Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1087/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1087/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 1087/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1087
Ședința publică de la 15 septembrie 2014
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. Târgu Cărbunești împotriva sentinței penale nr. 151 din data de 20 martie 2014 pronunțată de J. Târgu Cărbunești în dosarul nr._, privind pe inculpatul N. I. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul N. I. C., asistat de avocat A. P., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, a fost ascultat inculpatul N. I. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică. A arătat că motivul de nelegalitate se referă la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii formulată de inculpat de judecare a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 375 alin. 1 C.pr.pen.
Cât privește motivul de netemeinicie a arătat că prima instanță în mod corect s-a orientat la aplicarea unei pedepse cu amenda penală. Suma stabilită pentru o zi amendă penală - 10 lei - este însă foarte mică, derizorie instanța stabilind acest cuantum cu ignorarea gravității concrete a faptei pe care a comis-o inculpatul. A arătat în acest sens că gravitatea infracțiunii este dedusă din gradul ridicat de alcoolemie, conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie inculpatul fiind depistat cu o alcoolemie de 130 g% la prima recoltare și 115 g% la cea de-a doua recoltare. A mai arătat că, la stabilirea amenzii penale, instanța trebuie să țină cont de situația familială a inculpatului și veniturile acestuia iar în cauză situația familială nu este dezastruoasă, este normală, inculpatul este încadrat în muncă și realizează venituri. Concluzionând a solicitat majorarea cuantumului amenzii penale.
A arătat că susține și motivul de apel dezvoltat în scris privitor la omisiunea primei instanțe de a aplica pedepse complementare deoarece, indiferent de specia de pedeapsă trebuia să aplice pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, d și i C.pen. și pedeapsa accesorie aferentă.
Cu privire la ultimul motiv de apel a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus obligarea inculpatului la plata onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu.
Avocat A. P. pentru inculpatul N. I. C., având cuvântul, a solicitat respingerea apelului formulat de parchet, ca nefondat, potrivit art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p.
A arătat că omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii formulate de inculpat, de judecare potrivit procedurii simplificate, conform art. 375 C.p.p., nu este un motiv care să ducă la nelegalitatea hotărârii. Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei, a arătat că aceasta este corectă, inculpatul este încadrat în câmpul muncii și a recunoscut fapta. Cu privire la faptul că prima instanță nu a făcut aplicarea disp. art. 66, 67 Cp. în sensul că nu a făcut aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a mai conduce autovehicule, a arătat că aceasta nu este obligatorie. Cât privește onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu a arătat că din cuprinsul dispozitivului, nu rezultă că inculpatul ar fi fost obligată să plătească vreo sumă de bani cu acest titlu.
Inculpatul N. I. C., având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile apărătorului său, că recunoaște și regretă fapta comisă.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
C.,
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 151 din data de 20 martie 2014 pronunțată de J. Târgu Cărbunești în dosarul nr._, în baza art. 386 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. și ped. de art.87 alin.1 din O.U.G.195/2002 Rep. în infracțiunea prev. și ped. de art. art.336 alin.1 din C.pen.
În baza art. 336 alin. 1 din C.pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 5 alin.1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul N. I. C., fiul lui C. și E., născut la data de 22.03.1988 în ., studii 10 clase, ocupație muncitor calificat, loc de muncă . SA, necăsătorit, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna V., ., județ Gorj, posesor al CI . nr._, CNP_, la o pedeapsă de 2000 lei amendă penală reprezentând 200 zile-amendă în cuantum de 10 lei ziua pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu S. G., va fi avansată anticipat din fondurile MJ.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 2782/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Tg. Cărbunești a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul N. I. C. pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge’’, prevăzută de art.87 alin.1 O.U.G.195/2002 R..
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că în ziua de 04.10.2013, lucrătorii Poliției Rutiere din cadrul Orașului Tg. Cărbunești s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul N. I. C. a condus pe drumurile publice, pe .. Cărbunești, autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge, respectiv de 1,30 g‰ și 1,15 g‰ alcool pur în sânge.
Din probatoriul administrat a reieșit următoarea situație de fapt: la data de 04.10.2013, orele 07:40, lucrătorii de poliție rutieră din cadru Poliției Orașului Tg. Cărbunești au procedat la oprirea în trafic pe . Tg. Cărbunești, județ Gorj, a autoturismului marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul N. I. C..
La solicitarea organelor de poliție inculpatul a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest marca Drager, . 0324, care a indicat la ora 07:43, la poziția_ o concentrație de 0,55 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În temeiul art. 193 alin. 1 din HG 1391/2006, însoțit de polițiștii rutieri, inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc Tg. Cărbunești unde la orale 08:05 și 09:05 i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În urma expertizării în laborator a celor două probe de sânge a fost evidențiată o îmbibație alcoolică de 1,30 g‰, respectiv 1,15 g‰ alcool pur în sânge, conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1118/1820 și 1119/1821 din data de 07.10.2013, alcoolemie pe care inculpatul nu a contestat-o și nu a dorit efectuarea unui calcul retroactiv al acesteia.
Procedând la audierea inculpatului, acesta a declarat că în seara zile de 03.10.2013, între orele 22:00-24:00 a consumat aproximativ 1000 ml bere, iar anterior, în jurul orelor 20:00 a mâncat foarte puțin. Ulterior, în dimineața zilei de 04.10.2013, în jurul orelor 07:00 a plecat de la domiciliu, conducând autoturismul marca Opel Astra cu nr. De înmatriculare_ până pe . Tg. Cărbunești, unde a fost oprit de către organele de poliție.
De asemenea, inculpatul a mai declarat că a fost surprins de valoarea indicată de alcooltest, întrucât era lucid și nu emana alcool, iar în Anexa întocmită de spital cu ocazia recoltării probelor biologice de sânge s-a consemnat “nu părea sub influența băuturilor alcoolice”.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului N. I. C., care la data de 04.10.2013 orele 07:40 a condus pe . Tg. Cărbunești, județul Gorj, autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./litru alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 87 alin. 1 din OUG. 195/2002 republic.
Inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, solicitând ca judecata să aibă loc potrivit procedurii instituite de dispozițiile art. 375 C.p.p, cerere admisă de instanță în ședința publică din 20.03.2014.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a avut în vedere însă, pe lângă dispozițiile generale și speciale ale Codului penal și circumstanțele concrete ale săvârșirii infracțiunii deduse judecății, atitudinea și conduita sinceră a acestuia față de fapte și urmările lor, astfel că aceasta va fi condamnată, după cum urmează:
În baza art. 386 C.p.p. prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. și ped. de art.87 alin.1 din O.U.G.195/2002 Rep. în infracțiunea prev. și ped. de art. art.336 alin.1 din C.pen.
În baza art.336 alin.1 din C.pen., cu aplicarea dispozițiilor art.5 alin.1 C.pen. și art.396 alin.10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul N. I. C., la o pedeapsă de 2000 lei amendă penală reprezentând 200 zile-amendă în cuantum de 10 lei ziua pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. Târgu Cărbunești.
Prin motivele de apel formulate în scris a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată deoarece aplicarea pedepsei amenzii pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, sub influența alcoolului, nu este de natură să îndeplinească funcția și să atingă scopul pedepsei. Față de pericolul concret al infracțiunii comise de inculpat care a condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice, în jurul orei 07,40, când traficul este intens, punând în pericol circulația pe drumurile publice, se justifica aplicarea unei pedepse cu închisoarea, în condițiile suspendării condiționate;
- în mod greșit instanța nu a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a mai conduce autovehicule, prev. de art. 66 lit. i C.pen., pedeapsă necesară în raport de natura infracțiunii săvârșite;
- instanța trebuia să se pronunțe asupra cererii formulate de inculpat, de judecare în procedură simplificată, conform art. 375 C.pr.pen.
- nelegal prima instanță a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat din oficiu deoarece, în conformitatea cu prevederile art. 274 pct. 1 C.pr.pen., acestea trebuiau să rămână în sarcina statului.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, curtea constată următoarele:
Conform art. 4 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale „Actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.”
În urma propriului examen instanța de apel constată că prima instanță a soluționat corect cauza în procedura reglementată de art. 3201 C.pr.pen. anterior, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Se reține în acest sens că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.3201 alin.1 și 2 C.pr.pen., respectiv inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanței, recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești și a solicitat ca judecata să se facă numai pe baza probelor administrate la urmărirea penală și sunt îndeplinite și condițiile prev.de art.3201 alin. 4 C.pr.pen.anterior, deoarece, din probele administrate la urmărirea penală reiese că fapta inculpatului este stabilită și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru stabilirea unei pedepse.
Se constată totodată că situația de fapt reținută de instanța de fond este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză din care rezultă că, în dimineața zilei de 04.10.2013, orele 0740, inculpatul a condus autoturismul marca Opel Astra, cu număr de înmatriculare_ pe . Tg. Cărbunești, județul Gorj, având o îmbibație alcoolică de peste o,80 gr./litru alcool pur în sânge, respectiv de 1,30 g‰ la prima recoltare și 1,15 g‰ alcool pur în sânge la cea de-a doua recoltare.
Sub aspectul încadrării juridice, se constată că, prin actul de sesizare a instanței de judecată fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Întrucât până la soluționarea cauzei în primă instanță, respectiv la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind Codul penal, instanța de fond, în temeiul art. 386 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 336 alin. 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual.
În urma propriului examen instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a reținut noul cod penal ca fiind legea mai favorabilă, apreciere realizată în acord cu decizia Curții Constituționale nr. 265/06 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, privind constituționalitatea aplicării art. 5 Cod penal cauzelor în curs de judecată, decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Se constată în acest sens că infracțiunea care a făcut obiectul trimiterii în judecată a inculpatului, își găsește corespondent în dispozițiile art. 336 alin. 1 din Noul Cod penal conform căruia „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”
Spre deosebire de reglementarea anterioară, în prezent, în cazul acestei infracțiuni se poate dispune așadar nu numai pedeapsa închisorii ci și pedeapsa amenzii penale. În speță, prima instanță a apreciat just că această pedeapsă este aptă să conducă la realizarea scopului preventiv - educativ, concluzie pe care o împărtășește și instanța de apel în raport de împrejurările în care a fost comisă fapta și datele ce caracterizează persoana inculpatului - a condus autoturismul pe străzile unui oraș care nu are o populație numeroase iar traficul nu este intens, în pofida orei matinale, din buletinul de examinare clinică rezultă că, la momentul examinării, nu prezenta modificări fiziologice care să conducă la concluzia că era sub influența alcoolului, a manifestat o atitudine sinceră în faza urmăririi penale când a recunoscut fapta și a dat declarații complete, de natură să contribuie la corecta soluționare a cauzei, este tânăr (25 de ani), nu este cunoscut cu antecedente penale, este angajat în muncă și a manifestat până în prezent un comportament corect fiind apreciat de membrii comunității în care locuiește și la locul de muncă (în acest sens sunt înscrisurile denumite caracterizări, aflate la filele nr. 20-21 dosar urmărire penală).
Pentru considerentele de mai sus, se constată că motivul de apel formulat în scris, prin care este criticată hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a naturii pedepsei dispusă în cauză este nefondat, concluzie împărtășită de altfel și de procurorul de ședință care, cu ocazia dezbaterilor nu a contestat natura sancțiunii ci doar cuantumul acesteia.
Procedând în continuare la examinarea apelului declarat de parchet, se constată că nu sunt fondate nici criticile referitoare la cuantumul pedepsei amenzii, omisiunea primei instanțe de a aplica pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, d și i C.pen. și pedeapsa accesorie aferentă și de a se pronunța asupra cererii formulate de inculpat de judecare în procedură simplificată, prev. de art. 375 C.pr.pen.
Cu privire la cuantumul amenzii penale, conform art. 61 alin. 3 C.pen. actual instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei iar cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale condamnatului dată de persoanele aflate în întreținerea sa.
În prezenta cauză, prima instanță a dispus obligarea inculpatului la o pedeapsă de 2000 lei amendă penală, reprezentând 200 zile-amendă, în cuantum de 10 lei ziua. Examinând prevederile art. 61 alin. 4 lit. c C.pen. actual, prin raportare la limitele pedepsei alternative a închisorii, prevăzute la art. 336 alin. 1 C.pen. actual se constată că, în urma stabilirii cuantumului zilelor amendă prima instanță a aplicat o pedeapsă orientată către maximul special (limitele de pedeapsă, reduse ca urmare a incidenței art. 396 alin. 10 C.pr.pen. sunt de la 135 la 225 zile-amendă), pedeapsă care reflectă gradul concret de pericol social al faptei și de periculozitate al inculpatului și care nu se impune a fi majorată.
Cât privește cuantumul unei zile-amendă, se constată că intimatul inculpat nu are o profesie și nu ocupă un loc de muncă care presupune obținerea unor venituri mai mari decât venitul minim pe economie (este angajat ca muncitor calificat la .). Față de acest aspect instanța de apel apreciază că în mod corect prima instanță a stabilit suma corespunzătoare unei zile amendă în cuantumul minimului prevăzut de lege. Împrejurarea că inculpatul nu este căsătorit și nu a făcut dovada că are minori sau alte persoane în întreținere nu poate conduce la concluzia că s-ar impune majorarea acestei sume deoarece, instituind în sarcina instanțelor de judecată obligația ca, la individualizarea acestui cuantum, să țină cont de obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa, intenția legiuitorului a fost aceea de a proteja persoanele în cauză, în cazurile în care există, iar nu de a sancționa mai drastic inculpații care nu au astfel de obligații.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare se impune în primul rând precizarea faptului că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
În cauză, cum codul penal în vigoare a fost identificată ca fiind legea penală mai favorabilă, motivul de apel referitor la omisiunea aplicării pedepselor complementare și accesorii va fi examinat în raport de prevederile noului cod penal. Se constată astfel că dispozițiile actualului cod penal permit aplicarea pedepsei complementare (pedeapsa accesorie aplicându-se conform art. 65 alin. 1 C.pen. actual atunci când se aplică pedeapsa complementară) și în cazurile în care pedeapsa principală stabilită este amenda penală cu condiția ca, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana condamnatului această pedeapsă este necesară (art. 67 alin. 1 C.pen.actual). Analizând motivul de apel prin prisma criteriilor impuse de legiuitor se constată că prima instanță a decis corect în sensul că nu se justifică aplicarea unei pedepse complementare, menită să completeze represiunea instituită prin pedeapsa complementară. Instanța de apel are astfel în vedere faptul că infracțiunea comisă de inculpat este una de pericol, nu a fost urmată de producerea vreunui eveniment rutier, valoarea alcoolemiei nu este una foarte mare iar în urma examinării clinice s-a stabilit că inculpatul își păstra echilibrul la întoarcerea bruscă din mers, avea vorbire clară, comportare ordonată, atenție concentrată, judecată coerentă medicul examinator concluzionând că nu prezenta semne că ar fi sub influența alcoolului, a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapte, este tânăr și se află la primul conflict cu legea penală.
În ceea ce privește omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii formulate de inculpat, de judecare în procedură simplificată, prev. de art. 375 C.pr.pen. se constată că, în partea introductivă a hotărârii apelate, apare mențiunea conform căreia „Instanța, analizând cererea, prin prisma dispozițiilor art. 374 alin. 4 rap. la art. 375 C.p.p. constată că aceasta îndeplinește condițiile cerute de lege, în sensul că recunoașterea acestuia este nemijlocită și neechivocă, că inculpatul își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale în totalitate, astfel că o admite”. Este adevărat că, în dispozitivul hotărârii nu mai apare mențiunea în sensul admiterii cererii de judecată în procedură simplificată. În condițiile în care, așa cum s-a arătat, instanța s-a pronunțat asupra cererii în ședință publică, dispoziția privind admiterea acesteia regăsindu-se în partea introductivă a hotărârii lipsa acestei mențiuni din cuprinsul dispozitivului nu constituie o nelegalitate care să justifice reformarea hotărârii.
Este întemeiat însă motivul de apel referitor la cheltuielile judiciare către stat.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.pen. „În caz de (…) condamnare (…) inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu (…) care rămân în sarcina statului.”
Or, în cauză, prima instanță a inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare și onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, concluzie care rezultă neechivoc din modalitatea în care a fost redactată mențiunea din dispozitiv referitoare la aceste cheltuieli.
Se constată astfel că prima instanță a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 450 lei precizând totodată că, din această sumă, 100 de lei reprezintă onorariu avocat oficiu. Împrejurarea că în privința acestui onorariu a menționat și faptul că va fi „avansat anticipat” din fondurile Ministerului Justiției nu conduce la o concluzie contrară atâta timp nu s-a dispus în mod expres ca onorariul în cauză să rămână în sarcina statului ci dimpotrivă a fost inclus în suma pe care inculpatul ar fi trebuit să o plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru considerentele de mai sus, constatând, că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă J. Târgu Cărbunești, desființată în parte sentința apelată, cu privire la cheltuielile judiciare către stat și, în urma rejudecării cauzei va fi înlăturată obligarea inculpatului la plata onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu, cu ocazia judecății în primă instanță, în sumă de 100 lei, inculpatul N. I. C. urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 350 lei iar onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, cu ocazia judecății în primă instanță, în sumă de 100 lei va rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare din faza apelului vor rămâne în sarcina statului
Văzând și dispozițiile art. 552 alin. 1 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Târgu Cărbunești împotriva sentinței penale nr. 151 din data de 20 martie 2014 pronunțată de J. Târgu Cărbunești în dosarul nr._, desființează în parte sentința apelată, cu privire la cheltuielile judiciare către stat și, rejudecând:
Înlătură obligarea inculpatului la plata onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu, cu ocazia judecății în primă instanță, în sumă de 100 lei, inculpatul N. I. C. urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 350 lei.
Onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, cu ocazia judecății în primă instanță, în sumă de 100 lei rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare din faza apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.M.M.
O.A. 22 Septembrie 2014
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1078/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1075/2014.... → |
|---|
