Omorul (art. 174 C.p.). Decizia nr. 1049/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1049/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 265/104/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 1049/2015

Ședința publică de la 10 Iulie 2015

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE R. E. C.

Judecător M. E. M.

Grefier L. M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror E. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

Pe rol soluționarea apelului declarat de revizuient Z. G., împotriva sentinței penale nr. 62 din 20 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, având ca obiect omorul (art. 174 C.p.) - revizuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul revizuent Z. G. asistat de avocat din oficiu T. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

In baza art. 356 alin 2 Cpp permite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat sa ia legătura cu acesta personal.

Apelantul revizuent Z. G., având cuvântul, a solicitat prezența procurorului C. C. la soluționarea dosarului, precizând că acesta cunoaște dosarul foarte bine.

A. T. M., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței cu privire la solicitarea formulată de revizuent.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că există o planificare pentru fiecare ședință de judecată și nu s-a formulat nicio cerere în acest sens la procurorul general, apreciind cauza în stare de judecată.

Instanța respinge cererea formulată de revizuent, cu privire la participarea unui anumit procuror la judecarea cauzei, având în vedere că procurorul prezent în actuala ședință își desfășoară activitatea potrivit competențelor legale și planificării stabilite la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., cu procurorul general.

Apelantul revizuient a arătat că înțelege să recuze președintele completului de judecată, întrucât i-a respins cererea formulată, apoi a revenit și a arătat că renunță la cererea de recuzare formulată.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.

A. T. M., având cuvântul pentru apelantul revizuent, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se aibă în vedere adeverința emisă de ANP, revizuentul aflându-se în stare de arest în acea perioadă și de mandatul de executare a pedepsei, în care se menționează fapta săvârșită la 27.02.1997.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, hotărârea fiind legală și temeinică, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate.

Apelantul revizuent Z. G., având cuvântul, a solicitat admiterea apelului.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62 din 20 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în baza art. 459 alin.5 din NCPP s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat Z. G., împotriva sentinței penale nr.156/04.12.2001 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr. 150/2001, definitivă prin decizia penală nr. 2120/08.05.2003 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

În baza art.275 alin.2 din NCPP, a obligat revizuientul Z. G. la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 23.01.2015 sub nr._ persoana privată de libertate Z. G. împotriva sentinței penale nr.156/04.12.2001 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr. 150/2001.

La data înregistrării cererii prin adresă comunicată persoanei privată de libertate i s-a solicitat acestuia să precizeze cazul de revizuire pe care își întemeiază cererea și mijloacele de probă de care înțelege să se prevaleze, sub sancțiunea respingerii cererii sale ca inadmisibilă, în cazul în care nu va preciza cererea conform celor solicitate.

La data de 26.01.2015 cu prilejul pronunțării asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată de Z. G., în camera de consiliu conform art. 459 alin. 1 – 3 din NCPP s-a revenit cu o nouă adresă prin care i s-a solicitat revizuientului să precizeze cazul de revizuire pe care își întemeiază cererea și mijloacele de probă de care înțelege să se prevaleze, sub sancțiunea respingerii cererii sale ca inadmisibilă, în cazul în care nu va preciza cererea conform celor solicitate (fila 10 fond).

Adresa i-a fost adusă la cunoștință revizuientului la data de 27.01.2015 (fila 14 fond).

În loc de a preciza cazul de revizuire pe care își întemeiază cererea precum și mijloacele de probă de care înțelege să se folosească revizuientul Z. G. a trimis instanței o nouă petiție în care se solicită să fie citat și adus la instanță „pentru complectarea prezentei cereri de revizuire” (fila 15 fond).

Or procedura admisibilității în principiu are loc conform art. 459 alin. 2 din NCPP în camera de consiliu, fără citarea părților, fiind deci lipsită de contradictorialitate, prin urmare nu presupune audierea revizuientului.

Potrivit art. 459 alin. 3 din NCPP Instanța examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Potrivit art. 459 alin. 5 din NCPP în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. 3, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Prin sentința penală nr.156 din 04.12.2001 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul 150/2001 inculpatul Z. G., fiul lui natural și E., născut la 17.04.1970 în . Iași, domiciliat în . Iași, CNP_, în baza art.174 - 175 lit. c C.p. cu aplicarea art.37 lit. a C.p. a fost condamnat la 20 ani închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.192 alin.2 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.20 C.p. rap.la art.174-175 lit.c C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.192 alin.2 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. inculpatul a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.180 alin.1 C.p. inculpatul a fost condamnat la 3 luni închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.33 lit. a și 34 lit. a C.p. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, care a fost sporită cu 5 ani închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.61 C.p. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămasă neexecutată de 8 luni și 10 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.37/1998 pronunțată de Tribunalul Iași.

S-a dispus interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b C.p. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art.350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art.88 C.p. s-a dedus arestul preventiv de la 22.02.1999.

În baza art.118 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui par corp delict.

Împotriva sentinței penale au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul O. și inculpatul Z. G..

Prin decizia penală nr. 298 din 04.07.2002 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 672/2002 s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul O..

S-a desființat sentința cu privire la latura penală.

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a înlăturat sporul de pedeapsă pentru concurs de infracțiuni.

În baza art.334 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată inițial faptei inculpatului din art.174-175 lit. c C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. în art.174-175 lit.c C.p. rap.la art.176 lit. c C.p., cu aplicarea art.37 lit. a și b C.p., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b C.p., pedeapsă complementară.

În baza art.192 alin.2 C.p. cu aplicarea art.37 lit. a și b C.p. inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare.

În baza art.20 C.p. rap.la art.174, 175 lit.c C.p. cu aplicarea art.37 lit.a și b C.p. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p.

În baza art.192 alin.2 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a și b C.p. inculpatul a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.180 alin.1 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a și b C.p. inculpatul a fost condamnat la 3 luni închisoare.

În baza art.33 lit.a și 34 lit.b C.p. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ani, care a fost sporită cu 5 ani, în total 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b C.p.

În baza art.61 C.p. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 8 luni și 10 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.37/1998 a Tribunalului Iași, rest care în baza art.39 alin.2 C.p. a fost contopit în pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare.

În baza art.71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 C.p.

S-a dedus în continuare detenția preventivă executată de inculpat începând cu 04.12.2001 la zi.

În baza art.118 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui par corp delict.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z. G..

Împotriva deciziei penale au declarat recurs P. de pe lângă Curtea de Apel C. și inculpatul Z. G..

Prin decizia penală nr.2120 din 08.05.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 3539/2002 s-a admis recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel C..

S-au casat decizia atacată și sentința numai cu privire la greșita reținere a stării de recidivă prev.de art.37 lit.a și b C.p. pentru infracțiunea prev.art.180 alin.1 C.p., dispoziție care a fost înlăturată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor.

S-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z. G..

La data de 23.05.2003 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.255, care a fost înaintat pentru executare la P. C..

Cu adresa nr.40.326 din 10.06.2003 P. București a comunicat că pedeapsa începe la data de 22.02.1999 și expiră la data de 21.02.2024.

Prin decizia penală nr. 3531 din 29.08.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 3559/2003 s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnatul Z. G..

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile prev. de art.452 C.p.p. și numai pentru cazurile prev. expres și limitativ în art.453 C.p.p, singurele care ar putea justifica o reexaminare în fapt a cauzei penale. Dispozițiile legale ce o reglementează sunt așadar de strictă interpretare, pentru admisibilitatea acesteia fiind necesar a fi îndeplinite condițiile impuse de normele care prevăd această cale de atac.

O altă interpretare în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala neaplicare sau greșita aplicare a unor dispoziții legale sau a unor raționamente juridice pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesuale menționate și în raport cu principiul statuat prin art.129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitate procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

De altfel și prin decizia nr. LX(60)/2005 în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit: „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394C.p.p. este inadmisibilă”, făcându-se referire la dispozițiile vechiului cod de procedură penală.

Condamnatul Z. G. a solicitat revizuirea într-o cauză în care s-a pronunțat o hotărâre ce îndeplinește condițiile prev. de art.452 din NCPP C.p.p. în sensul că aceasta conține o rezolvare a fondului fiind examinată existența faptei și a vinovăției inculpatului, cauză finalizată printr-o soluție de condamnare, însă fără a formula critici și a invoca și depune probe care să poată determina incidența vreunuia din cazurile prev. de art. 453 din NCPP.

Așa cum s-a precizat și în cele de mai sus deși revizuientului Z. G. i-a fost adusă la cunoștință la data de 27.01.2015 (fila 14 fond) adresa prin care i se solicita să precizeze cazul de revizuire pe care își întemeiază cererea precum și mijloacele de probă de care înțelege să se folosească acesta nu a dat curs solicitării ci a trimis o nouă petiție în care se solicită să fie citat și adus la instanță „pentru complectarea prezentei cereri de revizuire” (fila 15 fond).

Se constată așadar că în cauza de față, revizuientul Z. G. nu și-a motivat cererea cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia și nici nu a depus copii de pe înscrisurile de care înțelege a se folosi.

Până la termenul stabilit în acest scop, respectiv data de 20.02.2015, revizuentul nu și-a îndeplinit obligațiile legale, aduse la cunoștință.

Această situație face inutilă verificarea îndeplinirii dispozițiilor art.459 alin. 3 lit. d din NCPP însă, așa cum s-a arătat, condamnatul a formulat anterior mai multe cereri de revizuire, definitiv soluționate (dosar_ al Tribunalului O.).

În raport de toate considerentele expuse, tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, astfel că în baza art. 459 alin.5 din NCPP a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul Z. G. ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței penale nr.62/2015 a Tribunalului O., revizuentul Z. G. a susținut că a formulat apel întrucât nu a avut posibilitatea de a proba cererea de revizuire, deoarece nu a fost citat în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere și completa cererea de revizuire.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, instanța de control judiciar reține următoarele:

Curtea de Apel constată că dispozițiile art.459 alin.(2) Cpp care reglementeaza admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire sunt incluse în Partea specială a Codului de procedură penală, titlul III „Judecata”, capitolul V „Căile extraordinare de atac”, secțiunea a 3-a destinată revizuirii. Analizând reglementarea de ansamblu, cuprinsă în art.452—465 din noul Cod de procedură penală, Curtea observă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cauzate de necunoașterea de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Soluționarea cererii de revizuire parcurge două faze procesuale, respectiv cea a admisibilității în principiu, în care se examinează îndeplinirea condițiilor cerute de lege, și aceea a rejudecării cauzei după admiterea în principiu. Existența a două faze procesuale în judecarea cererilor de revizuire este o soluție tradițională nu numai pentru procesul penal român, examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire fiind de natură a deschide sau nu cea de-a doua etapă a revizuirii — rejudecarea — în care, conform art.461 alin.(1) din noul Cod de procedură penală, se aplică regulile privind judecarea în primă instanță.

Procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire, reglementată în alin.(2) al art.459 din Codul de procedură penală, este faza procesuală în care instanța verifică, în camera de consiliu, fără citarea părți: dacă cererea a fost formulată în termen si de o persoană având calitatea procesuală prevăzută de art.455 din Codul de procedură penală; dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv si, totodată, dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței și a completat cererea, în termenul stabilit de instanță, cu privire atât la cazurile de revizuire pe care se întemeiază, a mijloacelor de probă în dovedirea acestora, cât și cu privire la anexarea copiilor certificate de pe înscrisurile de care revizuentul înțelege a se folosi în proces. În cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile enumerate anterior, dispune prin încheiere definitivă admiterea în principiu a cererii de revizuire, în caz contrar dispunând, prin sentință, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, aceasta din urmă fiind supusă acelorași căi de atac ca hotărârea la care se referă revizuirea.

Procedura reglementată de dispozițiile de lege criticate privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept, așadar nu vizează însăși soluționarea căii extraordinare de atac a revizuirii.

Textul de lege reglementează admiterea în principiu a cererii de revizuire, cale extraordinară de atac, mijloc procesual prin care sunt atacate hotărârile penale definitive care conțin grave erori judiciare, instanța neimplicându-se în niciun fel în judecata pe fond a unei acuzații în materie penală, aceasta verificând cererea de revizuire doar sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere.

Procedura prealabilă de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilității în principiu nu vizează însăși soluționarea căii extraordinare de atac, instanța pronunțându-se doar asupra unor aspecte de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părților, și constatându-se absența oricăror repercusiuni importante asupra situației revizuentului, astfel încât prevederile de lege nu înfrâng dreptul la un proces echitabil.

Curtea reține că în a doua etapă a revizuirii — rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire —, conform art.461 alin.(1) din noul Codul de procedură penală, se aplică regulile privind judecarea în primă instanță, respectiv oralitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea și citarea persoanei vătămate, a părților, a altor subiecți procesuali a căror prezență este necesară pentru soluționarea cauzei, cu participarea obligatorie a procurorului, toate acestea constituindu-se în veritabile garanții de natură a îndeplini exigențele constituționale și convenționale referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Totodată, în această a doua fază procesuală a soluționării cererii de revizuire, instanța poate dispune efectuarea cercetărilor necesare de către procuror, dacă constată că situația de fapt nu poate fi stabilită în mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decât cu mare întârziere [art.461 alin.(3) din Codul de procedură penală] i, de asemenea, dacă găsește necesar, administrează din nou probele din cursul primei judecăți [art.461 alin.(2) din același cod].

Prin natura si conținutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilității în principiu, nu vizează însăși soluționarea căii extraordinare de atac, ci doar verificarea întrunirii condițiilor de exercitare a acesteia referitoare la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute în lege și depunerea ori invocarea mijloacelor de probă în dovedirea cazului de revizuire. Altfel spus, instanța se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției, ca și în cazul judecării recuzării sau a strămutării pricinilor.

Cât timp procedura admiterii în principiu nu privește însăși judecarea pe fond a cererii de revizuire, Curtea Constituționala ( decizia 255/2015) a constatat că dispozițiile referitoare la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la apărare și la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se ocupă de fondul cauzelor. În astfel de condiții de reglementare, față de limitele și efectele restrânse ale derulării procedurii în cadrul examinării admiterii în principiu a revizuirii, nu s-ar putea considera că desfășurarea acestei etape prealabile ar fi susceptibilă de înfrângerea dreptului la apărare, întrucât acesta presupune posibilitatea neîngrădită a oricărei persoane interesate de a se apăra ori de a-și angaja un apărător atunci când o autoritate se pronunță asupra unei probleme ce ține de fondul unui litigiu și nu asupra unor probleme procedurale reglementate atât în vederea unei mai bune administrări a actului de înfăptuire a justiției, cât și în scop preventiv în vederea înlăturării unor obstacole ce pot fi de natură să ducă la o tergiversare nejustificată a soluționării cererii.

Necitarea revizuentului condamnat în fața primei instanțe, în cadrul examinării admisibilității în principiu a cererii de revizuire corespunde dispozițiilor art.459 alin.2 C.p.p., conform cărora admisibilitatea în principiu se examinează de prima instanță în cameră de consiliu, fără citarea părților.

Prin decizia nr. LX(60)/2005 în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit: „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394C.p.p. este inadmisibilă”, făcându-se referire la dispozițiile vechiului cod de procedură penală.

Revizuentului Z. G. i-a fost adusă la cunoștință la data de 27.01.2015 (fila 14 fond) adresa prin care i se solicita să precizeze cazul de revizuire pe care își întemeiază cererea precum și mijloacele de probă de care înțelege să se folosească, acesta nu a dat curs solicitării, ci a trimis o nouă petiție în care se solicită să fie citat și adus la instanță „pentru completarea prezentei cereri de revizuire” (fila 15 fond). Demersul procesual corespunde dispozițiilor art.456 alin.4 C.p.p., astfel încât, Tribunalul O. în mod corect a pus în vedere revizuentului să completeze cererea, conform dispozițiilor art.456 alin.2 și 3 C.p.p., în sensul indicării cazurilor legale de revizuire a motivelor și mijloacelor de probă.

Revizuentul condamnat nu a comunicat în scris instanței cele solicitate, ci a cerut să fie audiat la sediul Parchetului Tribunalului O.. O asemenea solicitare nu poate fi adresată instanței de judecată ci condamnatul ar fi avut posibilitatea să o formuleze chiar organului de urmărire penală, urmând ca acesta să îi soluționeze conform legii petiția.

Obiecțiunile formulate de revizuent privind consemnarea din cuprinsul mandatului de executare a pedepsei nr.255/2003 emis de Tribunalul O., cu privire la data săvârșirii infracțiunii, conduc la următoarea situatie:

Prin sentința penală nr.156/2001 a Tribunalului O. s-a dispus condamnarea lui Z. G. pentru mai multe infracțiuni.

În baza acestei sentințe penale, astfel cum a fost ea modificată prin decizia nr.298/2002 a Curții de Apel C. și respectiv, decizia 2120/2003 a Curții Supreme de Justiție, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.255/2003, aflat la fila 115 din dosarul 150/P/2001 al Tribunalului O.. În cuprinsul acestui mandat s-a reținut ca situație de fapt data săvârșirii infracțiunii ca fiind 21.02.1997. Această dată este consemnată eronat, întrucât astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței penale nr.156/2001 a Tribunalului O., data comiterii infracțiunilor a fost reținută 21.02.1999.

Ulterior, prin adresa din 22.10.2003, P. de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a sesizat Tribunalul O., pentru îndreptarea erorii materiale din cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.255/2003, privind data comiterii faptei, care este 21.02.1999 și nu data de 21.02.1997.

O sesizare în același sens a fost formulată și de către P. de Maximă Siguranță Iași, prin adresa nr.V/_/16.10.2003, prin care s-a adus la cunoștința Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului O. eroarea cu privire la menționarea datei săvârșirii infracțiunii, respectiv 21.02.1999, și nu 21.02.1997, astfel cum în mod greșit s-a menționat în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii ( fila 117, dosar nr.150/P/2001).

Prin încheierea din cameră de consiliu din 23.10.2003 a Tribunalului O., s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.255 din 23.05.2003, în sensul că data săvârșirii faptei este 21.02.1999 în loc de 21.02.1997( fila 129 dosar nr.150/P/2001).

În baza acestei încheieri s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii ( fila 133 dosar nr.150/P/2001 a Tribunalului O.), în care s-a menționat corect că data săvârșirii infracțiunilor este 21.02.1999, concomitent îndreptându-se și numărul din registrul de executări penale la care s-a operat înscrierea, în sensul consemnării numărului corect 255/2001, operat în registrul executări, și nu nr.255/2002, cum în mod eronat s-a menționat. Mandatul anterior de executare a pedepsei închisorii nr.-255/2003, operat în registrul executări nr.255/2002, a fost anulat ( fila 136 dosar nr.150/P/2002 ), tocmai urmare a menționării eronate a datei săvârșirii faptei. La dosarul cauzei se află două exemplare originale ale mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.255/2003 care au fost anulate. Se constată că instanța de executare a comunicat și către IPJ Iași – Serviciul cazier Judiciar o adresă privind luarea în evidență a situației condamnatului Z. G., în care data faptei este menționată în mod corect 21.02.1999.

Prin declarația din data de 8.06.2005, condamnatul Z. G. a menționat în fața procurorului general adjunct, nemulțumirea față de data menționată în mandatul de executare a pedepsei închisorii – 21.02.2007, când se afla deținut în P. Iași.

Se constată că această declarație a fost formulată ulterior emiterii unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii nr.255/2003 operat în registrul executări penale nr.255/2001, după ce mandatul anterior având același număr, dar mențiuni inexacte, a fost anulat.

Raportat la considerentele expuse, rezultând că mandatul inițial de executare a pedepsei închisorii nr.255/2003 al Tribunalului O. a fost anulat, iar în baza încheierii din data de 23.10.2003 s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii ce cuprinde menționarea datei corecte de 21.02.1999, data săvârșirii infracțiunilor, înscrisul reprezentând adeverința nr.1011/PIIS/25.01.2011 emis de P. Iași nu este de natură a produce modificări în ceea ce privește situația juridică a condamnatului. În cuprinsul acestei adeverințe se menționează că în perioada 30.06.1994 – 5.02.1999, condamnatul s-a aflat în executarea unei alte pedepse cu închisoarea din care a fost liberat condiționat la data de 5.02.1999.

Prin s.p.nr.156/2001 a Tribunalului O. s-a și menționat că la data de 5.02.1999, condamnatul a fost pus în libertate de P. Iași, urmând ca 21.02.1999 să comită infracțiunile pentru care a fost condamnat, aceeași dată fiind menționată și în cele de al doilea mandat de executare a pedepsei închisorii nr.255/2003, operată în registrul executări penale 255/2001, după ce primul mandat emis în această cauză a fost anulat pentru mențiuni inexacte.

În cauza penală, obiect al dosarului nr.150/P/2001 a Tribunalului O., Zarafin G. a fost arestat preventiv la data de 22.02.1999, în baza mandatului de arestare preventivă nr.61/1999, pe o durată de 30 de zile ( fila 125 dosar nr.150/P/2001).

Se constată că atât prin s.p.nr.156/2001 a Tribunalului O. cât și prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.255/2003 s-a dispus deducerea duratei arestării de la data de 22.02.1999, așadar chiar de la data arestării preventive a inculpatului Z. G. în acea cauză penală.

În ceea ce privește înlăturarea în calea de atac a recursului, a stării de recidivă a inculpatului Z. G., se constată următoarele:

Prin sentința penală nr.156 din 04.12.2001 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul 150/2001 inculpatul Z. G., în baza art.174 - 175 lit. c C.p. cu aplicarea art.37 lit. a C.p. a fost condamnat la 20 ani închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.192 alin.2 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.20 C.p. rap.la art.174-175 lit.c C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.192 alin.2 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. inculpatul a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.180 alin.1 C.p. inculpatul a fost condamnat la 3 luni închisoare cu aplicarea art.71 C.p.

În baza art.39 alin.2 C.p. s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă de 8 luni și 10 zile închisoare în pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute 25 ani închisoare cu aplicarea art.71 C.p.S-a dispus interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b C.p. pe o perioadă de 10 ani. În baza art.350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art.88 C.p. s-a dedus arestul preventiv de la 22.02.1999.

Prin decizia penală nr. 298 din 04.07.2002 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 672/2002 s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul O.. S-a desființat sentința cu privire la latura penală. S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a înlăturat sporul de pedeapsă pentru concurs de infracțiuni.

În baza art.192 alin.2 C.p. cu aplicarea art.37 lit. a și b C.p. inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare.

În baza art.192 alin.2 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a și b C.p. inculpatul a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.180 alin.1 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a și b C.p. inculpatul a fost condamnat la 3 luni închisoare.

În baza art.71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 C.p.

S-a dedus în continuare detenția preventivă executată de inculpat începând cu 04.12.2001 la zi. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z. G..

Împotriva deciziei penale au declarat recurs P. de pe lângă Curtea de Apel C. și inculpatul Z. G..

Prin decizia penală nr.2120 din 08.05.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 3539/2002 s-a admis recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel C.. S-au casat decizia atacată și sentința numai cu privire la greșita reținere a stării de recidivă prev.de art.37 lit.a și b C.p. pentru infracțiunea prev.art.180 alin.1 C.p., dispoziție care a fost înlăturată. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor. S-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z. G..

Se constată că înlăturarea stării de recidivă, prin decizia 2120 din 2003 a Curții Supreme de Justiție a avut loc numai pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.2 C.p., dispoziție pe care a înlăturat-o.

Prin aceeași nr.2120/2003 a Curții supreme de Justiție s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate și s-a respins ca nefondat recursul inculpatului Z. G..

Față de aceste dispoziții, rezultă că starea de recidivă prev.de art.37 lit.a C.p. s-a menținut în raport cu infracțiunile prev.de art.174, 175 lit.c C.p., rap.la art.176 lit.c C.p.; prev.de art.192 alin.2 C.p., art.20 C.p. rap.la art.174, 175 lit.c C.p.; art.192 alin.2 C.p.

Această situație juridică este reflectată și în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.255/2003 operat în registrul executări nr.255/2001 al Tribunalului O., unde sunt expuse soluțiile pronunțate de instanțele de judecată în cele trei grade de jurisdicție parcurse de cauza penală obiect al dosarului 150/P/2001, privind pe inculpatul Z. G..

Neconcordanțele dintre mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza unei hotărâri judecătorești definitive și aceasta din urmă sau față de alte date care rezultă din dosarul cauzei, pot soluționate nu pe calea revizuirii, cale extraordinară de atac prin care se îndreaptă erori judiciare săvârșite în procesele penale și care se poate îndrepta numai împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv raportul juridic de conflict, ci prin intermediul altor instituții procedurale.

Astfel, contestația la executare, conform art. 598 Cpp, este procedeul jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea in executare sau executarea efectiva a hotărârilor penale . Prin contestația la executare nu se poate reclama nelegalitatea si netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea in executare a hotărârii.

Potrivit prevederilor art. 598 Cpp, contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În conformitate cu prevederile art. 597 alin.1 C.pr.pen, rezolvarea incidentelor procesuale prevăzute in titlul destinat punerii in executare a hotararilor penale este in căderea instanței de executare. Potrivit art. 598 alin.2 C.pr.pen, în cazurile prevăzute la lit. a,b,d, contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin.1 sau 6 al art. 597 C.pr.pen și anume instanța de executare ( alin.1 al art.597) sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere ori unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa ( alin.6 al art.597), iar în cazul prevăzut la litera c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Pmetru considerentele expuse, in temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge apelul formulat de apelantul Z. G. împotriva sentinței penale nr. 62/2015 a Tribunalului O., ca nefondat. In temeiul art. 275 alin 2 C.p.p. se va obliga apelantul, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelul formulat de apelantul Z. G., fiul lui N. și E., născut la 17.04.1970 în .. Iași, domiciliat în . Iași, CNP_, în prezent deținut in PMS C., împotriva sentinței penale nr. 62/2015 a Tribunalului O., ca nefondat.

In temeiul art. 275 alin 2 C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2015.

Președinte, Judecător,

R. E. C. M. E. M.

Grefier,

L. M. P.

Red.jud.M.E.M.

J.fond:D.M.C.

S.G. 14.07. 2015/5ex.

← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)...		Schimbare măsura educativă a internării (art.516 si art. 517... →

Omorul (art. 174 C.p.). Decizia nr. 1049/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul (art. 174 C.p.). Decizia nr. 1049/2015. Curtea de Apel CRAIOVA