Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 2319/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 2319/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-11-2012 în dosarul nr. 2319/2012

Dosar nr._ - art. 215¹ cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ NR. 2319

Ședința publică de la 14 Noiembrie 2012

PREȘEDINTE A. M. S. - Judecător

Judecător C. L.

Judecător M. C. G.

Grefier F. U.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..

........................

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de amânare a pronunțării din datele de 01 noiembrie, respectiv 12 noiembrie 2012, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect recursurile declarate de inculpata S. R. și de partea civilă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. M. împotriva deciziei penale nr. 1A din 07 mai 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._/101/2010.

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.

Deliberând;

CURTEA:

Asupra recursurilor de față;

Constată că, prin sentința penală nr. 991/21.05.2009, pronunțată de Judecătoria Tr.S. în dosarul nr. 1._, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d cod procedură penală, a fost achitată inculpata S. R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 cod penal, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b cod procedură penală, a fost achitată inculpata pentru art. 280 din legea 53/2003.

În baza art. 334 cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 11 lit. c și art. 11 lit. e din legea 87/1994 în art. 9 lit. b din legea 241/2005 cu art. 13 cod penal, iar în baza art. 9 lit. b din legea 241/2005 cu art. 13 cod penal și art. 74-76 cod penal, a fost condamnată inculpata S. R. (fiica lui S. și F., născută la 30.03.1956 în ., domiciliată în municipiul Orșova, ., județul M., CNP_) la 1 an și 10 luni închisoare, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b-71 cod penal.

În baza art. 215 indice 1 alin. 1 cod penal cu art. 74-76 cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la 10 luni închisoare, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b-71 cod penal; în baza art. 37 din legea 82/1991 raportat la art. 289 cod penal cu art. 74-76 cod penal, a fost condamnată inculpata la 5 luni închisoare, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b-71 cod penal; în baza art. 25 cod penal raportat la art. 290 cod penal cu art. 74-76 cod penal, a fost condamnată inculpata la 2 luni închisoare, în condițiile art. 64 lit.a teza a II-a și b-71 cod penal; în baza art. 291 cod penal cu art. 74-76 cod penal, a fost condamnată inculpata la 2 luni închisoare, în condițiile art. 64 lit.a teza a II-a și b-71 cod penal și, în temeiul art. 33-34 cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b-71 cod penal; în temeiul art. 81-82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 10 luni și s-a atras atenția inculpatei asupra art. 83 cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b cod penal, pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 346 și art. 14 cod procedură penală raportat la art. 998-999 cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă . Ștefănești și DGFP M. și a fost obligată inculpata să plătească părții civile . Ștefănești,_ lei ROL despăgubiri; a fost obligată inculpata să plătească părții civile DGFP M.,_ lei ROL despăgubiri.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 795/P/2004 din 28.04.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M. asupra imobilului aparținând inculpatei, situat în mun. Orșova ., județul M. și s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

În baza art.193 cod procedură penală, a fost obligată inculpata la 8.476,07 lei RON cheltuieli de judecată către partea civilă . Ștefănești; în baza art.191 cod procedură penală, a fost obligată inculpata la 2.000 lei RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 795/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., a fost trimisă în judecată inculpata S. R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.215¹ cod penal, art.246 cod penal, art.291 cod penal, art.25 raportat la art.290 cod penal, art.37 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 cod penal, art.11 alin.1 lit.c și e din Legea nr. 87/1994 și art.280 din Legea nr. 53/2003, constând în fapt în aceea că, în perioada 01.01._04, S. R. a îndeplinit funcția de administrator al . Ștefănești la . SA Drobeta Turnu Severin, fiind reconfirmată în această calitate prin contractul de reprezentare nr.481/08.03.2003, iar la 24.12.2003, prin notificarea nr.1845, înregistrată la . Pitești cu nr.1060/24.12.2003, inculpata și-a comunicat demisia din funcție începând cu data de 29.12.2003 și a solicitat încetarea contractului individual de muncă, prin decizia nr.7/28.01.2004 hotărându-se încetarea contractului de muncă a acesteia.

Conform contractului de reprezentare, răspunderea numitei S. R. era asimilată cu cea a administratorului unic potrivit Legii nr. 31/1990.

În perioada 13-14.01.2004, s-a efectuat un control la . SA Drobeta Turnu Severin de către auditul intern al ., care a concluzionat că în contabilitatea societății au fost înregistrate facturi de achiziție de mijloace fixe și obiecte de inventar precum și diverse amenajări în valoare de 688 milioane lei ROL, cheltuieli care sunt nereale.

Astfel, fiind verificate facturile fiscale .-ACA nr._/23.12.2002 și_/2312.2002, în valoare totală de_ lei ROL, emise de . Dr.Tr.S., prin care s-a achiziționat mobilier de interior, s-a constatat că acestea figurează înregistrate în evidența contabilă, însă la rubrica cumpărător este consemnat numele inculpatei, iar în contabilitatea societății sunt înregistrate cu mențiunea la rubrica cumpărător, numele societății, stabilindu-se că în prezența martorei D. M., inculpata a modificat cele două facturi fiscale, trecând la rubrica cumpărător numele societății, dar pe facturi a rămas . nr.actului de identitate al inculpatei, sub care a consemnat codul fiscal al societății. Potrivit declarației martorului Enela I. S., administratorul ., întreg mobilierul consemnat pe cele două facturi fiscale a fost confecționat pentru locuința inculpatei, iar facturile au fost întocmite pe numele inculpatei.

În legătură cu facturile fiscale MH ACA nr._ -fără dată- și nr._ din 23.12.2002, în valoare totală de_ lei ROL, acestea nu figurează înregistrate în evidența contabilă a . în evidența contabilă a .. La data de 2.07.2002, R. G. a cesionat părțile sociale ale . data de 10.12.2002 făcându-se și modificarea la Oficiul Registrului Comerțului.

La 31.03.2003, facturile menționate au fost stornate prin factura fiscală . ACA nr._, pe motiv că . nu a mai prestat serviciile, însă această factură de stornare nu a mai fost înregistrată și la .. Una din facturi a fost scrisă de martora D. E., secretară la ., iar cealaltă de Botoaca Misa, economist la aceeași societate, datele fiind dictate telefonic de către inculpată.

În contabilitatea . figurează înregistrate și plătite un număr de 3 facturi fiscale și 5 chitanțe emise de ., respectiv facturile fiscale nr._/21.11.2002, nr._/25.02.2003 și nr._/29.05.2005, în valoare totală de_ lei ROL și chitanțele nr._/20.12.2002, nr._/28.03.2003, nr._/29.08.2003, nr._/28.10.2002 și nr._/13.01.2004, în valoare totală de_ lei ROL. Potrivit declarației martorului C. R. D., șef de redacție la ., societatea nu a avut relații comerciale cu ., iar carnetele de facturi fiscale și chitanțe, potrivit deciziei nr.17/1.11.2002, se aflau în gestiunea numitei A. M. și verificându-se în registrele de casă pe perioada decembrie 2002-aprilie 2004, nu au fost identificate încasări de la ..

În urma constatărilor tehnico științifice efectuate în cauză s-a stabilit că factura fiscală . ACB nr._ și chitanțele . VNL nr._ și nr._ au fost scrise de numita C. S. M., aceasta declarând că i-au fost dictate de D. M., contabil șef la ., după ce aceasta discuta în prealabil cu inculpata. S-a mai stabilit că chitanța . VNL nr._ a fost scrisă de A. M., iar în ceea ce privește facturile fiscale nr._ și nr._ emise de ., semnăturile de la rubrica delegat sau semnătura de primire au fost executate de inculpată.

În contabilitatea . a fost identificată factura fiscală nr._/22.04.2002 emisă de . Sighetul Marmației, în valoare de 19.935.594 lei ROL, dar această societate nu există în evidența AFP Sighetul Marmației, iar codul fiscal aparține județului Maramureș.

Potrivit declarației martorului M. A., administrator la ., între această societate și . au avut loc relații comerciale, însă la data de 30.09.2003 nu a primit suma de 12.000.000 lei ROL de la această societate, iar semnătura de pe dispoziția de plată nr.474 de la rubrica „am primit suma de 12.000.000 lei” nu îi aparține. Martora M. G., casiera de la ., a relatat că această sumă a fost ridicată personal de inculpată la data de 30.09.2003.

Expertiza contabilă efectuată în cauză a constatat că facturile fiscale menționate, în valoare totală de 1._ lei ROL au fost înregistrate în evidența contabilă a ., însă bunurile și serviciile constatate pe aceste facturi fiscale nu au fost înregistrate la furnizor sau au fost facturate pe numele altei persoane (a inculpatei), dar a fost șters destinatarul și modificat numele sau societatea nu este înregistrată la AFP; TVA-ul înscris pe aceste facturi a fost înregistrat în contabilitatea ., el fiind dedus și diminuând TVA-ul de plată cu suma de_ lei ROL, această sumă constituind datorii la bugetul de stat prin diminuarea cu această sumă a TVA-ului de plată.

La data de 28.05.1999, la ..S. s-a organizat o licitație publică pentru vânzarea autoturismului Daewoo Cielo cu nr.de înmatriculare_, care făcea parte din patrimoniul societății, licitația fiind adjudecată de S. A., salariat al societății și soțul inculpatei, pentru suma de 42.990.000 lei, din această sumă acesta a achitat sub formă de garanție suma de 8.100.000 lei, debitul de 35.890.000 lei fiind diminuat cu 7.641.440 lei prin reținere din salariu, rămânând un sold de 28.248.550 lei, modificarea nefiind reală, deoarece potrivit martorului D. M., în timpul controlului CFI, inculpata a modificat analiticul debitorului cu analiticul Senator V., cu intenția de a induce în eroare organul de control, debitul nefiind achitat de S. A. până la data de 21.04.2005.

Prin contractul de comercializare nr.C 11/3204/12.12.2003, încheiat între . C. și . reprezentată de inculpată, aceasta din urmă a căpătat dreptul non exclusiv de a comercializa în numele primei societăți autoturisme Daewoo, fie cu plata integrală –vânzare cumpărare-, fie cu plata anticipată –precontract de vânzare cumpărare-, fie cu plata integrală și contract de buy pack, obligațiile de plată urmând să fie achitate de către clienți într-unul din conturile . C. în baza avizului de plată eliberat de către dealer.

Expertiza contabilă a stabilit că sistematic s-au încasat sume de la clienți direct în contul ., care a folosit banii pentru alte obligații de plată pentru autoturisme achitate (cu circa 5-50 zile înainte) sau a altor obligații (rambursare credit, dobânzi bancare, salarii, telefoane, piese auto, etc). În majoritatea cazurilor, în anul 2003, sumele depuse de clienți pentru cumpărarea de autoturisme Daewoo nu au fost virate, pentru livrarea autoturismelor către clienții care au depus sumele, ci pentru clienții care au depus sumele pentru autoturisme cu mult timp în urmă, nefiind respectate clauzele contractuale de a se vira direct sumele de bani către ..

Prin adresa nr.714/13.09.2004, . Ștefănești a comunicat că în intervalul 2003-2004 o . clienți au achitat în contul . sume de bani pentru achiziționarea de autoturisme Daewoo, însă banii nu sunt virați în contul ., ci sunt folosiți în alte scopuri, în final . nevoită să achite banii către . pentru ca respectivii clienți să intre în posesia autoturismelor.

Expertiza contabilă a constatat că suma de 1._ lei, achitată de către clienții B. L., ., ., S. Ș., Pocio Dragutin, Primăria Orșova și Opariu P. M. în contul . pentru achiziționarea de autoturisme Daewoo au fost folosiți pentru achitarea altor autoturisme comandate și achitate anterior de alți clienți; . dirijând ilegal sumele prin contul său pentru a avea rulaj prin bancă și pentru a achita alte datorii mai vechi către clienți de autoturisme sau alte obligații.

În cele din urmă, societatea a achitat către . doar suma de_ lei, restul de_ fiind achitați de către G. I. SA Ștefănești, astfel încât clienții să intre în posesia autoturismelor comandate, suma de_ lei nefiind găsită niciodată, fiind însușită de inculpată prin manopere dolosive.

Tot prin expertiza contabilă s-a constatat că în perioada 2001-2003 . a reținut de la salariați, fără să vireze contribuțiile la fondul asigurărilor sociale, fond de sănătate, impozit pe salarii.

În urma administrării probelor, prin sentința penală nr.368/28.02.2007 a Judecătoriei Dr.Tr.S. s-a dispus: în baza art.215¹ cod penal, condamnarea inculpatei S. R. la 1 an închisoare; în baza art.11 alin.1 lit. c Legea 87/1994, condamnarea la 2 ani închisoare; în baza art.11 alin.1 lit.e din Legea 87/1994, condamnarea la 2 ani închisoare; în baza art.37 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 cod penal condamnarea inculpatei la 6 luni închisoare; în baza art.25 raportat la art. 290 cod penal condamnarea inculpatei la 6 luni închisoare; în baza art. 291 cod penal condamnarea inculpatei la 6 luni închisoare; în temeiul art. 33-34 cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pedeapsă care, în temeiul art. 81-82 cod penal, a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani.

De asemenea, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.246 cod penal; în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. d cod procedură penală, a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.280 din Legea 53/2003; în temeiul art.346 și art.14 cod procedură penală raportat la art.998-999 cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă . Ștefănești și DGFP M. și a fost obligată inculpata să plătească părții civile . Ștefănești_ lei ROL despăgubiri și_ lei ROL despăgubiri către partea civilă DGFP M.; s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr.795/P/2004 din 28.04.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M. asupra imobilului aparținând inculpatei; în baza art. 191 cod procedură penală, a fost obligată inculpata la 1000 lei RON cheltuieli judiciare statului și, în baza art.193 cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească părții civile . Ștefănești 1255 lei RON cheltuieli judiciare.

Prin decizia penală nr.93/20.06.2007 a Tribunalului M., au fost respinse apelurile declarate de inculpata S. R. și de partea civilă Direcția G. a Finanțelor P. M., hotărârea fiind casată prin decizia penală nr.12/11.01.2008 a Curții de Apel C., cauza fiind trimisă pentru rejudecarea apelului la Tribunalul M..

Curtea a reținut că instanța de fond și instanța de apel nu și-au motivat hotărârile și nu au arătat în concret care dintre faptele deduse judecății și descrise în actul de sesizare întrunesc elementele fiecărei infracțiuni, limitându-se la o formulare generală, astfel că, față de multitudinea de infracțiuni reținute în sarcina inculpatei și în raport de numărul mare al actelor materiale reținute ca fiind efectuate de inculpată, se impunea, în mod evident, circumscrierea fiecărei acțiuni materiale, stabilită ca infracțiune, unei anumite încadrări juridice.

Prin decizia penală nr.38/14.04.2008 a Tribunalului M., au fost admise apelurile inculpatei S. R. și ale părții civile Direcția G. a Finanțelor P. M. împotriva sentinței penale nr.368/28.02.2007 a Judecătoriei Dr.Tr.S., s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, constatându-se că hotărârea pronunțată nu este motivată deoarece nu cuprinde o analiză a probelor pe care s-a întemeiat soluția de condamnare și nici nu arată motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de apelanta inculpată, astfel că nu corespunde cerințelor prevăzute în mod expres de art.356 cod procedură penală și nu îndeplinește nici exigențele art.6 paragraful 1 din Convenție, întrucât cauza dedusă judecății nu a fost examinată în mod echitabil, fiind prejudiciate interesele apelantei inculpate.

Prin decizia penală nr.454/18.06.2008 a Curții de Apel C. s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpata S. R. împotriva deciziei penale nr.38/14.04.2008 a Tribunalului M..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S. la 28.08.2008 sub nr.1._ .

Coroborând probatoriul administrat în faza de urmărire penală cu probele administrate direct, nemijlocit și contradictoriu în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a constatat următoarele:

Inculpata S. R. a îndeplinit funcția de reprezentant administrator (director) al . ., cu sediul în Dr.Tr.S., cartier Gura Văii, Calea Timișoarei nr.24, având următoarele sarcini și obligații: să asigure organizarea, conducerea și gestionarea activității societății; să asigure și să răspundă de organizarea controlului preventiv, controlului ierarhic operativ; să organizeze, coordoneze, evalueze rezultatele și să controleze toate activitățile din societatea comercială; să răspundă pentru toate acțiunile întreprinse, pentru semnarea de acte false și de prejudicii rezultate din infracțiuni sau abateri pentru greșeli în administrarea societății; să răspundă pentru evidența registrelor cerute de lege și ținerea lor corectă; să răspundă de buna gospodărire a patrimoniului societății.

În urma controlului efectuat la . de către auditul intern al ., s-a constat că în contabilitatea societății nu au fost înregistrate facturi de achiziție mijloace fixe și obiecte de inventar, precum și de diverse amenajări în valoare de_.000 lei, cheltuieli nereale.

În speță, este vorba de facturile fiscale .-ACA nr._/23.12.2002 și_/2312.2002, în valoare totală de_ lei ROL, emise de . Dr.Tr.S., prin care s-a achiziționat mobilier de interior, acestea figurează înregistrate în evidența contabilă, însă la rubrica cumpărător este consemnat numele inculpatei, iar în contabilitatea societății sunt înregistrate cu mențiunea la rubrica cumpărător, numele societății, stabilindu-se că, în prezența martorei D. M., inculpata a modificat cele două facturi fiscale, trecând la rubrica cumpărător numele societății, dar pe facturi a rămas . nr. actului de identitate a inculpatei, sub care a consemnat codul fiscal al societății.

Potrivit declarației martorului Enela I. S., administratorul ., întreg mobilierul consemnat pe cele două facturi fiscale a fost confecționat pentru locuința inculpatei, iar facturile au fost întocmite pe numele acesteia, contravaloarea mobilierului fiind achitată de inculpată în perioada ianuarie-august 2003.

După modificarea facturilor fiscale (prin ștergerea cu pastă corectoare), acestea au fost înregistrate în evidența contabilă a ., prin nota contabilă nr.7/2003, la poziția nr.29 în contul 2814 „Amortizările privind imobilizările” cu suma de 56.56.979 lei ROL.

La data de 2.07.2002, R. G. a cesionat părțile sociale ale . data de 10.12.2002 făcându-se și modificarea la Oficiul Registrului Comerțului.

La 31.03.2003, facturile menționate au fost stornate prin factura fiscală . ACA nr._, pe motiv că în cele din urmă . nu a mai prestat serviciile, însă această factură de stornare nu a mai fost înregistrată și la .. Una din facturi a fost scrisă de martora D. E., secretară la ., iar cealaltă de Botoaca Misa, economist la aceeași societate, datele fiind dictate telefonic de către inculpată, aspect ce rezultă din declarațiile celor două martore.

Potrivit declarației martorului C. R. D., șef de redacție la ., societatea nu a avut relații comerciale cu ., iar carnetele de facturi fiscale și chitanțe, potrivit deciziei nr.17/1.11.2002, se aflau în gestiunea numitei A. M. și verificându-se în registrele de casă pe perioada decembrie 2002-aprilie 2004, nu au fost identificate încasări de la ..

S-a mai stabilit că, chitanța . VNL nr._, a fost scrisă de A. M., iar în ceea ce privește facturile fiscale nr._ și nr._ emise de ., semnăturile de la rubrica delegat sau semnătura de primire au fost executate de inculpată.

În ceea ce privește chitanțele emise de . și . și dispoziția de plată nr.474/30.09.2003 în valoare de 12.000.000 lei ROL, acestea au fost înregistrate în evidența contabilă a . la plăți în registrul de casă sau ca justificări la avansurile ridicate de martorul D. C..

Martorele M. G. și D. M. au relatat că în intervalul noiembrie 2002-ianuarie 2004, inculpata a ridicat de la casieria societății diferite sume de bani, pentru care o punea pe martora M. G., casiera ., să întocmească dispoziții de plată pe numele martorilor L. P., B. C. și S. A., ulterior inculpata justificând aceste sume cu chitanțele puse la dispoziție de A. G..

La data de 28.05.1999, la ..S. s-a organizat o licitație publică pentru vânzarea autoturismului Daewoo Cielo cu nr.de înmatriculare_, care făcea parte din patrimoniul societății, licitația fiind adjudecată de S. A., salariat al societății și soțul inculpatei, pentru suma de 42.990.000 lei,, din această sumă acesta a achitat sub formă de garanție suma de 8.100.000 lei, debitul de 35.890.000 lei fiind diminuat cu 7.641.440 lei prin reținere din salariu, rămânând un sold de 28.248.550 lei, modificarea nefiind reală, deoarece potrivit martorului D. M., în timpul controlului CFI, inculpata a modificat analiticul debitorului cu analiticul Senator V., cu intenția de a induce în eroare organul de control, debitul nefiind achitat de S. A. până la data de 21.04.2005.

Sumele încasate de la clienți (B. L., ., ., S. Ș., Pocio Dragutin, Primăria Orșova și Opariu P. M.) au fost utilizate pentru achitarea unor cheltuieli cu caracter gospodăresc, plata salariilor, rambursarea creditelor, plata dobânzilor, precum și pentru plata unor autoturisme comandate și achitate anterior de către alți clienți.

Plata autoturismelor a fost efectuată de . înregistrând și datorii către . a facturat autoturismele către ., care, la rândul ei le-a facturat la același preț către clienți, fără să se realizeze în felul acesta pierderi dar nici profit din exploatare.

Astfel, judecătorul fondului a reținut că fapta inculpatei S. R. care în perioada 2002-2004 și-a însușit din gestiunea . de_ lei, pe care folosit-o în interes propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art.215 indice 1 alin.1 cod penal, iar fapta inculpatei de a înregistra în evidența contabilă operațiuni nereale pe baza cărora a dedus ilegal TVA și de a accepta documente fiscale false, pe care le-a înregistrat în evidența contabilă în vederea sustragerii de la plata impozitelor datorate bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 lit.b din legea 241/2005 cu art.13 cod penal, impunându-se astfel schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile prevăzute de art.11 lit.c și art.11 lit.e din legea 87/1994, dat fiind că de la momentul săvârșirii infracțiunii și până la data judecării a intervenit o nouă lege.

Totodată, s-a reținut de instanța de fond că, faptele inculpatei - care în perioada 2002-2003, cu știință, a prezentat date nereale în bilanțurile contabile, balanțele lunare și declarațiile de cont, de a o determina pe numita A. M. să completeze în fals chitanțe de încasare și de a depune la organele fiscale declarații de cont TVA și bilanțuri contabile conținând date false - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.37 din legea 82/1991 raportat la art.289 cod penal, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.25 raportat la art.290 cod penal și uz de fals, prevăzută de art.291 cod penal.

Instanța de fond nu a reținut că sumele încasate de la clienți din vânzarea autoturismelor folosite în alte scopuri, respectiv pentru plata unor alte debite ale . infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pentru considerentele expuse anterior, apreciind că eventualele pretenții ale . Ștefănești fiind de natură comercială și nu penală. În consecință, s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art.246 cod penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d cod procedură penală.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art.280 din legea 53/2003, constând în aceea că inculpata nu a depus contribuțiile reținute de la salariați pentru fondul asigurărilor sociale, șomaj și sănătate, s-a constatat că prin legea 241/2005 a fost abrogat art.280 din legea 53/2003, fapta nemaiconstituind infracțiune, astfel că, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei și pentru art.280 din legea 53/2003.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul și împrejurările în care s-au comis, prejudiciul produs, dar și de faptul că inculpata se află prima abatere de la normele penale, are studii superioare, este căsătorită, s-a prezentat în fața autorității, împrejurări apreciate ca circumstanțe atenuante, în sensul art.74 cod penal, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, respectiv de 1 an și 10 luni închisoare pentru evaziune fiscală, 10 luni închisoare pentru delapidare, 5 luni închisoare pentru fals intelectual și câte 2 luni închisoare pentru instigare la fals și uz de fals, pedepse considerate de natură a satisface scopul educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei.

S-a ținut seama de faptul că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real și a fost făcută în cauză aplicarea dispozițiilor art.33-34 cod penal, pedepsele fiind contopite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b-71 cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Ținând seama de circumstanțele personale, s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatei poate avea loc și fără executarea în regim de detenție a pedepsei, astfel că fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 10 luni, atrăgându-i-se, totodată, atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării, în cazul săvârșirii, în termenul de încercare, a unei noi infracțiuni.

Instanța a admis în parte acțiunile civile promovate în cauză și a dispus obligarea inculpatei să plătească către . Ștefănești_ lei ROL reprezentând sume plătite de . SA Tr.S. pentru servicii și mărfuri neprestate și neprimite însușite de către S. R. și_ lei ROL către DGFP M. reprezentând TVA neplătit bugetului de stat.

Împotriva acestei soluții, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Tr.S., inculpata S. R. și partea civilă DGFP M., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr.108 A din 9 iunie 2010, Tribunalul M. a admis apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S. și apelanții S. R. și partea civilă Direcția Finanțelor P. M., a desființat sentința în sensul că a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut în esență că fondul cauzei nu a fost soluționat de prima instanță nici în ceea ce privește latura penală, nici în ceea ce privește latura civilă (ce este intim legată de cea penală, cel puțin în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, întrucât dacă se rețin ca fiind îndeplinite condițiile acestei infracțiuni, valoarea prejudiciului și consecințele faptei, pot avea relevanță cu privire la stabilirea exactă a încadrării juridice – în forma simplă sau calificată) și față și de considerentele expuse în deciziile precedente de trimitere, care s-a apreciat că se mențin și în prezenta cauză, s-a dispus trimiterea spre rejudecare la prima instanță.

Instanța de apel a apreciat, de asemenea, că în cauza dedusă judecății nu se pot complini lipsurile mai sus menționate altfel decât prin rejudecarea cauzei de prima instanță, deoarece inculpata S. R. este cercetată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, în concurs, astfel că după stabilirea exactă a faptelor ce constituie infracțiune, în situația condamnării le cel puțin două pedepse principale, s-ar pune problema contopirii pedepselor și eventual a aplicării uni spor de pedeapsă. Acest lucru nu s-ar putea realiza direct în fața instanțelor de control judiciar, deoarece astfel inculpata ar fi lipsită de un grad de jurisdicție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpata S. R., care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale. S-a motivat în esență că nu au fost respectate dispozițiile referitoare la sesizarea instanței nefiind prezentate în actul de sesizare a instanței încadrarea juridică a faptelor și nefiind analizate în concret probele pe care se bazează soluționarea laturii penale a cauzei.

Prin decizia penală nr. 1439/09 decembrie 2010 Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de inculpata S. R., împotriva deciziei penale nr.108 A din 9 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, a casat decizia și a trimis cauza la Tribunalul M. pentru rejudecarea apelurilor.

Pentru a dispune astfel s-a reținut că soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.370 pct.2 lit.b Cod pr.penală, apreciind că instanța de fond a soluționat cauza fără să administreze toate probele necesare pentru stabilirea corectă a stării de fapt și a încadrării juridice a faptelor, situație în care instanța nu a rezolvat fondul cauzei.

Curtea a constatat că aceste motive nu fac parte din categoria celor prev.de art.379 alin.1 pct.2 lit.b Cod pr.penală, astfel că nu se putea dispune în mod legal trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.

Potrivit dispoz.art.371 Cod pr.penală, apelul fiind o cale de atac devolutivă, instanța este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept având posibilitatea să administreze toate probele necesare aflării adevărului.

Pentru rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M. sub nr._/101/2010, iar prin decizia penală nr. 79/A/02 mai 2011, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C., motivându-se că decizia penală nr. 1439 a fost pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 09.12.2010, deci după . Legii 202/2010 și s-a apreciat că, în cauza de față, sentința nr. 991/21.05.2009 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în dosarul nr. 1._, este susceptibilă doar de recurs, iar nu și de apel, motiv pentru care, în baza art. 42 C.p.p. rap. la art. 28 indice 1 pct.3 C.p.p. cu referire și la art. XXIV alin.3 din legea 202/2010, s-a declinat competența în favoarea Curții.

Prin decizia penală nr. 1569/07.10.2011, Curtea de Apel C. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M., a constatat ivit conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Prin încheierea nr. 104/24.01.2012 dată în dosarul nr._/101/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența în favoarea Tribunalului M., dosarul fiind înregistrat din nou la această instanță, sub nr._/101/2010, la data de 27.02.2012.

Prin decizia penală nr. 1A din 07 mai 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._/101/2010, s-a dispus respingerea excepției nelegalei sesizări a instanței și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, excepție invocată de apelanta inculpată prin apărătorul său; s-au admis apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. S. și inculpata S. R. împotriva sentinței penale nr. 991/21.05.2009 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr. S. în dosarul nr. 1._ .

În baza art. 379 pct. 2 lit. a cod procedură penală, s-a desființat parțial sentința privind latura penală, astfel: s-au repus în individualitatea lor pedepsele contopite prin sentința apelată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b cpp rap. la art. 10 lit. g cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata S. R., ca urmare a împlinirii termenelor de prescripție a răspunderii penale, pentru următoarele infracțiuni: art. 25 cp rap. la art. 290 cp., art. 291 cp, art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 cp, art. 246 cp, art. 280 din legea nr. 53/2003, cu aplic. art. 13 cod penal ; s-au înlăturat disp. art. 334 cpp privind schimbarea încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală și disp. art. 74-76 cp, privind reținerea circumstanțelor atenuante judiciare; în baza art. 11 lit. c și art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 c.p., a fost condamnată inculpata S. R. la 2 ani închisoare, în cond. art. 64 lit. a teza II-a și lit. b cp, art. 71 cp.; în baza art. 65 alin.2 cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din C.p., pe o durată de 1 an, ce se va executa potrivit art. 66 C.p..

În baza art. 215 indice 1 alin. 1 cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la 1 an închisoare în cond. art. 64 lit. a teza II-a și lit. b cp, art. 71 cp.

În baza art.33 lit. a – 34 cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata S. R. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din C.p. în cond. art. 71 cp. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din C.p., pe o durată de 1 an, pedeapsă complementară, ce s-a dispus a se executa potrivit art. 66 C.p..

În baza art. 81-82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 4 ani și s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 cp.

În baza art. 71 alin.5 cod penal, pe durata termenului de încercare s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din C.p.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Drobeta Tr. S.; cheltuielile judiciare efectuate în apel, au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 100 lei reprezentând c/val. a 50% din onorariul apărătorului din oficiu R. G., conf. delegației nr. 682/20.01.2012.

Instanța de apel a constatat în esență că, din examinarea rechizitoriului nr. 795/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M. - prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S. R. - nu s-a se dovedit existența unor temeiuri pentru a concluziona că nu au fost respectate dispozițiile privitoare la sesizarea instanței, aceasta fiind făcută prin rechizitoriu întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 262, art. 263 și art. 264 C. proc. pen. (condiții de formă și de conținut), din acest punct de vedere, în mod corect și prima instanță a dispus respingerea excepției prin încheierea din data de 19.02.2009. În consecință, în raport de cele arătate, s-a respins excepția nelegalei sesizări a instanței și s-a trimis cauza la parchet pentru refacerea urmăririi penale, excepția fiind invocată de apelanta inculpată prin apărătorul său.

S-a apreciat că, în ceea ce privește motivul de apel invocat de parchet referitor la greșita achitare a inculpatei pentru art. 280 din Legea 53/2003, este întemeiată critica deoarece deși art. 208 din L. 53/2003 a fost abrogat prin art. 16 din Legea nr. 241/2005, fapta de nedepunere de către angajator, în termen de 30 de zile, în conturile stabilite, a sumelor încasate de salariați, cu titlul de impozite au contribuții cu reținere la sursă, nu a fost dezincriminată ci este sancționată de disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În acest sens, potrivit art. 280 din Legea nr. 53/2003 „ Nedepunerea de către angajator, în termen de 15 zile, în conturile stabilite, a sumelor încasate de la salariați cu titlu de contribuție datorată către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor pentru șomaj ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.” Or, din expertiza contabilă efectuată în cauză în cursul urmăririi penale, a rezultat că în perioada 2001 -2003 (când inculpata S. R. a îndeplinit funcția de administrator al . la . Tr. S.), societatea a reținut de la salariați însă nu a virat contribuțiile la bugetul de stat (respectiv: suma de_ lei ROL - fondul asigurărilor sociale, suma de_ lei ROL - fond de sănătate și suma de_ lei ROL - impozit pe salarii).

Deși inculpata, prin declarațiile date și în motivele scrise de apel a susținut că nu este ea vinovată de comiterea acestei fapte, din declarațiile martorei D. M., contabil șef la . Tr. S., a rezultat că inculpata – în calitate de administrator al societății - a fost aceea care i-a spus că nu există posibilități financiare pentru achitarea datoriilor către bugetul statului. În speță, având în vedere modificărilor în timp aduse acestor dispoziții legale, comparând cele două texte, s-a constatat că legea penală mai favorabilă, conform disp. art. 13 cp, este cea din vechea reglementare – art. 280 din L. 53/2003, având în vedere cuantumul mai redus al pedepsei de la 3 la 6 luni sau cu amendă.

Este adevărat că prin Legea nr. 63/2012, publicată în M. Of. nr.258/19.04.2012 s-a modificat conținutul art. 124 cp în sensul că s-a prevăzut că oricâte întreruperi ar interveni, prescripția înlătură răspunderea penală dacă termenul de prescripție prev. de art. 122 este depășit cu încă o dată însă, având în vedere perioada în care s-au comis faptele deduse judecății – 01.01.2001 – 10.01.2004, legea penală mai favorabilă aplicabilă conform art. 13 cp este cea anterioară modificării prin L. 63/2012.În consecință, în raport de aceste dispoziții legale, s-a constatat că pentru infracțiunea prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2003, în luna iulie 2008 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale de 4 ani și 6 luni.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind fondată și critica parchetului privind greșita achitare a inculpatei pentru art. 246 cod penal, întrucât, atât din descrierea în fapt a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, cât și din probatoriul aflat la dosar, a rezultat că sumele încasate de aceasta de la clienți din vânzarea autoturismelor au fost dirijate ilegal de inculpată, în calitate de director al . contul societății, pentru a avea rulaj prin bancă, pentru achitarea unor datorii mai vechi către clienții de autoturisme. Însă, în raport de data comiterii faptelor și de faptul că art. 246 cp sancționează infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, instanța de apel a reținut că, potrivit disp. art. 121, 122 alin. 1 lit. d și art. 124 cu aplic. art. 13 cp, în luna iulie 2011, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale de 7 ani și 6 luni.

Deși inculpata, prin motivele scrise de apel – depuse în completarea celor inițiale – a susținut că nu se face vinovată nici de comiterea infracțiunilor prev. de art. art. 25 cp rap. la art. 290 cp., art. 291 cp, art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 cp, din probele administrate în cauză, în toate fazele procesuale, a rezultat atât existența acestor fapte cât și vinovăția inculpatei în comiterea lor – fapte constând în aceea că în perioada 2002-2003, cu știință, a prezentat date nereale în bilanțurile contabile, balanțele lunare și declarațiile de cont, de a o determina pe numita A. M. să completeze în fals chitanțe de încasare și de a depune la organele fiscale declarații de cont TVA și bilanțuri contabile conținând date false – reținute corect de instanța de fond prin sentința apelată. Dar, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de aceste texte legale, respectiv pentru 25 cp rap. la art. 290 cp – închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, pentru art. 291 cp – închisoarea de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial și pentru art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 cp – închisoarea de la 6 luni la 5 ani și data comiterii faptelor, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 121, 122 alin. 1 lit. d și art. 124 cu aplic. art. 13 cp, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și pentru aceste fapte.

Referitor la infracțiunea de delapidare, instanța de apel a constatat că în mod corect judecătorul fondului a reținut, pe baza probelor de la dosar, că faptele inculpatei S. R. - care în perioada 2002-2004 și-a însușit din gestiunea . de_ lei, pe care folosit-o în interes propriu - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.215 indice 1 alin.1 cod penal. Deși inculpata s-a apărat în sensul că această faptă nu există, invocând expertiza întocmită în cursul cercetării judecătorești, această apărare a fost infirmată de probele existente în dosar, respectiv: proces-verbal încheiat de inspectorul financiar al ., procese-verbale cu verificările efectuate la ., ., proces-verbal de control încheiat de DGFP M., facturi fiscale și chitanțe, rapoarte de constatare tehnico-științifică, raport de expertiză contabilă, supliment de expertiză contabilă,declarațiile martorilor Enela I. S., D. E., secretară la ., Botoaca Misa, economist la aceeași societate, C. R. D., șef de redacție la ., C. S. M., D. M., D. C., M. A., M. G., L. P., B. C. și S. A..

Astfel, inculpata S. R. a îndeplinit funcția de reprezentant administrator (director) al . ., cu sediul în Dr.Tr.S., cartier Gura Văii, Calea Timișoarei nr.24, având următoarele sarcini și obligații: să asigure organizarea, conducerea și gestionarea activității societății; să asigure și să răspundă de organizarea controlului preventiv, controlului ierarhic operativ; să organizeze, coordoneze, evalueze rezultatele și să controleze toate activitățile din societatea comercială; să răspundă pentru toate acțiunile întreprinse, pentru semnarea de acte false și de prejudicii rezultate din infracțiuni sau abateri pentru greșeli în administrarea societății; să răspundă pentru evidența registrelor cerute de lege și ținerea lor corectă; să răspundă de buna gospodărire a patrimoniului societății.

Conform contractului de reprezentare, răspunderea numitei S. R. era asimilată cu cea a administratorului unic potrivit Legii nr. 31/1990.

Expertiza contabilă efectuată în cauză, în cursul urmăririi penale, a constatat că facturile fiscale menționate, în valoare totală de 1._ lei ROL au fost înregistrate în evidența contabilă a ., însă bunurile și serviciile constatate pe aceste facturi fiscale nu au fost înregistrate la furnizor sau au fost facturate pe numele altei persoane (a inculpatei), dar a fost șters destinatarul și modificat numele sau societatea nu este înregistrată la AFP; TVA-ul înscris pe aceste facturi a fost înregistrat în contabilitatea ., el fiind dedus și diminuând TVA-ul de plată cu suma de_ lei ROL, această sumă constituind datorii la bugetul de stat prin diminuarea cu această sumă a TVA-ului de plată

Deși inculpata, atât în apel cât și la instanța de fond a contestat expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, susținând că este validă doar expertiza efectuată în cursul cercetării judecătorești, în mod just prima instanță a reținut ca o probă utilă și concludentă expertiza întocmită de expertul V. C. motivând corect că: „expertiza efectuată de expertul contabil A. V., nu poate stabili nici prejudiciul și nici cine se face vinovat de crearea lui (fapt ce o avantajează pe inculpată), astfel că, în lipsa unor critici de fond în ceea ce privește expertiza efectuată de expertul V. C. P. (expertiză care, de altfel, a răspuns la toate obiectivele fixate de organul judiciar), inculpata s-a mărginit să conteste doar modul de numire al acestuia, ceea ce nu poate fi acceptat”. În concluzie, cum vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de delapidare a fost cert dovedită, corect s-a dispus condamnarea acesteia.

De asemenea, în mod just judecătorul fondului a reținut, pe baza probelor administrate, ca fiind întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât fapta acesteia de a înregistra în evidența contabilă operațiuni nereale pe baza cărora a dedus ilegal TVA și de a accepta documente fiscale false, pe care le-a înregistrat în evidența contabilă în vederea sustragerii de la plata impozitelor datorate bugetului de stat întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Dar încadrarea juridică corectă, având în vedere succesiunea în timp a legilor de modificare până la incriminarea în art. 9 lit. b din Legea 241/2005, și disp. art. 13 cp, privind legea penală mai favorabilă este cea dată prin actul de inculpare respectiv art. 11 lit. c și art. 11 lit. e din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 c.p. În determinarea legii mai favorabile, instanța de apel a avut în vedere condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și sancțiunile penale. Comparând conținutul textelor menționate anterior, în funcție de criteriile enumerate anterior, s-a apreciat că este mai favorabilă vechea incriminare astfel că, în mod eronat prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor.

De asemenea, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei pentru infracțiunile de delapidare și evaziune fiscală, pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale de 15 ani – prev. de art. 122 al. 1 lit. c cp, art. 124 cu aplic. art. 13 cp –, instanța de apel a constatat că în mod eronat s-au reținut circumstanțe atenuante judiciare, întrucât gradul de pericol social al faptele comise în concret de inculpată, în funcție de împrejurările în care au fost comise, de numărul infracțiunilor comise în concurs și de cuantumul prejudiciului cauzat, nerecuperat încă, este ridicat și chiar dacă inculpata apelantă este la prima încălcare a normelor penale (neavând antecedente penale), în tot cursul judecării cauzei, a avut o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând comiterea acestora. Circumstanțele personale ale acesteia – lipsa antecedentelor penale, studiile superioare și prezentarea în fața autorității – sunt împrejurări care au motivat instanța să se orienteze la pedepse spre minimul special prevăzut de lege, apreciind că un cuantum rezultant de 2 ani închisoare al pedepsei principale, aplicat inculpatei pentru faptele comise în concurs, va suficient pentru atingerea dublului scop preventiv-educativ al pedepsei prev. de art. 52 cp.

Având în vedere circumstanțele personale menționate anterior, instanța de apel a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatei poate avea loc și fără executarea în regim de detenție a pedepsei, astfel că fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i-se, totodată, atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării, în cazul săvârșirii, în termenul de încercare, a unei noi infracțiuni.

Referitor la latura civilă, instanța de apel a constatat că aceasta a fost corect soluționată de judecătorul fondului, admițând în parte acțiunile civile promovate în cauză și obligând inculpata să plătească către . Ștefănești_ lei ROL reprezentând sume plătite de . SA Tr.S. pentru servicii și mărfuri neprestate și neprimite, însușite de către S. R. și suma de_ lei ROL către DGFP M. reprezentând TVA neplătit bugetului de stat – prejudiciu dovedit de aceste părți civile cu probele de la dosar.

Referitor la apelul părții civile DGFP M., instanța de apel a reținut că acesta nu a fost motivat, iar suma totală pretinsă - în cuantum de 1 145 996 lei RON - nu a fost dovedită cu ansamblul probelor de la dosar. Mai mult, instanța de fond i-a dat chiar cuantumul solicitat inițial cu titlul de despăgubiri civile.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termenul prevăzut de lege - atât inculpata S. R., cât și partea civilă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. M., formulând criticile de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

În recursul inculpatei, s-a solicitat, în primă teză, casarea deciziei și restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, ca urmare a nelegalei sesizări a instanței, întrucât au fost încălcate prevederile art. 263 cod procedură penală, inculpata nefiind informată asupra faptelor de care este inculpată, determinate în concret și, în consecință, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, care constituie o cauză de nulitate absolută.

În subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la tribunal, în vederea efectuării expertizei contabile, care era câștigată cauzei, fiind încuviințată prin Încheierea din 18 aprilie 2011, iar ulterior, instanța s-a pronunțat în sens contrar, prin încheierea din 25 aprilie 2012, măsură procesuală contestată ca fiind nelegală, arătându-se că efectuarea expertizei contabile este necesară deoarece nu s-a lămurit valoarea prejudiciului, raportat la momentul când inculpata nu mai era angajata părții civile.

În situația în care aceste excepții vor fi respinse, s-a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, în sensul achitării inculpatei pentru infracțiunea de delapidare, în temeiul art. 10 lit. a cod procedură penală, infracțiunea fiind greșit reținută, deoarece inculpata nu mai putea efectua acte care să implice gestionarea patrimoniului părții civile posterior încetării calității sale de administrator, fiind contestată reținerea operațiunilor comerciale atestate de factura fiscală nr._/29 mai 2005 și chitanțele nr._/13.01.2004 și nr._/29.08.2003; s-a solicitat achitarea inculpatei și pentru infracțiunile de fals și uz de fals referitoare la aceste înscrisuri, arătându-se că probele administrate atestă că înscrisurile au fost redactate de alte persoane, respectiv martorele A. M., C. S. M. și D. M., fără a fi dovedită activitatea inculpatei, de instigare a acestor martore, în vederea completării și înregistrării contabile a acestor documente. S-a arătat totodată că nu au fost descrise și individualizate modalitățile prin care inculpata și-a însușit sumele de bani de care este învinuită, iar privitor la despăgubirile la care a fost obligată, s-a arătat că hotărârea recurată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 372 cod procedură penală, practic, inculpata fiind condamnată la o pedeapsă complementară și la despăgubiri la o valoare mai mare decât în primul ciclu procesual, cu toate că doar aceasta a exercitat calea de atac a apelului.

Pentru infracțiunea de evaziune fiscală, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, arătându-se că, în cauză, ar fi fost incidente prevederile art. 9 lit. b din Lg. 241/2005 cu aplic. art. 13 cod penal și, corespunzător activității inculpatei, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c cod procedură penală, întrucât inculpata nu avea atribuții de evidențiere în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, răspunderea revenind directorului economic sau contabilului șef, conform art. 10 alin. 4 din Lg. 82/1991.

În teză secundară, s-au formulat critici și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, arătându-se că în cauză se impune aplicarea prevederilor art. 74, 76 cod penal, ca urmare a circumstanțelor personale favorabile ce o caracterizează pe inculpată: lipsa antecedentelor penale, studii superioare, prezentarea în fața autorităților.

În recursul părții civile D.G.F.P. M., s-a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii civile și obligarea inculpatei la despăgubiri în valoare de 1.145.996 RON, reprezentând prejudiciul rezultat din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

Curtea, deliberând asupra recursurilor de față, reține:

I. Recurenta - inculpată S. R. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 795/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.215¹ cod penal, art.246 cod penal, art.291 cod penal, art.25 raportat la art.290 cod penal, art.37 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 cod penal, art.11 alin.1 lit.c și e din Legea nr. 87/1994 și art.280 din Legea nr. 53/2003, infracțiuni cu privire la care aceasta a dat declarații în faza urmăririi penale și i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, după cum rezultă din procesul verbal de prezentare (fila 572 - d.u.p.), inculpata declarând că nu are de formulat cereri în apărare și nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor.

Din conținutul rechizitoriului, rezultă că activitatea infracțională a fost descrisă, după cum urmează:

Inculpata a fost angajată în calitate de administrator la S.C. EURO AUTO SERVICE S.A. Drobeta Turnu Severin, din cadrul S.C. G. I. SA. Ștefănești, în perioada 01 ianuarie 2001 - 28 ianuarie 2004, când s-a emis decizia nr. 7/28.01.2004 de încetare a contractului individual de muncă, ca efect al demisiei înaintate de inculpată cu notificarea nr. 1845 din 24 decembrie 2003; procurorul de caz a reținut că, în perioada 01 ianuarie 2001 - 10 ianuarie 2004, inculpata s-a folosit de funcția pe care o deținea și a dispus angajaților din subordine (martorele Denuș E., D. M., M. G.), dar și altor persoane asupra cărora avea influență (martorii A. M., B. A.), să completeze documente de evidență contabilă primară (facturi, chitanțe) care au fost ulterior înscrise în contabilitatea societății, alterând veniturile reale și, prin aceasta, influențând asupra obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat și, totodată, justificând ridicarea unor sume de bani din casieria societății, pe care inculpata și le-a însușit.

Astfel, s-a reținut că au fost înscrise în evidența contabilă a S.C. EURO AUTO SERVICE S.A. facturile:

1. a) emise de .. având numele_/23 decembrie 2002 și nr._/23 decembrie 2002, în valoare totală de_ ROL reprezentând contravaloare mobilier interior, din cercetările efectuate rezultând că, în realitate, piesele de mobilier au fost comandate și aparțin inculpatei, fiind destinate locuinței personale a acesteia, însă au fost evidențiate la societate, diminuându-se veniturile aferente. S-a constatat că, la societatea emitentă, facturile sunt înregistrate cu beneficiar inculpata, iar din declarația martorei D. M. (filele 188 - 191, dosar urmărire penală) rezultă că inculpata, în timpul controlului de audit intern, a modificat dat ele de la rubrica „beneficiar”, pentru a putea înregistra facturile în discuție în contabilitatea societății;

b) facturile emise de S.C. EUCAM .. cu numerele_, fără dată, și_ din 23 decembrie 2002 pentru valoarea totală de_ ROL privind achiziționarea de materiale de construcție, au fost înregistrate contabilitatea S.C. EURO AUTO SERVICE S.A., dar, pentru S.C. EUCAM figurează ca fiind ștornate la data de 31 martie 2003, fără ca mărfurile aprovizionate să fi intrat în patrimoniul S.C. EURO AUTO SERVICE. Din actele de urmărire penală rezultă că societatea S.C. EUCAM .. era administrată de inculpată, conform contractului de cesiune încheiate la 02 iulie 2002 între inculpată și martora R. G.;

c) facturile emise de S.C. REGIONAL MEDIA S.A. având numerele_/21 noiembrie 2002;_/25 februarie 2003,_/29 mai 2003 și chitanțele aferente, cu numerele:_ din 20 decembrie 2002; nr._ din 28 martie 2003,_ din 29 august 2003, nr._/28 octombrie 2002,_ din 13 ianuarie 2004, în valoare totală de_ ROL, serviciul prestat fiind activitatea de publicitate prin cotidianul „Ediție Specială”; din actele de urmărire penală a rezultat că facturile în discuție nu apar înregistrate în evidența societății emitente, iar din declarația martorului C. R. D., coroborate cu a martorei A. M. (filele 2012 - 216 - d.u.p.) a rezultat că nu a existat nici un contract între cele două societăți, privitor la publicitate și nu s-au încasat sume de bani pentru acest serviciu, martora A. fiind angajată la acest ziar, la compartimentul „Publicitate”, calitate în care avea asupra sa un facturier și un carnet de chitanțe, documente cu regim special.

În faza de urmărire penală, față de declarațiile inculpatei, care a negat în mod constant comiterea infracțiunilor de fals, s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică grafică (raport nr._ din 05 mai 2005, aflat la filele 237 - 242, d.u.p.), care a concluzionat că scrierea de pe factura nr._/2003 aparține inculpatei, iar pe factura nr._/29 mai 2003, la rubrica „delegat” este indicată inculpata, căreia îi aparține și semnătura de primire; probatoriul testimonial (declarația martorei S. C. M. - fila 252) atestă că restul rubricilor din factura nr._ și de pe chitanțele nr._ din 29 august 2003 și nr._ din 28 octombrie 2002 au fost recompletate de martora S., aflată în raporturi de subordonare, aferente contractului de muncă, față de inculpată.

În privința chitanței nr._ din 13 ianuarie 2004, s-a reținut că a fost completată de martora A. M., care avea acces la facturile și chitanțele din gestiunea S.C. REGIONAL MEDIA S.A., în calitate de angajată a acestei societăți, la cererea inculpatei, care-i este prietenă, caracterul fictiv al înscrisului fiind demonstrat de împrejurarea că, în evidența contabilă a S.C. REGIONAL MEDIA S.A. nu există date despre chitanța ce ar atesta plata efectuată de către S.C. EURO AUTO SERVICE S.A.

d) factura aparent emisă de S.C. TOTAL TRANSPORT S.R.L. Sighetul Marmației cu nr._ din 22 aprilie 2002, în valoare de 19.935.594 ROL, cu privire la care, în timpul urmăririi penale s-a stabilit că este fictivă, deoarece datele referitoare la societatea emitentă nu corespund realității, întrucât codul de unic de înregistrare nu aparține județului Maramureș;

e) dispoziția de plată nr. 474 din 30 septembrie 2003, pentru suma de 12.000.000 ROL, indică în mod fictiv efectuarea unei plăți datorate către S.C. VITALIS A. S.R.L., reprezentată de martorul M. A.; acesta însă a declarat constant că semnătura în discuție nu-i aparține, iar martora M. G. (declarație la fila 201 - 207, d.u.p.), care a îndeplinit funcția de casier la S.C. EURO AUTO SERVICE, a declarat că suma a fost ridicată din casierie de către inculpată, care i-a prezentat această dispoziție de plată.

Prin înregistrarea facturilor arătate la pct. 1 lit. a și b, s-a reținut că au fost înregistrate achiziții fictive în valoare de 1._ ROL, în evidența contabilă a S.C. AUTO EURO SERVICE S.A., bunurile și serviciile arătate în aceste facturi nefiind regăsite, fizic, în patrimoniul societății, dar conducând la diminuarea TVA-ului de plată cu suma de_ ROL, pentru care D.G.F.P. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal.

2. S-a reținut că S.C. AUTO EURO SERVICE S.A. a organizat, la data de 28 mai 1999, o vânzare prin licitație publică a unui autoturism marca CIELO, la prețul de 42.990.000 ROL, cumpărător fiind soțul inculpatei, S. A., care a plătit însă numai suma de 7.641.440 ROL reprezentând garanția plătită de acesta; cu ocazia controlului de audit intern, valoarea reprezentând creanța neîncasată, pe care o avea societatea față de cumpărător, a fost diminuată, din dispoziția inculpatei, la valoare de 28.248,550 ROL, debit care nu a fost achitat nici la data efectuării controlului și expertizei contabile de la 21 aprilie 2005.

3. În rechizitoriu s-a reținut și că, în perioada 2003 - 2004, S.C. AUTO EURO SERVICE S.A. a realizat activitatea de intermediere a achiziționării de autoturisme DAEWOO în zona județului M., sens în care clienții au achitat societății prețul destinat achiziționării autoturismelor comandate, însă inculpata a administrat deficitar sumele de bani încasate, fără a asigura achiziționarea autoturismelor în măsura achitării prețului de către beneficiar, ci, dimpotrivă, a achitat datorii anterioare ale societății și a plătit prețul altor achiziții, pentru alți beneficiari decât plătitorii. Astfel, s-a reținut că, de la clienții B. L., S.C. SVIN IMPEX SR.L., S.C. NISAM .., S. Ș., Pocio Dragutin, Primăria Orșova și Opariu P. M. au achitat suma totală de 1._ ROL din care s-a plătit către S.C. DAEWOO S.A. C. suma de_ ROL, iar diferența de_ ROL au fost plătiți de către I. S.A. Ștefănești, deoarece, în patrimoniul S.C. AUTO EURO SERVICE S.A. nu a mai fost găsită.

4. În perioada 2001 - 2003, s-a reținut că inculpata, în calitate de administrator al societății, a reținut de la salariați contribuțiile pentru asigurări sociale dar nu le-a virat organismelor îndreptățite.

Față de această situație de fapt, prin rechizitoriu, inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de: evaziune fiscală prev de art. 11 lit. c și e din Lg. 87/1994 („înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția” și „emiterea, distribuirea, completarea ori acceptarea cu știință de documente fiscale fictive”) pentru faptele descrise la pct. 1 lit. a și b și pct. 4; delapidare prev de art. 215¹ alin. 1 cp („însușirea de către un funcționar, în interesul său, de bani pe care îi gestionează sau administrează”), pentru faptele descrise la pct. 1 lit. c, d și e; abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev de art. 246 cod penal („fapta funcționarului care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane” cu raportare la art. 258 cod penal) pentru faptele descrise la pct. 2 și 3; infracțiunea prev de art. 280 din Lg. 53/2003 („nedepunerea de către angajator, în termen de 15 zile, a sumelor încasate de la salariați cu titlu de contribuție datorată către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul de asigurări pentru șomaj sau către bugetul asigurărilor sociale de sănătate”) pentru fapta descrisă la pct. 4; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 25 rap la art. 290 cod penal („instigare la falsificarea de înscrisuri sub semnătură privată”) pentru faptele de a fi determinat pe martorele Denuș E., D. M., M. G. și A. M. să completeze facturi și chitanțe fictive; uz de fals prev de art. 291 cod penal, pentru faptele de folosire a facturi și chitanțelor fictive în justificarea sumelor de bani ridicate din casieria societății.

În aceste condiții, se constată că, în cauză, nu este incidentă excepția neregularității actului de sesizare a instanței, astfel cum este prevăzută de art. 332 cod procedură penală coroborat cu art. 300 alin. 2 cod procedură penală și art. 264 alin. 3 cod procedură penală, întrucât rechizitoriul din speță cuprinde toate mențiunile cerute de lege (art. 263 alin. 1 și 2 cod procedură penală) referitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată. De asemenea, se constată că inculpata a fost audiată nemijlocit de către procuror, a formulat cereri în apărare (inclusiv prin contestarea semnăturilor de pe unele din înscrisurile suspectate a fi falsificate), i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, iar cu această ocazie a declarat că nu recunoaște comiterea infracțiunilor și că nu solicită administrarea altor probe în apărare.

În consecință, în cauză, inculpatei i-a fost respectat dreptul la apărare, astfel cum este reglementat de art. 6 cod procedură penală coroborat cu dispozițiile art. 237 alin. 2 cod procedură penală, prevederi care au fost aplicate cu ocazia ascultării inculpatei de către procuror, după punerea în mișcare a acțiunii penale.

În raport de aceste considerente, critica de nelegalitate susținută de recurenta - inculpată prin prisma motivului de casare prev de art. 385⁹ pct. 2 cod procedură penală, este nefondată și va fi respinsă.

II. Critica referitoare la omisiunea instanței de apel de a administra o probă legal încuviințată, examinată prin prisma motivului de casare prev de art. 385⁹ pct. 10 cod procedură penală.

Din analizarea actelor și lucrărilor cauzei, se constată că prezenta speță a cunoscut un parcurs procesual îndelungat, după cum urmează:

a) în primul ciclu procesual, cauza a fost soluționată în primă instanță prin sentința penală nr. 368/28 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin care s-a dispus în parte a inculpatei pentru infracțiunile prev de art. 246 cod penal, în temeiul art. 10 lit. b cod procedură penală și art. 280 din Lg. 53/2003 în temeiul art. 10 lit. d cod procedură penală și condamnarea pentru restul infracțiunilor la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 81 - 83 cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei; pe latură civilă, au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile S.C. I. S.A. Ștefănești și D.G.F.P. M., dispunându-se obligarea inculpatei la plata sumelor de_ ROL și, respectiv,_ ROL, hotărârea fiind atacată cu apel de către inculpată și de către partea civilă D.G.F.P. M., criticile apelantei inculpate privind achitarea sa pentru toate infracțiunile deduse judecății, iar criticile apelantei-parte civilă vizând majorarea valorii despăgubirilor acordate la 1.145.996 RON; prin decizia penală nr. 93A/20 iunie 2007, Tribunalul M. a respins apelurile, ca nefondate, hotărârea fiind atacată cu recurs de către inculpată și de către partea civilă D.G.F.P. M., recursuri care au fost admise prin decizia penală nr. 12/11 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel C., care a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la tribunal, reținând că nu s-au analizat în concret infracțiunile deduse judecății și că decizia recurată nu este motivată; primind cauza în rejudecare, Tribunalul M. a înregistrat dosarul nr. 1._, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 38/A/14 aprilie 2008, dispunându-se desființarea sentinței apelate (nr. 368/2007) cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond - Judecătoria Drobeta Turnu Severin -, prin admiterea apelurilor inculpatei și părții civile D.G.F.P., ca urmare a lipsei de procedură cu partea civilă;

b) în al doilea ciclu procesual s-a pronunțat sentința penală nr. 991/21 mai 2009 de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin care inculpata a fost achitată, în parte, pentru infracțiunile prev de: art. 246 cod penal, în temeiul art. 10 lit. d cod procedură penală și de art. 280 din Lg. 53/2003, în temeiul art. 10 lit. b cod procedură penală; s-a dispus schimbarea încadrării juridice din inf. prev de art. 11 lit. c și e din Lg. 87/1994, în inf. prev de art. 9 lit. b din Lg. 241/2005 cu aplic. art. 13 cod penal; a fost condamnată inculpata pentru restul infracțiunilor, la pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare cu aplic. art. 81 - 83 cod penal, cu reținere de circumstanțe atenuante personale, conform art. 74, 76 cod penal; a fost obligată la plata de despăgubiri în sumă de_ ROL - către S.C. I. S.A. - și, respectiv, de_ ROL - către D.G.F.P. M..

Împotriva sentinței au declarat apel parchetul, inculpata și partea civilă D.G.F.P. M., fiind pronunțată decizia penală nr. 108/A/09 iunie 2010 prin care s-a desființat sentința cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că nu a fost soluționat fondul cauzei; împotriva deciziei a declarat recurs inculpata, iar prin decizia penală nr. 1439 din 09 decembrie 2010, Curtea de Apel C. a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor, la Tribunalul M..

c) primind cauza pentru rejudecare, Tribunalul M. a înregistrat dosarul nr._/101/2010, în care, la termenul din 18 aprilie 2011, s-a discutat cererea inculpatei, de efectuare a unei expertize contabile în vederea stabilirii prejudiciului produs, cerere care a fost admisă de instanță, solicitându-se Biroului Experților Judiciari de pe lângă Tribunalul M. comunicarea unei liste cu specialiști în domeniul contabil; ulterior, prin decizia penală nr. 79/A/02 mai 2011, Tribunalul M., verificându-și competența funcțională în raport de prevederile Lg. 202/2010, a dispus declinarea competenței de soluționare a apelurilor, în favoarea Curții de Apel C..

Curtea de Apel C., prin decizia penală nr. 1569 din 07 octombrie 2011, a reținut competența tribunalului, ca instanță de apel, și constatând conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin Încheierea nr. 104 din 24 ianuarie 2012, a dispus, în regulator de competență, că Tribunalul M. este competent să soluționeze cauza, ca instanță de apel, în conformitate cu prevederile art. XXIV alin. 1 din Lg. 202/2010.

Tribunalul M., primind cauza pentru competentă soluționare, a reînregistrat dosarul nr._/101/2010 la data de 27 februarie 2012, iar la termenul din 25 aprilie 2012 a luat în discuție cererea reiterată de inculpată privitor la efectuarea unei noi expertize contabile, pentru stabilirea exactă a prejudiciului din cauză; prin încheierea stată în dosarul cauzei (filele 92, 93), cererea a fost respinsă, instanța amânând pronunțarea asupra apelurilor părților pentru termenul din 07 mai 2012, când a pronunțat decizia penală nr. 1/A/2012, recurată în prezenta cauză.

Ori, în raport de prevederile art. 377 alin. 2 cod procedură penală, instanța de apel are competența să se pronunțe asupra concludenței și utilității probelor solicitate de către părți, redactarea textului citat conținând o trimitere expresă la prevederile art. 67 cod procedură penală, întrucât apelul este o cale ordinară de atac cu efect devolutiv, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 2 cod procedură penală; totodată, judecata în apel are loc după procedura prevăzută pentru judecata de fond, astfel cum dispune art. 384 cod procedură penală, iar în aceste condiții, instanța are facultatea de a reveni la probele anterior încuviințate, astfel cum prevede art. 329 alin. 3 cod procedură penală.

În aceste condiții, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor cererilor de probe formulate de inculpată, nefiind incident cauzei motivul de casare prev de art. 385⁹pct. 10 cod procedură penală.

III. Critica referitoare la achitarea inculpatei pentru infracțiunile de delapidare, fals și uz de fals, art. 280 din Lg. 53/2003 și art. 37 din Lg. 82/1991.

Probatoriul administrat în cauză atât în faza urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești, astfel cum a fost evocat în considerente, la expunerea situației de fapt, atestă că inculpata, folosindu-se de calitatea sa de administrator în cadrul societății, având deci atribuții de administrare a patrimoniului acesteia, a ridicat în mod repetat sume de bani din casierie, pe care le-a justificat prin folosire de facturi fiscale și chitanțe fictiv întocmite, creând aparența unor plăți datorate pentru servicii de publicitate prestate de S.C. REGIONAL MEDIA S.A., respectiv de S.C. TOTAL TRANSPORT S.R.L. Sighetu Marmației și S.C. VITALIS A. SERVICE S.R.L., servicii și mărfuri care nu se regăsesc în patrimoniul S.C. AUTO EURO SERVICE S.A.

Apărările inculpatei, care a susținut că factura nr._ din 29 mai 2005 și chitanțele nr._ din 13 ianuarie 2004 și nr._ din 29 august 2003 nu puteau fi întocmite de aceasta, deoarece îi încetase calitatea de angajat al societății, nu sunt fondate, pentru următoarele considerente: în privința facturii nr._ din 29 mai 2005 se observă că, în realitate, aceasta datează din 29 mai 2003, anul 2005 fiind eronat menționat în rechizitoriu, realitatea datei rezultând din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală și care susțin învinuirea: la fila 53 în dosar, se află nota contabilă nr. 7 din luna august 2003, prin care s-a dispus înregistrarea facturii nr._ din 29 mai 2003, în valoare de_ ROL, reprezentând plată servicii publicitate la „Ediția Specială de Oltenia”; contractul de muncă al inculpatei a încetat prin Decizia nr. 7 din 28 ianuarie 2004, înscrisurile contestate fiind anterioare acestei date.

În privința chitanțelor nr._/29 august 2003 și_/13 ianuarie 2004 (astfel cum au fost analizate prin raportul de expertiză contabilă aflat la filele 54 - 63, d.u.p.), rezultă că, aparent, ele au fost emise de S.C. REGIONAL MEDIA S.A., privesc valorile de 98.000.000 ROL și respectiv 54.673.673 ROL, fiind înregistrate ca justificare avans către S.C. REGIONAL MEDIA S.A., în registrul de casă menționându-se că sumele au fost ridicate de martorul B. C., care însă nu și-a recunoscut semnăturile pe documente, iar pretinsele plăți nu s-au efectuat în contul societății furnizoare a serviciilor de publicitate.

În aceste condiții, în cauză, instanțele de fond și apel au reținut justificat că inculpata a săvârșit infracțiunea de delapidare a sumei de_ ROL, prejudiciul fiind produs părții civile S.C. G. I. S.A. Ștefănești și pentru care inculpata a fost obligată la plata de despăgubiri, în temeiul art. 998, 999 cod civil.

În privința infracțiunii de evaziune fiscală, se constată că inculpata a fost trimisă în judecată pentru inf. prev de art. 11 lit. c și e din Lg. 87/1994, în al doilea ciclu procesual dispunându-se schimbarea încadrării juridice în inf. prev de art. 9 lit. b din Lg. 241/2005 cu aplic. art. 13 cod penal, prin sentința penală nr. 991/2009, soluție modificată prin decizia penală nr. 1/A/2012, în sensul reținerii încadrării juridice dată prin rechizitoriu.

Ori, în condițiile în care activitatea infracțională s-a derulat în perioada 2002 - 2003 (facturile care atestau cheltuieli nereale pentru achiziții de bunuri și servicii care nu au intrat în patrimoniul societății, datând din 23 decembrie 2002, respectiv fiind ștornate la 31 martie 2003 în cazul facturilor emise de S.C. EUCAM ..), sub imperiul Legii 87/1994 - care a fost abrogată prin . Lg. 241/2005, publicată la 15 iulie 2005 -, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 13 cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, deoarece regimul sancționator instituit prin cele două legi, în cazul infracțiunilor prev de art. 11 lit. c și e din Lg. 87/1994 și, respectiv prev de art. 9 lit. b din Lg. 241/2005, este identic, inclusiv în ceea ce privește pedeapsa complementară.

Față de acestea, instanța de apel a reținut o încadrare juridică legală, aceea prev de art. 11 lit. c și e din Lg. 87/1994, pronunțând condamnarea inculpatei la o pedeapsă principală egală cu minimul special și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b cod penal, pe o durată de 1 an.

În ceea ce privește infracțiunile de fals, uz de fals și fals incriminat de dispozițiile speciale din legea contabilității (Lg. 82/1991), se constată că acestea au fost dovedite în cauză cu probatoriul științific și testimonial administrat (raportul de constatare tehnico-științifică grafică, declarațiile martorilor C. S. M., D. M., A. M., M. G., Denuș E., C. R. D., L. P.), față de care inculpata nu a administrat probe în apărare concludente, care să conducă la o altă situație de fapt.

IV. Critica referitoare la agravarea situației în propria cale de atac - încălcarea prevederilor art. 372 cod procedură penală -.

Recurenta inculpată a critica decizia pronunțată de Tribunalul M., arătând că deși este singura care a exercitat apel împotriva sentinței penale nr. 991/2009 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în hotărârea recurată s-a agravat pedeapsa prin stabilirea și a unei pedepse complementare și a fost înlăturată aplicarea circumstanțelor personale atenuante, prin aceasta fiind încălcate dispozițiile art. 372 cod procedură penală.

Din examinarea criticilor recurentei, raportat la exercitarea căilor de atac din prezenta cauză și la soluțiile pronunțate, se constată că sentința penală nr. 991/2009 a fost pronunțată ca urmare a reluării judecății de fond, urmare a apelurilor și recursurilor exercitate atât de inculpata, cât și de partea civilă D.G.F.P. M. împotriva sentinței penale nr. 368/2007 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, prin decizia penală nr. 12/2008 a Curții de Apel C. reținându-se că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu și-au motivat hotărârile sub aspectul stabilirii în concret a faptelor deduse judecății, a încadrării juridice și a vinovăției inculpatei.

Ori, în condițiile în care apelul părții civile devoluează cauza atât în ce privește latura penală, cât și în ce privește latura civilă - art. 362 lit. d cod procedură penală - (conform modificării intervenită prin Lg. 356/2006 art. I pct. 169), iar în cauză s-a exercitat calea de atac de către partea civilă D.G.F.P. M., privitor la infracțiunea de evaziune fiscală, care a determinat condamnarea inculpatei la pedeapsa complementară contestată în prezentul recurs, precum și la o pedeapsă principală individualizată fără reținere de circumstanțe personale atenuante, în speță nu au fost încălcate prevederile art. 372 cod procedură penală.

V. Critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor.

Corespunzător considerentelor anterior expuse, se reține că activitatea infracțională a inculpatei, care a condus la condamnarea acesteia, a produs un pericol social concret ridicat față de valoarea prejudiciul produs și modul în care a fost afectată activitatea părții civile, justificând aplicarea unei pedepse la a cărei individualizare nu pot fi reținute circumstanțe personale atenuante. Astfel, recurenta - inculpată a susținut că lipsa antecedentelor penale și buna reputație de care se bucură, în calitate de persoană cu studii superioare, impun aplicarea circumstanțelor atenuante prev de art. 74 lit. a cod penal, dar această susținere nu este fondată, deoarece, din modul de redactare a art. 72 cod penal, rezultă că împrejurările de ordin personal nu pot prevala asupra celor reale, reținute la stabilirea pericolului concret al faptei. Totodată, împrejurările pozitive evocate nu au semnificația unor împrejurări excepționale, iar conduita nesinceră a inculpatei, manifestate în tot cursul procesului penal, nu oferă garanția îndeplinirii scopului preventivo-educativ al pedepsei în situația stabilirii unei sancțiuni reduse, în condițiile art. 76 cod penal.

Pe cale de consecință, se reține că și această critică a inculpatei este nefondată.

VI. În privința recursului declarat de partea civilă D.G.F.P. M., se reține că aceasta a promovat acțiune civilă în procesul penal, solicitând acordarea de despăgubiri în valoare de 1.145.996 lei ROL, aferent atât faptelor de evaziune fiscală reținute în prezenta cauză, cât și faptelor prev de art. 280 din Lg. 53/2003 (incriminată în prezent de infracțiunea de evaziune fiscală în modalitatea stopaj la sursă prin Lg. 241/2005), pentru care, inițial, inculpata a fost achitată (prin sentințele penale nr. 368 din 28 februarie 2007 și 991 din 21 mai 2009 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin) în baza art. 11 pct. 2 lit. a cod procedură penală rap la art. 10 lit. b cod procedură penală, reținându-se că fapta a fost dezincriminată prin Lg. 241/2005, care abrogă art. 280 din Lg. 253/2003. Se reține însă că infracțiunea în discuție este în continuare sancționată de lege ca evaziune prin stopaj la sursă, însă, față de data săvârșirii (anul 2001 - 2003), a intervenit prescripția răspunderii penale, în condițiile art. 10 lit. g cod procedură penală coroborat cu art. 124 cod penal; cum însă, în cauză, inculpata a depus înscrisuri din care rezultă că societatea administrată de inculpat a beneficiat de suspendarea obligației de plată sumelor datorate asigurărilor sociale, iar partea civilă nu a produs probe concludente referitoare la perioada analizată, în mod corect instanța de apel a reținut că prejudiciul suplimentar invocat de partea civilă, nu a fost dovedit și, în aceste condiții, nu poate fi angajată răspunderea civilă a inculpatei.

Față de toate considerentele expuse, recursurile din cauză sunt nefondate și, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b cod procedură penală, vor fi respinse, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală.

În privința cererii de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de intimata - parte civilă S.C. G. I. S.A., se reține că este fondată în parte, pentru cheltuielile suportate în faza de recurs, respectiv suma de 804 lei, la plata căreia urmează să fie obligată recurenta - inculpată, conform prevederilor art. 193 alin. 6 cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata S. R. și de partea civilă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. M. împotriva deciziei penale nr. 1A din 07 mai 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._/101/2010.

Obligă recurentele să plătească, fiecare, câte 60 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenta - inculpată o obligă și la plata sumei de 804 lei, către intimata S.C. G. I. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Noiembrie 2012.

Președinte, Judecător, Judecător,

A. M. S. C. L. M. C. G.

Grefier,

F. U.

Red. jud. M.C.G.

Jud. apel: M. D. N.

F. B.

Dact. 2 ex./A.T.

← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1186/2014. Curtea de Apel CRAIOVA		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2390/2012. Curtea... →

Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 2319/2012. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 2319/2012. Curtea de Apel CRAIOVA