Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 606/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 606/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 891/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 606/2015
Ședința publică de la 28 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte - M. D. N. – Judecător
Judecător - A. I. S.
Grefier - B. F. Țacu
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C.
……………..
Pe rol, soluționarea apelului promovat de inculpatul L. P. împotriva sentinței penale nr. 248 din data de 05 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat L. P. asistat de avocat ales B. G., lipsind intimatul parte civilă J. C. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, intimatul inculpat arătând că nu dorește să dea declarații în cauză, după care, apărătorul acestuia, avocat B. G., solicită instanței admiterea probei cu înscrisuri, sens în care a arătat că se impune emiterea unei adrese către L.M.L. M. pentru a se comunica de către medicul legist dacă, pentru leziunile prezentate de persoana vătămată prin compresiune cu mâna în jurul gâtului acesteia au fost sau sunt necesare zile îngrijiri medicale și, în caz afirmativ, câte zile de îngrijiri medicale sunt necesare pentru vindecare, această probă fiind necesară și utilă și în prezent, menționând că a fost solicitată și în fața instanței de fond, care a respins-o în mod greșit. A precizat în acest sens că este necesar să se specifice cele arătate anterior, deoarece pe corpul persoanei vătămate au existat două tipuri de leziuni, respectiv, cele produse prin compresiune cu mâna în jurul gâtului, fiind posibil însă ca acestea să se fi produs în momentul în care inculpatul, pentru a se apăra, a pus mâna în jurul gâtului părții vătămate atunci când cea din urmă a sărit din căruță asupra sa, aspect susținut de inculpat și confirmat de declarația martorului L., prezent la fața locului. A arătat că leziunea de pe spatele persoanei vătămate (pe care inculpatul a susținut în mod constant că nu a produs-o) nu a fost dovedită cu probe, de asemenea, a susținut că, din certificatul medico-legal aflat la dosar nu rezultă câte zile de îngrijiri medicale ar necesita fiecare leziune în parte (leziunea de la nivelul gâtului părții vătămate și leziunea de pe spatele acesteia). S-a menționat faptul că, potrivit declarațiilor părții vătămate, leziunea de pe spatele său ar fi fost situată pe partea stângă a spatelui, însă din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă că leziunea se afla pe partea dreaptă, așa încât aceste aspecte se impune a fi lămurite.
Instanța acordă cuvântul referitor la cererea de probatoriu formulată de apărătorul apelantului inculpat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii de probatoriu formulată de inculpat prin apărător, ca fiind inutilă și, totodată, imposibilă, sens în care arată că expertiza medico-legală solicitată a fost deja efectuată la instanța de fond, fiind inutilă. De la data săvârșirii faptei pentru care inculpatul este judecat în cauză, a trecut o perioadă lungă de timp, așa încât persoana vătămată nu mai poate efectua un nou control medical care să stabilească natura echimozelor și leziunilor prezentate ulterior săvârșirii infracțiunii de către inculpat, motiv pentru care proba solicitată de acesta este imposibil de realizat.
Instanța de control judiciar arată că, la dosar, există un raport de expertiză medico-legală efectuat în cursul judecății, apreciind astfel că nu se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale, cererea formulată de către apărătorul inculpatului fiind astfel respinsă.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța acord cuvântul în cadrul dezbaterilor în apel.
Avocat B. G., având cuvântul pentru apelantul inculpat L. P., solicită instanței schimbarea încadrării juridice din art. 180 alin. 2 C.p. în inf. prev. de art. 180 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 73 lit. b C.p. și achitarea inculpatului pentru această faptă în baza art. 10 pct. 2 lit. b1 C.p.p. din 1969 și înlocuirea pedepsei cu o sancțiune administrativă. De asemenea, s-a solicitat desființarea sentinței de fond și în privința laturii civile a cauzei raportat la împrejurarea că se impune în cauză reținerea scuzei provocării, astfel că nu se mai impune acordarea de daune morale părții vătămate.
A arătat totodată că soluția pronunțată de instanța de fond pe latura penală este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în condițiile în care, probele administrate demonstrează că leziunea de pe spatele persoanei vătămate nu a fost produsă de către inculpat, existând chiar neconcordanțe între declarațiile părții vătămate și soției acestuia, iar concluziile certificatului medico-legal au arătat că leziunea este posibil să se fi produs prin lovirea de corpuri dure. De asemenea, partea vătămată nu a prezentat inițial, după conflictul cu inculpatul, lovituri pe corp, ci doar excoriații, iar martorul L. E., prezent la fața locului, a arătat că partea vătămată a fost cea care a împins inculpatul după ce a coborât din căruță și nu a observat ca partea vătămată să fi fost lovită cu un alt corp dur; de asemenea, s-a arătat că părțile se aflau față în față, astfel că inculpatul nu putea să lovească pe partea vătămată cu ciocanul în spate.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, cu desființarea sentinței pe latură penală și pe latură civilă, conform concluziilor formulate anterior și celor depuse la dosar.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că în mod corect instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător, impunându-se și în continuare să se respingă această cerere de schimbare a încadrării juridice, arătând că fapta descrisă în rechizitoriu și pentru care inculpat a fost condamnat în primă instanță întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.180 alin. 2 C.p. De asemenea, în speță nu se impune nici reținerea stării de provocare solicitată de inculpat, deoarece atacul persoanei vătămate față de inculpat nu a fost material și direct. Cu privire la leziunea prezentată de persoana vătămată în spate, arată că aceasta este situată în regiunea scapulară, astfel că susținerea apelantului, în sensul că persoana vătămată ar fi căpătat această leziune ca urmare a faptului că a cărat lemne pe umeri, nu se susține cu probele administrate. În final, s-a solicitat respingerea apelului inculpatului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În replică, avocat B. G. susține că provele sunt în speță prezumtive, și nu clare, așa cum prevăd dispozițiile legale în materie.
Apelantul inculpat L. P., în ultimul cuvânt, declară că nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, nefiind el cel vinovat de cauzarea leziunilor descrise în actul medico-legal întocmit cu privire la partea vătămată, care a sărit din căruță, însă nu știe unde l-a lovit, precizând și că nu a aplicat lovituri acesteia cu ciocanul.
Dezbaterile fiind încheiate,
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 248 din data de 05 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul cu nr._, s-a respins cererea de schimbarea încadrării juridice și, în baza art. 180 alin. 2 C.p. cu art. 5 N.C.P. a fost condamnat inculpatul L. P. (fiul lui G. și I., născut la 29.08.1947 în ., CNP_) la 3 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. – art. 71 C.p.
În baza art. 81-82 C.p. cu art. 5 N.C.P. și art. 15 din Legea 187/2012 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C.p. În baza art. 71 alin. 5 C.p. cu art. 5 N.C.P., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul la 170 lei despăgubiri civile și la 1.000 lei daune morale către partea civilă J. C. E.. În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 3451/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul L. P., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p., constând în fapt în aceea că la data de 25 iulie 2013, ora 17:00, în timp ce se afla pe un teren de la marginea satului Valea Alunului, ., în urma unor discuții contradictorii, inculpatul L. P. i-a aplicat mai multe lovituri cu un ciocan în zona spatelui părții vătămate J. C. E. și l-a strâns de gât, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 491/29.07.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală M..
. a fost confirmată parțial și de către inculpat, de martorii L. E. și J. N. precum și de certificatul medico-legal emis, prin care s-au constatat excoriații și plăgi la nivel cervical și la scapular dreapta, leziuni produse prin lovire cu un corp dur și compresiune cu mâna, acestea pot data din 25 iulie 2013 și au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale.
Astfel, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului L. P., săvârșită în condițiile mai sus expuse, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.p., pentru care a fost condamnat, neputând fi susținută versiunea inculpatului conform căreia acesta nu i-a aplicat lovituri victimei, ci doar l-ar fi prins cu mâinile de gât pentru a preîntâmpina o eventuală lovitură din partea victimei, astfel că, potrivit acestuia, leziunile s-ar încadra în dispozițiile art. 180 alin. 1 C.p., în condițiile în care actele medicale au constatat leziuni produse prin lovire cu sau de corp dur, astfel că s-a respins cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de inculpat.
S-a arătat de către prima instanță că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, pe parcursul procesului penal a avut o conduită relativ sinceră (susținând că nu a lovit-o pe partea vătămată, ci doar a strâns-o de gât), are un grad de instrucție școlară mediu - școală profesională, este pensionar, are 68 ani, locuiește în mediul rural. Având în vedere aceste criterii și ținând seama de gradul de pericol social al faptei, frecvența infracțiunile de violență, urmările produse (7-8 zile îngrijiri medicale), prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea în cuantum de 3 luni.
Pe de altă parte, ținând seama de circumstanțele personale, s-a apreciat că îndreptarea și reeducarea inculpatului poate avea loc și fără executarea pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.p., astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, atrăgându-i-se totodată atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii, în termenul de încercare, a unei noi infracțiuni.
Cu privire la latura civilă, instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei, iar actele doveditoare depuse de aceasta au confirmat cheltuieli în sumă de 170 lei, sumă ce a fost astfel acordată cu titlu de despăgubiri civile.
Referitor la cererea privind acordarea daunelor morale, s-a reținut că orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel, în mod automat, și o suferință psihică. S-a apreciat ca, oricât de dificilă ar fi operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe (cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale), instanța nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o . aspecte. Pe de o parte, instanța s-a raportat la gravitatea suferinței de ordin fizic suportate de către partea civilă, având în vedere leziunile suferite, care au fost stabilite în mod obiectiv, prin actele medico-legale anexate la dosar, iar pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța de fond a avut în vedere ca suma de bani acordată cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și să nu constituie o amendă excesivă pentru inculpatul care, prin fapta sa ilicită, a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală.
De asemenea, instanța de fond a avut in vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile. Or, din perspectiva tuturor acestor aspecte, s-a apreciat că valoarea daunelor morale solicitate de către partea civilă este exagerată și nerezonabilă. În raport de împrejurările anterior reținute, având în vedere prejudiciul moral suferit de către partea civilă, decurgând din traumele fizice și psihice suportate de către aceasta, din sechelele post-traumatice care afectează negativ participarea victimei la viața socială și profesională și ținând totodată seama că acordarea de despăgubiri civile reprezentând daune morale are un caracter pur afectiv (rolul unor astfel de despăgubiri fiind acela de a se da o compensare victimei, pentru vătămările psihice suferite, instanța de fond a apreciat ca suma de 1000 lei (RON) cu titlu de daune morale, va fi de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L. P., solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 180 alin. 2 C.p. în inf. prev de art. 180 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 73 lit. b C.p. și achitarea sa pentru această faptă în baza art. 10 pct. 2 lit. b1 C.p.p. din 1969 și înlocuirea pedepsei cu o sancțiune administrativă. De asemenea, a solicitat desființarea sentinței de fond și în privința laturii civile a cauzei, raportat la împrejurarea că se impune în cauză reținerea scuzei provocării, astfel că nu se mai impune acordarea de daune morale părții vătămate. A arătat totodată că soluția pronunțată de instanța de fond pe latura penală este nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit s-a respins cererea sa de schimbare a încadrării juridice, în condițiile în care, probele administrate demonstrează că leziunea de pe spatele persoanei vătămate nu a fost produsă de către el, existând chiar neconcordanțe între declarațiile părții vătămate și soției acestuia, iar concluziile certificatului medico-legal au arătat că leziunea este posibil să se fi produs prin lovirea de corpuri dure; de asemenea, partea vătămată nu a prezentat inițial, după conflictul cu el, lovituri pe corp, ci doar excoriații, iar martorul L. E., prezent la fața locului, a arătat că partea vătămată a fost cea care l-a împins pe el după ce a coborât din căruță și nu a observat ca partea vătămată să fi fost lovită cu un alt corp dur; de asemenea, a arătat că părțile se aflau față în față, astfel că el nu putea să lovească pe partea vătămată cu ciocanul în spate.
Apelul este nefondat. În esență, inculpatul și-a păstrat aceeași poziție cu privire la faptă pe întreg parcursul procesului, susținând că l-a prins pe inculpat cu mâinile de gât în încercarea de a se apăra, deoarece persoana vătămată s-a îndreptat către inculpat cu intenția de a-l lovi. De asemenea, deși a avut asupra sa un ciocan, nu l-a folosit în conflict.
Conflictul a avut loc în data de 25 iulie 2013, în jurul orelor 17.00 în marginea satului Valea Alunului din . iar la orele 19.30 persoana vătămată este adusă de ambulanță la Spitalul Județean de Urgență Drobeta T. S., acuzând dureri de coloană cervicală, hemitorace stâng și omoplat în urma unei agresiuni. Diagnosticul de urgență, potrivit fișei U.P.U. este contuzie toracică și contuzie cervicală partea anterioară. Din certificatul medico-legal emis părții vătămate reiese că leziunile suferite au fost produse cu un corp dur și prin compresiune cu mâna și necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În mod just prima instanță a reținut că declarația părții civile că a fost strânsă de gât și lovită cu ciocanul în spate de către inculpat se coroborează cu actele medico-legale și cu depozițiile martorilor L. E. și J. N. și dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.p. Astfel, martorul L. E. a descris prima partea a conflictului, în care inculpatul a strâns-o de gât pe partea civilă, dar a susținut că după ce l-a văzut pe inculpat scoțând ciocanul de la brâu și începând să gesticuleze cu el către partea civilă, a plecat de la fața locului. Martora J. N. a declarat că s-a întâlnit cu martorul L. E., care i-a relatat că l-a văzut pe inculpat cu un ciocan în mână, gesticulând către soțul său și să se grăbească, pentru a atenua un conflict care să apară între cei doi. În drumul său, martora l-a întâlnit pe inculpat, care avea un ciocan la brâu și era urmat de soțul său, partea civilă, care îi pretindea să rămână până la sosirea poliției și care i-a relatat martorei că a fost strânsă de gât și lovită cu ciocanul în spate de inculpat. Pentru că partea civilă acuza dureri puternice, martora a anunțat serviciul de urgență 112 și o ambulanță l-a transportat pe J. E. la spital.
Or, deși martorul L. E., în mod surprinzător nu l-a mai observat pe inculpat lovind partea civilă cu ciocanul, declarațiile celor doi martori și a părții civile se coroborează între ele și sunt confirmate de actele medicale și medico-legale. Prima instanță a arătat în considerentele hotărârii argumentele pentru care a respins cererea reiterată și în apel de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. 1 C.p.
Este nefondată și cererea inculpatului de a se reține starea de provocare, cu consecința achitării sale întrucât fapta comisă este lipsită de pericol social concret. Martorul L. E., descriind partea din altercație pe care ar fi văzut-o, nu a prezentat acțiuni ale părții civile care să producă inculpatului starea de tulburare deosebită cerută de art. 73 lit. b C.p. iar fapta comisă prezintă pericol social concret, pentru care prima instanță a făcut o justă individualizare a sancțiunii aplicabile, cu argumentele arătate mai sus.
Pentru cele expuse și, văzând și art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul L. P. împotriva sentinței penale nr. 248 din data de 05 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul cu nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. D. N. A. I. S.
Grefier,
B. F. Țacu
Red. Jud. A. I. S.
Jud. fond: E. C.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 472/2015.... → |
|---|
