Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 1554/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1554/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1554/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 1554/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. G. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - A. M. S.
Grefier - F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă C. de A. C.
…………………….
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P. E. și de parte civilă P. M. D. împotriva sentinței penale nr. 3253 din 06 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales P. M. reprezentând pe apelantul parte civilă P. M. D. (lipsă), lipsind apelantul inculpat P. E. și intimatul parte civilă T. M..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat P. M., având cuvântul pentru apelantul parte civilă P. M. D., a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței și, în rejudecare, admiterea în totalitate a acțiunii civile exercitate de partea civilă în procesul penal, motivând că probele administrate atestă că acesta a suferit un prejudiciu estetic, care l-a pus în imposibilitate de a exercita activitatea lucrativă și, în consecință, i-a produs o daună însemnată. S-a criticat sentința arătându-se că prima instanță a reținut incapacitatea de muncă doar raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale indicate în certificat, deși restul probelor atestă că partea civilă a avut nevoie de mai mult timp pentru refacerea stării de sănătate, ceea ce îndreptățește cererea de despăgubire formulată; s-au solicitat cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Pentru apelul inculpatului, s-a solicitat respingerea ca nefondat.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a formulat concluzii de respingere a apelului inculpatului, ca nefondat, motivând că situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor au fost corect reținute, iar pedeapsa rezultantă aplicată a fost just individualizată față de pluralitatea infracțiunilor deduse judecății, de gravitatea acestora și de conduita procesuală nesinceră a inculpatului.
Pentru apelul părții civile a formulat concluzii de admitere și de rejudecare a cauzei, în sensul majorării daunelor morale acordate părții civile, raportat la suferința psihică produsă prin aplicarea loviturii de cuțit în zona feței (ochilor).
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Constată că prin sentința penală nr. 3253 din 06 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p., cu apl. art. 4 C.p., a fost achitat inculpatul P. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (faptă din data de 02.10.2012).
În baza art. 193 alin. 1 C.p. de la 1969 cu apl. art. 5 C.p., a fost condamnat inculpatul P. E. - fiul lui I. și G., ns. 26.07.1973 în C., domiciliat în C., bld. D. nr. 78, ., . C., .. 1, jud. D., CNP_ - la pedeapsa de 4 luni închisoare; în baza art. 217 alin. 1 C.p. de la 1969, cu apl. art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare; în baza art. 180 alin. 2 C.p. de la 1969 cu aplic. art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare; în baza art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare. (faptă din data de 20.12.2012).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. de la 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 luni închisoare, care s-a sporit cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 luni închisoare; în baza art. 83 C.p. de la 1969, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1599/10.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, și s-a cumulat pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare; în temeiul 71 C.p. de la 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. de la 1969 pe durata executării pedepsei.
În baza art. 397 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7428 lei către partea civilă T. M., reprezentând daune materiale; în baza art. 397 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M. D. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale.
În baza art. 274 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei rămânând în sarcina statului; în baza art. 276 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile T. M. și P. M. D. în cuantum de 500 lei, fiecare, reprezentând onorarii apărători aleși.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a fost trimis în judecată inculpatul P. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 193 alin. 1 C.p. de la 1969, 180 alin. 2 C.p. de la 1969, art. 217 alin. 1 C.p. de la 1969, două infracțiuni prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În fapt, instanța de fond a constatat că la data de 02.10.2012, în jurul orelor 23:00, în timp ce se deplasa pe . C. cu autocamionul proprietate personală, împreună cu martorul I. M., persoana vătămată a observat venind din sens opus pe inculpatul P. E., care i-a făcut semn să oprească. Persoana vătămată a continuat drumul și a oprit în fața locuinței martorului I. M., iar la scurt timp a venit și inculpatul, acesta deplasându-se cu autoturismul marca Peugeot, însoțit de martorii M. G., T. C. C. și D. N. S..
Pe fondul unor conflicte anterioare, inculpatul a coborât din autoturism având asupra sa o bâtă de baseball, s-a apropiat de persoana vătămată și de martor și i-a amenințat pe aceștia cu acte de violență. Persoana vătămată T. M. s-a speriat și s-a refugiat în locuința martorului. Văzând că persoana vătămată refuză să iasă din casă pentru a vorbi cu el, inculpatul s-a întors la mașină și a luat un cuțit cu care a tăiat cauciucurile și prelata autocamionului.
Conform declarației persoanei vătămate T. M. și a martorului I. M., inculpatul a amenințat că îi va tăia mâinile și picioarele și că îl va omorî.
Conform declarației martorului T. C. C., inculpatul avea asupra sa o bâtă de baseball când s-a dat jos din mașină, acesta fiind cunoscut ca o persoană violentă.
De asemenea, martorul M. G. a declarat că inculpatul a tăiat cu un cuțit prelata și cauciucurile autocamionului persoanei vătămate.
La data de 20.12.2012, în jurul orelor 02,30, în timp ce se afla în barul El Divina din C., inculpatul a avut o discuție cu persoana vătămată P. M. D., care îi datora o sumă de bani. Persoana vătămată i-a spus că îi va da banii, însă la acel moment nu îi avea.
Inculpatul a părăsit barul, însă s-a întors după scurt timp, având asupra sa un cuțit. S-a apropiat de persoana vătămată și a lovit-o cu mânerul cuțitului în zona capului, iar ulterior cu lama cuțitului i-a cauzat o tăietură în zona feței.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 457/A1/18.02.2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală C., persoana vătămată a suferit leziuni care nu i-au pus viața în primejdie, parietal posterior stânga, preauricular dreapta și la nivelul mâinii drepte, necesitând pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
S-a constatat că, în drept, faptele inculpatului P. E. – care la data de 02.10.2012, în timp ce se afla în fața imobilului nr. 86 A de pe . C., a amenințat cu o bâtă de baseball pe persoana vătămată T. M., care de teamă s-a refugiat în casa martorului I. M., iar ulterior a tăiat cu un cuțit anvelopele autovehiculului persoanei vătămate, precum și prelata - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 193 alin. 1 C.p. de la 1969 și art. 217 alin. 1 C.p. de la 1969; cu privire la infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, prin prisma disp. art. 5 C.p., și având în vedere că fapta astfel cum a fost săvârșită de inculpat nu se regăsește în Legea nr. 286/2009, care a intrat în vigoare la 01.02.2014, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p., cu aplic. art. 4 C.p., instanța de fond a achitat pe inculpatul P. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, urmare a dezincriminării infracțiunii.
De asemenea, s-a constatat că faptele inculpatului P. E. - care la data de 20.12.2012, în timp ce se afla în barul El Divina din C., a lovit pe persoana vătămată P. M. D. cu mânerul unui cuțit în zona capului și a tăiat-o cu lama cuțitului în zona ochiului drept, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 2 C.p. de la 1969 și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în varianta anterioară datei de 01.02.2014.
Având în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, analizând legile penale succesive prin prisma art. 5 C.p., instanța de fond a apreciat că legea mai favorabilă în ansamblu inculpatului este legea veche, respectiv Codul Penal de la 1969 și Legea nr. 61/1991, întrucât, deși limitele de pedeapsă nu prezintă diferențe semnificative, tratamentul sancționat al concursului de infracțiuni este vădit defavorabil.
La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. de la 1969, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social concret, împrejurările și modul de comitere a faptelor, antecedentele penale, atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale.
Conform fișei de cazier judiciar, faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în stare de pluralitate intermediară, respectiv în termenul de încercare al beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1599/10.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare.
În baza art. 83 C.p. de la 1969, instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 1599/10.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, cumulând pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art. 397 C.p.p., instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M. și a obligat inculpatul la plata sumei de 7428 lei reprezentând daune materiale, conform înscrisurilor aflate la filele 27-29 d.u.p.; de asemenea, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M. D., avându-se în vedere suferințele fizice și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate de inculpat, inculpatul fiind astfel obligat la plata sumei de 2.500 lei daune morale, considerând că această sumă este îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciul nepatrimonial.
Cu privire la daunele materiale, instanța de fond le-a acordat parțial, sens în care a reținut că deși persoana vătămată și martorul B. C. au declarat că au încheiat un contract consensual având ca obiect o lucrare constând în tencuirea pe interior a unui imobil, pentru suma de 10.000 lei, persoana vătămată nu este îndreptățită să primească toată suma, deoarece aceasta nu a făcut dovada că are vreo calificare profesională în domeniul zidăriei, astfel că i s-a acordat suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale. La cenzurarea cuantumului daunelor materiale, instanța de fond a avut în vedere și faptul că persoana vătămată putea să realizeze cel puțin parțial lucrarea, întrucât din luna noiembrie (momentul încheierii contractului) și până la data de 20.12.2012 (data la care a fost vătămat) a existat o perioadă de cel puțin o lună și jumătate în care, pentru munca depusă, putea încasa parțial retribuția stabilită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât inculpatul P. E. cât și parte civilă P. M. D..
Partea civilă P. M. D. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, admiterea în totalitate a acțiunii civile exercitate de partea civilă în procesul penal, motivând că probele administrate atestă că acesta a suferit un prejudiciu estetic, care l-a pus în imposibilitate de a exercita activitatea lucrativă și, în consecință, i-a produs o daună însemnată. A criticat sentința arătând că prima instanță a reținut incapacitatea sa de muncă doar raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale indicate în certificat, deși restul probelor atestă că a avut nevoie de mai mult timp pentru refacerea stării de sănătate, ceea ce îndreptățește cererea de despăgubire formulată; a solicitat cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Inculpatul P. E. nu a dezvoltat în scris motivele de apel și nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar în vederea susținerii orale a acestora, în cererea de apel înregistrată la data de 12 iunie 2014 susținând doar faptul că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Examinând apelurile de față, se reține:
Inculpatul P. E. a fost dedus judecății pentru comiterea infracțiunilor de: amenințare, distrugere și port fără drept de cuțit în loc public, săvârșite la data de 02.10.2012, precum și de loviri și alte violențe săvârșită la data de 20.12.2012, fapte care au fost dovedite în cauză cu probatoriul testimonial și științific administrat.
Astfel, în privința incidentului din data de 02.10.2012, se rețin ca relevante declarațiile martorilor: I. M. (filele 42, 43 din d.u.p.; fila 50 dosar fond), T. C. C. (fila 51 d.u.p.; fila 68 dosar fond) și M. G. (fila 48 d.u.p.), care au relatat că au fost prezenți la data respectivă, însoțind fie pe partea vătămată (martorul I.), fie pe inculpat (martorii T. și M.) în timpul deplasării cu autovehiculele pe . municipiul C., observând astfel că inculpatul a urmărit camionul condus de partea vătămată T. Maraius, determinându-l să oprească și să se ascundă în locuința martorului I., după care inculpatul a coborât din vehiculul propriu, înarmat cu o bâtă, și a exercitat amenințări la adresa părții vătămate; de asemenea, martorii au arătat că inculpatul a distrus anvelopele și prelata de la camionul părții vătămate, prin tăiere cu un cuțit.
Or, în condițiile în care martorii oculari au declarat că au văzut pe inculpat cu mâna ridicată, înarmat, schițând gesturi amenințătoare la adresa părții vătămate și l-au auzit afirmând că-i va rupe o mână, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare.
Astfel, legiuitorul a incriminat acțiunea de amenințare cu o faptă păgubitoare, indiferent de modalitatea concretă de exercitare a amenințării (afirmații sau gesturi), dacă îndeplinește condiția de gravitate cerută de norma penală, respectiv să fie de natură a produce o stare de temere; ori, în speță, datele concrete de săvârșire demonstrează că părții vătămate i-a fost indusă teama, cât timp aceasta s-a ascuns în imobil, întrerupându-și deplasarea, raportat la împrejurarea că inculpatul era înarmat și, astfel, actele de violență cu care a amenințat pe partea vătămată păreau iminente.
În privința infracțiunii de distrugere se constată că a fost dovedită cu înscrisuri: proces verbal de constatare a avariilor (încheiat la 04.10.2012 – fila 40-41 dup) însoțit de planșe foto, devizul de lucrări privitor la contravaloarea reparației (filele 28,29 dup) și probe testimoniale (declarațiile martorilor I. M. – filele 42, 45 dup; fila 50 dosar fond; M. G. – filele 46-48 dup, fila 87 dosar fond; T. C. C. – filele 49-51 dup și fila 68 dosar fond), respectiv fiind cert că inculpatul P. E. a tăiat cu un cuțit anvelopele și prelata de la autocamionul marca IVECO EUROCARGO, proprietatea părții vătămate T. M., producând avarii care au necesitat reparații în valoare de 7.428 lei.
Apărarea apelantului inculpat P. E. – susținută în faza urmăririi penale, întrucât în faza cercetării judecătorești nu s-a prezentat și nu a fost audiat – a fost în sensul că a purtat o discuție civilizată, fără a amenința pe partea vătămată și fără a-i avaria mașina; or, în condițiile în care la acest incident au asistat 4 martori – I. M., M. G., T. C. C. și D. N. S. -, însoțitor al părții vătămate fiind doar martorul I. M., iar ceilalți aflându-se în autoturismul inculpatului – care, majoritar, confirmă faptele reclamate de partea vătămată -, se reține că depoziția martorului D. N. (fila 59 dosar fond, ce susține versiunea prezentată de inculpat) este singulară și vădit contradictorie față de restul probelor administrate.
Pe cale de consecință, apărarea inculpatului este nefondată și nu va fi reținută în prezentul apel.
În ceea ce privește infracțiunea de lovire și alte violențe, reclamată de partea vătămată P. M. D., se reține că partea vătămată a prezentat: certificatul medico-legal nr. 2631/2/20.12.2012 emis de I.M.L. C., din care rezultă că acesta a prezentat un traumatism cranio-cerebral minor, constând în: plagă de 2 cm. Parietal posterior; plagă de 5 cm. semicirculară situată preauricular dreapta și leziuni la nivelul mâinilor – 3 escoriații la nivelul mâinii stângi (la nivelul degetelor IV și V, cu dimeniuni de 0,4 cm. Și 0,8 cm.); o plagă la mâna dreaptă – degetul III de 1 cm. Și tumefacție de 3/3 cm. La nivelul degetului II – articulația metacarpifalangiană; actele medico-legale (raport de constatare nr. 457/A1/18.02.2013 – fila 65) au concluzionat că leziunile constatate s-au produs prin lovire cu corp dur, că nu au pus în pericol viața victimei și au necesitat cca. 9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Totodată, din declarația martorilor P. A. N. (filele 66-70 dup; fila 70 dosar fond), P. C. (fila 86 dosar fond; filele 71 – 74 d.u.p.), M. G. (filele 75 – 79 dup; fila 87 dosar fond) se reține că, în seara de 20.12.2012, inculpatul P. E. a întâlnit pe partea vătămată P. M. D. în barul administrat de soția martorului M. G. și, pe fondul unei discuții referitoare la restituirea unei sume de bani pe care o împrumutase părții vătămate, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în zona capului, respectiv a lovit cu mânerul unui cuțit în zona parietală și cu lama cuțitului în zona feței, în acest mod producându-se plaga parietală (2 cm.) care a necesitat suturație și plata plaga preauriculară dreapta (6 cm.); în conflict a intervenit martorul P. C., pentru a-i despărți pe cei doi, iar partea vătămată a fost ajutat de soția sa să plece din bar, martorii oculari observând că prezenta sânge pe față și pe haine și era confuz în urma loviturilor primite.
Față de acestea se reține că este dovedită săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe asupra părții vătămate P. M., vinovăția inculpatului fiind corect stabilită de către prima instanță.
În același sens, se constată că inculpatul a recunoscut că a avut o altercație cu partea vătămată în bar, susținând însă că i-a aplicat doar o lovitură cu pumnul în zona feței, după care a fugit (fila 80, dup), însă această derulare a evenimentelor nu este susținută de probele administrate, martorii audiați relatând constant că inculpatul s-a folosit de un cuțit pentru agresarea părții vătămate.
Corespunzător probelor examinate anterior, se constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt din speță și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, procedând la încadrarea juridică a infracțiunilor corespunzător prevederilor art. 5 Cod Penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv, pe de o parte constatând că fapta de port fără drept de cuțit – în accepțiunea art. 2 pct. 1 din Lg. 61/1991 -, la data de 02.10.2012 a fost dezincriminată, întrucât prin art. 39 pct. 1 din Lg. 187/2012 a fost abrogat art. 2 din Lg. 61/1991, fiind în continuare incriminată deținerea unei arme albe în locuri publice, iar, pe de altă parte, stabilind că prevederile Codului penal din 1969 conțin dispoziții mai favorabile în privința regimului sancționator atât al infracțiunii de lovire sau alte violențe cât și al concursului de infracțiuni.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, se constată că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare judiciară a sancțiunilor, în raport de criteriile prev de art. 72 Cod Penal anterior, față de pericol social ridicat al faptelor – inculpatul folosind pentru comiterea actelor de violență un obiect vulnerant apt să producă leziuni letale -, de perseverența infracțională – demonstrată atât de pluralitatea infracțiunilor comise în prezența speță, cât și de încălcarea obligației de respectare a termenului de încercare al suspendării condiționate a pedepsei anterioare, de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1598/2011 a Judecătoriei C. -, dar și de conduita procesuală a inculpatului, care nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nu a fost preocupat de ameliorarea consecințelor produse asupra părților vătămate constituite părți civile, prin activitatea infracțională.
Raportat la aceste considerente, apelul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală.
În priința apelului declarat de partea civilă P. M. D., se constată că acesta a solicitat majorarea despăgubirilor acordate de prima instanță pentru repararea prejuciciului marial și moral produs prin infracțiunea prev de art. 180 alin. 2 Cod Penal anterior, motivând că vătămarea suferită l-a împiedicat să desfășoare activități lucrative o perioadă mare de timp, superioară zilelor de îngrijiri medicale recomandate de medicul legist și, de asemenea, că a suferit o traumă psihică majoră ce necesită o reparație corespunzătoare.
Analizând criticile apelantului parte civilă în raport de probele administrate, C. reține că acțiunea civilă a fost promovată pentru sumele de 10.000 lei despăgubiri și 20.000 lei daune morale, motivată prin aceea că nu a putut onora un contract de prestări servicii lucrări de construcție, prin care ar fi fost indemnizat cu suma de 10.000 lei, datorită imobilizării mâinii drepte o perioadă de 2 luni, respectiv că a suferit un prejudiciu estetic important prin leziunile de la nivelul feței.
Or, față de specificul infracțiunii de violență care a cauzat prejudiciile invocate, se reține că existența și natura leziunilor produse părții vătămate au fost stabilite, fără echivoc, prin actele medico-legale de la dosar, cer atestă că suferințele părții vătămate au fost de gravitate medie, deoarece au necesitat 9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și nu au periclitat viața.
Totodată, se constată că, la nivelul feței, a existat o singură leziune, în zona preauriculară dreapta, inițial sub forma unei plăgi semicirculare de 5 cm. (la examinarea din data de 20.12.2012) și ulterior sub forma unei escoriații de 6 cm. (la examinarea din 11.02.2013), ceea ce exclude existența prejudiciului estetic susținut de partea civilă.
În acest sens, se reține că la dosarul cauzei nu au fost administrate alte dovezi care să demonstreze că imaginea armonioasă a feței părții civile a fost alterată, sau că a necesitat intervenții chirurgicale în scopul înlăturării cicatricilor, astfel că nu se poate concluziona că vătămările produse, deși atrag incidența art. 180 alin. 2 Cod Penal, raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale, au produs consecințe păgubitoare extinse asupra fizionomiei acestei persoane.
De asemenea, în privința prejudiciului material invocat, se constată că probele testimoniale administrate (declarația martorului B. C. – fila 95 dosar fond) atestă că partea civilă contractase o lucrare în construcții pentru acest martor în luna noiembrie 2012, la care a renunțat motivând că a fost agresat într-un scandal, martorul observând că partea civilă prezenta leziuni la nivelul feței și la mâna dreaptă.
Această probă se coroborează cu datele rezultate din actele medico-legale, probând că vătămarea părții civile a necesitat cca. 9 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, aceasta fiind perioada în care partea civilă s-a aflat în incapacitate de muncă temporară. În acest ultim sens, se reține că simpla afirmare a unei situații de diminuare a capacității de muncă, în absența oricăror probe în acest sens, nu poate îndreptăți cererea de despăgubire suplimentară, sarcina probei revenind persoanei care a formulat acțiunea civilă în procesul penal, conform dispozițiilor art. 20 alin. 2 Cod Procedură Penală.
În raport de aceste împrejurări, se constată - pe de o parte – că prejudiciul moral produs în cauză se circumscrie afectării imaginii publice a părții civile, care a fost victima unui scandal în loc public și căreia i-au fost produse leziuni la nivelul feței, iar până la vindecarea acestora a fost silită să-și limiteze participarea la activitățile socio-lucrative obișnuite, justificând acordarea de daune morale al căror cuantum a fost judicios apreciat de prima instanță; în același sens, se reține că reparația valorii sociale ocrotite de norma penală – dreptul persoanei la integritate fizică și sănătate – s-a realizat exclusiv prin pronunțarea soluției de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate cu executare.
Pe de altă parte, prejudiciul material invocat de partea civilă a fost corect stabilit de către prima instanță, care a reținut corect (față de declarația martorului B. C.) că înțelegerea cu partea civilă nu a detaliat în termeni exacți perioada efectuării lucrărilor, pentru luna decembrie 2012, astfel încât să fi coincis perioadei necesare vindecării părții civile ci, în realitate, lucrările contractate puteau fi executate de către partea civilă atât în luna noiembrie 2012, cât și în luna ianuarie 2015, renunțarea la executarea contractului fiind rezultatul manifestării de voință a părții civile. În aceste condiții, prima instanță a reținut corect cuantumul prejudiciului rezultat din beneficiul nerealizat, în proporție de 50% din valoarea lucrării contractate.
Față de aceste considerente, se reține că și apelul părții civile este nefondat, urmând să fie respins, conform dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de inculpatul P. E. și de parte civilă P. M. D. împotriva sentinței penale nr. 3253 din 06 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, ca nefondate.
Obligă pe fiecare dintre apelanți la plata a câte 80 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red. Jud. M. C. G.
Jud. fond: S. M.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 229/2014.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 540/2015.... → |
|---|
