Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 365/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 1448/104/2015/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 365
Ședința publică de la 06 August 2015
PREȘEDINTE V. T.
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea contestației formulată de inculpatul S. L. I., împotriva încheierii nr.235 din 3 august 2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat M. D., apărător oficiu, care substituie pe avocat I. I..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat M. D. pentru inculpat, a solicitat admiterea contestației, înlocuirea cu o altă măsură, arestul la domiciliu sau controlul judiciar, întrucât nu mai sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la luarea măsurii, inculpatul a regretat fapta, nu are antecedente penale și a conștientizat consecințele faptelor sale.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, încheierea este legală, sunt îndeplinite condițiile art.223 și art.202 Cod pr.penală, măsura fiind deplin justificată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, este de acord cu apărătorul.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.235 din 3 august 2015, Tribunalul O., în baza art. 399 alin. 10 C.p.p. rap. la art. 242 alin.2 C.proc.pen. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulată de inculpatul – condamnat S. L. I. - fiul lui R. și G., născut la data de 24.03.1977 în localitatea Milcov, județul O., domiciliat în ., .. 20, județul O., CNP_, cetățean român, aflat în prezent în detenție în P. C., ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut că prin sentința penală nr. 204 din data de 24.07.2015 în dosar nr._ 15 al Tribunalului O.,
În baza art. 195 Noul C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 Noul C.pen. a fost condamnat inculpatul S. L. I., la pedeapsa de 4 ani închisoare privativă de libertate, în condițiile art. 60 Noul C.pen.
În baza art. 65 alin. 1 lit. a și b Noul C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și b Noul C.pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 399 alin. 1 Noul C.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 72 alin. 1 Noul C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 07.12.2014 în continuare la zi.
În baza art.7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 19 Noul C.proc.pen. și art. 397 Noul C.proc.pen. rap la art. 1357 C.civ a fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul S. L. I. la plata sumelor de 20.000 lei cu titlu de morale către partea civilă C. M. și 15.850 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de înmormântare) către partea civilă C. M..
În baza art. 19 Noul C.proc.pen. și art. 397 Noul C.proc.pen. rap la art. 1357 C.civ a fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul S. L. I. la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de morale către partea civilă C. E. A., din care 20.000 lei daune morale în favoarea acesteia și câte 20.000 lei daune morale pentru minorii C. Ș. C., născut la data de 20.03.2008 și C. C. G., născut la data de 20.05.2011, aflați în întreținerea acesteia și la plata sumei de 2.000 lei despăgubiri civile (reprezentând cheltuieli de pomenire 6 săptămâni).
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.725 lei prestație periodică pe perioada 06.12.2014 – 24.07.2015 în favoarea minorilor C. Ș. C., născut la data de 20.03.2008 și C. C. G., născut la data de 20.05.2011, reprezentați de mama acestora C. E. A. și în continuare câte 115 lei lunar pentru fiecare minor până la încetarea stării de nevoie.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C. E. A. și a sumei de 3.500 lei același titlu către stat.
În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 06.12.2014, inculpatul a exercitat acte de violență fizică asupra victimei C. I. pe care a lovit-o o singură dată cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de treptele de beton ale intrării în local, fiindu-i provocate leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarteprevăzută și pedepsite de art. 195 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a formulat apel.
La data de 28.07.2015 inculpatul a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. În motivarea cererii acesta a arătat că nu mai poate influența bunul mers al procesului penal, nu mai reprezintă un pericol real pentru societate și este de acord să se supună obligațiilor impuse de instanță.
Instanța a reținut că, potrivit art. 399 alin. 10 C.proc. pen., după pronunțarea hotărârii, până la sesizarea instanței de apel, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condițiile legii.
Potrivit art. 242 alin.2 NCPP „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
Potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, iar potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
De asemenea, conform art. 223 alin. (2) al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului a rezultat, că în raport de natura și gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, lăsarea inculpatului în libertate ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană pentru apărarea ordinii și libertăților fundamentale și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit infracțiunea sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În legătură cu acest aspect trebuie precizat că sintagma ,,pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare - și nu un fapt - ce ar periclita în viitor ( după punerea în libertate a inculpatului) normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv acelea care compun obiectul juridic al infracțiunii pentru care sunt indicii că au fost comise de inculpat.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, adică pericolul poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, elementele ce caracterizează persoana infractorului, complexitatea cauzei.
În speță, instanța a reținut că starea de pericol pentru ordinea publică pe care o reprezintă inculpatul lăsat în libertate, rezultă din gravitatea faptei de care este acuzat, modul și mijloacele de comitere a acesteia, prin acte de violență fizică asupra persoanei, valoarea socială împotriva căreia s-au îndreptat acțiunile inculpatului ( viața persoanei).
S-a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a adoptat o atitudine de recunoaștere a faptei de care este cercetat, însă nu se poate acorda prevalență circumstanțelor personale ale inculpatului în pofida împrejurărilor reale ale săvârșirii infracțiunii, gravitatea infracțiunii reflectându-se inevitabil și asupra persoanei inculpatului.
În atare situație, inculpatul nu prezintă suficiente garanții că, lăsat în libertate, nu va mai comite fapte penale.
Instanța a mai reținut că durata arestării preventive nu este de natură să ridice suspiciuni în ceea ce privește termenul rezonabil.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că măsura arestării preventive este proporționala cu gravitatea acuzației aduse inculpatului si necesara pentru realizarea scopului prev. de art.202 Cpp, iar o altă măsură preventiva nu ar fi suficienta pentru realizarea acestui scop.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul S. L. I., solicitând admiterea contestației, înlocuirea cu o altă măsură, arestul la domiciliu sau controlul judiciar, întrucât nu mai sunt îndeplinite condițiile avute în vedere la luarea măsurii, a regretat fapta, nu are antecedente penale și a conștientizat consecințele faptelor sale.
Contestația este nefondată și urmează a fi respinsă, din următoarele considerente:
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că în mod just Tribunalul O. a respins în baza art.399 alin.10 Cod pr.penală rap.la art.242 alin.2 Cod pr.penală, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar formulată de inculpatul condamnat S. L. I., întrucât măsura dispusă față de acesta este legală și temeinică, fiind pe deplin justificată, astfel încât nu se impune înlocuirea ei cu o măsură preventivă mai ușoară.
În acest sens, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art.195 Cod penal, acesta exercitând acte de violență asupra victimei C. I., lovind-o cu pumnul în zona feței, lovitură în urma căreia victima a căzut, lovindu-se cu capul de treptele de beton ale localului unde se aflau, cauzându-i leziuni traumatice ce au dus la decesul victimei.
Pe de altă parte, măsura arestului preventiv este necesară în continuare în scopul bunei desfășurării al procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată și al prevenirii săvârșirii de către acesta a unor alte infracțiuni, fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse acestuia, dar și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei.
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii arestului preventiv față de inculpat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.202 și art.223 Cod pr.penală, va fi respinsă ca nefondată, contestația formulată de inculpatul S. L. I..
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 210 lei cheltuieli judiciare statului, din care 130 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul S. L. I., împotriva încheierii nr.235 din 3 august 2015, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 210 lei cheltuieli judiciare statului, din care 130 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 6 august 2015.
V. T.
Grefier,
E. L.
j.f.D.Zăvălași
PS/4.09.2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1085/2015. Curtea de... → |
|---|
