Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 374/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 374/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 1703/104/2015/a3

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 374/2015

Ședința publică de la 27 August 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE T. C. B. - judecător

Grefier F. I.

Ministerul Public reprezentat prin procuror D. N. T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

¤¤¤¤

Pe rol, judecarea contestației formulate de inculpatul I. I. împotriva încheierii nr.259 din 20 august 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 15.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat I. I., în stare de arest, asistat de avocat R. A. I., apărător ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care constatându-se că nu mai sunt cereri de formulat s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat R. A. I. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii și să se constate că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Menționează că inculpatul a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, în cauză au fost audiate persoana vătămată și martorii, astfel că nu ar mai putea influența buna desfășurare a procesului penal.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară prev.de disp.art.202 alin.4 lit.b sau d C.p.p., respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu, având în vedere vârsta înaintată a inculpatului – 73 ani, conduita acestuia, faptul că este cardiac și ia tratament în permanență, așa cum rezultă și din înscrisurile medicale.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul O., precizând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă.

Arată că se impune privarea de libertate a inculpatului, având în vedere gravitatea faptei pe care a comis-o și, pe baza evaluării gravității, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, se constată că privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Cu privire la circumstanțele personale arătate, menționează că au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Inculpatul I. I., având ultimul cuvânt, se consideră nevinovat și precizează că a săvârșit fapta în stare de ebrietate.

CURTEA

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr.259 din 20 august 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 15, în baza art.362 C.p.p. rap. la art. 208 alin.4 C.p.p., s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului I. I., fiul lui M. și M., născut la data de 13.06.1943, în ., cu domiciliul în comuna Dobroteasa, ., posesor al BI ., nr._, eliberat la data de 12.01.1989 de P.. Slatina, CNP-_), în prezent arestat preventiv în P. C..

În baza art. 207 alin 4 C.p.p., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.196/P/2015 emis de P. de pe lângă Tribunalul O. la data de 19.05.2015 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului I. I., pentru tentativa la infracțiunea de omor prev de art. 32 alin 1 C.p. rap. la art. 188 alin 1 și 2 C.p.

În fapt, s-a reținut că în data de 22.11.2014 în jurul orelor 12:00, pe fondul unui conflict spontan avut cu victima S. F., inculpatul a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuțit în zona gâtului și zona spatelui, cauzându-i leziuni ce au necesitat circa 25 de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice punând în primejdie viața victimei.

Conform art.362 C.p.p., în cauzele în care față de inculpat s-a luat o măsură preventivă, în cursul judecății, instanța se pronunță asupra legalității și temeiniciei acestei măsuri potrivit art.208 C.p.p.

Potrivit art. 208 alin. 4 NCPP instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, dacă subzistă temeiurile care determinat menținerea măsurii arestării preventive.

Instanța constată potrivit art. 207 alin.4 Cpp, că la data discutării legalității si temeiniciei stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun menținerea măsurii arestării preventive.

Potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, iar potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

De asemenea, conform art. 223 alin. (2) al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Astfel, din probele existente la dosarul cauzei rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune prevăzută expres în art.223 alin. 2 C.p.p și măsura arestării preventive este necesară în scopul prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică .

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului rezultă, că în raport de natura și gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, lăsarea inculpatului în libertate ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică.

În raport cu art. 5 din Convenția Europeană pentru apărarea ordinii și libertăților fundamentale și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit infracțiunea sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În legătură cu acest aspect trebuie precizat că sintagma ,, pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare și nu un fapt ce ar periclita în viitor ( după punerea în libertate a inculpatului) normala desfășurare a unui segment din relațiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv acelea care compun obiectul juridic al infracțiunii pentru care sunt indicii că au fost comise de inculpat.

Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, adică pericolul poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, elementele ce caracterizează persoana infractorului, complexitatea cauzei.

În speță, instanța a reținut că starea de pericol pentru ordinea publică pe care o reprezintă inculpatul lăsat în libertate, rezultă din gravitatea faptei de care este acuzat, modul și mijloacele de comitere a acesteia, prin acte de violență fizică asupra persoanei, valoarea socială împotriva căreia s-au îndreptat acțiunile inculpatului ( viața persoanei).

S-a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și beneficiază de circumstanțe personale favorabile, a adoptat o atitudine de regret a faptei de care este cercetat, aceste circumstanțele favorabile ale inculpatului fiind avute în vedere de către instanță în momentul individualizării pedepsei ce urmează să fie aplicată acestuia în cazul în care va fi găsit vinovat și se va dispune condamnarea, neputând justifica lăsarea în libertate a inculpatului. Starea de sănătate a inculpatului, vârsta acestuia, constituie de asemenea circumstanțe ce pot fi avute în vedere de instanță la soluționarea acțiunii penale, nu au relevanță sub aspectul măsurilor preventive.

Instanța a mai reținut că durata arestării preventive nu este de natură să ridice suspiciuni în ceea ce privește termenul rezonabil.

Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv, măsura care este totodată proporționala cu gravitatea acuzației aduse inculpatului si necesara pentru realizarea scopului prev. de art.202 C.p.p., iar o altă măsură preventiva nu ar fi suficienta pentru realizarea acestui scop, astfel încât în baza art.362 C.p.p. rap. la art. 208 alin.4 C.p.p., constatând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului I. I. și în baza art. 207 alin 4 C.p.p. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație inculpatul I. I., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii și să se constate că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, având în vedere că a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală, în cauză au fost audiate persoana vătămată și martorii, astfel că nu ar mai putea influența buna desfășurare a procesului penal.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară prev.de disp.art.202 alin.4 lit.b sau d C.p.p., respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu, având în vedere vârsta înaintată a inculpatului – 73 ani, conduita acestuia, faptul că este cardiac și ia tratament în permanență, așa cum rezultă și din înscrisurile medicale.

Analizând contestația formulată, cât și încheierea primei instanțe, potrivit dispozițiilor art.206 c.p.p., se constată că aceasta este nefondate, astfel încât, urmează a o respinge.

În mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că, în cauză sunt întrunite pe mai departe cerințele impuse de art.208 c.p.p., în ceea ce privește existența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestului preventiv împotriva inculpatului.

Corect judecătorul fondului a apreciat că inculpatul se regăsesc în situația reglementată de art.223 alin.2 c.p.p., atât în ceea ce privește existența unei suspiciuni rezonabile, că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, aceasta și în raport de poziția procesuală adoptată, respectiv infracțiunile prevăzute de art.32 rap.la art.188 alin 1 și 2 Cod penal, cât și sub aspectul gravității faptei, în funcție de modul și circumstanțele de comitere a acesteia și persoana inculpatului.

Gravitatea deosebită a faptei penale cercetate, faptă ce a atentat la viața victimei, obiectele ce au fost folosite în agresiune, ce dovedesc un grad ridicat de pericol social pentru pretinsul autor, apte să suprime viața unei persoane, rezonanța socială a faptelor de acest gen, comunitatea reclamând un interes puternic pentru protecție împotriva agresorilor, sunt criterii ce impun menținerea pe mai departe a măsurii preventive împotriva inculpatului.

În temeiul art.275 alin.2 c.p.p., va obliga contestatorul la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul I. I., fiul lui M. și M., născut la data de 13.06.1943, în ., cu domiciliul în comuna Dobroteasa, ., posesor al BI ., nr._, eliberat la data de 12.01.1989 de P.. Slatina, CNP-_, în prezent arestat preventiv în P. C., împotriva încheierii nr.259 din 20 august 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 15.

Obligă contestatorul la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 August 2015

Președinte,

T. C. B.

Grefier,

F. I.

J.fond.D.G.Zăvălași

F.I./07.09.2015/4ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 374/2015. Curtea de Apel CRAIOVA