Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 1038/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1038/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 5147/318/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE Nr. 1038
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. C. B.
Judecător I. E.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤¤¤
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 02 iulie 2015, consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelurile formulate de inculpatul parte civilă P. C. și inculpatul parte vătămată T. N., împotriva sentinței penale nr.2326 din 07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.).
La apelul nominal au lipsit părțile
Procedura legal îndeplinită.
C U R TE A
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentinței penale nr.2326 din 07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, în temeiul art. 386 N.C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului T. N., prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.193 al. 2 N.C.p. în infracțiunea prev. de art. 181 al.1 din C.P. de la 1969.
În baza art.181 alin.1 din C.P. de la 1969, cu aplicarea art.74-al.(1)-lit.c din C.P. de la 1969 și a art.5 N. C.pen., a condamnat inculpatul T. N., la 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 38-al.(1)-lit.c) și art.38-al.(2) din C.P. de la 1969 și a art.5 N.C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de câte 2 ani și 6 luni, termen de încercare potrivit art.82 Cod penal de la 1969.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și a obligat inculpatul T. N. la plata către partea civilă P. C. a sumei de 700 de lei, reprezentând despăgubiri civile.
În temeiul art. 386 N.C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. C., prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.193 al. 2 N.C.p. în infracțiunea prev. de art. 180 al.2 din C.P. de la 1969.
În baza art.180 alin.2 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art.74 al.(1)-lit.a) din C.P. de la 1969 și a art.5 N. C.pen., a condamnat inculpatul P. C. la 2 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.5 N.C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de câte 2 ani și 2 luni, termen de încercare potrivit art.82 Cod penal de la 1969.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.274 c.pr.pen, a obligat ambii inculpați la câte 400 de lei cheltuieli judiciare statului, în care s-au inclusși cheltuielile de la urmărirea penală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 2955/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților T. N. și P. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 11.04.2014 sub nr._ .
În camera de consiliu, la 13.05.2014,în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.2955/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., privind pe inculpații T. N. și P. C., trimiși în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații T. N. și P. C., fixându-se termen de judecare a cauzei la data de 27.05.2014, termen la care s-au citat cita părțile
În ședința publică din data de 27 Mai 2014, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul T. N., lipsă fiind inculpatul P. C. reprezentat de avocat U. C., s-a admis cererea de amânare formulată de inculpatul T. N.,iar la termenul din 17.06.2014, având în vedere cererea formulată de către inculpatul T. N., cu privire la amânarea judecării în vederea împăcării,s-a admis cererea de amânare formulată de inculpatul T. N., la termenul din 24.06.2014 ,s-a audiat inculpatul P. C., potrivit art. 378 C.proc. pen., declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, inculpatul T. N. lipsind, și s-a admis cererea de probatoriu formulată de inculpatul P. C., amânându-se judecarea cauzei la 26.08.2014 pentru când s-au citat martorii din rechizitoriu și pentru ca inculpatul P. C. să prezinte doi martori necitați în vederea ascultării .
La termenul din 26 August 2014 ,a fost audiat inculpatul T. N., potrivit art. 378 C.proc. pen., declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei,iar instanța a pus în discuție audierea martorului P. C. C. având în vedere că acesta este fiul inculpatului P. C.,iar inculpatul T. N. a arătat că nu se opune audierii martorului P. C. C. propus de inculpatul P. C.,astfel că s-au audiat martorii prezenți, L. I.,D. T. și N. R.,iar la termenul din 16 Septembrie 2014 ,s-au audiat martorii Ș. F., B. M., P. M., N. V. C. și Lăcrănjan M., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei,martora Lăcrănjan M. neprezentândt CI pentru a fi identificată dar a fost recunoscută de cele două părți,fiind depuse de către inculpatul T. N., precizări și de către inculpatul P. C. trei fotografii, inculpatul T. N. cerând audierea martorului pe care l-a prezentat necitat, motivând că la termenul anterior a solicitat încuviințarea probei testimoniale, probă care a fost admisă și s-a obligat să prezinte martorul necitat,motiv pentru care s-a pus în discuția părților și participanților la procesul penal necesitatea ascultării înregistrării ședinței de judecată din data de 26.08.2014 urmând a se pronunța cu privire la ascultarea martorului după ascultarea înregistrării,astfel că s-a cordat un nou termen de judecată la data de 30.09.2014 pentru când se va asculta înregistrarea ședinței de judecată din data de 26.08.2014 urmând a se pronunța cu privire la ascultarea martorului după ascultarea înregistrării,constatându-se cu ocazia verificării că cele relevate de inculpatul T. N.,nu corespund realității.
La termenul din 30 Septembrie 2014, nu s-au mai formulat alte cereri de și nici excepții nu au fost invocate,astfel că instanța a acordat cuvântul pe fondul cauzei, cerându-se de către reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, cu aplicarea art. 83 Cp, respingerea acțiunii civile formulate de către inculpatul P. C., obligarea inculpatului T. N. la plata cheltuielilor de spitalizare către S. Județean de Urgență Tg-J. și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpatul T. N. a arătat instanței că nu l-a provocat pe inculpatul P. C. așa cum susține acesta, iar cu privire la plata cheltuielilor de spitalizare a lăsat la aprecierea instanței,pentru inculpatul P. C., apărătorul ales a solicitat condamnarea inculpatului T. N. întrucât din ansamblul probelor efectuate în cauză rezultă că acesta l-a agresat fizic pe inculpatul P. C., depunând la dosar concluzii scrise,cerând privitor la daunele morale și civile, obligarea inculpatului T. N. la plata sumei solicitate întrucât inculpatul P. C. și-a pierdut gustul și mirosul datorită loviturilor primite în urma conflictului,iar inculpatul P. C. nu are calitatea de inculpat așa cum a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, solicitând totodată obligarea inculpatului T. N. la plata cheltuielilor de judecată, pronunțarea asupra dezbaterilor fiind amânată la data de 07.10.2014 și nu cum eronat s-a consemnat în încheierea din 30.09.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: că atât din probele administrate în cursul urmăririi penale relevate în rechizitoriul nr. 2955/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J.,cât și din cele administrate în cursul judecății,constând în audierea celor doi inculpați cât și a martorilor L. I. ,Ș. F., B. M., P. I., P. M., L. I., N. V. C., N. A. R., Lăcrănjan M., rezultă că la 19.04.2013, în jurul orelor 17:00 - 18:00, cei doi inculpați s-au agresat reciproc, P. C. fiind cel care a lovit primul, după ce T. N. și P. C., s-au jignit reciproc, inculpatul P. C. lovind primul cu un ciomag(băț), T. lovind cu biciul capul și dosul palmei, după ce inculpatul P. C. se deplasase împreună cu martora N. R., cu animalele la pășunat pe un teren agricol situat în cartierul Preajba al mun. Tg-J.,iar prin zona respectivă a trecut inculpatul T. N., care se afla într-o căruță împreună cu concubina sa, martora B. M., T. N. reproșându-i inculpatului P. C. că își pășunează animalele pe terenul său și i-a cerut să își ia vitele de acolo.
Datorită agresiunii fizice reciproce cu obiecte contondente pe care le aveau asupra lor (bici și ciomag din lemn), inculpatul P. C. a suferit leziuni ce au totalizat în final 23-25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar T. N. 7-8 zile .
Probele administrate se coroborează, astfel CML 368/22.04.2013, ,CML nr. 385/2013, fotografii, declarațiile martorilor Ș. F., B. M., P. I., P. M., L. I., N. V. C., N. A. R., Lăcrănjan M., martorul Ș. F., declarațiile celor doi inculpați fiind desigur subiective.
În drept, faptele inculpaților de exercitare violențe fizice și lovituri asupra celuilalt, provocându-și unul altuia leziuni traumatice ce au necesitat un număr de 7-8, respectiv 23-25 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive a infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C. pen., aspecte ce rezultă fără putință de tăgadă ori echivoc atât din probele administrate în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, concluziile certificatelor medico legale coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați în cauză,toate declarațiile acestor martori coroborându-se, chiar dacă martorii Ș. F., P. I., P. M., L. I., N. V. C., N. A. R., Lăcrănjan M., au relatat despre situația post-factum a conflictului dintre părți.
Chiar în pofida existenței unei stări conflictuale îndelungate între familiile părților, stare generată de un litigiu cu privire la pășunarea unui teren,după cum susține T. N. și martorii Ș. F. și B. M., comportamentul agresiv al celor doi inculpați, unul față de celălalt este imputabil amândurora, cu atât mai mult cu cât sunt persoane la o vârstă ce trebuie caracterizată de o maturitate specifică ,iar faptul că anterior s-au agresat verbal, denotă din partea acestora, fără dubiu, un comportament agresiv și o stare de primejdie pentru raporturile sociale apărate de norma incriminatoare,în pofida numărului diferit de îngrijiri medicale, un astfel de comportament reprezentând un pericol pentru ordinea publică, chiar în lipsa antecedentelor penale și a conduitei sale în societate anterior săvârșirii infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, motiv pentru care instanța nu a avut în vedere disp. art.74 al.(1)-lit.a)c.p..
Prin urmare, rezultă indubitabil că infracțiunile săvârșite de cei doi inculpați răspunde tuturor cerințelor prevăzute de textul incriminator și soluția de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii își are suportul în probatoriul administrat pe parcursul procesului penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere limitele prevăzute de lege, pericolul social concret ridicat al faptei, antecedentele penale, vârsta inculpaților, situația familială, apreciind că nu se impune executarea pedepsei de către inculpați în regim de detenție, scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea acesteia, considerând că pentru a evita contagiunea criminală care există într-un loc de detenție, pentru a evita cheltuielile pe care le presupune executarea pedepsei într-un penitenciar, și, mai ales, pentru a stimula eforturile de autoeducare ale inculpaților, având în vedere toate circumstanțele personale ale acestora, este necesară suspendarea condiționată a executării pedepsei. Ținând cont de persoana celor doi inculpați, vârsta acestora, pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia, care îi va determina să conștientizeze gravitatea acțiunilor lor și îi va responsabiliza în sensul integrării în societate, prin respectarea prevederilor legale chiar fără executarea pedepsei .
Potrivit art.19 C.pr.pen raportat la art. 397 Cod procedură penală și art.1349 C.civil despăgubirile acordate pentru prejudiciul cauzat prin infracțiunea săvârșită trebuie să constituie întotdeauna o justă și integrală reparare a daunelor suferite de cel vătămat.
Cu privire la despăgubirile materiale solicitate de către partea civilă P. C., instanța a constatat că prin probele administrate a dovedit parțial paguba suferită, iar martorii propuși de către acesta au putut relata aspecte de ordin general legate de cheltuielile efectuate de către acesta pentru ameliorarea stării de sănătate, relevând însă o suferință fizică și implicit psiho-emoțională, dar în ceea ce privește prejudiciul moral, prin săvârșirea infracțiunii, părții civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral, dar și datorită agresivității acesteia, nefiind de natură a da naștere unei temeri în sufletul acesteia, a unei frici de acțiunile trecute și eventuale ale inculpatului,în înțelesul noțiunii de prejudiciu moral, acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană,prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct și nemijlocit sentimentele de liniște și siguranță, ceea ce nu este și cazul de față.
Referitor la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru repararea daunelor morale, instanța a apreciat că obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei daune morale, care este de natură să atenueze suferințele morale îndurate de partea civilă, având în vedere împrejurările în care a avut loc conflictul dintre părți, iar suma de 50.000 lei solicitată de G. I. este exagerată tocmai având în vedere împrejurările expuse, notorietatea și veniturile părților, precum și venitul minim pe economie din țara noastră, dimensionarea valorică trebuind a avea în vedere astfel de criterii .
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că inculpatul P. C. a suferit un număr mai mare de îngrijiri medicale, fiind și parte vătămată, dar el este și cel care a agresat primul din punct de vedere fizic,lovind cu ciomagul cu care păzea vitele, chiar dacă T. N. este cunoscut ca o persoană mai temperamentală, așa cum s-a relevat de unii martori și chiar dacă are antecedente penale. Astfel chiar dacă Pucăroiu C. s-a constituit parte civilă în cauză, nu se vor acorda de daune morale, rezultând evident și vinovăția acestuia în producerea leziunilor traumatice descrise în certificatul medico – legal eliberat celuilalt inculpate, împrejurare în care, astfel că s-au respins pretențiile privind daunele morale, în conformitate cu disp.art. 1349 C.civ..
Cu privire la despăgubirea materială solicitată de către partea civilă Pucăroiu C., în lumina celor arătate, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și a obligat inculpatul T. N. la plata către partea civilă P. C. a sumei de 700 de lei ,reprezentând despăgubiri civile.
Având în vedere că faptele au fost săvârșite sub imperiul vechiului cod penal și disp art.5 N. C.pen., instanța a apreciat că, în ansamblul său vechea reglementare este mai favorabilă celor doi inculpați, trebuind a-și găsi aplicarea regula mitior lex, astfel că în temeiul art. 386 N.C.p.p., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului T. N., prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.193 al. 2 N.C.p. în infracțiunea prev. de art. 181 al.1 din C.P. de la 1969., și a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. C., prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.193 al. 2 N.C.p. în infracțiunea prev. de art. 180 al.2 din C.P. de la 1969.
În aceste condiții ,în baza art.181 alin.1 din C.P. de la 1969, cu aplicarea art.74-al.(1)-lit.c din C.P. de la 1969 și a art.5 N. C.pen., a condamnat inculpatul T. N., la 6 luni închisoare, iar în baza art.81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 38-al.(1)-lit.c) și art.38-al.(2) din C.P. de la 1969 și a art.5 N.C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de câte 2 ani și 6 luni, termen de încercare potrivit art.82 Cod penal de la 1969 și a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și a obligat inculpatul T. N. la plata către partea civilă P. C. a sumei de 700 de lei, reprezentând despăgubiri civile.
De asemenea, în baza art.180 alin.2 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art.74 al.(1)-lit.a) din C.P. de la 1969 și a art.5 N. C.pen., a condamnat inculpatul P. C., la 2 luni închisoare,iar în baza art.81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.5 N.C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de câte 2 ani și 2 luni, termen de încercare potrivit art.82 Cod penal de la 1969, respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, iar în temeiul art.274 c.pr.pen, a obligat ambii inculpați la câte 400 de lei cheltuieli judiciare statului,în care se includ și cheltuielile de la urmărirea penală.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpatul parte vătămată T. N. și inculpatul parte vătămată P. C..
Inculpatul parte vătămată P. C., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, în condițiile în care s-a dat o greșită interpretare probatorilor administrate, în cauză neexistând probe certe de vinovăție a inculpatului.
Este criticată și soluția adoptată pe latură civilă de către prima instanță, atât în ceea ce privește cuantumul prejudiciului material, dar și al inexistenței prejudiciului moral.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul T. N., constată că a fost înregistrată cererea de repunere în termenul de apel la data de 28 mai 2015, inculpatul apelant invocând necomunicarea copiei minutei hotărârii atacate, până la această dată, absența studiilor juridice determinând întârzierea în formularea cererii.
În raport de dovezile de comunicare a minutei instanței de fond ( fila 87 dosar fond), precum și de data formulării cererii de repunere în termen 28 mai 2015, de dispozițiile art.411 C.p.p., se constată că cererea de repunere în termen este formulată în afara termenului prevăzut de lege, respectiv cu mult peste cele 10 zile de la data încetării cauzei temeinice de împiedicare.
Mai mult decât atât, se constată că neregularitățile de comunicare a copiei minutei hotărârii instanței de fond, invocate sunt nefondate, în condițiile în care dovezile de comunicare existente în cauză, fac dovada comunicării minutei, potrivit art.407 C.p.p., pe de o parte, iar pe de altă parte, susținerile apelantului inculpat sunt simple alegații, fără a fi însoțite de dovezi, în măsură de putea fi verificate.
Pe cale de consecință, se constată că cererea de repunere în termen formulată de apelantul inculpat T. N. este nefondată, excepția tardivității apelului formulat în aceste condiții fiind întemeiată.
În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul parte vătămată P. C., se constată că acesta este nefondat, astfel încât, în temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p., urmează a-l respinge.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de către instanța de fond, este confirmată și susținută de mijloacele de probă, administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, interpretarea probatoriilor fiind asigurată cu respectarea principiilor și regulilor ce guvernează această materie, astfel cum sunt prevăzute de art.97 și următoarele C.p.p.
Declarațiile celor doi inculpați, dar și declarațiile martorilor, fie prezenți la conflict, fie cei care au aflat despre conflict ulterior de la inculpați, confirmă întrutotul aplicarea loviturilor reciproce de către aceștia, lovituri în urma cărora inculpatul parte vătămată P. C. a necesitat pentru vindecare 23-25 zile îngrijiri medicale, iar inculpatul parte vătămată T. N. a necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Modalitatea de derulare a conflictului, neînțelegerile determinate de pășunatul animalelor pe terenul inculpatului parte civilă T. N., urmată de agresiunile verbale și ulterior fizice, reciproce, sunt dovedite în cauză de întreg probatoriul administrat, cum corect s-a reținut de către judecătorul fondului.
Astfel, inculpatul P. C. l-a lovit pe celălalt inculpat cu un ciomag în partea stângă a capului, ciomag ce a fost smuls de către celălalt inculpat, inculpatul T. N. lovindu-l la rându-i cu capul în zona feței, și cu podul palmei în zona bărbiei pe celălalt inculpat, lovituri în urma cărora inculpatul P. se dezechilibrează, este starea de fapt dovedită în cauză și reținută de către prima instanță.
De aceea, susținerile apelantului inculpat P. C. se constată că sunt nefondate, în condițiile în care probele cauzei înlătură existența oricărui dubiu asupra stării de fapt reținută de către prima instanță.
Încadrarea juridică dată faptelor săvârșită de inculpați este corectă.
În absența probelor indubitabile că inculpatul parte civilă P. C., și-a pierdut mirosul ca urmare a leziunilor suferite, existând împrejurări obiective ce fac imposibilă determinarea acestei infirmități fizice la momentul soluționării cauzei, astfel cum rezultă din adresa comunicată de I.M.L. București, la termenul de soluționare a apelului, se constată că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați este corectă.
Dând eficiență principiului in dubio pro, încadrarea dată faptei săvârșită de inculpatul T. N., în infracțiunea prev.de art.181 Cod penal, se impune atâta timp cât în cauză nu s-a putut dovedi că inculpatul parte civilă a suferit ca urmare a leziunilor produse o infirmitate fizică.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată, de asemenea, că soluția primei instanțe este corectă, atâta timp cât numărul zilelor de îngrijiri medicale suferit de către fiecare dintre inculpați modul în care s-a produs prejudiciul, implicarea fiecăruia dintre inculpați în fapta ilicită, au fost judicios apreciate, prin acordarea cu titlul de despăgubiri civile a sumei de 700 lei, de către inculpatul parte civilă T. N..
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p., va obliga pe fiecare inculpat parte vătămată la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei, onorarii avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen formulată de inculpatul parte vătămată T. N..
Respinge apelul formulată de inculpatul parte vătămată T. N., fiul lui D. și Nicolița, născut la data de 30.04.1953 în V., județul Gorj, domiciliat în Tg-J., cartier Preajba, ., județul Gorj, CNP._, formulat împotriva sentinței penale nr.2326 din 07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, ca tardiv.
Respinge apelul formulat de inculpatul parte vătămată P. C., fiul lui M. și E., născut la data de 10.05.1959 în . M., domiciliat în Tg-J., ., județul Gorj, CNP._, formulat sentinței penale nr.2326 din 07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă pe fiecare inculpat parte vătămată la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei, onorarii avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2015.
Președinte, Judecător,
T. C. B. I. E.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.T.C.B.
J.fond:S.P.
SG/6 ex.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP).... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
