Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP). Decizia nr. 159/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 531/274/2014
Dosar nr._ - art.337 C.p. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 159
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. - judecător
Ș. B. - judecător
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA ORȘOVA, împotriva sentinței penale nr.179 din 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova, în dosarul nr._, având ca obiect
refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul J. V. asistat de avocat B. G., desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art.420 alin.4 C.p.p., a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public, susține apelul Parchetului Judecătoriei Orșova, precizând că sentința este nelegală, întrucât ar fi trebuit să aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub supraveghere și nu renunțarea la aplicarea pedepsei.
Solicită admiterea apelului formulat de parchet, desființarea sentinței în parte pe latură penală și aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.
Avocat B. G. având cuvântul pentru inculpat, solicită respingerea apelului parchetului și menținerea sentinței instanței de fond ca legale și temeinice; în cauză nu s-a dovedit că inculpatul ar fi fost sub influența băuturilor alcoolice și nu există dovezi temeinice în acest sens; nu are antecedente penale și a avut o conduită bună; în subsidiar, solicită aplicarea art.81 C.p., inculpatul îndeplinind aceste condițiile, infracțiunea fiind de o gravitate redusă.
Inculpatul J. V., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.179 din 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova, în dosarul nr._ , în temeiul art.375 alin.(1), (2) Cod procedură penală, s-a admis cererea inculpatului J. V. de judecată pe baza recunoașterii învinuirii.
În temeiul art. 396 alin.(1), (3) Cod procedură penală, art.337 raportat la art.80-82 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal nou, s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul J. V., fiul lui A. și P., născut la 04.09.1970 în ., CNP_, cetățenie română, căsătorit, studii școala profesională, profesie conducător auto, ocupație șomer, stagiu militar satisfăcut, domiciliat în com. Padeș, .. Gorj, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art.337 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului un avertisment și s-a atras atenția să nu mai săvârșească altă infracțiune pe viitor, în caz contrar urmând a suporta aplicarea unei pedepse.
În temeiul art. 398, art.274 alin.(1) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul J. V. la 700 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 450 lei în faza de urmărire penală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 724/P/2013 din 25.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul J. V. pentru săvârșirea infracțiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, faptă prevăzută și pedepsită de art.337 din Codul penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
În fapt, în seara zilei de 03.12.2013, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, lucrătorii din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Orșova au observat pe DN 57, la km 24+800, pe raza comunei Dubova, jud. M., un autocamion marca Mercedes cu număr de înmatriculare_, care părăsise partea carosabilă și se afla staționat cu roata din partea stângă într-o rigolă de pe marginea drumului, partea stângă a autocamionului fiind ușor avariată. Deoarece conducătorul auto J. V., care se afla împreună cu doi pasageri în cabina autocamionului intenționa să continue deplasarea, i-au cerut să nu plece de pe loc și să aștepte sosirea organelor de poliție, care au fost imediat anunțate. La sosirea organelor de poliție, întrucât inculpatul emana vapori de alcool, i s-a solicitat să fie testat cu aparatul Drager, însă acesta a refuzat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul municipal Orșova pentru recoltarea probelor biologice de sânge, dar acesta a refuzat din nou.
Astfel că, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în noaptea de 03/04.12.2013 a fost depistat pe DN 57, la km 24+800, pe raza comunei Dubova, jud.M., conducând autocamionul marca Mercedes, cu număr de înmatriculare_, pe ruta Svinița-Dubova, jud.M., accidentându-l ușor, după care la sosirea organelor de poliție a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest și să i se recolteze la spital probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.,
Situația de fapt mai sus menționată a fost probată, potrivit rechizitoriului cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 13-14), raport (filele 66-67), declarația martorului B. N. (filele 57-58), declarația a martorului B. V. (filele 44-45), declarația martorului I. I. (filele 52-53), declarația martorului C. T. (filele 60-65) și declarațiile inculpatului J. V. (filele 24-25, 27-32).
În temeiul art. 346 alin. (2) Cod proc. penală, la termenul din 01.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 724/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova, fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor.
La termenul din 20.10.2014, inculpatul, prin apărător ales, a arătat, că este de acord cu încadrarea juridică a faptei, și a solicitat ca judecata să se desfășoare conform procedurii de recunoaștere a vinovăției stabilită de art. 375 alin.(1)Cod procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 03.12.2013, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, doi agenți ai Poliției de Frontieră Orșova au observat pe DN 57, la km 24+800, pe raza comunei Dubova, jud. M., un autocamion marca Mercedes cu număr de înmatriculare_, care părăsise partea carosabilă și staționa cu roata din partea stângă într-o rigolă de pe marginea drumului, partea stângă a autocamionului fiind ușor avariată.
Au anunțat ofițerul de serviciu al poliției Orșova, care la rândul său a sesizat la ora 2355, potrivit procesului verbal aflat la fila 13 dosar urmărire penală, agenții secției nr.3 Poliție Rurală Orșova.
Agenții de poliție s-au deplasat pe DN 57, la km 24+800, pe raza comunei Dubova, jud. M., unde în cabina autocamionului Mercedes cu număr de înmatriculare_ au identificat trei bărbați, anume pe inculpatul J. V., I. I. și B. V., aceștia emanând vaporii de alcool, motiv pentru care i-au solicitat inculpatul J. V., cel care și-a declinat calitatea de conducător al autocamionului, să efectueze testul cu aparatul etilotest.
Deoarece a refuzat, a fost condus la Spitalul municipal Orșova pentru prelevarea mostrelor de sânge, însă acesta a refuzat și recoltarea de probe biologice.
Din rapoartele întocmite la 14.05.2014 de polițiștii de frontieră V. C. și F. V. (f.66,67 dosar u.p) instanța reține că acestea nu cuprind ora la care în data de 03.12.2014 au identificat autocamionul Mercedes, staționat cu roata stângă în rigola de pe DN 57, dar, coroborat cu procesul verbal de la fila 13, și susținerea agentului V. C-tin din raport, potrivit căreia el a anunțat poliția la acel moment, instanța prezumă că identificarea autocamionului s-a realizat la aceeași oră 2355.
Depozițiile inculpatului și ale martorilor I. I., B. V., coroborate cu ale martorilor B. N. și C. T., relevă că inculpatul a condus autovehiculul între orele 1730 - 2000 pe ruta Svinița – Mraconia, pe DN 57, iar la locul unde a fost găsit de polițiștii de frontieră în jurul orei 2355, s-a produs o defecțiune majoră la direcția autocamionului, ce a determinat pătrunderea sa în rigola de pe marginea drumului, cât și faptul că inculpatul a consumat țuică după această oră, împreună cu ceilalți doi colegi de serviciu, I. I. și B. V. ( f.24-32, 40-45, 50-53, 55-58, 60-65).
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, niciuna nu dovedește că autocamionul a fost condus de inculpat pe drumurile publice, fiind sub influența băuturilor alcoolice, iar între ora 20 când s-a produs defecțiunea la autocamion, și ora 2355, la care a fost identificat de polițiștii de frontieră ce au sesizat ofițerul de serviciu al poliției Orșova, este un interval destul de mare de timp care nu este acoperit de probele din rechizitoriu.
Pentru aflarea adevărului cu privire la faptă și împrejurările în care a fost comisă, potrivit art.5 și art.100 alin.(1) Cod procedură penală, organele judiciare au obligația de a strânge și administra probe atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului, însă instanța a observat că deși, inculpatul a susținut că a anunțat telefonic conducerea societății la care lucra despre producerea defecțiunii tehnice, O. S. comunicându-i să aștepte pe loc venirea unor ajutoare, organele judiciare nu au verificat această susținere.(f.31-32 d.u.p).
Instanța a reținut că între înscrisurile prezentate potrivit art.377 Cod procedură penală, se regăsește și adresa nr.20/01.10.2014 emisă de ., prin care se confirmă existența defecțiunii tehnice a autocamionului și a apelului telefonic dat de inculpat în seara zilei de 03.12.2013, ora 2000, la societatea pentru care lucra, înștiințând conducerea (f.25 dosar instanță).
De asemenea nu s-a menționat în rechizitoriu nicio referire la starea tehnică a autocamionului, deși atât martorii I. I., B. V., cât și inculpatul au declarat că s-a rupt ,, centru bulon,, motiv pentru care au ajuns în rigola de pe marginea drumului.
Totodată, instanța a reținut din rapoartele polițiștilor de frontieră că inculpatul și martorii I. I., B. V., care se găseau cu el în autocamion, vroiau să-și continue deplasarea cu autocamionul, dar susținerea este contrazisă de starea de fapt prezentată de ei, anume că roata camionului era în rigola colectoare a apelor pluviale de pe marginea drumului.
Instanța poate trage o prezumție simplă că, având în vedere încărcătura camionului și adâncimea rigolei în care ajunsese cu roata stângă, coroborat cu defecțiunea tehnică descrisă de inculpat și martorii I. I., B. V., autocamionul nu se mai putea deplasa din acel loc.
Este cert probat faptul că inculpatul a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, motivând prin chiar declarația dată la ora 500 din ziua de 04.12.2013, că nu este vinovat, deoarece nu a condus camionul sub influența alcoolului, consumând țuica după ce s-a produs defecțiunea la autocamion (f.32).
Chiar dacă nu era sub influența alcoolului la momentul producerii evenimentului rutier de pe DN 57, ca urmare a defecțiunii tehnice suferite de autocamion, inculpatul avea obligația de a se supune prelevării mostrelor biologice, având posibilitatea de a proba ulterior că nu a condus sub influența alcoolului, consumând alcool în intervalul de timp dintre producerea defecțiunii la ora 2000, și identificarea autocamionului de agenții Poliției de Frontieră Orșova la ora 2355.
Fapta inculpatului J. V., constând în refuzul acestuia de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 Cod penal.
Vinovăția inculpatului a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 13-14), declarațiile martorilor B. N. (filele 57-58), B. V. (filele 44-45) I. I. (filele 52-53), C. T. (filele 60-65), și declarațiile inculpatului J. V. (filele 24-25, 27-32).
Față de probele administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul J. V., urmând ca acesta să fie sancționat.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului s-a realizat în forma intenție directe, acesta prevăzând rezultatul și urmărind producerea lui, anume împiedicarea stabilirii gradului de alcoolemie din sânge.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art.337 din Codul penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, instanța constată că fapta este sancționată cu o pedeapsă.
Având însă în vedere, situația de fapt relevată de probele administrate, dispozițiile art.80 alin.(1),art.81 alin.(1),(2), și art.82 Cod penal, care reglementează condițiile renunțării la aplicarea pedepsei, constatând că datele privind persoana inculpatului și condițiile referitoare la faptă permit aplicarea acestei noi instituții penale, instanța va dispune renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, acesta fiind de natură a determina îndreptarea și reintegrarea inculpatului în normele de conduită legale ale societății.
Astfel, privind conduita anterioară a inculpatului, așa cum rezultă din fișa de cazier, acesta neavând antecedente penale, fiind de profesie șofer și unicul întreținător al familiei sale, atitudinea procesuală sinceră, inculpatul recunoscând că a refuzat prelevarea, justificat de aprecierea că nu a condus autovehiculul sub influența alcoolului, instanța a considerat că inculpatul relevă o periculozitate scăzută, care nu impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment fiind o măsură suficientă, justă, echitabilă și legală.
În temeiul art.396 alin.(3) Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.81 alin.(2) C.penal, privind conduita sa viitoare, de a nu mai încălca legea penală, în caz contrar urmând a suporta o pedeapsă mai aspră.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Orșova, precizând, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât ar fi trebuit să aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub supraveghere și nu renunțarea la aplicarea acesteia.
Solicită admiterea apelului formulat de parchet, desființarea sentinței în parte pe latură penală și aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 80 alin. 1 C.p., instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții: infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
Din probele dosarului rezultă că instanța de fond a determinat corespunzător gradul de pericol social al faptei deduse judecății, ceea ce a avut drept efect aplicarea renunțării la aplicarea pedepsei față de inculpat.
Este incontestabil că fapta de a refuza să se supună prelevării de mostre biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei prezintă un pericol social, dar este corectă aprecierea primei instanței care, în justificarea soluției de renunțare la aplicarea pedepsei, a procedat la determinarea pericolului social în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia.
Astfel, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorilor I. I. și B. V., coroborate cu cele ale martorilor B. N. și C. T. și necombătute prin alte probe, inculpatul a condus autovehiculul între orele 1730 - 2000 pe ruta Svinița – Mraconia, pe DN 57, când s-a produs o defecțiune majoră la direcția autocamionului, ce a determinat pătrunderea în rigola de pe marginea drumului.
În atare situație, inculpatul a anunțat telefonic conducerea societății la care lucra despre producerea defecțiunii tehnice, unul din membrii de conducere comunicându-i să aștepte în autocamion venirea unor ajutoare, care vor ajunge a doua zi dimineața.
Auzind acestea, inculpatul, împreună cu ceilalți doi colegi de serviciu, I. I. și B. V., au rămas în autocamion și au consumat țuică până în jurul orelor 23,55, când au fost găsiți de polițiștii de frontieră și care i-au solicitat inculpatului J. V., cel care și-a declinat calitatea de conducător al autocamionului, să efectueze testul cu aparatul etilotest și, întrucât inculpatul a refuzat, a fost condus la Spitalul Municipal Orșova pentru prelevarea mostrelor de sânge, însă acesta a refuzat și recoltarea de probe biologice pe considerentul că nu a condus camionul sub influența băuturilor alcoolice.
În aceste împrejurări, în care inculpatul nu se considera vinovat de conducerea camionului sub influența alcoolului (din niciuna dintre probele administrate în cauză nereieșind contrariul, cum că autocamionul ar fi fost condus de inculpat pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice), nu se poate susține că fapta inculpatului de a refuza să se supună prelevării de mostre biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, a prezentat un pericol ridicat pentru traficul rutier, cu atât mai mult cu cât în accident nu a fost implicat vreun alt vehicul și nu a fost vătămată integritatea fizică a vreunei persoane.
Totodată, inculpatul este de profesie șofer și unicul întreținător al familiei sale, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta săvârșită și a avut o atitudine corespunzătoare pe tot parcursul procesului, prezentându-se la organele de cercetare și la instanță ori de câte ori a fost chemat, ceea ce relevă o periculozitate scăzută, care nu impune aplicarea unei pedepse.
Ca urmare, instanța de apel consideră că în cauză în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 80 Cod penal, privind renunțarea la aplicarea pedepsei și i s-a aplicat inculpatului sancțiunea avertismentului, acesta fiind suficient și menit să conducă la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea inculpatului în normele de conduită legale ale societății.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p., va respinge apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Orșova, ca nefondat, urmând ca, în baza art.275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, din care suma de 200 lei, ce reprezintă onorariu avocat din oficiu, să fie virată din contul Ministerului de Justiție în contul Baroului de Avocați D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de P. de pe L. Judecătoria Orșova, împotriva sentinței penale nr. 179 din 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Orșova, în dosarul nr._, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, urmând ca suma de 200 lei, ce reprezintă onorariu avocat din oficiu, să fie virată din contul Ministerului de Justiție în contul Baroului de Avocați D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2015.
Președinte, Judecător,
D. F. Ș. B.
Grefier,
M. V.
Red.jud.Șt.B.
J.fond.I.C.U.
G.S. 06.03.2015/2ex.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
