Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 138/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 11660/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 138/2015
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. N.
Grefier B. F. Țacu
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror C. C.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat I. L. împotriva sentinței penale nr. 139 din data de 19 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat I. L., personal și asistat de apărător din oficiu Ț. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului condamnat I. L., avocat din oficiu Ț. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației la executare, menționând că în cauză contestatorul a beneficiat de aplicarea legii penale mai favorabile iar pedeapsa cea mai mare din contopire a fost redusă de la 7 ani la 5 ani, însă pedeapsa rezultantă a rămas aceeași. Aceasta menționează că trebuie să fie redusă și pedeapsa rezultantă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca inadmisibilă conform art. 599 alin.5 Cpp, deoarece o altă contestație la executare bazată pe aceleași motive, a aceluiași condamnat a fost respinsă ca inadmisibilă de tribunal. Totodată, solicită obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare.
Contestatorul condamnat I. L., având ultimul cuvânt, învederează că achiesează la concluziile apărătorului său.
INSTANȚA
Asupra contestației penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 139/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art.597 raportat la art.598 alin.2 și art.599 alin.1 C.p.p., s-a respins contestația la executare formulată de către contestatorul I. L., fiul lui N. și I., născut la data de 09.08.1971, CNP_, cu domiciliul în ., deținut în Penitenciarul C., ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 24.09.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D., sub nr._, contestația la executare formulată de către condamnatul I. L., deținut în Penitenciarul C..
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că, prin sentința penală nr.457 din 13.12.2013 pronunțată de Tribunalul T. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art.215 alin.1, 4 și 5 C.p.
La data de 01.02.2014, urmare a intrării în vigoare a noile dispoziții penale, determinarea legii penale aplicabile se face după criteriul legii penale mai favorabile, iar dacă prin legea nouă se modifică și condițiile de incriminare, respectiv limitele de pedeapsă, atunci determinarea legii penale mai favorabile se face mai întâi cu privire la incriminare și sancțiunea aplicată, apoi în raport de maximul special astfel determinat.
În noul cod penal infracțiunea de înșelăciune este prevăzută de art.244 alin.1 și 2, astfel încât în situația sa nu mai există incriminat alin.4 și alin.5 din vechiul cod penal, aceste fapte fiind dezincriminate, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.4 NCP.
Așadar, în cazul său, maximul special este, conform art.244 alin.1 Cp, de 3 ani închisoare.
A invocat condamnatul atât dispozițiile Deciziei nr.7/26.05.2014 a ÎCCJ, cât și prevederile art.6 alin.1 Cp privind reducerea pedepsei aplicate, dacă aceasta depășește maximul special prevăzut de legea nouă și, pe cale consecință, reducerea pedepsei de 8 ani închisoare la maximul special de 3 ani închisoare.
Totodată, a invocat dispozițiile art.16 alin.1 din Constituția României, conform cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.4 și art.6 C.p., art.597 C.pp, art.598 aln.1 lit.d C.p.p., Decizia nr.86/2003 a Curții Constituționale și art.16 alin.1 din Constituția României.
Urmare a solicitării instanței, prin adresa nr. N_/PCDJ/08.10.2014 Penitenciarul C. a înaintat, în copie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.627/2013 din 22.01.2014 emis de Tribunalul T. în baza sentinței penale nr.457/13.12.2013, definitivă prin neapelare la data de 22.01.2014.
Totodată, prin adresa din data de 07.11.2014, înregistrată prin Serviciul Registratură la 12.11.2014, sub nr._, Tribunalul T. a înaintat copia sentinței penale nr.457/13.12.2013, iar prin adresa nr.R/_/PDTSMH/10.11.2014 Penitenciarul Drobeta T. S. a înaintat, în copie, fișa de evaluare a condamnatului.
Prin adresa nr.R/_/PDTSMH/11.12.2014, înregistrată prin Serviciul Registratură la data de 15.12.2014, sub nr._, Penitenciarul Drobeta T. S. a comunicat date privind situația juridică a condamnatului și a precizat că persoana privată de libertate nu a executat fracția de discutare în comisia de liberare condiționată, iar prin adresa nr.R/_/PDTSMH//28.01.2015 înregistrată prin Serviciul Registratură la data de 02.02.2015, sub nr.3827, Penitenciarul Drobeta T. S. a înaintat, în copie, sentința penală nr.76/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. și decizia penală nr.311/29.03.2014 a Curții de Apel C..
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 457 din 13.12.2013 pronunțată de Tribunalul T., definitivă prin neapelare la 22.01.2014, inculpatul Ioanaș L., a fost condamnat:
1 .la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin. 1 lit.b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b,c C.p., ca pedeapsă complementară.
2. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin. 1 și 4 CP, rap. la art.41 al.2 CP, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a lit. b,c C.p., ca pedeapsă complementară.
3. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p.
4. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin. 1,3 și 5 CP, rap. la art.41 al.2 CP, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p.
5. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 CP, rap. la art.41 al.2 CP, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p.
6. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 CP, rap. la art.41 al.2 CP, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p.
7. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.292 CP, rap. la art.41 al.2 CP, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p.
8. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.23 alin. 1 din Legea 656/2002, cu aplic.art.41 al.2, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p.
9. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin. 1 lit.f din Legea 241/2005,
În baza art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p. și art. 35 alin. 3 C.p., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b,c C.p., ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata prevăzută de art. 71 C.pen.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.627 din 20.01.2014 de către Tribunalul T., executarea pedepsei începând la data de 08.10.2010.
Prin sentința penală nr.76 din data de 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.311 din data de 29.04.2014 a Curții de Apel C., în baza art.6 alin.1 C.p. s-a redus pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 4 și 5 C.p. rap.la art.41 alin.2 C.p, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II-a, lit.b și c Cp, după executarea pedepsei principale, de la 6 ani la 5 ani.
S-a redus pedeapsa aplicată în baza art.215 alin.1, 3, 5 Cp cu aplic. art.41 alin.2 Cp, de la 7 ani la 5 ani.
S-a constatat că nu se impune reducerea pedepsei rezultante de 8 ani închisoare aplicate potrivit codului penal anterior, întrucât nu depășește maximul la care se poate ajunge conform art.39 Cp.
În baza art.6 alin 6 Cp s-a dispus executarea pedepsei complementare prev. de art.66 alin.1 lit.a, b, g cp pe o perioadă de 5 ani, care înlocuiește pedeapsa complementară aplicată anterior pe o perioadă de 6 ani.
S-a dispus rectificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Potrivit dispoz. art. 599 alin. 5 Cpp, "cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoană, de temei legal de motive și de apărări".
Constatând că pe rolul instanței a mai fost soluționată o contestație la executare privind aceeași parte – condamnatul I. L., întemeiată pe același temei legal și pentru aceleași motive – aplicarea legii mai favorabile, tribunalul a constatat că cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile este inadmisibilă.
În ceea ce privește solicitarea privind deducerea arestului preventiv din pedeapsa aplicată, instanța a reținut că, a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la data de 08.10.2010 la zi, condamnatul fiind arestat în altă cauză.
Față de aceste considerente, în baza art.597 raportat la art.598 alin.2 și art.599 alin.1 C.p.p. instanța a respins contestația la executare formulată de către contestatorul I. L., deținut în Penitenciarul C., ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. a obligat contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, în termen legal, contestatorul condamnat I. L. fără a o motiva în scris.
Oral, cu ocazia dezbaterilor în contestație, apărătorul contestatorului a solicitat admiterea contestației și reducerea pedepsei rezultante.
Instanța de control judiciar, analizând cauza de față prin prisma motivelor de contestație invocate de apărătorul condamnatului, cât și din oficiu, constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia în interesul legii nr. XXXVI a Î.C.C.J., publicată în M.O. nr. 414/23 iunie 2010, a stabilit că: „cererile repetate de revizuire și, respectiv, contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora.”
De altfel și dispoz. art. 599 alin. 5 Cpp, prevăd că: "cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoană, de temei legal de motive și de apărări".
Cum, în speța de față, prin sentința penală nr.76 din data de 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.311 din data de 29.04.2014 a Curții de Apel C. mai fost soluționată o contestație la executare privind aceeași parte – condamnatul I. L., întemeiată pe același temei legal și pentru aceleași motive – aplicarea legii mai favorabile, corect judecătorul fondului a constatat că noua cerere privind aplicarea legii penale mai favorabile este inadmisibilă.
Referitor la solicitarea privind deducerea arestului preventiv din pedeapsa aplicată, instanța de fond a reținut corect că, a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la data de 08.10.2010 la zi, condamnatul fiind arestat în altă cauză.
În raport de aceste considerente, conf. art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p., se va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat I. Loțică, împotriva sentinței penale nr. 139/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și se va menține hotărârea atacată.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligat contestatorul condamnat I. Loțică să achite statului suma de 170 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu Țirlea C. I. conf. delegației nr. 2494/13.05.2015, onorariu ce va fi avansat din fondurile M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p.
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat I. Loțică, fiul lui N. și I., născut la 09.08.1971, în ., în prezent deținut în Penitenciarul C., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 139/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și menține hotărârea atacată.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p.
Obligă pe contestatorul condamnat I. Loțică să achite statului suma de 170 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu Țirlea C. I. conf. delegației nr. 2494/13.05.2015, onorariu ce va fi avansat din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2015, la sediul Curții de Apel C..
Președinte,
M. D. N.
Grefier,
B. F. Țacu
B.Ț. 26 Martie 2015
Red. MDN/BFȚ
Ex. 2/27.03.2015
Poz. 170/2015
Jud. fond C. T. O.
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 459/2015. Curtea... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
