Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 2017/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2017/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-10-2012 în dosarul nr. 2017/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2017/2012
Ședința publică de la 10 Octombrie 2012
PREȘEDINTE C. I. Vicepreședinte Curte
A. I. Președinte Secție
O. D. Judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul N. I. P. A. și partea civilă D.G.F.P.O. împotriva sentinței penale nr. 701 din 1 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurentul inculpat, reprezentat fiind de avocat T. R., apărător ales, recurenta parte civilă DGFP O. și partea responsabilă civilmente . SRL S..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat T. R. în principal, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, cere achitarea inculpatului în baza 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru lipsa elementelor constitutive privind nedeclararea, declararea fictivă sau inexactă, întrucât până la vânzarea imobilului prin licitație, sediul societății a fost unul real iar, ulterior, starea sa materială nu i-a permis să achiziționeze o altă locuință pe care s-o facă cunoscută, circumstanțe în care inspectorii fiscali nu au procedat la verificări suplimentare așa cum era necesar. Subsidiar, față de datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului cere reținerea de circumstanțe personale cu consecința redozării pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și pe latură civilă consideră despăgubirile civile la care a fost obligat excesive astfel că se impune reducerea acestora potrivit rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
Reprezentantul Parchetului cere respingerea ambelor recursuri ca nefondate, arătând că faptele comise sunt corect încadrate în drept, vinovăția inculpatului este bine stabilită, de asemenea latura civilă a cauzei este corect rezolvată. Privitor la pedepse învederează că și acestea sunt bine individualizate fiind stabilite la limita minimă a prevederilor legale, fără a se impune reținerea de circumstanțe atenuante.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
P. sentința penală nr. nr. 701 din 1 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în baza art. art. 9 alin. 1 lit. b din L 241/2005, a fost condamnat inculpatul N. I. P. A. fiul lui A. si A., nascut la 06.07.1978 in mun S., jud O., domiciliat in mun. S., ., CNP_ la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de evaziune fiscala.
In baza art. 53 pct. 2 lit. a si art. 65 Cod penal rap. la art. 12 din Legea 241/2005, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art 64 alin. 1 lit. c Cod penal pe o perioada de 5 ani.
În baza art. art. 9 alin. 1 lit. f din L 241/2005, a fost condamnat inculpatul N. I. P. A. la o pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare pentru săvîrșirea infracțiunii de evaziune fiscala.
In baza art. 53 pct. 2 lit. a si art. 65 Cod penal rap. la art. 12 din Legea 241/2005, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art 64 alin. 1 lit. c Cod penal pe o perioada de 5 ani.
In baza art 33 lit a si 34 lit b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmand ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 alin 1 lit c Cod penal pe o durata de 5 ani.
În baza art.71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 alin 1 lit.a teza a II-a, lit. b si c C.p., cu referire la art. 8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86 indice 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit in conditiiie art. 86 indice 2 Cod penal.
În baza art. 86 indice 3 a1in. 1 Cod pena1, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la indeplinire de Serviciul de Probatiune de pe lîngă Tribunalul O.: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul probatiune de pe lîngă Tribunalul O.; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu. reședință sau Iocuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mjloacele lui de existență.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 c. pen.
In baza art. 71 alin. 5 c.p., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art. 14 si 346 c.pr.pen., s-a admis actiunea civila formulata de D.G.F.P. O. si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 607.265 lei reprezentand despagubiri civile.
In baza art. 7 din L 26/1990, modificata prin L 161/2003, s-a dispus ca o copie de pe hotarare să se comunica O.R.C. de pe langa Tribunalul O. in termen de 15 zile de la data ramanerii definitive a hotararii.
In baza art. 13 alin. 1 din L 241/2005, s-a dispus ca o copie de pe dispozitivul hotararii să se comunica Oficiului N. al Registrului Comertului dupa ramanerea definitiva a hotararii.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei onorariu aparator desemnat din oficiu
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe linga Judecatoria S. nr 3498/P/2009 din 12.11.2010, s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului N. I. P. A. pentru savirsirea infractiunilor prev. de art. 9 alin 1 lit b si art 9 alin 1 lit f din Legea nr 241/2005 cu aplic art 33 lit a Cod penal.
Analizând materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
DGFP O. -AFP S. a sesizat organele de poliție la data de 26.03.2009, despre faptul că administratorul . SRL, inculpatul N.-I. P. A. nu a înregistrat în evidența contabilă operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate și s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare prin nedeclararea sediului social.
De asemenea, la data de 17.07.2009 D.G.F.P. O. - Activitatea de Inspecție Fiscală a sesizat P. de pe lângă Judecătoria S. despre faptul că N.-I. P.-A., în calitate de administrator la . SRL- S., nu a depus pentru perioada verificată, declarațiile privind veniturile realizate și deconturile de TVA, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat cu suma de 26.766 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit și majorări aferente.
Din cercetările efectuate în cauză atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti a rezultat ca inculpatul s-a sustras de la plata obligatiilor fata de bugetul statului.
Astfel in urma unui control efectuat de AFP S. la . SRL, în vederea verificării operațiunilor impozabile și stabilirea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, s-a întocmit procesul verbal nr._/16.04.2008. P. actul respectiv, s-a stabilit că inculpatul datorează TVA în valoare de 13.414 lei și diferență impozit pe profit de 11.288 lei, ca urmare a operațiunilor comerciale încheiate cu . Slătioara. (f. 20-23 dup).
P. procesul verbal nr. 7434/03.03.2009, încheiat de aceeași instituție, s-a concluzionat că în urma activităților comerciale desfășurate între societatea inculpatului pe de o parte, și . S. și . P., pe de altă parte, s-a prejudiciat bugetul de stat prin neplata obligațiilor stabilite de lege cu următoarele sume: 230.556 lei reprezentând diferență TVA și 214.916 lei reprezentând diferență impozit pe profit, la care se adaugă majorări de 56.820 lei, respectiv 552.395 lei. (f. 24-37 dup)
De asemenea, prin actul de control nr. 4293/13.07.2009, întocmit de către DGFP O., (f. 309-313 dup) s-a mai stabilit că în raport de operațiunile comerciale desfășurate între societatea inculpatului și . SRL, inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu următoarele sume: 8769 lei reprezentând diferență TVA și 8782 lei - diferență impozit pe profit, la care se adaugă majorări de 4604 lei, respectiv 4611 lei.
Ca urmare a controlului efectuat, inspectorii fiscali au stabilit prin procesul verbal de constatare nr. 4293/13.07.2009 că, în perioada 11-22.12.2007, . SRL- S. a emis către . SRL- S., un nr. de 5 facturi fiscale, respectiv nr._/13.12.2007,_/14.12.2007,_/11.12.2007,_/19.12.2007,_/22.12.2007, în sumă totală de 54.895,50 lei, achitate parțial cu numerar de . SRL S., conform chitanțelor_/13.12.2007,_/14.12.2007,_/11.12.2007,_/19.12.2007,_/22.12.2007, în sumă totală de 25.000 lei, facturi fiscale neînregistrate de administratorul N.- I. P.-A. în evidența contabilă a . SRL- S..
In cursul urmaririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize contbile iar prin raportul de expertiza contabila (f. 39-41 dup) întocmit în baza proceselor verbale ale DGFP O. nr._/16.04.2008 și 7438/03.03.2009, precum și avându-se în vedere facturile emise de către . SRL către . Slătioara, . S. și . P., expertul contabil M. E. a stabilit că inculpatul a prejudiciat bugetul de stat în perioada 2007-2008, când era administratorul societății, cu suma de 470.164 lei, reprezentând TVA în valoare de 243.960 lei și impozit pe profit de 226.204 lei, la care se adaugă majorări de întârziere.
P. raportul de expertiză contabilă (f. 326-328 dup) întocmit în baza procesului verbal nr. 4293/13.07.2009 al DGFP O. și avându-se în vedere facturile emise de către . SRL în favoarea . SRL S., expertul contabil B. I. a stabilit că inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 24.692 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit, precum și majorările de întârziere.
Neînregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale în cauză a reieșit și din faptul că operatorul economic verificat nu a evidențiat în facturile fiscale lunare care se depun la organul fiscal teritorial operațiunile economice aferente acestora, respectiv impozitul pe profit și TVA încasat.
Numitul A. C., administrator la . Slătioara a declarat că în luna noiembrie 2007, inculpatul în calitate de reprezentant al . SRL, i-a livrat pe baza facturilor fiscale mai multe lingouri de aluminiu, facturi fiscale pe care numitul A. C. le-a înregistrat în evidența contabilă (f. 269 dup).
De asemenea, și numitul M. N., administrator al . (f. 291 dup si f. 121 df) a confirmat operațiunile comerciale desfășurate cu societatea inculpatului, constând în achiziționarea de lingouri de aluminiu, pentru care a emis circa 61 facturi fiscale.
Din adresa nr.15/13.01.2010 a . SRL- S., (f. 331 dup) precum și din declarația numitului Pravat I. (f. 119 df), administrator al societății menționate mai sus, a reieșit că . SRL- S., a achiziționat de la . SRL- S., mai multe lingouri de aluminiu, care au fost folosite în procesul de producție, la baza relațiilor comerciale neexistând un contract de vânzare-cumpărare.
Din adresa ORC (f. 285-287, 296-297 dup) a rezultat că inculpatul N.-I. P. A. a fost numit administrator al . SRL- S. la data de 08.02.2007 până la data de 24.10.2008, când a fost numit un nou administrator, respectiv C. F. M.. Acesta a fost identificat și audiat, ocazie cu care a declarat că în cursul lunilor noiembrie -decembrie 2008 a fost contactat de către numiții P. P. G. și N.-I. P. A. care i-au promis că vor deschide o firmă ce va avea ca obiect căutarea de forță de muncă în străinătate.
De asemenea, martorul a mai precizat faptul că s-a prezentat la ORC O., împreună cu inculpatul și mai multe persoane în luna decembrie 2008 și la indicațiile inculpatului a semnat mai multe documente al căror conținut nu 1-a citit, deoarece nu a fost lăsat de inculpat, primind în schimb, suma de 50 lei.
Martorul a mai declarat că inculpatul i-a promis că ulterior îi va mai da și alte sume de bani, lucru nerealizat, precum și faptul că în cursul lunii ianuarie 2009 a fost contactat din nou de inculpat în vederea semnării altor documente, însă a refuzat, motiv pentru care a fost amenințat cu acte de violență de către inculpatul N.-I. P. A..
Din actele depuse la ORC O. a rezultat că sediul social al . SRL a fost stabilit în S., ., se. B, ., jud. O.. Respectivul imobil a fost vândut însă la licitație la data de 29.10.2007 (f. 252 dup), evacuarea fiind realizată la data de 05.03.2008, procesele verbale întocmite de DGFP O. fiind ulterioare, la data de 16,04.2008, când societatea nu mai avea niciun sediu declarat.
In aceste condiții se constată că societatea inculpatului nu mai avea declarat la ORC un nou sediu, motiv pentru care nu au putut fi efectuate verificările financiar-fiscale de către organele de inspecție din cadrul DGFP O..
In urma verificarilor efectuate in cursul cercetarii judecatoresti la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul O. s-a stabilit ca in ceea ce priveste . s-a dispus inchiderea procedurii insolventei si radierea societatii din Registrul Comertului conform sentintei comerciale 475/26.04.2010 pronuntata de Tribunalul O. – Sectia Comerciala si de C. Administrativ in dosarul_ .
Deși a fost chemat în repetate rânduri în vederea audierii de către organele de cercetare penală, inculpatul nu s-a prezentat.
Ulterior, însă, în urma citării de către procuror s-a prezentat și în prezența apărătorului ales a declarat că a înființat . SRL în luna februarie 2007, stabilind sediul la domiciliul său din S., ., se. B, ..
Acesta a mai precizat că după vânzarea apartamentului la licitație publică, nu a stabilit un nou sediu al . SRL.
In ceea ce privește relațiile comerciale cu societățile anterior menționate, inculpatul a recunoscut că a desfășurat astfel de operațiuni, pentru care a întocmit facturi fiscale, și că evidența societății era ținută de o persoană a cărei identitate nu o cunoaște.
Aceste aspecte nu au fost reținute însă, întrucât inculpatul nu a prezentat niciun contract individual de muncă care să ateste existența angajării vreunei persoane pentru ținerea evidenței contabile, pe de o parte, iar pe de altă parte este puțin probabil ca o persoană să înmâneze toate documentele financiar-contabile unui necunoscut.
Chiar și în această situație, răspunderea inculpatului nu ar fi fost înlăturată întrucât, în calitate de administrator, avea obligația organizării activității contabile a . SRL.
In cauza in cursul cercetarii judecatoresti inculpatul a fost legal citat la adresele cunoscute si cu mandate de aducere, organele de politie nereusind identificarea acestuia.
Astfel in ceea ce il priveste pe inculpat, acesta desi legal citat nu s-a prezentat la solicitarea instantei de judecata pentru a putea fi audiat si pentru a-si formula singur apararea cu privire la savarsirea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata, fiind reprezentat de un aparator din oficiu.
In raport de probele administrate in cauza instanta a retinut in sarcina inculpatului N. I. P. A. savarsirea infractiunii prev de art 9 alin 1 lit b din Legea nr 241/2005 constand in aceea ca in calitate de administrator al . SRL S. a omis sa evidentieze in actele contabile operatiunile comerciale efectuate respectiv neinregistrarea a unui numar de 5 facturi fiscale.
Astfel, pentru a retine in sarcina inculpatului N. I. P. A. savarsirea acestei infractiuni instanta a avut in vedere faptul ca acesta nu a evidentiat in contabilitate un numar de 5 facturi fiscale cauzand bugetului de stat un prejudiciu de aprox. de 630.000 lei.
Fapta aceluiasi inculpat care in calitate de administrator al unei societati comerciale s-a sustras de la efectuarea verificarilor financiar fiscale prin declararea fictiva a sediului societatii, s-a reținut că intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art 9 alin 1 lit f din Legea 241/2005.
In cazul acestor infractiuni s-a constatat ca inculpatul indeplinea cerinta esentiala pentru a fi subiect activ al infractiunii de evaziune fiscala respectiv aceea de administrator al unei societati comerciale, elementul material al laturii obiective constituindu-l omisiunea evidentierii in actele contabile a operatiunilor comerciale efectuate in baza celor 5 facturi fiscale mentionate anterior si declararea fictiva a sediului societatii in aceasta situatie actiunea fiind savarsita in scopul sustragerii de la efectuarea verificarilor financiar fiscale.
Vinovatia inculpatului N. I. P. A. a fost dovedita prin urmatoarele mijloace de proba: sesizarea DGFP O., procese verbale de constatare, facturi fiscale, rapoarte de expertiză contabilă, alte înscrisuri, proces verbal de licitație, adrese Oficiul Registrului Comertului, declarațiile martorilor C. M., Pravat I., M. N., declarații inculpat.
La individualizarea pedepsei aplicata inculpatului instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 c.p. respectiv dispoz. partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savirsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal, circumstantele concrete in care a fost savirsita fapta.
In ceea ce priveste individualizarea modalitatii de executare a pedepsei aplicate instanta a apreciat ca scopul sanctionator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
In ceea ce priveste actiunea civila formulata de DGFP O. instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev de art 998 si urm c. civ. astfel ca in baza art 14 si 346 Cod de procedura penala a fost admisă actiunea civila formulata si a obligat inculpatul catre partea civila la plata sumei de 607.265 lei reprezentand despagubiri civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul N. I. P. A. și partea civilă D.G.F.P.O..
Partea civilă arată că nu s-a soluționat integral latura civilă, fiind necesar adăugarea majorărilor de întârziere la suma stabilită potrivit Codului de procedură fiscală și, totodată, critică sentința pentru neinstituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.
Inculpatul învederează că nu s-a sustras nicicând de la efectuarea verificărilor financiare și nici nu a declarat fictiv sediul societății, procesele verbale despre care se face vorbire fiind ulterioare evacuării din sediul societății. Arată că în aceste circumstanțe nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute atât pe latură obiectivă cât și pe latură subiectivă. Privitor la prejudiciu, consideră că acesta este dovedit doar pentru suma de 494.856 lei, astfel că solicită diminuarea despăgubirilor pe latură civilă iar în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv cu o bună conduită înainte de săvârșirea faptelor, tânăr și fără antecedente penale, cere reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală .
Verificând probele administrate în cauză, se relevă justețea convingerii instanței de fond cu privire la existența faptelor și vinovăția inculpatului, reținându-se o situație de fapt exactă și concordantă cu acest probatoriu iar cu privire la pedepsele aplicate cu art. 861 cod penal, se poate aprecia că sunt just individualizate, în raport de valoarea pagubei, modul de săvârșire a infracțiunilor și persoana acestuia.
Inculpatul nu s-a prezentat la instanța de fond pentru a fi audiat și a propune probe în apărare deși a fost citatat prin mandat de aducere, pasivitatea sa fiind continuată și la instanța de recurs, în condițiile în care dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel C. la data de 1 septembrie 2011 și, la cerere, s-au acordat mai multe termene de judecată, dosarul fiind luat în pronunțare la 8 februarie 2012 și, apoi, repus pe rol, tocmai datorită amânărilor repetate a cauzei.
Probatoriul administrat demonstrează fără dubiu, că în calitate de administrator al unei societăți comerciale, nu a evidențiat în actele contabile ale societății un număr de cinci facturi fiscale și că, totodată, s-a sustras de la efectuarea verificărilor prin declararea fictivă a sediului societății, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni, atât pe latură obiectivă cât și pe latură subiectivă.
Susținerile sale în sensul că evidența societății era ținută de o persoană a cărei identitate nu o cunoaște, sunt greu de acceptat în condițiile în care nu a prezentat la cercetări vreun contract de muncă întocmit în acest sens sau alte forme de asociere, fiind puțin probabil să se înmâneze documentele financiare ale firmei, în ansamblul lor, unui necunoscut care putea să-l prejudicieze grav în interesele sale.
Privitor la despăgubirile acordate, de 607.265 lei către DGFP O., acestea reprezintă o justă și integrală reparație, în concordanță cu dispozițiile art. 14 din Codul de procedură penală și art. 998 Cod civil, fără a se impune nici majorarea acestora, cu includerea majorărilor de întârziere așa cum a solicitat partea civilă, nici diminuarea lor, așa cum a cerut inculpatul.
Potrivit practicii în materie, sumele de bani acordate cu acest titlu, pe de o parte trebuie să aibă efecte compensatorii, așa cum demonstrează rapoartele de inspecție fiscală nr._ din 16 aprilie 2008, nr. 7438 din 3 martie 2009 și nr. 4293 din 13 iulie 2009 dar și rapoartele de expertiză efectuate în cauză iar pe de altă parte nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor, nici venituri nejustificate pentru cei care le-au suferit.
Întrucât în cursul urmăririi penale și nici la instanța de fond nu s-au luat măsuri asiguratorii, fără a se face verificări dacă inculpatul posedă bunuri care ar putea fi sechestrate și în caz afirmativ, să se dispună instituirea unui sechestru prin care să se garanteze repararea pagubei, urmează a se aprecia că cererea formulată în recurs, de instituirea acestei măsuri asiguratorii este neîntemeiată și se va respinge ca atare.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală ;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpatul N. I. P. A. și partea civilă D.G.F.P.O. împotriva sentinței penale nr. 701 din 1 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu ce se va suporta din fondurile avansate de MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 octombrie 0212.
C. I. A. I. O. D.
Grefier,
S. C.
Red.jud.CI
j.f.R.I.P.
IB
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 2299/2012. Curtea... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 2148/2012. Curtea... → |
|---|
