Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 324/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1224/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.324
Ședința publică de la 10 Martie 2015
PREȘEDINTECamelia Șeleajudecător
M. D. Nicolaejudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul T. G., împotriva sentinței penale nr.129 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Vânju M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat A. I., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat inculpatul, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat A. I. pentru inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale, atât pentru nelegalitate, deoarece prima instanță trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală anterior, întrucât fapta este săvârșită înainte de . legii noi, dar și pentru netemeinicie, deoarece instanța de fond în mod greșit a adăugat pedeapsa a cărei suspendare a fost revocată, în loc să contopească, fiind o infracțiune continuată, fapt ce atrăgea aplicarea dispozițiilor art.36, 37 Cod penal, urmând ca modalitatea de executare să fie cea prevăzută de art.861 Cod penal anterior sau art.91 noul Cod penal.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului inculpatului, ca neîntemeiat sub toate aspectele, deoarece nu se poate vorbi de o aplicare greșită a legii, întrucât normele Codului de procedură penală sunt de imediată aplicare, încadrarea juridică reținută este corectă, însă trebuiau reținute și dispozițiile art.37 lit.a Cod penal anterior, inculpatul fiind condamnat anterior la pedeapsa de 10 luni închisoare și de asemenea, nu se impune contopirea pedepselor, ci adăugarea celei anterioare la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, deoarece dispozițiile referitoare la anularea și revocarea suspendării rămân în vigoare și după februarie 2014, astfel cum este prevăzut în Legea nr.86/2009, urmând a se ține seama mai ales de faptul că inculpatul a condus din nou fără permis, ceea ce denotă perseverența infracțională.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă și își însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.129 din 14 octombrie 2014, Judecătoria Vânju M., în baza art. 86 alin. 1 din OUG. nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 5 Cod penal și art. 396, alin. 10 Cod de procedură penală, a condamnat pe inculpatul T. G., fiul lui M. și A., născut la data de 13.12.1989 în mun. Drobeta T. S., județul M., CNP-_, cetățenie română, studii medii, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în mun. Drobeta-T. S., .. 12, ., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64, lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal anterior.
În baza art. 83 Cod penal anterior, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 (zece) luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, prin sentința penală nr. 736/5.04.2012 a Judecătoriei Drobeta-T. S., jud. M., rămasă definitivă prin nerecurare și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând să execute în total pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
A fost obligat inculpatul la 500, 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 186/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., inculpatul T. G. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335, alin. 1 din Noul Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 14.08.2013, în jurul orelor 13:25, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Bălăcița, în timp ce se deplasau cu autospeciala din dotare, în satul Gvardinița, pe DJ 606, au observat în trafic autovehiculul marca Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare BH 3984BP, condus de inculpatul T. G.. S-a procedat la efectuarea semnalului regulamentar de oprire, conducătorul autoturismului nu a oprit, fapt pentru care s-a procedat la urmărirea acestuia, iar într-o curbă laterală la stânga, conducătorul auto a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat într-un canal, pe partea dreaptă a direcției de mers Bălăcița-C..
Imediat după impact, atât inculpatul T. G. cât și martorul B. L., ce ocupa locul din dreapta față, au fugit din autoturism prin vegetația din imediata apropiere a locului accidentului.
Niciunul dintre ocupanții autoturismului susmenționat nu au suferit leziuni.
Din adresa nr._/2013, eliberată de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, a reieșit că inculpatul T. G. nu figurează în baza de date ca posesor al permisului de conducere.
Audiat, cu respectarea drepturilor procesuale, la P. de pe lângă Tribunalul M., inculpatul T. G. a recunoscut că a condus autoturismul marca Opel Vectra pe drumurile publice, fără a deține permis de conducere.
Cele reținute de lucrătorii de poliție în procesul verbal de constatare a infracțiunilor din data de 14.08.2013, au fost confirmate de martorul B. L. care a confirmat starea de fapt expusă mai sus.
În ceea ce privește infracțiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338, alin. 1 N.C.P., s-a constatat că inculpatul T. G. beneficiază, conform art. 5 NCP, de legea penală mai favorabilă, care prevede că părăsirea locului accidentului nu constituie infracțiune, conform art. 338, alin. 3, lit. a NCP când, în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale.
Astfel, starea de fapt reținută în actul de sesizare, a fost dovedită cu: proces verbal de depistare (fila 11), adresa nr._/2013, eliberată de S.P.C.R.P.C.Î.V M. (fila 25), declarațiile martorului B. L. (filele 26-29), declarațiile inculpatului T. G. (filele 12-22).
În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului T. G., a rezultat că a acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 736/5.04.2012 a Judecătoriei Drobeta-T. S., la pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiune, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
Cauza penală a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju M., jud. M., la data de 29.04.2014, sub numărul_ .
Prin încheierea din data de 4.06.2014, instanța, în baza art. 346 alin. 2 Cod de procedură penală, a constatat legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr. 186/P/2014, emis de P. de pe lângă Tribunalul M., privind pe inculpatul T. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335, alin. 1 N.C.P, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 14.08.2013, în jurul orelor 13:25, în timp ce se deplasau cu autospeciala din dotare, în satul Gvardinița, pe DJ 606, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Bălăcița au observat în trafic autovehiculul marca Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare BH 3984BP, condus de inculpatul T. G., iar la efectuarea semnalului regulamentar de oprire, conducătorul autoturismului a refuzat acest lucru, astfel încât s-a procedat la urmărirea acestuia, însă într-o curbă laterală la stânga, conducătorul auto a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat într-un canal, pe partea dreaptă a direcției de mers Bălăcița-C..
Fiind interogat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei așa cum au fost reținută în actul de sesizare al instanței, respectiv că a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere, fără administrarea altor probe, solicitând soluționarea cauzei conform dispozițiilor art. 396, alin. 10 din noul Cod de procedură penală.
Conform adresei nr._/2013, eliberată de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, a reieșit că inculpatul T. G. nu figurează în baza de date ca posesor al permisului de conducere.
În contextul întregului material probator administrat în cauză, s-a constatat că fapta reținută, așa cum a fost caracterizată mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere însă în ceea ce privește încadrarea juridică, se observă că aceasta realizează conținutul constitutiv atât al infracțiunii prevăzută de art. 335, alin. 1 Cod penal, sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, cât și al infracțiunii prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani..
În aceste condiții, raportat la art. 5 Cod penal și la dispozițiile art. 15, alin. 2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, privind Codul penal, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă ce urmează a fi aplicată inculpatului este vechea reglementare, prevăzută de art. 86, alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Reținând vinovăția inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, natura și gravitatea faptei (infracțiune care aduce atingere siguranței circulației pe drumurile publice), modalitatea și împrejurările concrete, starea de pericol creată ca urmare a conducerii unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, dar și circumstanțele personale, acesta recunoscând fapta săvârșită și beneficiind de consecințele procedurii simplificate, respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii orientată la minimul special, redus în urma aplicării dispozițiilor art. 396, alin.10 Cod de procedură penală, pedeapsă la care s-a adăugat și pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 736/5.04.2012 a Judecătoriei Drobeta-T. S., a cărei suspendare condiționată se impune a fi revocată conform art. 83 Cod penal anterior, ca urmare a săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză în cadrul termenului de încercare, pedeapsă ce va fi executată în regim de detenție.
În cauză nu s-a impus reținerea circumstanțelor atenuante, în condițiile în care inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și nu există împrejurări speciale care să atragă incidența acestora în așa fel încât să impună reducerea pedepsei sub limita minimă specială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T. G., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale, atât pentru nelegalitate, deoarece prima instanță trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală anterior, întrucât fapta este săvârșită înainte de . legii noi, dar și pentru netemeinicie, deoarece instanța de fond în mod greșit a adăugat pedeapsa a cărei suspendare a fost revocată, în loc să contopească, fiind o infracțiune continuată, fapt ce atrăgea aplicarea dispozițiilor art.36, 37 Cod penal, urmând ca modalitatea de executare să fie cea prevăzută de art.861 Cod penal anterior sau art.91 noul Cod penal.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.417 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de depistare, adresa nr._/2013 emisă de PSCRPCÎV M., declarațiile martorului B. L. și ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare, însușindu-și întreg materialul probator strâns în cursul urmăririi penale, beneficiind astfel de procedura simplificată, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt în sensul că în data de 14.08.2013, în jurul orei 13:25, inculpatul T. G. a fost depistat în trafic de către organele de poliție, conducând autoturismul marca Opel Vectra cu număr de înmatriculare DH-3984-BP, fără a poseda permis de conducere, după ce în prealabil s-a procedat la efectuarea semnalului regulamentar de oprire, iar acesta nu a oprit, pentru ca după urmărirea acestuia, inculpatul într-o curbă laterală la stânga, să piardă controlul volanului și să se răstoarne într-un canal. Imediat după impact, inculpatul și martorul care-l însoțea au fugit din autoturism prin vegetația din imediata apropiere.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut vechea reglementare, respectiv cea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, inclusiv în ceea ce privește incidența dispozițiilor art.5 Cod penal. Aceeași faptă este sancționată și de dispozițiile noului Cod penal, respectiv în art.335 alin.1 Cod penal, sancționată cu aceeași pedeapsă de la 1 la 5 ani.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor referitoare la procedura simplificată, se constată că în mod corect prima instanță a reținut dispozițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală și nu vechile dispoziții prevăzute de art.3201 Cod pr.penală, întrucât în urma intrării în vigoare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile actualului Cod de procedură penală sunt de imediată aplicare și interpretare, neavând relevanță dacă fapta este săvârșită anterior, deoarece legea penală mai favorabilă are în vedere nu normele de procedură penală, ci normele penale care incriminează fapta ca infracțiune, pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune și modalitatea de executare.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii, fiind o infracțiune care pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, modalitatea și împrejurările concrete (inculpatul, după ce în prealabil a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendare pentru aceeași infracțiune, a condus din nou un autoturism pe drumurile publice, nu a oprit la semnalul organelor de poliție aflate în trafic, fapt pentru care a determinat urmărirea sa și din cauza faptului că acesta nu avea cunoștințele necesare pentru a conduce un autovehicul, s-a răsturnat într-un șanț, într-o curbă, pentru ca apoi să fugă de la locul faptei), dar și circumstanțele personale, respectiv vârsta, atitudinea sinceră, beneficiind astfel de consecințele aplicării procedurii simplificate, respectiv reducerea cu o treime a limitelor speciale, Curtea constată că aceste aspecte se regăsesc atât în dozarea pedepsei, cât și în stabilirea modalității de executare.
Este nefondată critica privind aplicarea dispozițiilor art.36 și 37 Cod penal, referitoare la pedeapsa pentru infracțiunea continuată, întrucât conducerea pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere este o infracțiune continuă, dar care nu poate fi săvârșită în formă continuată. Mai mult, pentru prima infracțiune de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 10 luni închisoare și cum infracțiunea dedusă judecății este săvârșită în termenul de încercare, în mod corect prima instanță a dispus revocarea acestei suspendări și a făcut aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal anterior, întrucât potrivit art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, privind Codul penal, modificările aduse prin Legea nr.255/2013 prevăd că regimul revocării sau anulării suspendate a executării pedepsei aplicată în baza Codul penal din 1969 este cel prevăzut de Codul penal din 1969. În aceste condiții, în mod corect în urma revocării suspendării condiționate, pedeapsa anterioară se adaugă la pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Totuși, se reține că prima instanță reținând ca lege mai favorabilă Codul penal anterior, trebuia să rețină în sarcina inculpatului recidiva postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a Cod penal anterior, în condițiile în care primul termen al recidivei are în vedere o condamnare mai mare de 6 luni închisoare, însă inculpatului fiind singurul care a promovat calea de atac nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, fapt pentru care această omisiune nu va putea fi înlăturată.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul T. G., împotriva sentinței penale nr.129 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Vânju M., în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2015.
C. ȘeleaMirela D. N.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.Gh.B.
PS/12.03.2015
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 286/2015. Curtea... | Braconaj - (Legea 407/2006). Decizia nr. 279/2015. Curtea de... → |
|---|
