Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 2397/104/2013*/a24
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 120
Ședința publică de la 11 martie 2015
PreședinteGeorge C.- judecător
GrefierMarian I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. N. T., din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, judecarea contestațiilor formulate de inculpații B. E. și B. M. împotriva încheierii penale nr. 43 din 4 martie 2015, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Penală, în dosarul nr._ *, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorii inculpați B. E. și B. M. ambii asistat de avocat ales Bobașu C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat declararea în termen a contestațiilor formulate, după care.
Avocat ales Bobașu C., pentru contestatorii inculpați B. E. și B. M., în temeiul art. 475 NCPP, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța o hotărâre în vederea rezolvării de principiu a unei chestiuni de drept, arătând că prin deciziile penale nr. 2171 si 2350 pronunțate de Curtea de Apel C. s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților B. M. zis “ C.”, B. Bedu, B. M. zis “ O.” si B. E..
Prin decizia penala nr. 22/24.02.2014, Curtea de Apel C., in temeiul art. 241 alin. 1 lit. a Noul Cod de Procedura Penala a constatat încetată de drept măsura liberării provizorii sub control judiciar dispusa fata de inculpații B. Bedu și B. M. zis” O. ” .
Prin deciziile penale nr. 101/12.03.2014, 456/10.06.2014, 587/16.07.2014, 794/05.11.2014, 874/18.12.2014, 880/22.12.2014 au fost respinse contestațiile formulate de către B. M. zis “C.” si B. E. (având ca obiect modificare control judiciar, ridicare control judiciar, încetare de drept a controlului judiciar) nefiind stabilit de către instanțele de judecată sub imperiul cărei masuri se afla cei doi inculpați: liberare provizorie sub control judiciar ( prevăzută de art. 160 ind. 1 C.pr.pen anterior datei de 01.02.2014) sau control judiciar ( prevăzut de art. 211-215 NCPP).
A solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivat de faptul că, în speță, sunt îndeplinite cele trei condiții prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea unei asemenea sesizări, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de art. 475 NCPP ( în cazul de față cauza se afla în faza de judecata a contestației, pe rolul Curții de apel C.), faptul că soluționarea pe fond a acestei cauze depinde de lămurirea acestei chestiuni de drept iar această problemă de drept nu a fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești și nici nu face, in prezent, obiectul unui recurs în interesul legii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că nu este necesar să se adreseze nicio întrebare preliminară Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivat de faptul că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 475 Cod de procedură penală, respectiv a gradului de jurisdicție, completul fiind investit cu soluționarea unei contestații îndreptată împotriva unei încheieri prin care s-a respins o cerere de modificare a unei măsuri preventive, ori dispozițiile art. 475 Cod de procedură penală făcând referire la judecarea în fond a cauzei.
Contestatorii inculpați B. E. și B. M., având pe rând cuvântul, au arătat că sunt de acord cu avocatul ales.
Instanța, deliberând, a respins cererea privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție formulată de avocat ales Bobașu C., pentru contestatorii inculpați B. E. și B. M., constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 475 C.p.p. în sensul că soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de problema de drept procesual invocată ce privește măsurile preventive.
Constatând că nu au mai fost formulate alte cereri, s-a acordat cuvântul asupra contestațiilor.
Avocat ales Bobașu C., pentru contestatorii inculpați B. E. și B. M., a solicitat admiterea contestațiilor, desființarea încheierii atacate și pe fond să se constate încetată de drept măsura liberării provizorii sub control judiciar luată față de cei doi inculpați, motivat de faptul că instanța de fond, avea obligația, ca în termen de 60 de zile de la . OUG 82/_, să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii liberării provizorii sub control judiciar, lucru ce nu s-a întâmplat.
Mai mult, instituția liberării provizorii sub control judiciar, nu mai este prevăzută de noul Cod de procedură penală, fiind un motiv în plus pentru a constata încetată de drept această măsură.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea contestațiilor și pe fond să se constate admisibilă solicitarea de constatare a încetării de drept măsurii liberării provizorii sub control judiciar luată față de cei doi inculpați.
A arătat că, potrivit dispozițiilor vechiului cod de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar era subsecventă arestării preventive, iar odată cu . noului cod de procedură penală, această instituție a fost preluată de instituția controlului judiciar, iar în lipsa unor dispoziții tranzitorii care să menționeze că trebuie menținută sau nu această măsură pe o perioadă de timp, soluția este de a se constata încetată de drept măsura.
A depus la dosar, ca și practică judiciară, deciziile penale nr. 2350/29.11.2013 și nr. 2171 din 08.11.2013 ale Curții de Apel C. – Secția penală și pentru cauze cu minori.
Contestatorii inculpați B. E. și B. M., având pe rând cuvântul, au arătat că sunt de acord cu avocatul ales.
CURTEA
Asupra contestațiilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 43 din data de 04 martie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, au fost respinse ca nefondate cererile formulate la data de 02 martie 2015 de inculpații B. M. zis C. și B. E. prin care au solicitat să se constate că a încetat de drept liberarea lor provizorie sub control judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a constatat că prin cererea depusă în ședința de judecată din data de 02 martie 2015 inculpatul Bratianu M. zis C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a încetat de drept măsura procesuală a liberării provizorii sub control judiciar ce s-a dispus prin decizia nr. 2171/8.11.2013 pronunțată de Curtea de apel C. în dosarul nr._ * cu modificările dispuse prin încheierile nr. 7 din 27 ian. 2014, nr. 22 din 27.02.2014 și nr. 190 din 24.09.2014 din dosarul nr._ * pronunțate de Tribunalul O..
Prin cererea depusă în aceiași ședință de judecată inculpatul B. E. a solicitat instanței ca prin încheierea ce se va pronunța în mod similar să se constate că a încetat de drept e măsura procesuale a liberării provizorii sub control judiciar dispusă prin decizia nr. 2350/29.11.2013 pronunțată de Curtea de apel C. în dosarul nr._ *.
În motivarea acelor două cereri se invocă motivele prezentate oral cu ocazia dezbaterilor asupra acestor cereri din data de 02.03.2015 care corespund cu cele prezentate în formă scrisă.
Instanța a constatat că sunt nefondate cele două cereri.
Pentru această concluzie s-au reținut următoarele:
1. deși formularea expusă oral și în scris de către cei doi inculpați se referă la încetarea de drept a controlului judiciar cererile se vor caracteriza în raport de prevederile legale ce vor fi expuse mai jos ca având obiectul menționat (constatarea încetării de drept a liberării provizorii sub control judiciar)întrucât aceasta din urmă era definiția măsurii procesuale în cauză de la Secțiunea V și de la art. 1601 din C. pr.pen. în vigoare anterior datei de 1.02.2014 până la care s-au dispus aceste măsuri.
2. excepția de inadmisibilitate a celor două cereri nu este fondată deoarece nu se pune problema autorității de lucru judecat față de cererile anterioare întrucât față de acestea din urmă se invocă în plus cauze juridice suplimentare. Astfel, în plus față de cererile anterioare, continuând ideea confuziei între liberarea provizorie sub control judiciar ca măsură procesuală anterioară datei de 1.02.2014 și măsura preventivă a controlului judiciar instituit de art.211 și următoarele din C.pr.pen. actual, inculpații fac referire la decizia Curții Constituționale nr. 712 din 2014 prin care s-a constatat neconstituționalitatea prev. art. 211-217 din C.pr,.pen. dar și cele ale art. 2 alin.2 din OG nr. 82/2014 prin care se instituie obligația de verificare din oficiu în termen de 60 de zile a temeiniciei și legalității măsurii preventive a controlului judiciar dar și la încetarea de drept a măsurii procesuale a liberării provizorii sub control judiciar ca urmare a neîndeplinirii în termen a acestei obligații .
3. în privința obiectului acestor cereri sunt incidente prevederile art.16 alin.1 din lege a nr. 255/2013 din Capitolul II ,,Dispoziții privind situațiile tranzitorii” al acestei legi care prevede că măsurile preventive aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi (n.n.de procedură) continuă și se mențin pe durata pentru care au fost dispuse,în condițiile prevăzute de vechea lege. În cazul de față inculpații au fost arestați preventiv și au fost liberați provizoriu sub control judiciar de Curtea de apel C. prin deciziile menționate astfel că măsura preventivă se va menține în condițiile din vechea lege de procedură, adică sub imperiul obligațiilor impuse prin decizia acestei Curți dar și prin modificările dispuse prin încheierile ulterioare al Tribunalului O.. Ceea ce vrem să evidențiem este faptul că deși Codul de procedură actual(în vigoare după 1.02.2014)nu mai prevede ca măsură procesuală liberarea provizorie a celui arestat preventiv totuși, în baza normelor tranzitorii menționate, măsura preventivă a arestării va continua în condițiile vechii legi procedurale,în cazul nostru al liberării provizorii sub control judiciar. De aceea, este lipsită de temei legal argumentația invocată de cei doi inculpați privind încetarea de drept a liberări provizorii sub control judiciar ,inclusiv asupra trimiterilor privind egalitatea de tratament cu ceilalți doi inculpați față de care o instanță din cadrul Curții de apel a reținut că pe baza acestor norme a avut loc încetarea de drept a măsurii procesuale a liberării provizorii. Subliniem faptul că ulterior alte instanțe din cadrul aceleiași Curți au avut opinii concordante cu cea expusă mai sus
3.celelalte motive invocate de către inculpați actualmente ori anterior se constată ca neîntemeiate. Astfel,afirmația că a încetat liberarea provizorie sub control judiciar ca urmare a neîndeplinirii în termenul de 60 de zile menționat a obligațiilor de verificare a controlului judiciar impuse de art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 82/2014 urmărește să continue confuzia dintre măsura procesuală în cauză(liberarea provizorie sub control judiciar)dispusă în baza legislației procedurale anterioare și continuată pe baza normelor tranzitorii arătate,pe de o parte, și măsura preventivă a controlului judiciar reglementată de C.pr.pen. actual, pe de altă parte. În plus, se constată că obligația impusă de această normă de la art. 2 alin. 2 din OUG nr. 82/2014 nu este aplicabilă în situația noastră tocmai pentru că nu rezidă identitatea de obiect între cele acestea.Ca urmare nu se pune nici problema încetării de drept a acestei liberări provizorii sub control judiciar în baza dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. a din C.p.p. actual întrucât acestea din urmă privesc încetarea de drept a măsurilor preventive la expirarea termenelor prevăzute de lege pe când situația noastră are în vedere o măsură procesuală ce nu avea în legislația anterioară(și în cea actuală prin efectul normelor tranzitorii arătate) regim de măsură preventivă. De asemenea, susținerea necesitării ridicării liberării provizorii sub control judiciar pe considerente de durată prea mare de timp a acestuia ori pe acelea ținând de asigurarea îndeplinirii obligațiilor de serviciu sunt neconcludente. Argumentația este aceea că, față de natura ,amploarea, complexitatea cauzei de față și necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal în condiții de asigurare a obiectivității probei cu martori, timpul scurs de la data luării de către Curtea de apel C. a măsurii procesuale a liberării provizorii a acestor inculpați trebuie apreciat ca fiind proporțional. La fel în ce privește îndeplinirea obligațiilor de serviciu de către cei doi inculpați se constată că nu există contradicții cu obligațiile impuse în cadrul liberării provizorii deoarece aceștia au posibilitatea de a prezenta aceste aspecte nu doar organului de poliție însărcinat cu supravegherea ci și instanței care pot aprecia asupra temeiniciei acestora.
În consecință, cererile au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații B. E. și B. M., zis „C.”.
În motivarea contestațiilor s-a arătat că instanța, pe fond, în raport cu disp. art. 2 alin. 1 din OUG 82/2014 ar fi trebuit să verifice din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar sau dacă există temeiuri noi care justifică menținerea controlului judiciar.
S-a mai arătat că Ordonanța de urgență a Guvernului a intrat în vigoare la data de 15 decembrie 2014 astfel încât instanța putea să verifice din oficiu oportunitatea menținerii măsurii controlului judiciar cel târziu până la data de 17 februarie 2015.
Contestațiile sunt fondate.
Se constată că prin decizia penală nr. 587 din data de 16 iulie 2014 a Curții de Apel C. s-a reținut că liberarea provizorie sub control judiciar nu este vizată de dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 întrucât nu există o durată limită în timp stabilită anterior și nici nu există obligația instanței de a verifica periodic oportunitatea menținerii sau nu a acestei măsuri preventive, concluzionând că măsura liberării provizorii sub control judiciar nu a încetat.
Se impune însă precizarea că față de disp. art. 2 C.p.p. ce consacră principiul legalității procesului penal precum și cele ale art. 13 alin. 1 C.p.p. privind aplicarea legii procesuale penale în timp, măsura liberării provizorii sub control judiciar nu își poate produce efectele juridice fără a fi supusă condițiilor prevăzute de Legea 135/2010, modificată și completată prin OUG 82/2014.
În lipsa unei abrogări exprese a dispozițiilor care reglementau liberarea provizorie, această instituție juridică a subzistat în noua reglementară sub o altă de denumire, respectiv cea a controlului judiciar care un conținut similar cu liberarea provizorie.
Această concluzie a fost subliniată de altfel și prin deciziile nr. 874 din 18 decembrie 2014 și 880 din 22 decembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel C..
Astfel, prin decizia 874 din 18 decembrie 2014 au fost analizate temeiurile care să justifice menținerea în continuare a controlului judiciar iar prin decizia 880 din 22 decembrie 2014 s-a arătat că obligativitatea verificării oportunității menținerii măsurii preventive va exista pentru instanța de fond începând cu . OUG 82/2014.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 211 – 217 C.p.p. Curtea Constituțională a arăta în motivarea deciziei nr. 712 din 04 decembrie 2014 că ingerința generată de instituția controlului judiciar vizează drepturi fundamentale respectiv dreptul la libertate individuală, dreptul la libertatea de circulație, dreptul la viața intimă, familială și privată, libertatea întrunirilor, munca și protecția socială a muncii și libertatea economică și că, deși are ca scop legitim desfășurarea instrucției penale nu este proporțională cu cauza care a determinat-o întrucât nu asigură un just echilibru între interesul public și cel privat, putând fi dispusă pentru o perioadă nelimitată de timp.
Prin articolul I pct. 2 din OUG 82/2014 a fost introdus alin. 5 al art. 208 C.p.p. potrivit căruia în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri, dispozițiile art. 207 alin. 3 – 5 C.p.p. aplicându-se în mod corespunzător.
Pentru cauzele aflate în curs de judecată s-a stabilit prin art. II din OUG 82/2014 termenul în care se va efectua verificarea temeiurilor ce au determinat luarea măsurii preventive respectiv cel mult 60 de zile de la . acestei ordonanțe.
Astfel, măsura preventivă a controlului judiciar a devenit o măsură temporară legiuitorul stabilind termene pentru care poate fi dispusă și menținută.
Față de aceste considerente, se constată că sunt întemeiate contestațiile formulate de inculpați întrucât în speță a fost depășit termenul stabilit de art. 2 din OUG 82/2014 în care se putea proceda la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar, termenul împlinindu-se la 17 februarie 2015, astfel că sunt incidente disp. art. 241 alin. 1 lit. a C.p.p.
Pentru aceste motive, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. se vor admite contestațiile formulate de inculpați iar în baza art. 241 alin. 1 lit. a C.p.p. se va constata încetată de drept măsura liberării provizorii sub control judiciar dispusă față de inculpați prin deciziile penale nr. 2350/29 noiembrie 2013 și respectiv nr. 2171/08.11.2013 pronunțate de Curtea de Apel C..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestațiile formulate de inculpații B. E. și B. M., zis „C.” împotriva încheierii nr. 43 din data de 04 martie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
În baza art. 241 alin. 1 lit. a C.p.p.
Constată încetată de drept măsura liberării provizorii sub control judiciar dispusă față de inculpații B. E. și B. M., zis „C.” prin deciziile penale nr. 2350/29 noiembrie 2013 și respectiv nr. 2171/08.11.2013 pronunțate de Curtea de Apel C..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 martie 2015.
Președinte,
G. C.
Grefier,
M. I.
Red.jud.G.C.
j.f.Gh.B.
M.I. 07 Aprilie 2015
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 138/2015.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... → |
|---|
