Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 619/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 619/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 619/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 619/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
PREȘEDINTE C. C. Judecător
D. F. Judecător
A. I. Președinte Secție
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul V. F. împotriva încheierii de ședință din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, asistat de avocat B. M. – M., apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat B. M. M. solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și să se aibă în vedere atitudinea sinceră a inculpatului care a colaborat cu organele de cercetare. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat întrucât temeiurile avute în vedere la menținerea arestării preventive nu s-au schimbat. A arătat că un alt recurs a fost respins anterior.
Inculpatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, în baza art. 3002 cod de procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului V. F., fiul lui A. și A., născut la data de 31.01.1982, în orașul B., jud. O., domiciliat în ., ., jud. O., CNP -_, deținut în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., jud. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr.721/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului, V. F., fiul lui A. și A., născut la data de 31.01.1982, în orașul B., jud. O., domiciliat în ., .. 6, jud.O., de cetățenie română, studii - 8 clase, muncitor ziilier, necăsătorit, stagiu militar nesatisfacut, CNP -_, -pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 din Codul penal, și tentativă de viol, prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 și alin. 3 teza I din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
În fapt s-au reținut următoarele:
La data de 04.11.2012, orele 00:05 partea vătămată Talpoși I. a sesizat organele de poliție prin SNUAU 112, cu privire la faptul că, în noaptea de 03.11.2012, în jurul orelor 23 30, inculpatul V. F. a încercat să întrețină raporturi sexuale prin constrângere cu fiica sa minoră Talpoși C. M., în vârstă de 13 ani.
Cu ocazia audierii, la data de 04.11.2012, partea vătămată Talpoși I. a arătat că înțelege să formuleze plângere penală împotriva inculpatului V. F., atât în calitate de reprezentant legal al fiicei sale minore, partea vătămată Talpoși C. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de viol, cât și în nume propriu pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În fapt s-a reținut că, în seara zilei de 03.11.2012, în jurul orelor 1830 -1900, partea vătămată Talpoși I. s-a întâlnit la un bar de pe raza comunei Galiciuica cu inculpatul V. F., pe care îl cunoștea din vedere, știind că este muncitor zilier la o fermă de legume din această localitate.
În timp ce stăteau de vorbă, inculpatul consumând o bere, iar partea vătămată Talpoși I. o cafea, cei doi au hotărât să facă un grătar la domiciliul părții vătămate, sens în care inculpatul s-a oferit să cumpere pulpe de pui pentru grătar.
Partea vătămată Talpoși I. a invitat telefonic la grătar pe fratele său, martorul Talpoși G., și pe prietenii săi, martorii L. M. și D. I..
În curtea locuinței părții vătămate, unde a fost făcut grătarul, inculpatul V. F. a văzut-o pe minora Talpoși C. M., în vârstă de 13 ani, căreia tatăl său Talpoși I. îi ceruse să-i curețe niște usturoi.
Inculpatul împreună cu partea vătămată și cei trei martori au servit masa în curtea locuinței și au consumat vin dintr-o sticlă de 2 litri până în jurul orelor 2130, când martorii au plecat.
In tot acest timp, partea vătămată Talpoși I. i-a permis accesul inculpatului numai în curte.
În jurul orelor 22:30, a plecat de la domiciliul părții vătămate Talpoși I. și inculpatul V. F., care s-a îndreptat spre ferma unde lucra ca muncitor zilier și unde avea o cameră unde dormea.
Partea vătămată Talpoși I. a făcut curățenie în curtea locuinței, apoi, după ce a intrat în casă și a constatat că fiica sa Talpoși C. M. și fiul său Talpoși I. L., în vârstă de 8 ani, dormeau cu televizorul deschis, a plecat să-și cumpere țigări de la magazinele cu program NON STOP din comună.
Pe drum, la intersecția străzii Bujorului cu . Talpoși I. s-a întâlnit din nou cu inculpatul V. F., care a rugat-o să-i cumpere și lui țigări și să i le aducă la fermă, punându-i la dispoziție, cu această ocazie, bicicleta sa și înmânându-i suma de 50 lei.
In jurul orelor 23, în timp ce partea vătămată Talpoși I. căuta țigări la barurile din comună, inculpatul V. F. s-a întors la domiciliul acesteia și a pătruns fără drept în camera în care dormeau minorii Talpoși C. M. și Talpoși I. L..
Inculpatul s-a așezat pe pat, lângă partea vătămată minoră Talpoși C. M., care dormea la margine, și a tras de ștrampii cu care aceasta era îmbrăcată, dându-i jos până în zona genunchilor, apoi a rupt chiloții de pe aceasta, cu intenția de a întreține raporturi sexuale cu minora, și a sărutat-o pe fund.
Partea vătămată Talpoși C. M. s-a trezit speriată din somn și a început să țipe, solicitându-i, totodată, inculpatului să părăsească locuința.
Inițial inculpatul a refuzat să plece din locuință, motiv pentru care minora a încercat să-i dea un mesaj tatălui său de pe telefonul mobil, neputând să-1 contacteze telefonic deoarece nu avea credit.
Între timp, alarmat de țipetele surorii sale, s-a trezit din somn și minorul Talpoși I. L..
Cei doi minori au reușit să-1 determine pe inculpat să iese din cameră, asigurând ușa de la aceasta, însă, văzând că inculpatul refuză în continuare să plece din domiciliul lor, au asmuțit câinele pe acesta, fapt ce 1-a determinat pe inculpat să plece și din curte.
Deoarece partea vătămată Talpoși I. nu găsise țigări, întrucât majoritatea barurilor erau închise, iar cel cu program NON STOP nu mai avea țigări, s-a întors cu intenția de a merge la fermă pentru a-i înapoia banii și bicicleta inculpatului, însă, s-a întâlnit cu acesta pe drum și, după ce i-a înmânat banii și i-a predat bicicleta, și-a sunat fiica pe telefonul mobil pentru a vedea dacă totul este bine acasă.
Aflând de la minoră cele întâmplate la domiciliul său, partea vătămată Talpoși I. i-a strigat inculpatului să se oprească, însă acesta nu a dat curs solicitării de a sta pe loc și s-a îndreptat cu bicicleta spre ferma unde lucra, aspect confirmat și de martorul S. M., agent de pază în cadrul Primăriei Galiciuica, care, în jurul orelor 23:30-23:45, se afla în patrulare pe raza localității.
Văzând că inculpatul a plecat, partea vătămată Talpoși I. a sesizat prin SNUAU 112 organele de poliție care au venit la domiciliul său și, cu ocazia efectuării cercetărilor în camera în care dormiseră cei doi minori, au ridicat chiloții rupți de inculpat.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 4606/A 1/06.11.2012, eliberat de 1ML C., s-a concluzionat că minora Talpoși C. M. prezintă o dezvoltare somato-psihică corespunzătoare vârstei de 13 ani.
Prin rezoluția din 04.11.2012 a fost începută urmărirea penală față de inculpatului V. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 2 din Codul penal și art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 și alin. 3 teza I din Codul penal, iar prin rezoluția P. de pe lângă Tribunalul D., din aceeași dată, a fost confirmată, în temeiul art. 228 alin. 31 C.P.P., începerea urmăririi penale față de învinuit pentru săvârșirea infracțiunilor sus-menționate.
Prin ordonanța procurorului din data de 04.11.2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului V. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 2 din Codul penal și art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 și alin. 3 teza 1 din Codul penal.
Prin ordonanța organelor de cercetare penală, din data de 04.11.2012, s-a dispus reținerea preventivă a inculpatului V. F. pe timp de 24 ore.
Prin încheierea nr. 19, din data de 04.11.2012, Tribunalul D. a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. F. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 04.11.2012 până la data de 02.12.2012 inclusiv.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, conform art. 300 2 Cod procedură penală, instanța constată că aceasta este legală și temeinică, respectiv la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, avându-se în vedere incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Sub aspectul verificării existenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, instanța a constatat că în speță continuă să fie incidente dispoz. art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pedepsită cu o pedeapsă de peste 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru ca instanța să stabilească dacă mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, au fost avute în vedere aspecte referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului cât și caracterul rezonabil al detenției preventive.
Pericolul pentru ordinea publică presupune o rezonanță a unei fapte și trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacții care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice și respectului față de lege.
Pentru a susține că este vorba de un pericol public, care să justifice arestarea sau menținerea arestării nu este suficient doar ca acesta să fie afirmat ci trebuie să se demonstreze că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii dar, aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, adică pericolul poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, elementele ce caracterizează persoana infractorului, complexitatea cauzei, sau comportamentul perturbant ori agresiv al infractorului .
Ca atare, instanța a constatat că în speță există un interes public care impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, iar durata detenției preventive nu depășește până în prezent un termen rezonabil astfel după cum este prevăzut de art. 6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că a menținut starea de arest preventiv dispusă față de inculpatul V. F..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V. F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prezentate verbal în ședință și consemnate în practicaua prezentei decizii.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod just că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a recurentului inculpat.
Astfel, inculpatul V. F. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 din Codul penal, și tentativă de viol, prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 și alin. 3 teza I din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal, reținându-se prin rechizitoriu că în noaptea de 03.11.2012, în jurul orelor 23 30, inculpatul V. F. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate Talpoși I. și a încercat să întrețină raporturi sexuale prin constrângere cu fiica minoră a acestuia - Talpoși C. M., în vârstă de 13 ani.
Ansamblul mijloacelor de probă administrate până în prezent, astfel cum au fost menționate în încheierea recurată, constituie „indicii temeinice”, în accepțiunea prevăzută de art. 681 C.p.p., ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care este judecat. Astfel, plângerile părții vătămate, procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesul- verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă, concluziile preliminare medico-legale, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, relevă suficiente date și indicii temeinice, ce justifică concluzia primei instanțe privind întrunirea exigențelor art. 143 C.p.p..
Soluția primei instanțe este întemeiată și din perspectiva întrunirii condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) cod procedură penală, ansamblul circumstanțelor reale în care se presupune că inculpatul a comis faptele de violare de domiciliu și tentativă de viol, (prin pătrunderea fără drept în locuința părții vătămate pe timp de noapte, inculpatul încercând să întrețină raporturi sexuale prin constrângere cu o minoră de 13 ani) gravitatea acestora și consecințele lor socialmente periculoase sunt relevante pentru a se reține persistența tulburării ce ar putea fi adusă ordinii publice în cazul liberării inculpatului recurent.
Raportându-se și la principiile ce se desprind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea constată că aceste elemente obiective se mențin neschimbate și, față de dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p., ele justifică pertinent și suficient menținerea în detenție preventivă a recuenrtului și în prezent.
Intervalul de timp scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este excesiv, inculpatul fiind arestat de la data de 04.11.2012. În tot acest interval de timp, organele judiciare au efectuat și finalizat ancheta penală, a fost sesizată instanța de judecată, inculpatul recunoscând faptele și solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, neputându-se reproșa organelor judiciare trenarea anchetei penale, în consecință, nu se poate reține că intervalul de timp scurs de la data arestării ar fi nerezonabil, pentru a se justifica, din această perspectivă, punerea în libertate a inculpatului.
La acest moment procesual, circumstanțele personale ale inculpatului - vârsta tânără, comportamentul în societate, etc., nu pot fi analizate izolat de ansamblul tuturor particularităților cauzei neputând fi disociate de gravitatea faptei și de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, criterii în lumina cărora nu se justifică luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive.
Pentru aceste considerente, Curtea concluzionează că măsura arestării preventive este legitimată de motive pertinente și suficiente în cazul recurentului inculpat, fiind singura măsură proporțională cu interesul public spre a cărui protejare se tinde.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge, ca nefondate, recursul declarat de inculpatul V. Forinel, împotriva încheierii de ședință din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., va obliga pe recurentul inculpat V. Forinel la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul V. Forinel, împotriva încheierii de ședință din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 150 lei.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013.
C. C. D. F. A. I.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.C.C.
j.f.I.E.
IB
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2390/2012. Curtea... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 507/2013.... → |
|---|
