămată și persoanele și conduita făptuitorilor – făptuitorii se află la primul conflict cu legea penală, din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei și din referatul întocmit de către S. de Probațiune rezultă că sunt persoane bine integrate în societate, cu o imagine pozitivă și un comportament corespunzător în relația cu autoritățile și ceilalți membrii ai comunității dar și cu interes pentru realizarea unei instruiri școlare corespunzătoare, din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au manifestat un comportament activ pentru înlăturarea consecințelor faptei penale săvârșite restituind părții civile bunurile sustrase sau predând aceste bunuri organelor de poliție. În raport de aceste motive, se apreciază că atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege a fost minimă, faptele, prin conținutul lor concret, fiind lipsite de pericolul social specific unei infracțiuni, aplicarea fiecărui inculpat a unei amenzi administrative potrivit art. 91 din Codul penal din 1969 fiind o măsură îndestulătoare pentru realizarea scopului educativ – preventiv dar și sancționator al legii penale.
În concluzie, în privința laturii penale, constatând că legea penală mai favorabilă în cauză este Codul penal din 1969, a fost respinsă cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților. Totodată, având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că persoana vătămată/partea civilă M. T. ar fi fost supusă unor acte de violență care să fi fost exercitate de către inculpații V. R. G. F. și D. I. R. în data de 13.05.2012, va respinge cererea acesteia de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de tâlhărie.
Pe cale de consecință, în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 181 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 91 din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, s-a dispus achitarea inculpatului V. R. G. F., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969. În temeiul dispozițiilor art. 91 din Codul penal din 1969 va aplica inculpatului 1000 lei amendă administrativă.
În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 181 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 91 din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, s-a dispus achitarea inculpatului D. R. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 99 și urm. din Codul penal din 1969. În temeiul dispozițiilor art. 91 din Codul penal din 1969 va aplica inculpatului 1000 lei amendă administrativă.
În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 181 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 91 din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal, s-a dispus achitarea inculpatului B. C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969. În temeiul dispozițiilor art. 91 din Codul penal din 1969 va aplica inculpatului 1000 lei amendă administrativă.
În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de persoana vătămată/partea civilă M. T., constatând că în cauza dedusă judecății prejudiciul cauzat prin faptele inculpaților a fost acoperit prin restituirea către partea civilă M. T. a bunurilor sustrase de către inculpați, aspect care rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză. Instanța nu poate reține susținerile părții civile cu privire la cuantumul prejudiciului material care i – ar fi fost cauzat – contravaloarea articolelor de pescuit sustrase și nerecuperate, în condițiile în care, deși a avut posibilitatea atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, nu a făcut dovada deținerii unui număr mai mare de articole de pescuit decât cel care i – a fost restituit pe de – o parte de către organele de poliție la data de 25.06.2012(dovada – fila 35 d.u.p.) iar pe de altă parte de către inculpați la domiciliul său, acest din urmă aspect fiind confirmat chiar de către partea civilă în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale.
În ceea ce privește beneficiul nerealizat de persoana vătămată M. T., prima instanță a constatat ca fiind neîntemeiată cererea de acordare a unor sume de bani cu acest titlu întrucât, în urma probatoriului administrat în cauză la solicitarea părții civile, nu au fost determinate limitele acestui spor patrimonial pe care l – ar fi obținut partea civilă în condițiile obișnuite ale circuitului civil dacă inculpații nu ar fi săvârșit fapta penală cauzatoare de prejudicii.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de către partea civilă în legătură cu leziunile și suferințele care i-ar fi fost cauzate și tratamentele medicale ale căror costuri a fost nevoită să le suporte ulterior datei de 13.05.2012, s-a constatat, de asemenea, că acestea sunt neîntemeiate în condițiile în care, așa cum a fost expus pe larg în paragrafele anteriore, nu poate fi reținută o legătură de cauzalitate între fapta de sustragere de bunuri comisă de către inculpați și suferințele fizice suportate de către partea civilă în legătură cu care s-a stabilit în afara oricărei forme de îndoială că se datorează afecțiunilor patologice preexistente presupusului moment traumatic din 13.05.2012.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea civilă M. T..
În motivele de apel a arătat că atât încheierile cât și sentința sunt nelegale și netemeinice.
În încheierea din 24.04.2014 nu s-a motivat concluzia de respingere a cererii de introducere în proces în calitate de complici a părinților tăinuitori invocându-se dispozițiile art. 363 alin. 3 și art. 351 alin. 2 Cpp art. 81 lit. b și c privind participația penală art. 48 alin. 2 Cp și art. 363 alin. 2 Cpp.
În încheierea din 22.05.2014, nu s-au motivat concluziile de respingere a excepției nulității relative a respingerii răspunderii părinților inculpaților în calitate de complici. Nu s-au consemnat mijloacele de probă solicitat de partea vătămată respectiv rezonanță magnetică nucleară, atașarea foii de observație a Unității de Primiri Urgențe Slatina, foii de observație întocmită de medicul legist Lesnic S. F., foii de observație a Spitalului Slatina întocmită de dr. M. G., Foii de observație întocmită de medicul de familie B. C., foii de observație Spitalul B. A. București întocmită de dr. Exergian F. și Ș. D..
Nu s-au consemnat cererile de schimbare a încadrării juridice din furt calificat în tâlhărie și de administrare probe cu planșe foto, înscrisuri noi și expertiză la IML M. Minovici și nu s-au respectat cerințele legale privind motivare respingerii excepției și a acestor cereri.
În încheierea din 12.06.2014 nu a fost indicată fapta căzăturii părții vătămate pe coloana cervicală, provocată de inculpați și împrejurările modificatoare de articulații și nervi pe care trebuia să le constate expertul și s-a omis a se solicitat opinia unor specialiști pentru înțelegerea problemelor de natură medicală invocându-se disp. art. 172 alin. 1 și 6 Cpp.
În încheierile din 04.09.2014, 02.10.2014 și 23.10.2014 s-au consemnat tergiversări ale întocmirii raportului de expertiză peste termenul de 7 zile prev. de Ordinul 1134/C/2000 al MJ dar nu a fost respectată dispoziția imperativă a amendării prev. de art. 283 alin. 4 lit. c Cpp.
În încheierea din 23.10.2014 nu s-au consemnat indiciile privind traficarea influenței de către salariați ai IML C. iar prin încheierea din 27.11.2014 au fost respinse cererile părții vătămate pentru lămurirea contradicției dintre constatările doctorilor specialiști respectiv audierea medicului legist.
Din încheierile din 11.12.2014 și 08.01.2015 precum și cea din 05.02.2015 rezultă că nu a fost soluționată cu celeritate cauza și că nu au fost soluționate cererile de anulare a raportului medico-legal și de efectuare a unei noi expertize medico-legale.
Cu privire la sentința apelată s-a arătat că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât instanța nu a apreciat corect probele administrate iar faptele nu au fost stabilite cu probe și mijloace de probă invocând disp. art. 81 alin. 1 lit. b și c. și că a fost ignorată declarația martorului D. D. precum și celorlalți martori care au perceput în mod direct împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Criticile formulate apelant sunt neîntemeiate.
Analizând încheierile de ședință menționate în cuprinsul motivelor de apel, ce se află la filele 65, 121, 148, 180, 187, 196, 224 se constată că instanța de fond s-a pronunțat la termenul de judecată din 24.04.2014 cu privire la cererea formulată de persoana vătămată cu privire la introducerea în cauză în calitate de persoane responsabile civilmente a numiților P. P., D. R. și B. S., constatat ă inculpații V. R., G. F. și Bostină C. M. erau majori la data la data presupuselor fapte și a dispus citarea în calitate de reprezentanți legali ai părinților inculpatului minor D. R. I. în temeiul art. 508 alin. 1 Cpp.
La termenul de judecată din 22.05.2014 instanța a pus în discuție cererea formulată de persoana vătămată privind introducerea în cauză în calitate de tăinuitori a numiților P. P. și B. S. părinții inculpaților majori. Instanța a respins cererea ca inadmisibilă constatând că aceștia nu au avut calitate procesuală penală în cadrul urmăririi penale și judecății în fond. Soluția adoptată de instanța de fond este în concordanță cu dispozițiile art. 371 din Noul Cod de Procedură Penală care reglementează obiectul judecății și prevăd că judecata se mărginește la faptele și persoanele arătat în actul de sesizare, fiind înlăturată posibilitatea extinderii procesului penal în faza de judecată. La acest termen de judecată, a fost admisă cererea formulată de partea vătămată privind audierea martorului D. D. și față de cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de persoana vătămată, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale stabilindu-se și obiectivele expertizei. De asemenea, s-a solicitat SML O. să comunice dacă persoana vătămată a solicitat întocmirea unui act medio-legal dacă a achitat o taxă și să înainteze înscrisurile respective.
La termenul din 12.06.2014 s-a solicitat SML înaintarea actului medical din care rezultă că persoana vătămată a fost examinată de această unitate. Prin adresa nr. 1672/A1/01.10.2014, IML C. a comunicat instanței că expertiza poate fi finalizată doar după depunerea de către persoana vătămată a unui referat întocmit de medicul de familie. La termenul de judecată din 27.11.2014 instanța a respins cererile formulate de persoana vătămată privind audierea medicului legist și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală, constatând că nu există contradicții în cuprinsul raportului, iar concluziile nu sunt neclare și contradictorii. Soluția de respingere a cererii formulate de persoana vătămată, de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpații V. R. Geroge F. și D. R. I., din infracțiunea de furt în infracțiunea de tâlhărie a fost motivată de către instanța în considerentele sentinței.
Cu privire la sentința apelată, instanța de apel constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în raport cu mijloacele de probă administrate în cauză respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile părților responsabile civilmente, declarațiile martorilor Corcau M., D. D., Corcau S., N. M. J., Preduna M., A. Titel, Ș. G. V., M. D. și P. Pricuța, concluziile raportului de expertiză medico - legală nr. 1672/A/07.11.2014.
Potrivit declarațiilor date de martorul C. M. în faza de urmărire penală (filele 79-82 dosar u.p.) și faza de judecată filele (140-141) acesta i-a văzut pe inculpații V. și D. în momentul în care și-au însușit undițele însă în acea zi nu a văzut-o pe persoana vătămată în apropierea lacurilor și nici pe inculpatul B.. Martora N. M. J. ( filele 85-87 dosar u.p. și 146 – 147 dosar instanță) a arătat că s-a întâlnit cu persoana vătămată la primărie iar aceasta nu prezenta urme de violență și nu acuza durei întrebând-o pe martoră despre familia inculpatului D. și că ulterior la două trei zile s-a întâlnit cu persoana vătămată care prezenta un guler medicinal.
Martorul Ș. G. V. (filele 186 dosar instanță) a arătat că s-a întâlnit cu persoana vătămată care i-a cerut să îi indice domiciliul inculpatului D. însă acesta nu i-a relatat că ar fi fost victima agresiunii inculpaților sau a altor persoane și că ulterior a văzut că aceasta purta o proteză în zona gâtului.
În raportul de expertiză medico – legală cu examinarea persoanei nr. 1672/A1/07.11.2014 întocmit de IML C. (fila 207 – 209 dosar instanță) s-a constatat, în urma studierii actelor medicale puse la dispoziție, absența leziunilor traumatice. S-a concluzionat că simptomatologia prezentată de numitul M. T. se datorează afecțiunilor patologice preexistente presupusului moment traumatic din data de 13 mai 2012 și că nu există elemente cu valoare criteriologică medico – legală care să obiectiveze existența unui traumatism.
În raport cu probele administrate în cauză instanța de fond a reținut în mod corect că faptele inculpaților realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Având în vedere valoarea economică mică a bunurilor precum și faptul că prejudiciul a fost recuperat dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților ce rezultă din referatele de evaluare întocmite de S. de probațiune s-a apreciat de asemenea în mod corect că este suficientă pentru corectarea conduitei inculpaților aplicarea unei amenzi administrative în temeiul art. 91 Cp. din 1968.
Ca urmare, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă M. T..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat apelantul la plata sumei de 620 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de apel din care 600 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de partea civilă M. T. împotriva sentinței penale nr. 193 din data de 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, privind pe inculpații V. R. G. F., B. C. M. și D. R. I., ca nefondat.
Obligă apelantul la 620 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de apel din care 600 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 iulie 2015.
Președinte, Judecător,
V. T. G. C.
Grefier,
M. I.
Red.jud.G.C.
j.f.N.C.C.
O.A.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr.... → |
|---|
