Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 1072/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1072/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 971/63/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 1072

Ședința publică de la 15 iulie 2015

PREȘEDINTE M. C. G.- judecător

A. M. S.- judecător

Grefier F. U.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. P. din cadrul

DIICOT – Serviciul Teritorial C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 30 iunie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de inculpații C. V. M., Tuțulescu S. și B. Nicușor C., împotriva sentinței penale nr. 1276 din data de 14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .

CURTEA

Asupra apelurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1276 din data de 14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 5 NCP a fost condamnat inculpatul C. V. M. fiul lui M. și Dinuța, născut la 09.10.1979 în C., jud. D., domiciliat în C., .. 79 ., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II-a, lit b C.pen ca pedeapsă complementară (parte vătămată R. (fostă C.) I.).

În baza art 13 alin 1,2,3 din Legea nr 678/2001 cu aplic art 5 NCP a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II-a, lit b C.pen ca pedeapsă complementară (parte vătămată R. D.)

În baza art 329 alin 1 Cod Penal cu aplic art 5 NCP a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II-a, lit b C.pen ca pedeapsă complementară

În baza art 33 lit a, 34 lit b C.pen și art 35 alin 3 C.pen și art 5 NCP, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II-a, lit b C.pen pe o durată de 2 ani.

În baza art 71 C.pen au fost interzise inculpatului drepturile prev de art 64 lit a teza a II-a, lit b C.pen.

În baza art 13 alin 1,2 și 3 din Legea nr 678/2001 cu aplic art 37 lit b C.pen și art 5 NCP a fost condamnat inculpatul B. NICUȘOR C., fiul lui A. și M., născut la 07.10.1978 în municipiul C., județul D., cu același domiciliu, .. 4, ., ., CNP_, la pedeapsa de 5 ( cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II-a, lit b C.pen ca pedeapsă complementară ( parte vătămată R. D.).

În baza art 26 rap la art 329 alin 1 C.Penal cu aplic art 37 lit b C.pen și art 5 NCP a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II-a, lit b C.pen ca pedeapsă complementară

În baza art 71 C.pen au fost interzise inculpatului drepturile prev de art 64 lit a teza a II-a, lit b C.pen.

În baza art 13 alin 1,2 și 3 din Legea nr 678/2001 cu aplic art 37 lit b C.pen și art 5 NCP a fost condamnat inculpatul TUȚULESCU S. Ș., fiul lui L. și C., născut la 27.01.1978, în municipiul C., județul D., cu același domiciliu, bld. Dacia, nr.30, ., CNP_, la pedeapsa de 5 ( cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II-a, lit b C.pen ca pedeapsă complementară ( parte vătămată Varlan D.).

În baza art 71 C.pen au fost interzise inculpatului drepturile prev de art 64 lit a teza a II-a, lit b C.pen.

În baza art 397 NCPP rap la art 1357 C.civ au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile Varlan D., R. ( fostă C.) I. și R. D.

A fost obligat inculpatul Tuțulescu S. Ș. să plătească părții civile Varlan D. suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul C. V. M. să plătească sumele de cate 5000 lei cu titlu de daune morale către fiecare din părțile civile R. ( fostă C.) I. și R. D.

În baza art 19 alin 1 din Legea nr 678/2001 rap la art 118 alin 1 lit e C.pen s-a dispus confiscarea de la inculpatul Tuțulescu S. Ș. a sumei de 2100 euro, de la inculpatul C. V. M. suma de 6422 euro și respectiv 50.000 euro iar de la inculpatul B. Nicușor C. suma de 208 dolari.

În baza art 274 alin 2 C.pr.pen au fost obligați inculpații C. V. M., Tuțulescu S. Ș. și B. Nicușor C. să plătească cate 1700 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat

Onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 1200 lei a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.30 D/P/2009 din data de 20 ianuarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial C., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților:

- C. V. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin.1 și art 13 alin 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare și art. 329 alin 1 și 2 CP toate cu aplic art 33 lit a CP

- B. Nicușor C. pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev de art 13 alin 1, 2 și 3 din Legea 678/2001 și art. 26 CP rap la art. 329 CP fiecare cu aplic art. 37 lit b CP ambele cu aplic. Art. 33 lit a CP.

- Tuțulescu S. Ș. pentru săvârșirea în stare de recidivă a infracțiunii de trafic de minori prev de art. 13 alin 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 37 lit b CP.

În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

Prin procesul verbal încheiat la 06 decembrie 2006, lucrătorii B.C.C.O. C. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în perioada aprilie – mai 2006 numiții Tuțulescu S. Ș., C. V. și C. I. au racolat, transportat și exploatat sexual, pe teritoriul Italiei, mai multe minore și tinere domiciliate pe raza județului D..

Astfel, sub promisiunea găsirii unui loc de muncă bine plătit în Italia, Tuțulescu S. Ș. și C. V. M. au racolat-o pe numita V. D., ajutând-o la întocmirea pașaportului turistic, iar ulterior s-au îngrijit de transportul acesteia în Italia, unde, prin violențe și amenințări, a fost constrânsă de C. I. să practice prostituția, sumele de bani astfel obținute fiind însușite de autori.

Dosarul a fost înregistrat inițial la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial D. sub nr.161D/P/2006, prin ordonanțele din 06.12.2006, 27.05.2008, 13.06.2008, 25.11.2008, respectiv 22.09.2010, lucrătorii B.C.C.O. C. fiind delegați să efectueze unele activități, în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate.

Urmare a Ordinului 77/02.06.2009 al Procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin care activitatea Biroului Teritorial D. a fost preluată de Serviciul Teritorial C., dosarul a fost reînregistrat sub nr. 30D/P/2009.

Cercetările efectuate în cauză au dus la identificarea celor patru tinere, care în perioada 2004 -2006 s-au prostituat în Italia în folosul învinuiților, respectiv C. (fostă R.) I., R. D., P. A. și V. D., fiind reținute următoarele:

În fapt, învinuitul C. V. M. și partea vătămată C. (fostă R.) I.

În cursul anului 2003, partea vătămată C. (fostă R.) I. a părăsit România, lucrând pentru o scurtă perioadă la un restaurant în Portugalia.

Nefiind mulțumită de condițiile de muncă și salarizare, o lună mai târziu, la sugestia unui verișor al său, martorul G. S. D., a părăsit Portugalia, cu destinația Calabria - Italia, unde acesta se afla și unde a lucrat circa 3 luni, până la sfârșitul anului, pe o plantație de portocali.

În aceeași perioadă, tot prin intermediul verișorului său, partea vătămată C. (fostă R.) I. l-a cunoscut pe un prieten și coleg de muncă al acestuia, învinuitul C. V. M..

Între cei doi s-a legat o prietenie ce a evoluat într-o relație, în scurt timp hotărând să se căsătorească, în acest sens, mutându-se împreună în orașul R..

După doar o lună învinuitul C. V. M. i-a propus părții vătămate să practice prostituția într-un bordel din zonă, câștigurile astfel obținute fiind destul de importante.

Întâmpinând un refuz al acesteia, învinuitul C. V. M. a exercitat o . presiuni atât psihice, cât și fizice. Urmare a agresiunilor repetate, a faptului că nu mai avea pașaport, care rămăsese la învinuit și că se afla într-un loc străin, considerându-se lipsită de vreun sprijin, partea vătămată C. (fostă R.) I. a acceptat să se prostitueze, în general în bordeluri, dar și "la stradă", având cinci-zece clienți pe zi.

În perioada ianuarie 2004 – decembrie 2005, partea vătămată C. (fostă R.) I. s-a prostituat în folosul învinuitului C. V. M. în mai multe localități din Italia, din care Rimini, Firenze, Milano, Padova, Udine, Galarate, Pisa, Perugia, B., Livorno sau Groseto, câștigând aproximativ 2000 euro pe săptămână, banii fiind împărțiți în mod egal între proprietarii bordelurilor și învinuitul C. V. M.. Aceștia erau primiți ori personal, ori trimiși prin Serviciul de transfer Western Union.

În cursul lunii martie 2004, învinuitul C. V. M. aduce în Italia, orașul Pisa, pe partea vătămată minoră R. D., pe care o recrutase în România în vederea practicării prostituției, cu ajutorul prietenului său, învinuitul B. Nicușor C..

În aceleași condiții, în cursul lunii aprilie 2004, în Italia ajunge o altă tânără, învinuita P. A., majoră, care la solicitarea învinuiților C. V. M. și B. Nicușor C. acceptă să se prostitueze în folosul comun.

Cele trei tinere se prostituează împreună, până în vara anului 2005, când, atât P. A., cât și R. D. intră în relații cu alți tineri, refuzând să se mai prostitueze în folosul învinuiților C. V. M. și B. Nicușor C..

În cursul lunii decembrie 2004, întorși în România, partea vătămată C. (fostă R.) I. și învinuitul C. V. M. se căsătoresc, acesta fiind motivul pentru care (considerând că se iubesc și formează o familie) partea vătămată acceptă să se prostitueze în continuare, până la sfârșitul anului 2005, când, îmbolnăvindu-se grav, se reîntoarce în România, pentru a fi supusă unui tratament.

Câteva luni mai târziu, în aprilie 2006, partea vătămată C. (fostă R.) I. părăsește România împreună cu învinuitul Tuțulescu S. Ș. și partea vătămată minoră V. D., recrutată în vederea prostituției de către învinuiții Tuțulescu S. Ș. și C. V. M..

Timp de aproximativ două săptămâni partea vătămată minoră V. D. acceptă să se prostitueze, după care, nemaiîndurând condițiile, amenință pe învinuitul Tuțulescu S. Ș. cu denunțul către autoritățile italiene, același lucru făcându-l în țară și familia părții vătămate, motiv pentru care este acceptată întoarcerea ei în România.

Starea de fapt expusă mai sus reclamată de partea vătămată C. (fostă R.) I. este susținută atât de declarațiile martorului G. S. D., cât și de numeroasele transferuri de monetar între aceasta și învinuitul C. V. M., susținerea acestuia că nu ar fi cunoscut ocupația concubinei, ulterior soției sale, fiind lipsită de credibilitate.

În cursul cercetărilor partea vătămată C. (fostă R.) I. s-a constituit parte civilă cu suma de 70.000 euro, apreciind că aceasta a fost suma obținută din practicarea prostituției și pe care învinuitul C. V. M. și-a însușit-o.

Văzând starea de fapt rezultată din datele de mai sus, în sarcina învinuitului C. V. M. s-a reținut comiterea infracțiunii de trafic de persoane faptă prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, respectiv recrutarea prin violență și amenințare a părții vătămate majore C. (fostă R.) I. în vederea exploatării prin obligarea de a se prostitua în folosul său.

Deși, atât partea vătămată minoră V. D., cât și învinuita P. A. au declarat faptul că atât ele, cât și partea vătămată minoră R. D. au fost învățate cu privire la expresiile "la stradă" și tarifele percepute de către C. (fostă R.) I., având în vedere situația în care aceasta se afla (ea însăși victima traficului de persoane) și declarațiile date în cursul cercetărilor, s-a constatat faptul că era într-o stare de constrângere, neputându-se reține în sarcina ei intenția în comiterea infracțiunii.

În această situație, în temeiul art. 10 lit. e C.p.p. raportat la art. 46 Cod penal s-a reținut că se impune scoaterea de sub urmărirea penală față de învinuita C. (fostă R.) I. sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de minori, faptă prev. și ped. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (părți vătămate R. D. și V. D.) și neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la proxenetism, faptă prev. și ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 329 C.p. în ceea ce o privește pe învinuita P. A..

2. Învinuiții C. V. M., B. Nicușor C. și partea vătămată R. D..

La începutul anului 2004, învinuitul B. Nicușor C. o cunoaște pe partea vătămată minoră R. D. atunci în vârstă de 16 ani, aceasta provenind dintr-o familie dezorganizată, părinții divorțați și aflându-se în îngrijirea unei surori.

Circa două luni partea vătămată R. D. a locuit împreună cu învinuitul B. Nicușor C. timp în care s-a ocupat de îngrijirea copilului acestuia.

În această perioadă, cu ocazia botezului copilului, partea vătămată R. D. îi cunoaște pe învinuitul C. V. M.. În cadrul discuțiilor avute cu învinuiții B. Nicușor C. și C. V. M., acesta din urmă îi propune să părăsească România putând lucra în Italia împreună cu concubina sa la acea vreme, (ulterior devenită soție) C. (fostă R.) I..

Ieșirea din țară s-a făcut la 02.03.2004, învinuitul C. V. M. deplasându-se împreună cu partea vătămată R. D. cu autoturismul_, deși partea vătămată era minoră și nu avea din partea părinților o procură în acest sens.

Destinația finală a fost orașul Firenze, în apropiere de Pisa, unde cei doi erau așteptați de către partea vătămată C. (fostă R.) I..

Începând din acel moment, partea vătămată R. D. s-a prostituat în diferite bordeluri sau "la stradă", banii fiind încasați de învinuitul C. V. M. fie direct, fie indirect prin transfer monetar pe numele său sau pe numele prietenului său M. A. Nicușor ori prin intermediul numitei C. (fostă R.) I..

Activitatea de recrutare a acesteia prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă și determinarea părții vătămate minore R. D. să se prostitueze în folosul celor doi, rezultă atât din declarațiile numitelor C. (fostă R.) I. și P. A., persoane care s-au prostituat împreună cu aceasta, cât și chiar din declarațiile învinuiților Tuțulescu S. Ș. și B. Nicușor C., care recunosc faptul că au transportat-o în Italia cu intenția de a-i găsi un loc de muncă.

În plus, analizându-se transferul de monetar se constată că partea vătămată R. D. a trimis învinuitului C. V. M. 6422 euro, la 10.01.2005 și 09.07.2005, atât pe numele acestuia, cât și prin intermediul prietenului său cel mai bun, M. A. Nicușor.

De asemenea, s-a evidențiat conform datelor existente la Poliția de frontieră ieșirea ei din țară împreună cu învinuitul C. V. M. la 02.03.2004 cu autoturismul_ .

La scurt timp după plecarea ei, respectiv 19.04.2004, învinuitul C. V. M. îi trimite învinuitului B. Nicușor C. prin transfer monetar suma de 208 dolari.

Fiind audiați, R. T. și R. S., tatăl, respectiv sora părții vătămate, confirmă dispariția bruscă a acesteia la începutul anului 2004.

În cursul lunii iulie 2011, partea vătămată R. D. a revenit în țară pentru o scurtă perioadă, aproximativ o săptămâna, timp în care i-a fost eliberată o nouă carte de identitate, fără însă a indica o adresă în Italia unde ar putea fi citată, audierea acesteia neputând fi făcută.

În ceea ce privește această faptă, în sarcina învinuiților C. V. M. și B. Nicușor C. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 Teza II din Legea nr. 678/2001 cu modificările ulterioare, cu raportare la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, respectiv recrutarea unei persoane minore (partea vătămată R. D.) de către două sau mai multe persoane, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă, transportarea în Italia și găzduirea în scopul exploatării prin practicarea prostituției.

3. Învinuiții C. V. M., B. Nicușor C. și P. A.

Tot în aceeași perioadă, respectiv începutul anului 2004, învinuiții C. V. M. și B. Nicușor C. se deplasează în orașul Turceni, județul Gorj, unde, prin intermediul unei rude a celui din urmă, o cunosc pe numita P. A., atunci în vârstă de 22 de ani.

Inițial, cei doi învinuiți îi spun că o pot ajuta să-și găsească de lucru în Italia, dar după rămânerea într-un cadru restrâns învinuitul C. V. M. îi spune că odată ajunsă acolo ar putea câștiga bani mulți din practicarea prostituției într-un apartament și nu "la stradă", alături de prietena lui.

Datorită situației materiale precare în care se afla, învinuita P. A. acceptă propunerea celor doi, astfel că în scurt timp se deplasează la C. în câteva rânduri pentru a solicita eliberarea unui pașaport cheltuielile fiind suportate de învinuitul B. Nicușor C.. Tot anterior plecării, învinuita P. A. locuiește un timp scurt la învinuitul B. Nicușor C., perioadă în care o cunoaște și pe partea vătămată minoră R. D., cu puțin înainte ca aceasta să părăsească România cu destinația Italia.

Întrucât învinuitul C. V. M. părăsise deja România, învinuita P. A. s-a deplasat spre graniță împreună cu învinuitul B. Nicușor C., acesta nefiind însă lăsat să iasă din țară, întrucât avea interdicție, astfel că învinuita P. A. a părăsit țara singură la 08.04.2004 cu autoturismul_ .

Ca și în cazul părții vătămate minore R. D., destinația a fost tot orașul Firenze, unde, apelând numărul de telefon încredințat de învinuitul B. Nicușor C., a luat legătura cu numita C. (fostă R.) I., care a venit însoțită de învinuitul C. V. M..

Învinuita P. A. a fost cazată într-un apartament, unde a găsit-o și pe partea vătămată minoră R. D., care părăsise țara cu circa o lună înaintea ei.

Așa cum se înțelesese încă din țară cu învinuiții B. Nicușor C. și C. V. M., învinuita P. A. a acceptat să se prostitueze în acel apartament (alături de părțile vătămate C. (fostă R.) I. și R. D.), jumătate din banii încasați fiind înmânați învinuitului C. V. M. direct sau prin intermediul concubinei sale.

Conform celor discutate, o parte din bani trebuiau înmânați ulterior de către învinuitul C. V. M., învinuitului B. Nicușor C..

În condițiile date, învinuita P. A. s-a prostituat în acel apartament din Firenze - Pisa circa o lună și jumătate, până în momentul când, fiind efectuată o razie de către autoritățile italiene a trebuit să părăsească bordelul improvizat, împreună cu părțile vătămate R. D. și C. (fostă R.) I., cu destinația R., unde se afla învinuitul C. V. M..

Aici, au fost așteptate la gară de un prieten al acestuia, R. F., zis "C.", împreună cu care învinuita P. A. a rămas, părțile vătămate C. (fostă R.) I. și R. D. fiind duse într-un alt apartament închiriat de învinuitul C. V. M..

Deși niciunul din învinuiți nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că nu cunoșteau activitatea desfășurată în Italia de învinuita P. A., declarațiile acesteia se coroborează cu declarațiile date de partea vătămată C. (fostă R.) I., fiind totodată susținute de transferurile de monetar existente.

În ceea ce privește acest episod, în sarcina învinuitului C. V. M. se va reține săvârșirea infracțiunii de proxenetism, faptă prevăzută de art. 329 alin. 1 Cod penal, respectiv îndemnul, înlesnirea practicării prostituției și tragerea de foloase de pe urma acestei activități în ceea ce privește pe învinuita P. A. care în cursul anului 2004 s-a prostituat în folosul său.

Întrucât prin rezoluția din 10 martie 2009 împotriva sa s-a început urmărirea penală și pentru agravanta prevăzută de alin. 2 din același articol, constatându-se că nu există nicio constrângere și nici recrutarea în vederea traficului de persoane, în cauză se impune, în temeiul art. 10 lit. d C.p.p., scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 329 alin. 2 Cod penal.

Referitor la învinuitul B. Nicușor C. în sarcina acestuia s-a reținut complicitatea la proxenetism, faptă prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 329 alin. 1 Cod penal în ceea ce privește ajutorul dat învinuitului C. V. M. în comiterea infracțiunii de proxenetism, prin prezentarea învinuitei P. A. și demersurile făcute în vederea obținerii pașaportului și a organizării transportului acesteia în Italia, scopul fiind același, respectiv obținerea unor beneficii din practicarea prostituției.

Fapta învinuitei P. A. care de bună-voie, în cursul anului 2004, a practicat prostituția în Italia atât în folos propriu, cât și în folosul învinuiților C. V. M. și B. Nicușor C., este prevăzută de art. 328 Cod penal ca infracțiune.

Deși aceasta a fost audiată în cursul cercetărilor în mai multe rânduri după începerea urmăririi penale împotriva sa nu a putut fi audiată ca învinuit, fiind plecată fără a se cunoaște locul sau data întoarcerii în țară.

Având în vedere însă lipsa antecedentelor penale, declarațiile complete în care a recunoscut fapta și a ajutat la aflarea adevărului, precum și situația în care se afla, în cauză s-a reținut că se impune scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Scopul legii penale în acest caz poate fi atins și fără aplicarea unei pedepse, apreciindu-se că fapta, prin conținutul ei concret și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală fiind în mod vădit lipsită de importanță nu are pericolul social al unei infracțiuni.

4. Învinuiții C. V. M. și Tuțulescu S. Ș. și partea vătămată V. D.

În primăvara anului 2006, învinuitul Tuțulescu S. Ș., împreună cu învinuitul C. V. M. s-au deplasat împreună cu autoturismul celui din urmă în localitatea Ciutura, județul D., la domiciliul părții vătămate V. D.. Pe aceasta învinuitul Tuțulescu S. Ș. o cunoștea din C., o perioadă având o relație cu o verișoară a ei.

Sub pretextul că pot să îi găsească un loc de muncă în Italia unde ar putea primi 800-900 euro pe lună din îngrijirea unor bătrâni, cei doi i-au propus să îi însoțească în această țară.

Având în vedere situația în care partea vătămată V. D. se afla, respectiv minoră, cu un copil de câteva luni în îngrijire și fără nici un venit stabil, aceasta a acceptat, lucru cu care au fost de acord și părinții ei, prezenți la discuții.

În aceste condiții, în perioada următoare, învinuiții Tuțulescu S. Ș. și C. V. M. s-au deplasat în câteva rânduri la domiciliul părții vătămate V. D., pe care, împreună cu părinții ei, au transportat-o în C., în vederea obținerii unei procuri notariale pentru scoaterea ei din țară, fiind minoră sau pentru solicitarea unui pașaport. Cheltuielile au fost suportate de fiecare dată de învinuitul C. V. M..

După obținerea tuturor documentelor necesare călătoriei, partea vătămată V. D. a rămas o seară la domiciliul învinuitului Tuțulescu S. Ș., în ziua plecării cunoscând-o și pe partea vătămată C. (fostă R.) I., soția învinuitului C. V. M..

Plecarea s-a făcut în două etape, inițial învinuitul Tuțulescu S. Ș. deplasându-se cu părțile vătămate V. D. și C. (fostă R.) I. la Satu M., ieșirea din țară a celor trei făcându-se la 14.04.2006 cu autoturismul_ .

Punctul final al călătoriei a fost orașul R., unde învinuitul C. V. M. avea închiriat un apartament, cheltuielile fiind suportate integral de către învinuiți.

Imediat, partea vătămată V. D. a fost informată că de fapt nu există nicio posibilitate de găsire a unui loc de muncă legal, fiind adusă în Italia în vederea practicării prostituției într-un bordel. În fața refuzului părții vătămate, învinuitul Tuțulescu S. Ș. a supus-o unor agresiuni fizice, totodată fiindu-i confiscat și pașaportul.

În același timp, partea vătămată C. (fostă R.) I. i-a procurat părții vătămate V. D. haine provocatoare, adecvate locului de muncă, fiind dusă într-un alt apartament din R., unde se prostituau mai multe tinere, sub supravegherea unei femei.

În situația în care se afla, partea vătămată V. D. a fost nevoită să practice prostituția aproximativ o săptămână-două, banii obținuți fiind împărțiți în mod egal între persoana care administra bordelul clandestin și partea vătămată C. (fostă R.) I. care trimitea banii mai departe învinuitului C. V. M..

Conform declarațiilor părții vătămate V. D., avea zilnic aproximativ 10 clienți de la care obținea 600-700 euro.

La scurt timp, partea vătămată V. D. a hotărât să plece din acel loc cu orice risc, lucru pe care i l-a spus telefonic și părții vătămate C. (fostă R.) I., aceasta spunându-i să se întoarcă în apartamentul în care fusese cazată inițial.

După întoarcerea părții vătămate V. D. și văzând refuzul hotărât al acesteia de a pleca în țară sau de a denunța fapta autorităților italiene, partea vătămată C. (fostă R.) I. i-a cumpărat un bilet la autocar, șoferul primind din partea învinuitului Tuțulescu S. Ș. și o declarație necesară autorităților de frontieră.

La întoarcerea în țară, deși câștigase în cele aproximativ două săptămâni circa 8000-9000 euro, partea vătămată V. D. nu avea asupra sa nici un ban, toți fiind însușiți de învinuiți în condițiile arătate.

Cunoscând intenția părții vătămate V. D. de a denunța autorităților situația în care fusese pusă fără voia ei, după întoarcerea ei în țară, învinuitul Tuțulescu S. Ș. a căutat-o telefonic în mai multe rânduri atât pe ea, cât și pe mama ei, proferând o . amenințări în speranța că nu va fi tras la răspundere penală pentru ceea ce făcuse.

Cei doi învinuiți, respectiv Tuțulescu S. Ș. și C. V. M. nu au recunoscut fapta, susținând că au dus-o pe partea vătămată V. D. în Italia pentru a-și găsi un loc de muncă, primul crezând că este tatăl copilului acesteia, iar cel de-al doilea oferindu-se să îl ajute.

Cu toate acestea, plângerea părții vătămate V. D. este susținută atât de declarațiile părții vătămate C. (fostă R.) I., cât și ale martorilor V. M. și V. A. cu privire la condițiile în care plecase din țară și starea în care se afla după întoarcerea în România, produsă la doar două săptămâni.

În cursul cercetărilor partea vătămată V. D. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 12.000 euro, reprezentând daune morale pentru situația în care fusese pusă, respectiv determinarea prin înșelăciune de a se deplasa în Italia și a se prostitua în folosul învinuiților Tuțulescu S. Ș. și C. V. M..

În ceea ce privește pe partea vătămată V. D. în sarcina învinuiților Tuțulescu S. Ș. și C. V. M. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1,2 și 3 Teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu modificările ulterioare cu luarea în considerare a agravante prevăzută de art. 12 alin. 2 lit. a din aceeași lege, respectiv recrutarea, transportarea și găzduirea unei persoane minore, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă de către două sau mai multe persoane împreună în vederea exploatării prin determinarea de a se prostitua în folosul lor.

În cursul cercetărilor, niciunul din învinuiți, respectiv C. V. M., Tuțulescu S. Ș. și B. Nicușor C. nu au recunoscut comiterea faptei, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată C. (fostă R.) I. ar fi practicat prostituția fără știrea lor, activitate în care le-a atras și pe părțile vătămate V. D., R. D. și învinuita P. A..

S-a reținut că acest lucru este însă greu de admis, declarațiile tinerelor puse în situația să se prostitueze coroborându-se între ele, de neînțeles fiind de altfel și "mărinimia" de care cei trei au dat dovadă și diligențele susținute în vederea obținerii actelor necesare scoaterii acestora din țară și plata cheltuielilor aferente și a celor necesare deplasării și cazării în Italia, precum și beneficiile materiale obținute, sintetizate și în transferurile de monetar.

Starea de fapt expusă mai sus a fost probată cu: plângerea și declarațiile părților vătămate C. (fostă R.) I. și V. D.; declarațiile martorilor V. M., V. A., R. T., R. S. și G. S. D.; răspunsul autorităților italiene privind datele existente în ceea ce îi privește pe învinuiții Tuțulescu S. Ș., C. V. M. și B. Nicușor C., respectiv părțile vătămate C. (fostă R.) I., V. D. și R. D.; răspunsul autorităților de frontieră privind datele existente în bază cu privire la intrările și ieșirile din țară a învinuiților Tuțulescu S. Ș., C. V. M., B. Nicușor C. și P. A. și părților vătămate C. (fostă R.) I., V. D. și R. D., împreună cu harta relațională realizată în acest sens; răspunsul unităților bancare privind datele existente în bază cu privire la transferurile de monetar ale învinuiților Tuțulescu S. Ș., C. V. M., B. Nicușor C. și P. A. și părților vătămate C. (fostă R.) I., V. D. și R. D., împreună cu harta relațională realizată în acest sens; procesele-verbale, încheiate de lucrătorii BCCO C., de căutare a învinuiților Tuțulescu S. Ș., C. V. M., B. Nicușor C. și P. A. și părților vătămate C. (fostă R.) I., V. D. și R. D.; declarațiile învinuiților Tuțulescu S. Ș., C. V. M., B. Nicușor C. și P. A..

În drept, s-a apreciat că:

Faptele învinuitului C. V. M. care la începutul anului 2004, prin amenințări și violențe a determinat partea vătămată majoră C. (fostă R.) I. să se prostitueze în folosul său, prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă recrutând în același scop, anul 2004, împreună cu învinuitul B. Nicușor C. pe partea vătămată minoră R. D., iar în anul 2006 împreună cu învinuitul Tuțulescu S. Ș. pe partea vătămată minoră V. D. și de asemenea recrutând în vederea prostituției cu acordul ei, în anul 2004, împreună cu învinuitul B. Nicușor C. pe învinuita P. A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, faptă prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (partea vătămată C. (fostă R.) I.), a două infracțiuni de trafic de minori în formă agravată prev. de art. 13 alin. 1,2 și 3 Teza II-a din Legea nr. 678/2001 (părțile vătămate minore R. D. și V. D.) și a unei infracțiuni de proxenetism fapte prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal (învinuita P. A.).

Între cele patru fapte au fost aplicate regulile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

Întrucât s-a constatat că nu există nicio constrângere și nici recrutarea în vederea traficului de persoane, în ceea ce privește pe învinuita P. A. care s-a prostituat în folosul său de bună-voie, iar față de învinuitul C. V. M. s-a început, prin rezoluția din 10 martie 2009, urmărirea penală și în ceea ce privește agravanta prevăzută de alin. 2, în cauză se impune, în temeiul art. 10 lit. d C.p.p., scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 329 alin. 2 Cod penal.

Faptele învinuitului B. Nicușor C., recidivist, care, în cursul anului 2004, împreună cu învinuitul C. V. M. a recrutat sub promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă pe partea vătămată minoră R. D. aceasta fiind transportată în Italia găzduită și determinată să se prostitueze "la stradă" în folosul lor, ajutându-l totodată pe învinuitul C. V. M. să recruteze, cu acordul acesteia, în vederea practicării prostituției și pe învinuita P. A., majoră, întrunesc, în stare de recidivă și în concurs, elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori și complicitate la proxenetism, fapte prev. și ped. de art. 13 alin. 1,2 și 3 Teza II din Legea 678/2001 și art. 26 C.p. rap. la art. 329 alin. 1 Cod penal fiecare cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

Fapta învinuitului Tuțulescu S. Ș. recidivist, care, în cursul anului 2006, împreună cu învinuitul C. V. M. a recrutat sub promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă pe partea vătămată minoră V. D. aceasta fiind transportată în Italia găzduită și determinată să se prostitueze "la stradă" în folosul lor, întrunește, în stare de recidivă, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, faptă prev. și ped. de art. 13 alin. 1,2 și 3 Teza II din Legea 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal

În cursul cercetărilor inculpații au avut o atitudine nesinceră, negând în totalitate comiterea faptelor, respectiv recrutarea, transportul și exploatarea părților vătămate și încercând să acrediteze ideea că nu au cunoscut nimic despre activitatea desfășurată de acestea, totul fiind la inițiativa părții vătămate C. (fostă R.) I..

Prin rezoluția din 10.03.2009, ora 11:30, s-a început urmărirea penală față de învinuitul C. V. M., pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin. 1 și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare și art. 329 alin. 1 și 2 C.p. toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p., fiind totodată procedat la audierea acestuia, în prezența apărătorului ales, B. C..

La data de 16.01.2012 s-a procedat la citarea acestuia în vederea prezentării materialului probator, învinuitul C. V. M. nedând curs citației. Apărătorul ales B. C. a declarat că nu cunoaște locul unde se află învinuitul, nu a păstrat legătura cu acesta și după punerea la dispoziție a întregului material probator nu a avut cereri noi de formulat și nici nu a solicitat administrarea de probe noi, drept pentru care s-a încheiat proces-verbal.

La data de 30.11.2011, ora 13:30 s-a început urmărirea penală față de învinuitul B. Nicușor C. pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 și art. 26 C.p. rap. la art. 329 C.p. ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

Prin ordonanța din 30.11.2011 s-a dispus obligarea învinuitului B. Nicușor C. de a nu părăsi localitatea C. pe o durată de 30 de zile, începând cu 30.11.2011, până la 29.12.2001, inclusiv, urmare cererii formulată de învinuit, măsura fiind revocată prin ordonanța din 02.12.2012.

Ulterior, prin ordonanța din 02.12.2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina învinuitului B. Nicușor C. în infracțiunile prev. de art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001 și art. 26 C.p. rap. la art. 329 C.p. fiecare cu aplic. art. 37 lit. b C.p. ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

La data de 02.12.2011 învinuitului B. Nicușor C. i-a fost adusă la cunoștință schimbarea încadrării juridice a faptei, ocazie cu care nu a dorit să facă alte declarații și i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, fără însă a fi formulate cereri noi sau solicitate administrarea altor probe, în acest sens fiind încheiat procesul verbal nr._.

Prin rezoluția din 02.12.2011, ora 12:40 a fost începută urmărirea penală față de învinuitul Tuțulescu S. Ș. pentru săvârșirea în stare de recidivă a infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. b C.p.

Materialul de urmărire penală i-a fost prezentat învinuitului Tuțulescu S. Ș. la data de 02.12.2011, ocazie cu care nu au fost formulate cereri noi sau solicitate administrarea altor probe, fiind astfel întocmit procesul verbal nr._.

Ulterior, prin ordonanța din 11.01.2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina învinuiților B. Nicușor C. și Tuțulescu S. Ș. în sensul reținerii agravantei prev. de art. 13 alin. 3 din Legea nr. 679/2001.

În vederea aducerii la cunoștință a schimbării încadrării juridice s-a procedat la citarea învinuiților B. Nicușor C. și Tuțulescu S. Ș. pentru ziua de 17.01.2012.

Cei doi învinuiți nu au dat curs citației emise, prezentându-se numita Tuțulescu C., mama învinuitului Tuțulescu S. Ș. care a arătat că nu a păstrat legătura cu acesta și nu cunoaște locul în care se află, precum și apărătorul ales al celor doi, av. C. D., care a arătat că nu a luat legătura decât cu învinuitul B. Nicușor C. care a declarat că se află în Spania și nu poate reveni în țară.

Fiindu-i adus la cunoștință schimbarea de încadrare juridică, precum și materialul probator administrat, apărătorul ales al învinuiților B. Nicușor C. și Tuțulescu S. Ș. a declarat că nu are cereri noi de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe.

Potrivit procesului-verbal încheiat la 17.01.2012 de lucrătorii BCCO C., învinuiții C. V. M., B. Nicușor C. și Tuțulescu S. Ș. figurează cu același domiciliu și nu apar în baza de date ca încarcerați în centrele de reținere și arestare preventivă din cadrul Poliției Române și nici în unitățile penitenciare din România.

La data de 02.02.2009, ora 13:30 s-a început urmărirea penală față de C. (fostă R.) I. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005.

Prin rezoluția din 09.01.2012, ora 14:00 a fost începută urmărirea penală față de P. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 328 C.p.

Urmare a desființării Secției de Minori și Familie din cadrul Tribunalului D., dosarul nr._ a fost înaintat, în vederea repartizării ciclice, Secției penale, la data de 15.04.2014, primind nr._ .

Prin rezoluție, la aceeași dată, s-a stabilit termen de judecată la data de 14.05.2014.

Pe parcursul cercetării judecătorești, s-a luat declarație părții vătămate Varlan D. care a arătat că la propunerea inculpaților C. V. M. și Tuțulescu S. Ș. de a-i găsi de lucru în afara țării a plecat împreună cu inculpatul Tuțulescu și C. I. ( concubina inculpatului C. V. M. ), în Italia, însă ajunși acolo a fost agresată și amenințată de către inculpatul Tuțulescu pentru a se prostitua. A mai arătat partea vătămată că s-a prostituat în aceste condiții stabilite de inculpat cca 3 săptămani iar din sumele caștigate din practicarea prostituției i-a dat inculpatului 2100 euro, restul fiind plătiții cu titlu de chirie, proprietatului apartamentului în care practica prostituția. S-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 euro daune materiale și morale față de inculpatul Tuțulescu S. Ș. ( fila 61 vol I dosar ).

S-a luat declarație părții vătămate C. I. care a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul C. V. M. în anul 2004 în Italia, care după ce i-a promis că o să-i găsească de lucru la o familie pentru a face menajul, prin intermediul unui prieten de-al său pe nume E. a fost dusă într-o casă de toleranță unde s-a prostituat cca o lună de zile și caștiga sume între 500-1000 euro pe zi, sume care erau împărțite în mod egal între inculpatul C. și prietenul său E.. După cca o lună inculpatul C. a bătut-o și a dus-o într-o altă casă de toleranță în R.. În luna noiembrie a venit în țară împreună cu inculpatul unde s-a căsătorit cu acesta de teamă ca inculpatul să nu spună părinților săi ce a făcut în Italia. A mai arătat de asemenea că în aceeași casă de toleranță a cunoscut-o și pe partea vătămată Varlan D. care a fost adusă în Italia de inculpații C. și Tuțulescu precum și pe partea vătămată R. D. care a fost adusă în Italia tot de către inculpatul C.. S-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 euro față de inculpatul C. V. M. ( fila 94 vol II dosar ).

S-a luat declarație părții vătămate R. D. care a arătat că în cursul anului 2004 în timp ce lucra la restaurantul Helin l-a cunoscut pe inculpatul Tuțulescu și prin intermediul acestuia pe inculpatul B. în casa căruia a mers ulterior pentru a-i îngriji copilul. Acasă la inculpatul B. l-a cunoscut pe inculpatul C. care i-a propus să meargă în Italia cu el pentru a-i găsi un loc de muncă bine plătit și pentru că a refuzat să plece în Italia a fost agresată fizic de către inculpatul B.. A mai arătat că ajunsă în Italia a fost șantajată de către inculpatul C. că-i va omorî sora și obligată să se prostitueze, bani care erau însușiți în totalitate de către inculpat care i-a reținut totodată și pașaportul și a susținut că a cumpărat-o de la inculpatul B. cu suma de 2000 euro. S-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro daune morale față de inculpatul C. care a constrans-o fizic și moral să se prostitueze și și-a însușit banii obținuți din practicarea prostituției ( fila 132-134 vol II dosar).

S-a luat interogatoriu inculpatului C. V. M. care a arătat că-și menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată. A mai arătat că din anul 2002 lucrează în Italia, în 2006 în timp ce era pe acasă s-a întalnit cu inculpatul Tuțulescu cu care era prieten din copilărie care i-a cerut să-i găsească și lui de lucru în Italia și i-a promis acestuia că-l va ajuta în acest sens, însă nu i-a promis că ar găsi de lucru și părții vătămate Varlan D., o prietenă de-a acestuia cu care personal nu a vorbit niciodată. De asemenea, inculpatul a mai arătat că Tuțulescu, partea vătămată Varlan D. însoțiți de către fosta sa soție C. I. au plecat în Italiaunde au locuit în apartamentul pe care îl avea închiriat, dar în toată această perioadă el s-a aflat în țară ( fila 144 vol I dosar).

S-a luat interogatoriu inculpatului Tuțulescu S. Ș. care a arătat că nu recunoaște învinuirile aduse prin actul de sesizare al instanței. A mai arătat că o cunoaște pe partea vătămată Varlan D. din anul 2004 și întrucat aceasta pretindea că are un copil cu el, i-a promis că o va lua de soție însă va trebui să meargă cu el în Italia să muncească pentru a putea crește copilul împreună. În Italia s-au deplasat împreună cu C. I. fosta soție a inculpatului C. V. M. unde au locuit în apartamentului acestuia din urmă, el lucra pe șantier iar părții vătămate i-a găsit de lucru la o familie unde trebuia să facă menajul însă aceasta a refuzat să muncească iar după 14 zile s-a întors acasă ( fila 145 Vol I dosar).

S-a luat de asemenea interogatoriu inculpatului B. Nicușor C. care a arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu recunoaște învinuirile aduse prin actul de sesizare al instanței. A mai arătat că pe partea vătămată R. D. a cunoscut-o pe cand locuia într-o baracă de langă Electroputere, prin intermediul unui prieten de-al său, i-a fost milă de ea și a luat-o la el acasă pentru a avea grijă de copilul său și pentru a o ajuta pe soția sa la treburile gospodărești. A mai arătat că la botezul copilului său R. D. a cunoscut pe soții C. iar aceștia i-au promis să meargă în Italia pentru a-i găsi de lucru ( fila 158 vol I dosar).

S-a luat declarație martorei Varlan M. care a arătat că este mama părții vătămate Varlan D., în anul 2006 inculpatul Tuțulescu însoțit de inculpatul C. au venit la ei acasă și i-au propus fiicei sale să meargă în Italia pentru a avea grijă de o bătrană. Fiica sa aplecat astfel cu inculpatul Tuțulescu și C. I. însă la scurt timp a fost sunată de către partea vătămată care i-a spus că inculpatul nu i-a găsit de lucru și i-a propus să se prostituieze, iar inculpatul C. o presa să-i trimită în țară suma de 3000 euro. După cca 3 săptămani partea vătămată s-a întors acasă însoțită de C. I. de la care a aflat că ea a fost cea care i-a plătit biletul de transport respectiv, 200 euro și că dacă n-ar fi fost ea, inculpatul Tuțulescu ar fi vandut-o contra sumei de 5000 euro. A mai arătat de asemenea că tot de la C. I. a aflat că Varlan D. fost dusă de inculpatul Tuțulescu într-o casă de toleranță iar banii caștigați de către aceasta erau însușiți în totalitate de inculpat ( fila 156 vol I dosar).

S-au luat declarații martorilor G. D., R. T. și M. A. D. care au arătat că-și mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale ( fila 157, 181 vol I, fila 21 vol II dosar).

Analizând actele și probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că starea de fapt expusă în actul de sesizare a instanței cât și încadrarea juridică a faptelor reținută în sarcina inculpaților este corectă și dovedită cu probele administrate în cauză.

Raportat la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, prima instanță a reținut că după . Noului Cod Penal, infracțiunea prev de art.12 alin 1 din Lg nr 678/2001 are corespondent în infracțiunea prev. de art. 210 alin Cp, infracțiunea prev. de art.13 alin 1,2, 3 teza I din Lg nr 678/2001 are corespondent în infracțiunea prev. 211 alin 1 C.pen, iar infracțiunea prev de art 329 Cpen are corespondent în infracțiunea prev de art 213 C.pen.

Astfel, s-a constatat că își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art 5 C.pen privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal conform Legii nr 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr 286/2009 privind Codul Penal.

Aplicarea legii penale mai favorabile presupune o primă condiție de bază și anume o succesiune de legi penale care să prevadă o faptă ca infracțiune, dar cu deosebire în ceea ce privește condițiile de sancționare.

În doctrina penală s-au sistematizat criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, după cum acestea se referă la condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și condițiile de sancționare.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane prev de art.12 alin 1 din Lg nr 678/2001, legea penală mai favorabilă este NCP care prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi ( art 210 alin 1 C.pen)., în vreme ce Legea 678/2001 prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin 1, 3 teza I din Lg nr 678/2001, legea penală mai favorabilă este tot Noul Cod Penal care prevede pedeapsa închisoarii de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi ( art 211 alin.1 C.pen), în vreme ce Lg 678/2001 prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

În ceea ce privește însă tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, prima instanță a apreciat că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969 care conform art 34 lit b) ,,atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani", deci aplicarea sporului este facultativă, și nu Noul Cod Penal care în art 39 alin 1 lit b prevede că ,, În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”, de unde rezultă că aplicarea sporului este obligatorie.

În raport de aceste considerente, având în vedere și decizia nr 265/06.05.2011 a Curții Constituționale care a statuat că în ceea ce privește determinarea legii penale mai favorabile, ,,aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția " s-a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză inculpatului o constituie Codul penal din 1969.

Potrivit art. 13 alin 1 din Lg 678/2001 constituie infracțiune ,,Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia".

Din interpretarea dispozițiilor legale sus menționate s-a reținut că modalitățile de săvarșire a infracțiunii sunt alternative și există întrunită latura obiectivă a infracțiunii de trafic de minori prin realizarea oricăreia din aceste modalități: recrutare, transportare, transferare, găzduire a unei persoane cu varsta cuprinsă între 15 și 18 ani în scopul exploatării acesteia.

Astfel deși inculpatul C. V. M. nu a recunoscut săvarșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, faptele sale sunt dovedite cu recunoașterea faptului că părțile vătămate locuiau în Italia în apartamentul său, cu declarațiile părții vătămate C. I. ( fostă R.), care a arătat că a fost constransă fizic și moral de către inculpat să se prostituieze, acesta i-a reținut pașaportul și își însușea în totalitate sumele obținute de partea vătămată din practicarea prostituției, cu declarația martorei Varla M. care a arătat că de la fiica sa, partea vătămată Varlan D. știa că inculpatul C. o presa să-i trimită în țară suma de 3000 euro. De asemenea inculpatul B. Nicușor C. a arătat că cel care i-a propus părții vătămate R. daniela pentru a-i găsi un loc de muncă bine plătit este inculpatul C., aceasta din urmă susținand că a fost transportată în Italia de către inculpatul C. și cazată în locuința sa însă odată ajunsă acolo a fost constransă fizic și moral de către același inculpat să se prostituieze, banii obținuți din practicarea prostituției fiind însușiți de către inculpat.

Și partea vătămată Varlan D. a arătat că inculpatul C. a fost cel care l-a însoțit pe inculpatul Tuțulescu la ea acasă pentru a-i propune să meargă în Italia unde el lucrează cu soția sa de mai multă vreme și-îi va găsi și ei un loc de muncă bine plătit, de obținerea pașaportului ocupandu-se cei doi inculpați. În aceste condiții, este de necontestat faptul că inculpații cunoșteau varsta reală a părții vătămate, respectiv faptul că era minora ca de altfel și varsta reală a părții vătămate R. D. care a fost transportată în Italia de către inculpatul C., cazată de către acesta și pașaportul acesteia reținut de către el.

Astfel, în speță s-a reținut existența infracțiunii atat sub aspectul recrutării părților vătămate minore R. D. și Varlan D., al găzduirii părților vătămate ( C. I., R. D. și Varlan D., fapt necontestat de către inculpat) al transportării părții vătămate R. D..

Totodată, s-a constatat că este realizată și condiția esențială pentru existența infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, respectiv scopul exploatării atata vreme cat din declarațiile părților vătămate banii obținuți ca urmare a practicării prostituției de către părțile vătămate erau însușiți în totalitate de către inculpat.

În ceea ce privește pe inculpatul Tuțulescu S. Ș., nici acesta nu a recunoscut săvarșirea faptelor reținute în sarcina sa, însă vinovăția acestuia în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori rezultă din declarația părții vătămate Varlan D. care a arătat că inculpatul a fost cel care avenit la ea acasă însoțit de către inculpatul C. M., împreună i-au propus acesteia să-l însoțească în Italia pentru a caștiga mai bine urmand ulterior să se căsătorească cu aceasta, s-a ocupat de obținerea pașaportului, iar în Italia a fost agresată și amenințată de către inculpatul pentru a se prostitua într-o casă de toleranță, banii obținuți din practicarea prostituției fiind însușiți în totalitate de către inculpat. De asemenea martora Varlan D. arătat că de la partea vătămată C. I. a flat că inculpatul Tuțulescu intenționa să o vandă pe partea vătămată contra sumei de 5000 euro.

Astfel, în cauză s-a reținut existența infracțiunii de trafic de minori în privința inculpatului Tuțulescu S. Ș. atat sub aspectul recrutării părții vătămate minore Varlan D., al transportării acesteia cat și al exploatării părții vătămate atata vreme cat din declarațiile acesteia rezultă că banii obținuți ca urmare a practicării prostituției erau însușiți în totalitate de către inculpat.

Inculpatul B. Nicușor C. nu a recunoscut săvarșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței însă acestea sunt dovedite cu declarația părții vătămate R. D. care a arătat că a fost agresată fizic de către inculpat în momentul în care a refuzat să plece în Italia cu inculpatul C. căruia i-ar fi vandut-o cu suma de de 2000 euro, iar din declarația părții vătămate C. I. rezultă că a ajutat pe inculpatul C. să recruteze în vederea practicării prostituției în folosul lor pe numita P. A..

Așadar, în privința inculpatului B. Nicușor C. s-a reținut vinovăția acestuia atat pentru infracțiunea de trafic de minori sub aspectul recrutării prin promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă în Italia pe partea vătămată minoră R. D., care ulterior a fost transportată în Italia găzduită și determinată să se prostituieze în folosul său și al inculpatului C. M. cat și al complicității la infracțiunea de proxenetism prin sprijinul acordat inculpatului C. la recrutarea numitei P. A. în vederea practicării prostituției.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 C.pen respectiv, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, numărul părților vătămate, perioada pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, sumele mari de bani obținute din exploatarea părților vătămate dar și persoana inculpaților care nu au recunoscut săvarșirea faptelor, starea de recidivă postexecutorie a inculpaților Tuțulescu și B..

Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că nu se constată însă, temeiuri pentru a se reține circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpaților, pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar fi aptă de a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei în contextul în care aceste gen de infracțiuni au dobândit un caracter de fenomen în ultima perioadă de timp. În aceste condiții, a reduce pedeapsa pentru autorul unor asemenea infracțiuni, cu impact deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.

În raport de aceste criterii, prima instanță a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune în parte orientate spre limita minimă, urmând ca în baza art 33 lit. a, 34 lit. b, 35 Cod penal din 1969 și art. 5 alin. 1 din Noul Cod Penal să contopească pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Faptele săvârșite de inculpați generează o nedemnitate cu privire la exercițiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și ca urmare instanța va interzice inculpaților cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev de art 64 lit a teza a II-a, b C.pen pe o perioadă de 2 ani.

Potrivit art 71 alin 2 C.pen ,, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art 64 lit a-c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Prima instanță a apreciat că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor reale și personale duc la concluzia existenței unei nedemnități care impune aplicarea pedepsei accesorii în același conținut ca și pedeapsa complementară.

Pentru motivele ce preced, au fost interzise inculpaților drepturile prev de art art.64 lit.a teza a II-a, lit.b C.pen.în condițiile și pe durata prev de art.71 alin 2 C.pen.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că partea vătămată Varlan D. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro daune morale față de inculpatul Tuțulescu S. Ș., iar părțile vătămate C. ( fostă R.) I. și R. D. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de cate 50.000 euro fiecare daune morale față de inculpatul C. V. M..

In ceea ce privește cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. In acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

In speță, având în vedere natura faptelor săvârșite, generatoare de suferințe psihice ( părțile vătămate fiind obligate să întrețină împotriva voinței lor relații sexuale cu numeroase persoane, fiind agresate fizic și psihic, puse într-o stare de inferioritate), s-a apreciat că acordarea de daune morale este pe deplin dovedită. Pentru aceste motive, instanța apreciază că suma de 5000 lei este suficientă pentru acoperirea acestor suferințe, în baza în baza art 397 NCPP rap la art 1357 C.civ fiind obligat inculpatul Tuțulescu S. Ș. să plătească părții civile Varlan D. suma de 5000 lei cu titlu de daune morale, iar inculpatul C. V. M. să plătească sumele de cate 5000 lei cu titlu de daune morale către fiecare din părțile civile R. ( fostă C.) I. și R. D.

Conform art 19 din legea nr 678/2001 ,, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor, sunt supuse confiscării speciale" .

Potrivit probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate, instanța reține că inculpații au obținut din practicarea relațiilor sexuale cu diverse persoane, sume de bani ce se impun a fi confiscate conform temeiului legal menționat mai sus.

Astfel, în baza art 19 alin 1 din Legea nr 678/2001 rap la art 118 alin 1 lit e C.pen s-a dispus confiscarea de la inculpatul Tuțulescu S. Ș. a sumei de 2100 euro, de la inculpatul C. V. M. a sumei de 6422 euro și respectiv 50.000 euro iar de la inculpatul B. Nicușor C. a sumei de 208 dolari, sume obținute de către părțile vătămate ca urmare a practicării prostituției și însușite de către inculpați în totalitate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C. V. M., Tuțulescu S. și B. Nicușor C..

Prin motivele de apel, formulate în scris de apelantul inculpat B. Nicușor C., prin avocat ales, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea în temeiul art. 16 lit. c C.pr.pen., întrucât din probele administrate nu rezultă dincolo de orice dubiu că a comis infracțiunile prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. 1 C.pen.

S-a arătat că, prima instanță a reținut sub aspect probatoriu că faptele comise de inculpat se probează cu declarațiile persoanelor vătămate Răciulea D. și C. I.. Or, simplele afirmații ale persoanei vătămate nu sunt suficiente pentru a se dispune condamnarea iar în ceea ce privește fapta reținută ca fiind comisă față de persoana vătămată Răciulea D. este de observat că persoana vătămată C. I. nu relatează decât aspecte pe care i le-ar fi povestit R. D..

Cât privește înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală, s-a arătat că din adresa emisă de Raiffeisen Bank și anexa la adresa emisă de BRD nu rezultă că s-au făcut transferuri de bani între inculpați sau între inculpați și persoanele vătămate ci doar că B. Nicușor a primit 100 de euro de la D. A. - persoană străină de dosar și pe data de 19.04.2004 de la C. V. M., făără să fie menționată suma iar de mai multe ori a trimis bani numitei R. L. D., fosta concubină cu care are un copil.

S-a mai arătat că nici declarațiile numitei P. A. nu pot fi reținute întrucât în declarația din 19.04.2007 relatează aspecte diferite față cele menționate în declarația din 23.06.2008.

În susținerea lipsei de credibilitate a celor declarate de persoana vătămată R. D. s-a invocat și faptul că raportul de constatare medico-legală datează din 27.02.2012 în condițiile în care aceasta reclamă acte de violență ce ar fi fost comise de inculpat în anul 2004.

În susținerea apelului a solicitat încuviințarea reaudierii inculpatului C. V. M., audierea martorilor R. L. D., fosta concubină și C. M. iar în circumstanțiere proba cu înscrisuri din care să rezulte că este însoțitorul concubinei care a fost operată în Italia de o boală incurabilă.

Prin motivele de apel formulate în scris de inculpatul C. V. M., prin avocat ales, s-a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art.16 lit. b teză finală C.pr.pen. pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat în primă instanță.

S-a arătat că hotărârea de condamnare este întemeiată pe o apreciere eronată a probelor, pe constatări de fapt denaturate și neconforme cu realitatea evidentă, care au condus la o greșită stabilire a situației de fapt. În realitate, din declarația inculpatului, coroborată cu declarația persoanelor vătămate rezultă o altă stare de fapt decât cea reținută prin rechizitoriu și anume că, odată ajunse în Italia persoanele vătămate nu aveau nicio legătură cu inculpații din cauză, iar singurul lor liant era C. I.. Atunci când inculpatul C. V. a aflat cu ce se ocupa soția sa pe teritoriul Italiei momentul a fost materializat printr-un divorț cu multe vorbe grele și amenințări, relevantă în acest sens fiind trimiterea în judecată pentru infracțiunea de amenințare a persoanei vătămate C. I., în cadrul dosarului înregistrat sub nr._ pe rolul Judecătoriei C.. Coroborat cu data la care s-au demarat cercetările de către lucrătorii BCCO C. se impune concluzia că R. I. ajutată de R. D., V. D. și P. A. a intenționat să-l determine pe fostul soț să renunțe la tot în favoarea ei.

S-a mai arătat că, lipsa de credibilitate a persoanele vătămate, care susțin că au fost constrânse de inculpatul C. V. la practicarea prostituției rezultă în raport de următoarele argumente: din înscrisuri și depoziții rezultă că persoanele vătămate au fost sancționate pentru practicarea prostituției și după anul 2006, au efectuat numeroase transferuri de bani către membrii familiilor, fiind contrazisă susținerea conform căreia banii ar fi fost însușiți de inculpat iar persoanele vătămate nu ar fi fost în posesia documentelor de identitate, în nenumărate rânduri au revenit în țară și s-au întors pe teritoriul Italiei, împreună cu membrii familiilor lor, au fost prezente la domiciliul inculpatului și cu ocazia organizării și celebrării căsătoriei acestuia, au păstrat permanent contactul cu membrii familiei.

Cu privire la infracțiunea de proxenetism s-a arătat că nu s-a făcut dovada existenței unui îndemn sau a înlesnirii prostituției în vreuna din modalitățile de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 329 C.pen.

În subsidiar s-a solicitat redozarea pedepselor și aplicarea unor pedepse sub minimul special, prin valorificarea datelor ce caracterizează favorabil persoana inculpatului - lipsa antecedentelor penale, faptul că are un copil minor în întreținere - cu titlu de circumstanțe atenuante judiciare iar în ceea ce privește modalitatea de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere.

În susținerea apelului s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, reaudierea martorilor care, la instanța de prim grad au fost audiați de un alt judecător decât cel care a pronunțat hotărârea apelată, audierea martorei C. C. și reaudierea persoanelor vătămate.

Prin motivele de apel formulate în scris pentru apelantul inculpat Tuțulescu S. Ș., prin avocat ales, s-a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 16 lit. c C.pr.pen. întrucât nu există probe din care să rezulte indubitabil că ar fi comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată.

S-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului doar pe baza declarației persoanei vătămate V. D. în condițiile în care nu a fost audiată nemijlocit de judecătorul care a pronunțat hotărârea penală, nefiind respectat principiul continuității. S-a mai arătat că, în afară de declarația persoanei vătămate nu există alte probe din care să rezulte indubitabil vinovăția sau participația de orice natură a inculpatului Tuțulescu S. Ș..

S-a invocat și faptul că, la instanța de fond s-a solicitat în temeiul art. 332 alin. 2 C.pr.pen. anterior ca instanța să se desesizeze și să restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale deoarece nu s-au respectat dispozițiile privind prezența părților și asigurarea apărării acestora fiind încălcate prevederile art. 253 din Codul de procedură penală anterior. În acest sens s-a arătat că la data de 02.12.2011 s-a prezentat inculpaților materialul de urmărire penală iar la data de 11.01.2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, fără ca această modificare să fie adusă la cunoștința inculpaților și fără să se procedeze la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală.

În susținerea apelului s-a solicitat readministrarea întregului probatoriu administrat de prima instanță.

La termenul de judecată din 26.05.2015 s-a procedat la audierea inculpaților Tuțulescu S. Ș. și B. Nicușor C. iar dintre probele solicitate s-a încuviințat audierea inculpatului C. V. M., a persoanelor vătămate și a martorei P. A..

Examinând sentința apelată atât prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 417 C.pr.pen., curtea constată următoarele:

În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susținerilor apelanților, curtea apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., în funcție de aceasta urmând a fi analizate toate criticile invocate cu privire la existența faptelor și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ce formează obiectul acuzației penale.

Ca urmare, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de ultim control judiciar constată că prima instanță a decis corect că legea penală mai favorabilă este, în cauză, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpați. În același sens ca prima instanță, la reținerea acestei concluzii, curtea a avut în vedere regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, care este mult mai aspru reglementat în noul cod penal dar și efectele circumstanțelor atenuante judiciare, mult mai favorabile în reglementarea codului penal anterior.

Analizând în continuare apelurile declarate de cei trei inculpați, curtea constată că, în urma unei analize coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești, prima instanța a reținut corect situația de fapt, cu încadrarea juridică corespunzătoare.

Contrar susținerilor formulate, se constată că vinovăția inculpaților a fost corect stabilită în cauză, situația de fapt reținută de instanță având corespondent în probele administrate.

Criticile formulate de fiecare dintre cei trei apelanți inculpați, cu privire la valoarea probatorie a depozițiilor date în cauză de persoanele vătămate, nu pot fi primite deoarece, pe de o parte, actualul cod de procedură penală a înlăturat prevederea expresă, cuprinsă în legislația anterioară, conform căreia declarațiile persoanei vătămate puteau servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborau cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor. Pe de altă parte, credibilitatea depozițiilor date în cauză de persoanele vătămate în faza urmăririi penale și cu ocazia judecății în primă instanță (plângerea și declarațiile persoanelor vătămate C. I. - filele nr. 47, 50-5 dosar urmărire penală, fila nr. 94, vol. II, tribunal, V. D., filele nr. 79 - 80, nr. 80 - 81, nr. 87-90 dosar urmărire penală, nr. 61 dosar tribunal, R. D., fila nr. 132 vol. II tribunal) rezultă din faptul că relatările acestora se coroborează între ele și sunt confirmate și de celelalte mijloace de probă administrate în cauză - depozițiile martorilor P. A. (filele nr. 60 - 62, nr. 67 - 70, nr. 71 - 72 dosar urmărire penală), V. M. (filele nr. 96-97, nr. 98-99 dosar urmărire penală fila nr. 156, vol. I, dosar tribunal), V. A. (filele nr. 104-105, nr. 106. 107 dosar urmărire penală, R. T. (fila nr. 108 dosar urmărire penală, fila nr. 181 dosar tribunal), R. S. (filele nr. 109 - 110 dosar urmărire penală), răspunsul autorităților de frontieră privind datele existente cu privire la intrările și ieșirile din țară ale persoanelor vătămate, inculpaților și martorei P. A., răspunsurile unităților bancare privind datele existente cu privire la transferurile de bani ale acestora.

Diferit de declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile date de inculpați, pe tot parcursul procesului penal sunt contradictorii și nu sunt susținute de celelalte mijloace de probă, împrejurare față de care se impune concluzia că apărările formulate sunt nesincere, scopul fiind acela de a induce în eroare organele judiciare și de a se sustrage de la stabilirea răspunderii penale.

Astfel, cu privire la inculpatul C. V. M. în ceea ce o privește pe persoana vătămată R. (fostă C. I.) apărarea constantă a acestuia a fost aceea că nu a cunoscut niciodată activitățile de prostituție desfășurate de persoana vătămată și, pe cale de consecință nu a comis fapta de care este acuzat.

În primul rând se impune a se evidenția faptul, necontestat de inculpat, că a cunoscut-o pe C. I. în cursul anului 2003, s-a căsătorit cu aceasta în decembrie 2004 și au divorțat în luna septembrie a anului 2006. În pofida perioadei îndelungate de timp de când s-au cunoscut inculpatul a declarat, inclusiv în fața instanței de apel că nu a știut niciodată „locația concretă și activitatea desfășurată de I. pentru că, deși erau căsătoriți, nu îi putea impune să nu plece”. Or, o astfel de susținere este puțin credibilă cu atât mai mult cu cât inculpatul nu contestă faptul că în aceeași perioadă de timp celelalte persoane vătămate, care erau și minore la vremea respectivă - R. D. și V. D. - ca și martora P. A., au ajuns în Italia pentru a desfășura „același tip de muncă” ca și persoana vătămată C. I., în depoziția dată în faza urmăriri penale, în prezența unui avocat ales (filele nr. 312-316 dosar urmărire penală) susținând, în ceea ce o privește pe minora R. D., că a fost rugat de B. C. să o ajute să-și găsească de lucru în Italia lucru cu care el a fost de acord spunându-i că va discuta cu soția lui și dacă îi va găsi de lucru o va chema, ceea ce s-a și întâmplat. Este adevărat că, în declarația dată în apel, C. V. M. a revenit asupra depoziției dată în faza urmăririi penale în sensul că nu a mai făcut referire la solicitarea inculpatului B. și a susținut că, la o petrecere care a avut loc la domiciliul acestuia, R. D. a discutat în mod direct cu soția sa și s-a înțeles cu aceasta să o ia și pe ea la muncă în Italia. Acest aspect nu poate să constituie însă decât un alt element de natură să întărească concluzia reținută cu privire la credibilitatea apărărilor formulate în cadrul procesului penal. O astfel de concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, din înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală - răspunsurile unităților bancare privind datele existente cu privire la transferurile de bani efectuate de C. I. în beneficiul lui C. V. - rezultă că în perioada 2004-2006 inculpatul a primit de la persoana vătămată în această modalitate peste 14.000, euro sumă foarte mare raportat la anii respectivi. Or, în condițiile în care astfel de sume de bani nu ar fi putut să fie obținute de persoana vătămată în urma prestării unor activități necalificate (bonă, menajeră), susținerile inculpatului C. V. în sensul că nu a cunoscut activitatea prestată în fapt de persoana vătămată nu pot fi primite ca reale. Cât privește apărarea conform căreia o parte din acești bani i-ar fi fost de fapt trimiși de ceilalți membri ai familiei sale, aflați în străinătate în perioada respectivă, nu este credibilă atâta timp cât pe de o parte inculpatul nu a indicat numele acestora și nu făcut dovada veniturilor dobândite în perioada respectivă iar pe de altă parte nu există nicio nicio explicație a motivului pentru care banii respectivi nu au fost trimiși chiar de rudele în cauză cu atât mai mult cu cât, conform declarațiilor date de inculpat în cauză, faptul că nu avea cunoștință de activitatea desfășurată de persona vătămată și nici măcar de locația în care se afla aceasta presupune existența unor relații puțin apropiate între cei doi care nu justifică încrederea de care ar fi beneficiat persoana vătămată din partea rudelor inculpatului pentru ca acestea să-i încredințeze sume de bani pe care să le trimită inculpatului pe numele său.

Cât privește faptul că acuzațiile aduse de persoana vătămată ar fi fost făcute exclusiv în scop de răzbunare, aspect care, în opinia inculpatului este dovedit cu faptul că a formulat plângere penală împotriva acesteia inclusiv sub aspectul comiterii infracțiunii de amenințare, se constată că, prin sentința penală nr. 285 din 26.01.2007 a Judecătoriei C. s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile situație față de care nu s-ar putea reține că aserțiunile inculpatului sunt reale, existând și posibilitatea ca acesta să fi formulat plângere penală împotriva persoanei vătămate tocmai pentru a o determina să nu reclame la rândul său activitatea infracțională desfășurată de inculpat.

Referitor la partea vătămată R. D., așa cum s-a arătat, în declarația dată în faza urmăririi penală inculpatul C. V. M. a susținut, raportat la contribuția sa, că a fost rugat de inculpatul B. Nicușor C. să-i găsească un loc de muncă pentru ca în apel să susțină că persoana vătămată a discutat numai cu soția sa. Împrejurarea că depoziția persoanei vătămate R. D. reflectă realitatea și că, în fapt, inculpatul C. V., împreună cu inculpatul B. Nicușor C. au recrutat-o pe minoră în vederea practicării prostituției, în anul 2004, rezultă însă din aceea că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (fila nr. 143 dosar urmărire penală), inculpatul C. V. a fost acela care scos-o pe minoră din țară, cu toate că nu exista o procură în acest sens din partea părinților minorei iar ulterior, tot el a fost cel pe numele căruia minora a transferat bani - pe 10.01.2005 suma de 2.908 euro iar pe 09.07.2005 suma de 900 euro. Apărarea inculpatului în sensul că a crezut că banii respectivi sunt trimiși în fapt de soția sa, C. I. nu este veridică deoarece, din răspunsul autorităților de frontieră privind datele existente cu privire la intrările și ieșirile din țară ale acesteia rezultă că, cel puțin pe data de 10.01.2005, C. I. era în țară, nu în străinătate (conform datelor cuprinse în înscrisul aflat la fila nr. 152 dosar urmărire penale pe data 14.12.2004 a intrat în țară și a plecat pe data de 30.01.2005).

Un alt element de natură să confere credibilitate depoziției persoanei vătămate îl constituie și faptul că, la scurt timp după ce minora a ajuns în străinătate, inculpatul C. V. i-a trimis inculpatului B. Nicușor C. suma de 208 euro - pe data de 02.03.2004 persoana vătămată a părăsit țara iar banii au fost expediați pe data de 19.04.2004. Or, în condițiile în care explicațiile oferite de cei doi inculpați asupra scopului acestui transfer monetar sunt contradictorii - în declarația dată în faza urmăririi penale inculpatul C. V. a susținut că l-a împrumutat pe inculpatul B. pentru a-și cumpăra un autoturism, acesta ulterior restituindu-i integral suma împrumutată în vreme ce inculpatul B. Nicușor C. a susținut cu privire la aceeași sumă că reprezintă un împrumut pe care i-l acordase inculpatului C. V. și pe care ulterior acesta i l-a restituit - concluzia care s-a impune este aceea că banii i-au fost transferați inculpatului B. Nicușor C. de către inculpatul C. V. în temeiul înțelegerii ce a avut loc între aceștia raportat la partea vătămată R. D..

Cu privire la persoana vătămată V. D., în prezența depozițiilor părinților persoanei vătămate (martorii V. M. și V. A.) care au arătat că deplasarea în municipiul C., în vederea întocmirii procurii notariale, s-a efectuat cu autoturismul condus de inculpatul C. V., acesta fiind și cel care a suportat costurile notariale, C. V. nu a putut nega că el a condus mijlocul de transport dar a susținut că nu a cunoscut motivul deplasării. Împrejurarea că depozițiile persoanei vătămate și a celor doi martori reflectă realitatea rezultă însă inclusiv din aceea că deplasarea în Italia a fost efectuată de persoana vătămată pe data de 14.04.2006, împreună cu inculpatul Tuțulescu și persoana vătămată C. I., la scurt timp după momentul la care inculpatul C. V. îi transportase la C. pe părinții acesteia, procura notarială fiind întocmită pe data de 28.03.2006.

Cât privește fapta de proxenetism comisă în raport de martora P. A. inculpatul C. a arătat în fața instanței de apel că a întâlnit-o singură dată la locuința fratelui inculpatului B. și nu a discutat cu aceasta. În declarațiile date în faza urmăririi penale (filele nr. 312 - 316, nr. 321-323) a recunoscut însă că i-a pus martorei la dispoziție numărul de telefon al soției sale cu care aceasta a luat legătura atunci când a ajuns în Italia aspect ce se coroborează cu depoziția martorei P. A. dar și cu declarațiile persoanei vătămate C. I..

Cât privește susținerile inculpatului C. V., din cadrul motivelor scrise de apel, cu privire la aspectele care, în opinia sa, dovedesc lipsa de credibilitate a depozițiilor persoanelor vătămate nu pot fi primite deoarece, împrejurarea că acestea ar fi practicat prostituția și după anul 2006 este irelevantă sub aspectul faptelor de care este acuzat inculpatul, la dosar nu există date privind transferuri de bani efectuate de persoanele vătămate către membrii familiilor lor, în perioada comiterii faptelor și nici în ceea ce privește persoanele prezente cu ocazia celebrării căsătoriei sale cu C. I.. În ceea ce privește faptul că persoanele vătămate ar fi revenit în mai multe rânduri în țară după care ar fi plecat din nou în Italia se constată, în urma examinării răspunsului autorităților de frontieră privind datele existente cu privire la intrările și ieșirile din țară că, pentru perioada reclamată ca fiind aceea a comiterii faptelor de trafic de persoane respectiv trafic de minori, aspectul este real numai în privința persoanei vătămate C. I. și se explică tocmai prin modalitatea în care a procedat în cazul său inculpatul C. V. care, a indus-o pe aceasta în eroare cu privire la sentimentele pe care pretindea că le are față de ea.

Referitor la faptele comise de inculpatul B. Nicușor C. apărarea constantă a acestuia raportat la persoana vătămată R. D. a fost aceea că nu a avut nicio implicare în plecarea acesteia în Italia. Împrejurarea că această apărare este nereală rezultă însă chiar din declarația coinculpatului C. V. care, așa cum s-a arătat, în declarațiile dar în faza urmării penale a susținut că B. Nicușor C. a fost acela care l-a rugat „să-i găsească de lucru” persoanei vătămate iar în fața instanței de apel a arătat că B. Nicușor C. a fost și cel care a achitat contravaloarea trasportului persoanei vătămate în Italia. Contradicțiile dintre declarațiile inculpaților ca și împrejurarea că la scurt timp după plecarea persoanei vătămate R. D. în Italia incupatul C. V. i-a transferat lui B. Nicușor C. o sumă de bani, ca și contradicțiile privind scopul acestui transfer monetar, reliefate mai sus, reprezintă în opinia instanței de apel tot atâtea argumente de natură să confere credibilitatea declarației persoanei vătămate R. D., declarație ce se coroborează și cu depozițiile persoanei vătămate C. I. și declarațiile martorilor R. T. și R. S. și să dovedească lipsa de sinceritate a inculpatului.

Cât privește raportul de constatare medico-legală care datează din 27.02.2012 și care a fost depus de persoana vătămată R. D. pentru a face dovada agresiunilor la care a fost supusă în anul 2004 instanța de apel nu l-a reținut în cadrul mijloacelor de probă care ar face dovada faptelor comise împotriva sa de inculpații B. Nicușor C. și C. V., neputând exista certitudinea că leziunea constatată a fost produsă de unul dintre cei doi inculpați în cadrul activității infracționale pentru care sunt cercetați în prezentul dosar.

Referitor la fapta de proxenetism comisă în raport de martora P. A. inculpatul B. Nicușor C. a susținut că nu are nicio legătură cu plecarea acesteia în Italia. Faptul că această apărare este nesinceră rezultă din chiar declarațiile date de coinculpatul C. V. care, în faza urmăririi penale, în prezența avocatului ales (filele nr. 321 - 323) a recunoscut că s-a deplasat la Turceni împreună cu inculpatul B. Nicușor și, în urma unei discuții pe care B. Nicușor a avut-o P. A., aceasta i-ar fi comunicat că este de acord să plece și ea în Italia să-și găsească de lucru, motiv pentru care i-a dat numărul de telefon al soției sale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Tuțulescu S. Ș. apărarea acestuia conform căreia s-a deplasat cu minora V. D. în Italia pentru că aceasta îi spusese că este tatăl copilului său iar acolo a intenționat să-i găsească un loc de muncă decent este înlăturată de depozițiile persoanei vătămate care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate C. I. și ale martorilor V. M. și V. A.. Sub aspectul credibilității aserțiunilor formulate de inculpat, instanța de apel reține și faptul că dacă ar fi fost real că el și V. D. s-au deplasat în Italia pentru a munci legal în vederea întreținerii copilului despre care aceasta îi spusese că este al lui acest aspect ar fi trebuit să fie relatat și de inculpatul C. V., cu atât mai mult cu cât ulterior plecării în străinătate Tuțulescu S. Ș. și V. D. au locuit în apartamentul acestuia, împreună cu C. I.. Așa cum s-a arătat, inculpatul C. V. nu numai că nu a făcut vreo referire la plecarea celor doi în străinătate dar a negat și faptul că i-ar fi condus la biroul notarial pe părinții persoanei vătămate V. D. în vederea întocmirii procurii notariale necesară pentru ca minora să părăsească teritoriul țării.

Concluzia de mai sus se impune cu atât mai mult cu cât, din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penală rezultă că între inculpații C. V. și Tuțulescu S. exista, în perioada comiterii faptei asupra persoanei vătămate V. D., o relație apropiată - pe data de 01.02.2006, C. I., soția inculpatului C. V., i-a transferat inculpatului Tuțulescu S. suma de 1.300 euro iar pe data de 04.03.2006, inculpații C. V. și Tuțulescu S. au intrat împreună în țară, cu același autoturism, marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare AS-741-KZ.

Tot sub aspectul credibilității apărării formulate de inculpatul Tuțulescu S. se constată că, în situația în care înțelegerea din țară ar fi fost ca persoana vătămată să presteze în Italia o muncă onorabilă nu se explică motivul pentru care, ajunsă acolo, nu a mai fost de acord, din înscrisurile din dosarul de urmărire penală rezultând că certitudine că aceasta a plecat din țară pe data de 14.04.2006 și a revenit după numai două săptămâni, pe 29.04.2014, cu un autocar, cu număr de înmatriculare CF - 986 - HL, în vreme ce persoana vătămată C. I., s-a întors la aceeași dată, cu autovehicul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_ (fila nr. 157 dosar urmărire penală).

Examinând în continuare motivele de apel formulate în scris de inculpatul Tuțulescu S. Ș. se constată că nu este întemeiată nici critica privind nerespectarea principiului nemijlocirii, ca urmare a schimbării completului de judecată care a administrat probatoriul în primă instanță.

Se reține în acest sens că, față de vârsta pe care au avut-o persoanele vătămate la data comiterii faptelor, dosarul a fost inițial repartizat Secției de Minori și Familie din cadrul Tribunalului D.. Prin Hotărârea CSM nr. 463 din 03.04.2014 s-a dispus desființarea acestei secții iar prin Hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului D. din data de 14.04.2014 s-a decis, în raport de hotărârea CSM și art. 99 alin. 11 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform căruia „În situația desființării completului, cauzele vor fi repartizate prin sistemul ciclic celorlalte complete ale instanței, competente să judece în materia respectivă…” ca dosarele înregistrate la Secția de Minori și Familie să fie repartizate celor 12 complete de judecată din cadrul Secției Penale. Conform tabelului aflat la fila nr. 2, vol. III dosar tribunal, urmare acestor hotărâri dosarul în cauză a fost repartizat ciclic completului C1 al Secției Penale.

Schimbarea completului de judecată în prezenta cauză s-a realizat așadar datorită unor cauze obiective și anume desființarea secției la care fusese inițial repartizat.

Este adevărat că, ulterior schimbării completului de judecată, noul complet nu a mai procedat la administrarea de probatorii. Acest lucru s-a datorat însă faptului că probele fuseseră deja administrate de completul ulterior desființat și nu a existat din partea inculpaților o solicitare de readministrare a acestora de către noul de judecată. În ceea ce o privește pe martora P. A. se constată că aceasta s-a prezentat la termenul de judecată din 11.06.2014 când a precizat că menține declarațiile date în cauză și că nu se va mai putea prezenta la alt termen de judecată deoarece părăsește țara. Neaudierea martorei la acest termen s-a datorat faptului că inculpatul C. V. nu a fost reprezentat de un avocat solicitând amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător ales, solicitare cu care a fost de acord inclusiv apărătorul ales al inculpatului Tuțulescu S. Ș..

În cadrul apelului declarat, inculpatul Tuțulescu S. Ș., prin avocat ales, a invocat încălcarea principiului nemijlocirii și a solicitat readministrarea probatoriului administrat în primă instanță de un alt complet decât acela care a pronunțat soluția de condamnare, solicitare încuviințată de instanța de apel care, l-a termenul de judecată din 26.05.2015 a procedat la audierea inculpaților prezenți, Tuțulescu S. Ș. și B. Nicușor C. și a dispus amânarea cauzei în vederea reaudierii inculpatului C. V. M., a părților vătămate și a martorei P. A..

Pentru termenul de judecată acordat în acest sens nu s-a putut însă realiza decât audierea inculpatului C. V., din procesele - verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele persoanelor vătămate și martorei rezultând că acestea nu sunt în țară, nu se cunoaște data la care vor reveni și nici unde locuiesc în străinătate.

În acest context instanța apreciază că nu a fost încălcat principiul nemijlocirii, așa cum a fost dezvoltat în jurisprudența CEDO (în special cauza C. c. României). Astfel, în speță s-a procedat la reaudierea inculpaților iar afirmațiile acestora au fost așadar ascultate în mod direct de completul din apel, constatându-se cu referire la inculpații C. V. și Tuțulescu S. Ș. că aceștia au exprimat aceeași poziție procesuală ca și în fața instanței de prim grad în sensul că inculpatul C. V. a recunoscut că i-a transportat în C. pe partea vătămată, părinții acestei și inculpatul Tuțulescu însă nu a cunoscut motivul deplasării iar inculpatul Tuțulescu a susținut în continuare că deplasarea părții vătămate minore în Italia s-a realizat în vederea prestării unei munci onorabile.

În raport de aceste declarații dar și de înscrisurile existente în dosarul de urmărire penală, constatând totodată că există o imposibilitate de reaudiere a persoanelor vătămate despre care nu se cunoaște în prezent unde locuiesc dar care, la fel ca martorii, au fost audiațte cu ocazia judecății în primă instanță în prezența aceluiași avocat ales care l-a asistat pe inculpatul Tuțulescu S. Ș. în faza urmăririi penale și în apel, ceea ce reprezintă o garanție în plus că depozițiile acestora, consemnate în scris și aflate la dosarul cauzei corespund realității, instanța de apel a apreciat că nu se mai impune readministrarea celorlalte probe, garanțiile unui proces echitabil fiind respectate în cauză.

Analizând în continuare modalitatea de individualizare judiciare a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpați, curtea constată că sunt întemeiate apelurile declarate de acesta.

Se reține în acest sens că faptele de care sunt acuzați inculpații sunt de o gravitate deosebită, în special infracțiunea de trafic de minori care, fiind comisă asupra unor persoane a căror dezvoltare fizică și psihică este în proces de formare, poate avea repercursiuni iremediabile.

Față de durata mare de timp scursă între data comiterii faptelor și condamnarea definitivă (în unele cazuri mai mult de 10 ani), care depășește un termen rezonabil se apreciază însă că, în cauză, se impune aplicarea unor pedepse sub minimul special, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 2 C.pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, în condițiile în care inculpații B. Nicușor și Tuțulescu S. Ș., sunt recidiviști, singura modalitate de executare este în detenție, modalitate în care va fi executată pedeapsa și de către inculpatul C. Viorele în privința căruia se reține pe de o parte că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 86 ¹ C.pen. anterior în ceea ce privește cuantumul pedepsei rezultante iar pe de altă circumstanțele comiterii faptelor dar și atitudinea de negare manifestată de inculpat reprezintă argumente care conving instanța că suspendarea sub supraveghere nu reprezintă o modalitate aptă să conducă la realizarea scopului preventiv-educativ al acesteia

Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. vor fi admise apelurile declarate de inculpați, desființată în parte sentința și, în urma rejudecării cauzei, vor fi descontopite pedepsele rezultante aplicate inculpaților C. V. M. și B. Nicușor C., în pedepsele componente, care vor fi repuse în individualitate.

Se va reține aplicarea art. 74 alin. 2 C.pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual, pentru toți inculpații și vor fi reindividualizate pedepsele astfel:

1. Vor fi reduse pedepsele aplicate inculpatului C. V. M.:

- de la 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior, pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. c C.pen. anterior, art. 5 C.pen. actual;

- de la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. b C.pen. anterior, art. 5 C.pen. actual;

- de la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior la 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 329 alin. 1 C.pen. anterior, cu aplic. art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. anterior, art. 5 C.pen. actual.

În baza art. 33 lit. a - art.34 lit. b C.pen. anterior și art. 35 alin. 3 C.pen. anterior, cu aplic. art. 5 C.pen. actual vor fi recontopite pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior.

2. Vor fi reduse pedepsele aplicate inculpatului B. Nicușor C.:

- de la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. anterior, 74 alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. b C.pen. anterior, art. 5 C.pen. actual;

- de la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior la 1 an închisoare și 1 an ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior, pentru infracțiunea prev. de art. 26 C.pen. anterior rap. la art. 329 alin. 1 C.pen. anterior, cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. anterior, art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. anterior, art. 5 C.pen. actual.

3. Va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului Tuțulescu S. Ș. de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. anterior, 74 alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. b C.pen. anterior, art. 5 C.pen. actual.

Constatând că hotărârea nu cuprinde alte motive de nelegalitate vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din faza de apel, în sumă de 600 lei reprezentând 2/3 din cuantumul onorariului avocat oficiu pentru inculpați și de 450 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru victimele infracțiuni vor rămâne în sarcina statului și se vor vira din contul MJ către BA D..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de inculpații C. V. M., Tuțulescu S. și B. Nicușor C., împotriva sentinței penale nr. 1276 din data de 14 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, desființează în parte sentința și, rejudecând:

Descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților C. V. M. și B. Nicușor C., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitate.

Reține aplicarea art. 74 alin. 2 C.pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C.pen. actual, pentru toți inculpații și reindividualizează pedepsele astfel:

1. Reduce pedepsele aplicate inculpatului C. V. M.:

În baza art. 33 lit. a - art.34 lit. b C.pen. anterior și art. 35 alin. 3 C.pen. anterior, cu aplic. art. 5 C.pen. actual recontopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior.

2. Reduce pedepsele aplicate inculpatului B. Nicușor C.:

- de la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. anterior, 74 alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. b C.pen. anterior, art. 5 C.pen. actual;

3. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului Tuțulescu S. Ș. de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a, lit. b C.pen. anterior pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. anterior, 74 alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. b C.pen. anterior, art. 5 C.pen. actual.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare din faza de apel, în sumă de 600 lei reprezentând 2/3 din cuantumul onorariului avocat oficiu pentru inculpați și de 450 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru victimele infracțiunii rămân în sarcina statului și se vor vira din contul MJ către BA D..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 iulie 2015.

Președinte, Judecător,

M. C. G. A. M. S.

Grefier,

F. U.

Red.jud.A.M.S.

j.f.V.S. D.

← Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 1069/2015. Curtea de Apel...		Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... →

Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 1072/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 1072/2015. Curtea de Apel CRAIOVA