Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 758/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 758/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 758/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 758
Ședința publică de la 26 mai 2015
PREȘEDINTE M. C. G.- judecător
A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. P. din cadrul
D. – S. T. C.
***
Pe rol, soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul V. C. C. privind decizia penală nr. 1599 din data de 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul V. C. C., în stare de arest, asistat de avocat P. M., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu penetul condamnat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat P. M. pentru condamnatul V. C. C., având cuvântul, a solicitat admiterea contestației și să se dispună reducerea perioadei de condamnare aplicată prin 1599 din data de 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Arată că primul motiv de contestație se referă la faptul că atât prin decizia penală nr. 1599 din 17 decembrie 2014 a Curții de Apel C. cât și prin sentința penală nr. 143 din 29 noiembrie 2013 a Judecătoriei S., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani dispusă de Judecătoria Caracal prin sentința penală nr. 148 din 05 iunie 2009. Contestatorul a evidențiat această pedeapsă de 3 ani închisoare în două sentințe penale de condamnare, reieșind faptul că trebuie să execute această pedeapsă de două ori.
Cel de-al doilea motiv al contestației se referă la faptul că prin sentința penală nr. 1599 din 17 decembrie 2014 a Curții de Apel C., s-a dedus din pedeapsa aplicată doar durata arestării preventive de la 01 aprilie 2014 la data de 02 aprilie 2014, în realitate acesta fiind reținut la data de 10 martie 2014 în Slovenia, când a fost extrădat în România, fiind fixat termen la Curtea de Apel la data de 02 aprilie 2014 pentru confirmarea mandatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației la executare formulată de condamnat, ca nefondată.
Precizează că este adevărat faptul că prin sentința penală nr. 1599 din 17 decembrie 2014 a Curții de Apel C. și prin sentința penală nr. 143 din 29 noiembrie 2013 a Judecătoriei S., s-a dispus revocarea pedepsei de 3 ani, pentru că toate faptele au fost comise în termenul de încercare și astfel în mod legal în ambele dosare s-a dispus revocarea pedepsei de 3 ani, faptele fiind concurente.
Condamnatul V. C. C., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile avocatului său.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Prin cerere înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 28.01.2015, sub nr._ contestatorul V. C. C. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 1599 din data de 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ solicitând să fie înlăturată dispoziția privind revocarea suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Caracal prin sentința penală nr. 148/2009 și să se deducă din durata pedepsei arestarea preventivă de la 10.03.2014 la 02.04.2014.
În motivarea cererii a arătat că, atât prin decizia Curții de Apel C., cât și prin sentința penală nr.143 din 29.11.2013 a Judecătoriei S., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Caracal prin sentința penală nr. 148/2009 ceea ce înseamnă că trebuie să execute de două ori această pedeapsă.
A mai arătat că, prin decizia penală nr. 1599 din data de 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a dedus din pedeapsa aplicată numai durata arestării preventive de la 01.04.2014 la 02.04.2014 în condițiile în care a fost reținut în Slovenia pe data de 10.03.2014 fiind extrădat în România ulterior și având termen la Curtea de Apel C. la 02.04.2014, în procedura confirmării mandatului.
În drept au fost invocate prevederile art. 598 alin. 1 lit. c C.pr.pen.
Contestația la executare formulată de contestatorul V. C. C. este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Contestația la executare reprezintă un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 598 C.pr.pen., fiind o modalitatea de înlăturare sau modificare a pedepsei care nu permite însă analizarea sau reanalizarea aspectelor de fond deja avute în vedere de instanță la momentul soluționării cauzei sau a aspectelor care sunt legate de alte instituții de drept, cu reglementare distinctă.
Cât privește cazul de contestație la executare invocat în speță, potrivit art. 598 alin. 1 lit. c C.pr.pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, competența de judecată aparținând în acest caz, potrivit art. 598 alin. 2 C.pr.pen. „instanței care a pronunțat hotărârea care se execută.”
Cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. 1 lit. c C.pr.pen. are în vedere așadar situațiile în care se constată o lipsă de precizie a dispozitivului hotărârii sau caracterul său echivoc. Spre exemplu este justificată formularea unei contestații la executare în baza acestui temei atunci când mențiunea privind confiscarea bunurilor este generică sau s-a dispus computarea detenției preventive, fără să se indice durata de timp computată.
În cauză, prin decizia penală împotriva căreia contestatorul a formulat contestație la executare au fost admise apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - BIROUL T. O., inculpații S. M., V. C. C. și partea civilă P. M. Măruța, împotriva sentinței penale nr. 32 din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
A fost desființată în parte sentința, pe latură penală și civilă și, rejudecându-se cauza, în baza art. 386 C.pr.pen., s-a dispus, în privința contestatorului V. C. C. schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 12 alin. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și de art. 189 alin. 3 și 5 din C.pen. anterior, fiecare cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. anterior și în final cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 210 alin. 1 lit. a C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual pentru ambii inculpați și cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 1 C.pen. actual.
În baza art. 210 alin. 1 lit. a C.pen. actual, art. 41 alin. 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual, a fost condamnat inculpatul V. C. C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 65 C.pen. actual, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, a fost menținută aplicarea art. 83 C.pen. anterior privitor la revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 148 din 05.06.2009 a Judecătoriei Caracal, definitivă prin neapelare; s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 45 alin. 5 C.pen. actual coroborat cu art. 65 C.pen. actual, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.pen. actual.
În baza art. 72 C.pen. actual, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 01.04.2014 la 02.04.2014.
S-a constatat încetată măsura controlului judiciar dispusă în prezenta cauză prin încheierea din 02.04.2014.
Examinând motivele de contestație formulate de contestator prin prisma considerentelor de mai sus, se constată că solicitarea acestuia de înlăturare din dispozitivul deciziei penale nr. 1599 din data de 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. a mențiunii privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată de Judecătoria Caracal prin sentința penală nr. 148/2009 nu reprezintă un motiv de contestație la executare. Pretinsa împiedicare la executare care ar decurge din aceea că dispoziția de revocare a suspendării condiționate se regăsește și în dispozitivul sentinței penale nr. 143 din 29.11.2013 a Judecătoriei S. nu reprezintă un veritabil impediment la executare, revocarea suspendării condiționate a executării unei pedepse fiind obligatorie în toate cazurile în care sunt incidente prevederile art. 83 C.pen. anterior, aplicabile și ulterior datei de 01.02.2015 când a intrat în vigoare actualul Cod penal, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Pe cale de consecință în situația în care dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse cu închisoarea figurează în hotărâri diferite de condamnare nu este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. 1 lit. c C.pr.pen. existând însă posibilitatea formulării unei cereri întemeiată pe dispozițiile art. 585 alin. 1 C.pr.pen. care reglementează cazurile în care, pedeapsa pronunțată poate fi modificată după punerea în executare a hotărârilor sau în cursul executării pedepselor, competența de soluționare a unei astfel de cereri aparținând, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol instanței de executare a ultimei hotărâri.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat de contestator respectiv deducerea din durata pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 32 din 31 ianuarie 2014 a Tribunalului O. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1599 din data de 17 decembrie 2014 a Curții de Apel C. a perioadei cât contestatorul ar fi fost arestat în procedura de executare a mandatului european de arestare (de la 10.03.2014 la 02.04.2014) se constată că solicitarea petentului este întemeiată pe dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală „Durata pedepselor și a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.”
Examinând însă dispozitivul deciziei pronunțată de Curtea de Apel C. se constată că în cuprinsul acestuia nu există nicio o omisiune cu privire la perioada de arest preventiv ce se deduce din pedeapsă ci dimpotrivă, s-a specificat că, în baza art. 72 C.pen. actual, se deduce din pedeapsa aplicată „durata arestării preventive de la 01.04.2014 la 02.04.2014”.
În considerentele acestei decizii s-a menționat totodată că petentul contestator V. C. C. „a fost arestat în lipsă prin Încheierea nr. 93 din 23 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul O., măsură pusă în executare la data de 01.04.2014, când a fost predat în procedura mandatului european de arestare, iar la data de 02.04.2014 a fost încarcerat în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Judecătoria S. (M.E.P.Î. nr. 327/2013), astfel că, din pedeapsa aplicată în prezenta cauză se va deduce perioada arestării preventive de la 01.04.2014 la 02.04.2014 și, totodată, se va constata încetată măsura controlului judiciar dispusă în prezenta cauză prin încheierea din 02.04.2014, conform dispozițiilor art. 399 alin. 1 Cod Procedură Penală.”
Împrejurarea că prin dispozitivul deciziei în cauză nu a fost dedusă perioada cât contestatorul s-a aflat în procedura de executare a mandatului european de arestare a fost așadar determinată de faptul că, la momentul în care contestatorul a fost suspus acestei proceduri, pe numele său figura emis nu numai mandatul de arestare preventivă din dosarul în care s-a pronunțată decizia împotriva căreia a formulat contestație la executare ci și un mandat de executare a unei pedepse de patru ani închisoare, mandat în temeiul căruia petentul a și fost încarcerat pe data de 02.04.2014.
Concluzionând curtea constată că nici cel de-al doilea motiv invocat de contestator nu este întemeiat, dispozitivul deciziei este clar și nu se poate reține că ar fi afectat de vreo omisiune care să împiedice executarea, solicitarea de deducere a duratei cât s-a aflat în procedura de executare a unui mandat european de arestare putând fi formulată de contestator în cadrul unei contestații la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d C.pr.pen. - „când se invocă (…) orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei”, competența de soluționare în acest caz aparținând instanței de executare - prima instanță de judecată, potrivit art. 553 alin. 1 C.ppr.pen.
Pentru considerentele de mai sus, contestația la executare formulată de condamnatul V. C. C. privind decizia penală nr. 1599 din data de 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, va fi respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația la executare formulată de condamnatul V. C. C. privind decizia penală nr. 1599 din data de 17 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata a 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2015
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
O.A. 15.06.2015
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 746/2015. Curtea... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 800/2015.... → |
|---|
