Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 306/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-10-2012 în dosarul nr. 306/2012
Dosar nr._ - Lg. 87/1994; Lg. 241/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 306
Ședința publică de la 17 Octombrie 2012
PREȘEDINTE D. F. - Judecător
Judecător G. C.
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
.......................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de amânare a pronunțării de la datele de 09 octombrie, respectiv 15 octombrie 2012, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile declarate de inculpatul S. V. și partea civilă S. R. - prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ, împotriva sentinței penale nr. 154 de la 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor în ședința publică de la 09 octombrie 2012.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
P. sentința penală nr. 154 de la 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._, în baza art.9 alin.1 lit.b, și c, alin.2 din Lg.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S. V. (fiul lui C. și V., născut la data de 30.08.1965 în C., jud. D., domiciliat în C., ., apt. 10, jud. D., fără forme legale în C., ., apt. 19, jud. D., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP C., CNP -_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, c C.pen, ca pedeapsă complementară; în baza art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II-a, lit. b,c C.pen.; în baza art. 88 C.pen, 350 C.pr.pen.; s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 25.05.2011, la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.
În baza art.14 alin.3 lit.b și 346 C.pr.pen. combinat cu art.998 C.civ și 1000 alin.3 C.civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de A.N.A.F. București prin D.G.F.P. D. și a fost obligat inculpatul S. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente . C. la plata sumei de 1.830.120 lei (reprezentând impozit pe profit în sumă de 607.159 lei și T.V.A. de plată în sumă de 1.222.966 lei), precum și la dobânzi legale și penalități de întârziere aferente, calculate conform codului fiscal până la data achitării integrale a debitului.
În baza art.11 din Lg.241/2005 și art.163 alin.2 C.pen., s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii asupra patrimoniului inculpatului și al părții responsabile civilmente . – C., până la concurența sumei de 1.830.120 lei, precum și a sumei reprezentând dobânzi legale și penalități de întârziere aferente, calculate conform Codului fiscal până la data achitării integrale a debitului; în baza art.12 din Lg.241/2005, s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.
În baza art.7 din Lg.nr.26/1990, s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Registrului Comerțului, pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art.191 alin.3 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . C., la plata sumei de 3200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. nr.4050/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului S. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. (b) și (c), alin. 2 din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., constând în fapt în aceea că ., al cărui administrator este inculpatul S. V., a declarat în anul 2007 ca furnizori de bunuri și servicii în semestrele I și II 2007, mai multe societăți printre care: . L1VM1O . COST M. SRL, . și ., însă din cercetările ulterioare a rezultat că aceste societăți erau fie aflate în faliment, radiate, fie erau inactive și declaraseră carnetele de facturi pierdute în ziarul Gazeta de Sud.
De asemenea, în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2009, . a efectuat livrări de mărfuri și a prestat servicii către diferite societăți comerciale, operațiuni comerciale stabilite ca fiind derulate, fără însă a fi evidențiate în actele contabile ale societății și în alte documente legale cum ar fi declarațiile 100, 101, 300 și 394.
Probatoriul administrat sub acest aspect a relevat faptul că, . a efectuat livrări de mărfuri în semestrele I și II ale anului 2008 către ., . SRL, și ., fără a evidenția în vreun fel aceste operațiuni comerciale producătoare de venit conform facturilor emise și încasate de ..
De asemenea, ., în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2009, a efectuat livrări de mărfuri și a prestat servicii conform contractelor încheiate către mai multe societăți comerciale, fără a declara integral operațiunile comerciale derulate. Astfel, . a încasat sume importante reprezentând contravaloarea prestațiilor efectuate fără a fi evidențiate în totalitate în contabilitate și celelalte documente legale, de la următoarele societăți: ., SC ECHOL TROUST SA, ., SC PWP TRANS SRL și ..
Valoarea totală a prejudiciului cauzat bugetului de stat, de inculpatul S. V., așa cum rezultă din expertiza contabilă, este în cuantum de 1.830.120 lei și este format din: impozit pe profit -607.159 lei și TVA - 1.222.966 lei .
Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, faptele inculpatului S. V. (care, în calitate de administrator la ., în perioada 01.01._09 cu intenție, s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin: - evidențierea în actele contabile ale societății și în alte documente legale (facturi) a achizițiilor de mărfuri de la diferite societăți comerciale, ce reprezintă cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale; - omisiunea evidențierii în actele contabile și în alte documente legale (declarațiile 100, 101, 300 și 394), a livrărilor de mărfuri și a prestării de servicii către diferire societăți comerciale), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscale prev. de art. 9 alin. 1 lit. (b) și (c), alin. 2 din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., pentru care a fost condamnat, iar la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 C.pen, respectiv: gradul de pericol social al faptelor, limitele mari de pedeapsă prevăzute de textul sancționator (de la 4 la 10 ani), perioada mare în care s-a desfășurat activitatea infracțională, urmările activității infracționale concretizate în valoarea foarte mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal în sensul că deși a recunoscut inițial întreaga activitate infracțională, ulterior a revenit asupra declarației, susținând că a înregistrat în contabilitatea firmei maxim 50 facturi fictive și nu 200 de facturi cât procurase, este cunoscut în societate ca o persoană serioasă și liniștită.
Față de aceste criterii, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în limita minimă prevăzută de textul sancționator, de 4 ani, alături de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a, lit. b, c C.pen, ca pedeapsă complementară; în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului S. V., s-a apreciat că față de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestuia, modalitatea de comitere a acestora și perseverența infracțională a inculpatului, scopul pedepsei - reglementat de art 52 C.pen - poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție.
Faptele săvârșite de inculpat generează o nedemnitate cu privire la exercițiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale și, ca urmare, instanța de fond a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev de art 64 lit a teza a II-a, b, c C.pen pe o perioadă de 2 ani.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.123.845 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data săvârșirii faptei (01.01.2007) până la data achitării integrale a sumei datorate și potrivit concluziilor din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, valoarea totală a prejudiciului cauzat bugetului de stat de către inculpatul S. V., este în cuantum de 1.830.120 lei și este format din: impozit pe profit -607.159 lei și TVA - 1.222.966 lei, sumă la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., precum și la dobânzile legale și penalități de întârziere aferente, calculate conform codului fiscal, până la data achitării integrale a debitului. S-a menționat că aceste sume au caracter accesoriu fata de creanța principala și se cuvin părții civile, în temeiul principiului reparării integrale a pagubei, atât a celei efectiv produse cât și a beneficiului nerealizat (art. 14 C.p.p).
Având în vedere obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii prin art. 11 din legea 241/2005 și luând în considerare că dispozițiile art. 163 C.p.p și urm. nu instituie o condiție prealabilă privind identificarea bunurilor sau a sumelor de bani asupra cărora să se instituie măsurile asigurătorii, rezultând că aceste măsuri procesuale se pot institui fără o astfel de condiție prealabilă. Numai după instituirea măsurilor asigurătorii, pe baza încheierii sau hotărârii instanței de judecată, se va proceda la punerea în executare prin identificarea bunurilor sau a sumelor de bani aflate în patrimoniul inculpatului sau a părții responsabile civilmente. Conform art. 164 alin. 2 C.p.p., încheierea sau hotărârea instanței de judecată prin care s-a dispus luarea măsurii asiguratorii, se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc sau prin organele proprii de executare, în cazul în care parte civilă este una dintre unitățile prev. de art. 145 C.p.
A considera pentru instituirea măsurilor asigurătorii că este obligatorie prealabila identificare a bunurilor presupune a adăuga la lege, deoarece nici un act normativ nu instituie o asemenea condiție, iar extinderea aplicării legii este inadmisibilă în cadrul procesului penal, deoarece normele de drept procesual penal sunt de strictă interpretare și aplicare. Extinderea aplicării normelor de drept procesual penal este interzis a fi realizată pe calea interpretării, întrucât se opune principiul legalității, prev de art. 2 C.p.p .
Măsurile asiguratorii au în primul rând un scop preventiv și produc efecte nu numai prezente, ci și în viitor. În acest sens, chiar dacă la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare inculpatul sau partea responsabilă civilmente nu au nici un bun propriu mobil sau imobil, urmare a instituirii sechestrului asigurator, creditorul are posibilitatea oricând în viitor de a pune în aplicare această măsură odată cu identificarea unor bunuri în patrimoniul acestora. Respingerea cererii de instituirea masurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului și părții responsabil civilmente, nu are suport legal și este în contradicție cu finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea acestei dispoziții legale și chiar cu finalitatea condamnării inculpatului pentru evaziune fiscală – aceasta presupunând, pe lângă aplicarea unei pedepse, și recuperarea pagubei cauzate statului.
Se oferă astfel posibilitatea legală creditorului de a efectua demersuri în vederea identificării prezente sau viitoare a unor bunuri mobile sau imobile în patrimoniul inculpatului sau părții responsabile civilmente și, ulterior, după identificarea acestor bunuri și efectuarea demersurilor legale prev. de art. 164 și 165 C.p.p, valorificarea lor conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 11 din legea 241/2005 și art. 163 alin. 2 C.p.p., instanța de fond a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpatului și al părții responsabile civilmente . – C., până la concurența sumei de 1.830.120 lei, precum și a sumei reprezentând dobânzi legale și penalități de întârziere aferente, calculate conform Codului fiscal până la data achitării integrale a debitului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât inculpatul S. V. (care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și reindividualizarea pedepsei prin reducerea ei și schimbarea modalității de executare, ca urmare a admiterii cererii sale de judecare a cauzei potrivit dispozițiilor art. 3201 cod procedură penală, fiindcă a recunoscut atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond comiterea faptelor, dar a contestat doar valoarea prejudiciului; se cere suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 81 cod penal, fiindcă nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat pe parcursul desfășurării procesului penal, a plătit expertiza dispusă în cauză și are o bună caracterizare socială), cât și partea civilă S. R. - prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ, (care a solicitat desființarea sentinței de fond și admiterea cererii de constituire ca parte civilă, astfel cum a fost formulată, precum și a cererii de instituire a sechestrului asupra bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente).
Apelul inculpatului este nefondat, iar apelul promovat de partea civilă S. R. - prin Agenția Națională de A. Fiscală se apreciază a fi fondat, urmând a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul declarat de inculpat, Curtea reține că acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 3201 cod procedură penală, deoarece recunoașterea sa este parțială, contrar dispozițiilor art. 3201 alin. 2 cod procedură penală, fiindcă inculpatul susține că actele materiale infracționale pentru care a fost acuzat și care s-ar fi desfășurat în perioada februarie 2009 - septembrie 2009, nu au fost comise de el, deși perioada incriminată în rechizitoriu este cuprinsă între 01.01._09.
Nefiind o recunoaștere totală, în mod legal instanța de fond a respins cererea inculpatului făcută ulterior începerii cercetării judecătorești și interogării sale și a continuat judecata potrivit procedurii de drept comun, potrivit art. 3201 alin. 8 cod procedură penală.
Nici critica greșitei individualizări a pedepsei nu este fondată, fiindcă instanța de fond a făcut o temeinică și legală proporționalizare a pedepsei aplicate, potrivit criteriilor prev de art. 72 cod penal și art. 181 alin. 2 cod penal, ținând seama nu numai de datele și împrejurările favorabile inculpatului - recunoaștere parțială și cooperare - dar și în raport de valoarea mare a prejudiciului, de faptul contestării unora dintre actele materiale de care inculpatul este acuzat, inclusiv de lipsa de disponibilitate pentru recunoașterea parțială ori totală a prejudiciului recunoscut.
În condițiile în care inculpatul i s-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special, o reducere suplimentară - cu atât mai mult cu cât împrejurările invocate nu reprezintă circumstanțe atenuante - ar fi contrară scopului pedepsei, prev de art. 52 cod penal.
Apelul părții civile este fondat, deoarece în mod nelegal instanța de fond a dispus ca valoarea dobânzilor legale și a penalităților să se facă conform codului fiscal, fără să arate care sunt aceste dispoziții, în loc să aplice dispozițiile codului de procedură fiscală și nu s-a pronunțat nici cu privire la data de la care ar putea fi percepute.
Curtea constată că inculpatul trebuia obligat la plata penalităților și dobânzilor specifice obligațiilor fiscale neachitate, potrivit art. 119 alin.1, art. 120 alin. 1 - 7 și art. 1201 alin. 1, 2 și 3 din OUG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele prev de Legea nr. 162/2012, până la data achitării integrale a obligațiilor de plată.
Toate aceste dispoziții legale stipulează în sarcina organelor fiscale obligația stabilirii modalității de calcul și data de la care curg dobânzile și penalitățile ca urmare a neexercitării acestei obligații în cadrul procedurii executării.
Nu este fondată nici critica ce vizează cuantumul despăgubirilor deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru crearea unui prejudiciu total de 1.830.120 de lei compus din impozit pe profit și TVA, prejudiciu produs în perioada 01.01.2007 – 31.12.2009 – obiecțiile la raportul de expertiză ale D.F.P. D. fiind înlăturate prin ordonanța din data de 10.06.2011 – fiindcă pentru impozitul pe profit contestat de partea civilă s-au găsit și luat în calcul documente justificative constând în mărfuri achiziționate și înregistrate în contabilitate, declarația nr. 394 și 300, notele de constatare ale Administrației Financiare și ale Gărzii Financiare cât și procesele verbale încheiate de aceste instituții de control pe perioada incriminată, documente care atestă realitatea unora dintre actele de comerț impozabile.
Nu poate fi reținută ca fondată nici critica care vizează neluarea măsurilor asiguratorii deoarece instanța de fond a dispus prin sentința apelată, în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 163 alin. 2 cod penal, instituirea măsurilor asiguratorii asupra patrimoniului atât a inculpatului cât și al părții responsabile civilmente.
Cu motivarea reținută, în baza art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul inculpatului, iar în baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a cod procedură penală, se va admite apelul părții civile, se va desființa sentinței instanței de fond, pe latură civilă și se va proceda la modificarea acestei hotărâri, potrivit celor motivate.
Văzând și dispozițiile art. 88 alin. 1 cod penal și ale art. 350 alin. 1 cod procedură penală și constatându-se că temeiurile care au dus la privarea de libertate a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, se va menține arestarea preventivă și se va deduce prevenția de la 06.04.2012 în continuare, la zi.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului S. V., declarat împotriva sentinței penale nr. 154 de la 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ .
Admite apelul Statului R. - reprezentat prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ, declarat împotriva sentinței penale nr. 154 de la 05 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ .
Desființează sentința, pe latura civilă.
Înlătură dispozițiile privind calculul dobânzilor și penalităților potrivit Codului Fiscal.
Obligă inculpatul S. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SV VLADIA I. SRL C., la plata sumei de 1.830.120 lei, reprezentând: 607.159 lei impozit pe profit și 1.222.966 lei TVA, precum și la dobânzi și penalități calculate conform art. 119 alin. 1, art. 120 alin. 1-7 și art. 120 ind. 1 alin. 1,2 și 3 din OUG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de Legea nr. 162/2012, până la data achitării integrale a obligațiilor de plată.
Deduce prevenția inculpatului de la 06.04.2012, în continuare, la zi.
Menține măsura arestului preventiv față de inculpatul S. V..
Obligă apelantul inculpat S. V. la 480 lei cheltuieli judiciare statului, din care, 200 lei onorariu apărător oficiu către Baroul D., ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, prin Curtea de Apel C..
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2012.
Președinte, Judecător,
D. F. G. C.
Grefier,
M. I.
Red. jud. D. F.
Jud. fond: V. S.-D.
Dact. 3 ex./A.T. - 09.11.2012
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
