Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 278/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 41515/215/2013
Dosar nr._ - O.U.G. 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 278
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E.
Judecător T. C. B.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol judecarea apelului declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. împotriva sentinței penale nr. 3891 din data de 17.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect acțiunea penală pornită împotriva inculpatului C. R. A. pentru săvârșirea de infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G. nr. 195/2002).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul C. R. A., asistat de avocat P. T., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Potrivit disp. art. 420 alin. 4 C.p.p. rap. la art. 378 C.p.p. s-a procedat la audierea inculpatului C. R. A., declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat P. T., pentru inculpatul C. R. A., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 3891 din data de 17.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Sentința penală atacată este netemeinică întrucât în speță s-a făcut neoportun aplicarea disp. art. 181 C.p. în condițiile în care infracțiunea dedusă judecății este una de pericol. Fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta în raport de frecvența și rezonanța săvârșirii unor astfel de infracțiuni dar și de perseverența infracțională manifestată de inculpat, acesta nefiind la primul conflict cu legea penală. Anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației, fiindu-i aplicată o pedeapsă cu suspendare condiționată, iar în termenul de încercare a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, acesta a încercat să ascundă că este autorul unui accident în urma căruia un minor a avut nevoie de 55 de zile de îngrijiri medicale. Având în vedere aceste aspecte se apreciază ca nefiind oportună, aplicarea unei măsuri administrative pentru fapte de o gravitate atât de mare.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice prin care să fie condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii săvârșite.
Avocat P. T., având cuvântul pentru inculpatul C. R. A., solicită respingerea apelului parchetului ca nefiind fondat și menținerea sentinței penale a instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În susținerea apelului de către reprezentantul parchetului, motivarea s-a concentrat mai mult pe fapta săvârșită de inculpat anterior și nu pentru fapta dedusă judecății, iar legea impune să fie analizat apelul în raport de condițiile săvârșirii faptei și circumstanțele reale ale faptei. Inculpatul a declarat chiar în ziua săvârșirii faptei, fără a fi asistat de avocat, că a condus autoturismul pe o distanță de 20 de metri, fapt real confirmat și de declarațiile date de prietena s-a care a relatat că ea a condus autoturismul până în momentul în care a apărut o defecțiune la autoturism. Motorul autoturismului trepida iar prietena inculpatului s-a speriat, astfel încât inculpatul a urcat la volan pentru a verifica starea tehnică a mașinii urmând ca ulterior autoturismul să fie condus tot de prietena inculpatului.
Trebuie analizate și circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, inculpatul având dreptul legal să își reia permisul înainte de eveniment însă a neglijat, însă după două luni acesta și-a redobândit permisul de conducere. De asemenea nu este de neglijat faptul că inculpatul avea pregătirea necesară, astfel încât nu punea în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, inculpatul fiind în curs de reluare a permisului de conducere și mai avea și calificarea de mecanic auto. Este adevărat că este o infracțiune de pericol dar pericolul se analizează în raport de toate circumstanțele cauzei.
Se mai precizează că inculpatul și-a dezvoltat o carieră în domeniul muzical iar o condamnare pentru o faptă atât de neînsemnată i-ar afecta reintegrarea socială. Pentru aceste considerente apreciază ca fiind corectă soluția dată de prima instanță în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, s-a susținut că are relevanță perseverența infracțională a inculpatului în săvârșirea unor infracțiuni de același gen la aplicarea disp. art. 181 V.C.p. însă la stabilirea concretă a gradului de pericol social se ține cont și de persoana și conduita inculpatului.
De asemenea nu are relevanță faptul că inculpatul este mecanic, acest aspect nu diminuează pericolul social al faptei, și nici faptul că inculpatul și-a dezvoltat o carieră în industria muzicală.
Inculpatul C. R. A., având ultimul cuvânt, referitor la primul dosar penal arată că a părăsit locul accidentului întrucât a fost urmărit de 10 persoane, martore ale incidentului rutier. Cu privire la faptele deduse judecății precizează că regretă și îi pare rău pentru situația în care s-a ajuns.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3891 din data de 17.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu apl. art. 37 lit. a C.p. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 C.p. cu apl. art. 5 C.p.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. cu apl. art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 18 ind. 1 C.p. de la 1969, s-a dispus achitarea inculpatului C. R. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu apl. art. 375 C.p.p., art. 37 lit. a C.p. de la 1969, art. 5 C.p.
În baza art. 18 ind. 1 alin. 3 C.p. de la 1969 rap. la art. 91 C.p. de la 1969, a aplicat inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.
A obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 9636/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost trimis în judecată inculpatul C. R. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu apl. art. 37 lit. a C.p. de la 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, la data de 27.07.2013, în jurul orelor 21,00, inculpatul C. R. A. a condus autoturismul marca Renault Megane, cu numărul de înmatriculare_ pe raza comunei Ișalnița, jud. D., având permisul de conducere anulat.
Pentru dovedirea situației de fapt de mai sus, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiuni flagrante, declarații martori I. V. M., Z. D. L., proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarații inculpat, înscrisuri.
Prin încheierea din data de 04.04.2014, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 9636/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpatul C. R. A., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul C. R. A..
În fața instanței de judecată, în conformitate cu disp. art. 375 C.p.p., inculpatul C. R. A. a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.07.2013, în jurul orelor 21,00, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, lucrătorii de poliție din cadrul Secției nr. 1 Poliție Rurală C., au oprit pentru control autoturismul marca Renault M. cu numărul de înmatriculare_, ocazie cu care au constatat că inculpatul C. R. A. conducea autovehiculul.
Conform adresei nr._/02.08.2013 emisă de Serviciul Public Regim Permise de Conducere D., permisul de conducere al inculpatului a fost anulat la data de 22.03.2011, în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul rutier.
Din declarația martorei I. V. M., la data de 27.07.2013, în jurul orelor 18,00, a condus autoturismul menționat mai sus, proprietatea mamei sale, pentru a se întâlni cu inculpatul. Împreună cu aceasta, s-a deplasat în . face plajă la râul J.. După aproximativ două ore, au stabilit să se întoarcă acasă, mergând pe DJ 102A.
În momentul în care a ajuns la trecerea la nivel cu calea ferată, a apărut o problemă de natură mecanică la autoturism, s-a speriat și nu a mai putut să mai conducă autoturismul.
În acest moment, inculpatul a hotărât să conducă autoturismul cu intenția de a verifica, în prima parcare, ce problemă are mașina. După aproximativ 20 m, în apropiere de intersecția cu DE 70, inculpatul a fost oprit de organele de poliție.
Aceleași aspecte rezultă și din depoziția inculpatului, acesta declarând că a condus autoturismul pe o distanță foarte scurtă din cauza unei defecțiuni de natură mecanică.
Susținerile inculpatului și ale martorei au fost constante, ambii declarând aspectele consemnate mai sus încă de la momentul depistării în trafic, astfel cum rezultă din procesul verbal de la filele 5-6 dosar u.p.
Astfel, instanța a dispus achitarea inculpatului C. R. A. având în vedere faptul că, potrivit art. 19 din Legea nr. 255/2013, atunci când în cursul procesului se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal sunt aplicabile disp. art. 18 ind. 1 C.p. de la 1969, ca lege penală mai favorabilă.
Conform art. 18 ind. 1 alin. 2 C.p. de la 1969, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, s-a ținut seama de modul, mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
Din înscrisurile depuse în circumstanțiere, s-a constatat că inculpatul a absolvit Colegiul Tehnic C. D. N., precum și cursurile școlii profesionale din cadrul Colegiului Tehnic de Arte și Meserii, specializarea tehnician mecanic pentru întreținere și reparații – muncitor auto.
Conform caracterizării de la fila 27 dup, inculpatul a promovat școala postliceală, a fost prezent la cursuri, înregistrând un număr mic de absențe nemotivate, a obținut media generală la purtare 10, s-a integrat în colectiv, a avut un comportament responsabil și o atitudine serioasă.
Din înscrisurile aflate la filele 27-29, instanța a reținut că inculpatul este integrat în societate, fiind caracterizat de cunoscuți ca fiind o persoană serioasă și muncitoare.
Conform fișei de cazier judiciar, inculpatul a săvârșit fapta ce face obiectul prezentei cauze în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 2135/2010 a Judecătoriei C..
Având în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, faptul că din probele administrate a rezultat că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță foarte scurtă de aproximativ 20 m, are cunoștințele legale necesare pentru a nu pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice (obținând permisul de conducere la data de 24.09.2013), raportându-se și la vârsta inculpatului, dar și la atitudinea sinceră atât în cursul urmăririi penale, dar și în fața instanței, deși fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța a apreciat că nu au existat urmări sau vreo stare de pericol care să justifice aplicarea unei sancțiuni penale, considerând că aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum de 1.000 lei este suficientă pentru a atrage atenția inculpatului asupra atitudinii sale cu privire la normele rutiere.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public, având în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale privind aplicarea în ansamblu a dispozițiilor legii penale mai favorabile prin prisma art. 5 C.p., prin prisma soluției de achitare bazată pe disp. art. 18 ind. 1 C.p. de la 1969, instanța a apreciat că se impune menținerea încadrării juridice din rechizitoriu, astfel că a respins cererea formulată.
Având în vedere cele reținute, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu apl. art. 37 lit. a C.p. de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 C.p. cu apl. art. 5 C.p.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. cu apl. art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 18 ind. 1 C.p. de la 1969, a dispus achitarea inculpatului C. R. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu apl. art. 375 C.p.p., art. 37 lit. a C.p. de la 1969, art. 5 C.p., aplicând inculpatului amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria C., precizând că hotărârea atacată este netemeinică, întrucât în speță s-a făcut neoportun aplicarea disp. art. 181 C.p. în condițiile în care infracțiunea dedusă judecății este una de pericol. Fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta în raport de frecvența și rezonanța săvârșirii unor astfel de infracțiuni dar și de perseverența infracțională manifestată de inculpat, acesta nefiind la primul conflict cu legea penală. Anterior inculpat a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației, fiindu-i aplicată o pedeapsă cu suspendare condiționată, iar în termenul de încercare a săvârșit infracțiunea dedusă judecății.
Analizând motivele invocate cât și hotărârea primei instanțe, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 și următ. C.p.p., se constată că apelul este nefondat, astfel încât, în temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p., urmează a-l respinge.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond, se constată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, însușindu-și în totalitate probele administrate în faza de urmărire penală.
Starea de fapt reținută de către prima instanță, cât și dispozițiile legale ce sancționează fapta se constată că reprezintă adevărul judiciar rezultat din probele cauzei, respectiv regimul juridic al faptei penale săvârșite de inculpat, infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG 195/2002.
De asemenea, sancțiunea aplicată inculpatului în condițiile reținerii dispozițiile art.181 V.c.p., se apreciază că răspunde exigențelor legii.
Față de dispozițiile art.181 V.C.p., ce arată că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță, și ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, se constată că aceste condiții au fost verificate în mod judicios de către prima instanță.
Inculpatul a condus autoturismul pe o distanță foarte scurtă de aproximativ 20 de metri, are cunoștințele necesare pentru exercitarea activității de conducere, dovadă permisul de conducere obținut la 24.09.2013, mobilul săvârșirii faptei, ajutorul acordat prietenei sale al cărei autovehicul se defectase, inculpatul posedând cunoștințe de mecanică, dar și persoana inculpatului, vârsta acestuia, poziția procesuală sinceră adoptată pe parcursul întregului proces penal, caracterizările de la locul de muncă, precum și caracterizările școlare, toate aceste împrejurări se constituie în temeiuri ale aplicării dispozițiilor art.18/1 C.p., căci lipsa de pericol social al unei infracțiuni se raportează atât la fapta săvârșită cât și la persoana ce o săvârșește.
Existența stării de recidivă postcondamnatorie nu poate constitui decât o circumstanță în alegerea regimului sancționator și nicidecum nu permite tragerea pentru a doua oară la răspundere penală, pentru aceeași faptă cu prilejul săvârșirii noii fapte penale.
De aceea, se constată că, prima instanță a avut în vedere condamnarea anterioară, dar și împrejurările în care inculpatul a săvârșit infracțiunea de părăsire a locului accidentului, accident în urma căruia victima a necesitat un număr de 55 zile de îngrijiri medicale, dar și situația tensionată cu accente violente de la locul producerii accidentului manifestată de martorii prezenți, percepută ca atare de inculpat, așa cum reiese din s.p.nr.2135/2010 a Judecătoriei C..
Aceste aspecte au fost evaluate în mod corect de către judecătorul fondului, când a apreciat că existența antecedentelor penale, în condițiile arătate, nu constituie un impediment pentru aplicarea sancțiunii administrative.
De aceea, se constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală, urmând a fi menținută în totalitate.
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. împotriva sentinței penale nr. 3891 din data de 17.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. R. A., fiul lui C. și M., născut la 12.03.1987, în C.. Domiciliat în C., ., ., ., CNP_.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2015.
Președinte, Judecător,
I. E. T. C. B.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.T.C.B.
J.fond:S.M.
Ș.D. 26.03.2015/4ex.
| ← Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 318/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 459/2015. Curtea... → |
|---|
