Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2113/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2113/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-10-2012 în dosarul nr. 2113/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2113
Ședința publică de la 19 Octombrie 2012
PREȘEDINTE C. Ș. Judecător
T. M. Judecător
G. V. Judecător
Grefier L. B.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul J. P. C. împotriva sentinței penale nr. 130 din 18 mai 2012, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat P. M., din oficiu și partea responsabilă civilmente P. M., lipsind partea civilă Z. M., autoritatea tutelară C. L. M. și intimat S. de probațiune de pe lângă T. G..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație inculpatului, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat P. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate pentru nelegalitate întrucât în mod greșit s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 83 c.p., în condițiile în care dispozitivul hotărârii trebuia comunicat la sediul Consiliului Județean M., pentru că inculpatul minor a lipsit de la dezbateri și de la pronunțarea hotărârii. S-a arătat că în aceste condiții faptele sunt concurente fiind incidente dispozițiile art. 85 c.p., solicitându-se aplicare dispozițiilor art. 81 c.p..
Reprezentantul parchetului a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat arătând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, aplicarea dispozițiilor art. 83 c.p. impunându-se față de împrejurarea că după rămânerea definitivă a hotărârii prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare acesta a săvârșit în termenul de încercare infracțiunea pentru care a fost condamnat în cauză.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 130 din 18 mai 2012, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de judecare în baza disp. art. 320 ind. 1 C.p.p. formulată de inculpatul J. P. C. .
În baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,g, alin.2, lit.b C.pen. rap. la art.99 și 109 C.p. cu aplic. art. 320 ind. 1 C.p.p., a fost condamnat inculpatul J. P. C., fiul lui S. și M., născut la 27.09.1992 în mun. Slatina, jud.O., domiciliat în mun. M., Al. Nufărului nr.7 bis, . la 1 (un) an închisoare.
În baza art.83 C.pen. cu aplicarea art.110 ind.1 alin.2 C.pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.195/05.07.2010 a Judecătoriei M. și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse. S-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, de 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa 3 ani închisoare.
În baza art.71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art. 346 C.p.p., a fost admisă acțiunea civilă formulată de p.civ. Z. M. și obligat inculpatul J. P. C. la 500 lei despăgubiri civile către partea civilă.
În baza art.191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inc. J. P. C. la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Jud. M. înregistrat pe rolul Jud. M. sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate inc. J. P. C. pt. săv. infr. prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g și alin. 2 lit. b C.pen. cu aplic. art. 99 și urm. C.pen., reținându-se că în noaptea de 27/28.07.2010 inculpatul J. P. C., în timp ce se afla în barul . din Mun. M., profitând de neatenția și starea de ebrietate în care se afla p.văt. Z. M., i-a sustras acestuia o borsetă în care se aflau un telefon mobil marca „Samsung”, un telefon mobil marca „Nokia”, un portmoneu, actul de identitate, permisul de conducere, mai multe carduri bancare, precum și suma de 400 lei.
După sustragerea acestei borsete inculpatul a părăsit localul, a luat din borsetă suma de bani și cele două telefoane mobile, după care a aruncat borseta într-un tomberon cu gunoi și s-a deplasat la localul ., unde a jucat locuri electronice.
Partea vătămată a anunțat organele de poliție care s-au deplasat în barul . M. unde l-au identificat pe inculpat, acesta recunoscând că a sustras borseta respectivă după care a condus organele de poliție la tomberonul de gunoi unde a fost identificată borseta aruncată de către acesta.
Situația de fapt a fost reținută pe baza procesului verbal de identificare a inculpatului în barul ., proces verbal de conducere în teren, proces verbal de predare-primire a bunurilor sustrase, declarații martori, planșă fotografică coroborate cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate.
Legal citată, partea vătămată Z. M. nu s-a prezentat în instanță însă, în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 lei, reprezentând despăgubiri civile reprezentând contravaloarea borsetei, cartelelor S., cardurilor bancare și suma de 400 lei, bunuri care nu au fost restituite părții vătămate (fila 28 din D.U.P.).
Legal citat, inculpatul J. P. C. s-a prezentat în ședință publică în data de 16.03.2011, după începerea cercetării judecătorești și a fost audiat, recunoscând și regretând fapta comisă.
Pentru probatoriu, au fost ascultați în cauză martorii C. A., B. M. D. și I. R..
Din oficiu, instanța a solicitat fișa de cazier judiciar a inculpatului, referat de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. G. și efectuarea unei anchete sociale privind pe inculpat, având în vedere împrejurarea că la data săvârșirii infracțiunii era minor.
Prin sentința penală nr. 93 din 30.03.2011 s-a dispus în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,g, alin.2, lit.b C.pen. cu aplic. art.99 și următoarele C.p. condamnarea inc. J. P. la 1 (un) an și 6 (șase luni închisoare).
În baza art.83 C.pen. cu aplicarea art.110 ind.1 alin.2 C.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.pen. nr.195/05.07.2010 a Judecătoriei M. și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse.
S-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, de 1 an și 6 luni închisoare. Inculpatul J. P. C. urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art. 346 C.p.p. a fost admisă acțiunea civilă formulată de p.civ. Z. M. și obligat inculpatul J. P. C. la 500 lei despăgubiri civile către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, iar prin decizia penală nr. 2095/30.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul declarat de inculpat ,s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond – Judecătoria M., cu îndrumarea ca în rejudecare instanța de fond să aibă în vedere criticile formulate de inculpat și să dispună citarea în cauză a Serviciului de Probațiune de pe lângă T. G..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 03.01.2012, sub nr. dosar _ .
La termenul din data de 03.02.2012, având în vedere îndrumările instanței de recurs, s-a dispus introducerea în cauză și citarea Serviciului de Probațiune de pe lângă T. G., precum și înaintarea unei adrese către acesta, solicitând efectuarea unui referat de evaluare privind inculpatul J. P. C. .
A fost solicitată fișa de cazier a inculpatului ce a fost depusă la dosar la data de 14.02.2012.
La data de 22.02.2012 a fost depus la dosar referatul de evaluare întocmit de Serviciului de Probațiune de pe lângă T. G..
În ședința publică din data de 17.02.2012 inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
A fost asigurată asistența juridică obligatorie a inculpatului prin apărător ales.
În rejudecare instanța de fond analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale instanța a reținut că, în fapt, în noaptea de 27/28.07.2010, în jurul orelor 04.30, inculpatul J. P. C., în timp ce se afla în barul . din Mun. M., profitând de neatenția părții vătămate Z. M., i-a sustras acestuia o borsetă în care se aflau un telefon mobil marca „Samsung”, un telefon mobil marca „Nokia”, un portmoneu, actul de identitate, permisul de conducere, mai multe carduri bancare, precum și suma de 400 lei.
După sustragerea acestei borsete inculpatul a părăsit localul, a luat din borsetă suma de bani și cele două telefoane mobile după care, a aruncat borseta într-un tomberon cu gunoi și s-a deplasat la localul . unde a jucat jocuri electronice împreună cu martorul B. M. D..
Partea vătămată a anunțat organele de poliție care s-au deplasat în barul . M. unde l-au identificat pe inculpat, acesta recunoscând că a sustras borseta respectivă după care a condus organele de poliție la tomberonul de gunoi unde a fost identificată borseta aruncată de către acesta.
Această stare de fapt a fost reținută pe baza depozițiilor martorilor audiați în cursul urmării penale, procese-verbale întocmite de organele de poliție, toate coroborate cu declarația inculpatului dată în fața instanței, în ședința publică din data de 17.02.2012, în care a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța a reținut astfel că, fapta reținută în rechizitoriu a fost susținută de declarațiile de recunoaștere ale inculpatului și de ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, în forma prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e, g și alin. 2 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepselor în conformitate cu disp. art. 72 din C.pen. judecătoria a avut în vedere pericolul social al faptei comise, aspectul că fapta a fost săvârșită atunci când inculpatul era minor, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 320 1 C.p.p. ce este reținut de instanța ca urmare a declarației inculpatului care recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, datele ce caracterizează persoana inculpatului dar și împrejurările anterioare și posterioare săvârșirii faptei, precum și faptul că acesta a avut o comportare sinceră atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.
Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 195 pronunțată de Judecătoria M. la data de 05.07.2010 în dosarul nr._, în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 și 109 Cod penal a fost condamnat inculpatul J. P. C. la 1 ani și 6 luni închisoare.
Prin aceeași sentință penală, în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e C.p. rap. la art. 99 și 109 C.p. a fost condamnat același inculpat la doi ani închisoare (faptă din 19.02.2009).
În baza art. 33-34 C.p. s-au constatat concurente faptele inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de doi ani închisoare.
Conform art. 71 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 litera a teza II-a și lit. b C. penal.
În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de trei ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 C.p. și în baza art. 71 alin. 5 C.p. suspendă aplicarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Astfel s-a constatat că, la data săvârșirii faptei pentru care este judecat inculpatul în cauza de față( 27/28 07.2010), J. P. C. se afla în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, stabilit prin sentința penală nr. 195/2010 acest aspect reieșind și din referatul întocmit de biroul executări penale din cadrul Judecătoriei M. ( f. 52) din care rezultă că sentința penală nr. 195/2010 a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 16.07.2010 .
Observând direct actele și lucrările dosarului penale_ judecătoria a constat că, extrasul după sentința penală nr. 195/2010, a fost comunicat inculpatului la data de 06.07.2010, fila 142 dos._ nefiind reținută susținerea inculpatului prin apărător, susținere ce privește existența incidenței disp. art. 33-34 c.pen.
În aceste condiții, în baza art.83 C.pen. cu aplicarea art.110 ind.1 alin.2 C.pen. instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.pen. nr.195/05.07.2010 a Judecătoriei M. și va dispune executarea în întregime a acestei pedepse.
Această pedeapsă a fost adăugată la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul J. P. C. să execute 3 ani închisoare.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, date în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că inculpatul J. P. C. a restituit părții vătămate Z. M. doar o parte din bunurile sustrase respectiv cele două telefoane mărcile Samsung și Nokia.
Din locul de unde fusese aruncată borseta, partea vătămată și-a recuperat actul de identitate și permisul de conducere, însă nu și suma de bani și cartelele S..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul J. P. C. criticând soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei, arătând că în mod greșit i s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 195 din 5 iulie 2010.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului de motivele invocate sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că prima instanță a reținut o stare de fapt și o încadrare juridică în concordanță cu întreg materialul probator administrat în cauză, vinovăția inculpatului J. P. C. fiind dovedită inclusiv cu recunoașterea de către acesta a vinovăției, acesta beneficiind de aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală privind procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și însușit de inculpat se reține că, în noaptea de 27/28 iulie 2010, inculpatul J. P. C. în vârstă de 17 ani, aflându-se în barul . din Mun. M., a sustras părții vătămate Z. M. o borsetă în care se aflau un telefon mobil marca „Samsung”, un telefon mobil marca „Nokia”, un portmoneu, actul de identitate, permisul de conducere, mai multe carduri bancare, precum și suma de 400 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. e,g și alin.2 lit. b cod penal, cu aplic. art. 99 și următoarele cod penal, infracțiune pentru care în mod corect a fost condamnat inculpatul.
Pedeapsa de 1 an închisoare aplicată este corect individualizată corespunzând criteriilor prevăzute de art. 72 cod penal.
În mod corect judecătoria a revocat a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 195 din 5 iulie 2010 a Judecătoriei M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 lit. e cod penal, cu art. 99 și următoarele cod penal.
Din observarea dosarului nr._ în care s-a pronunțat hotărârea nr. 195 din 5 iulie 2010, se reține că inculpatul a fost prezent la instanța, a fost audiat, lipsind însă la dezbateri. În condițiile în care inculpatul nu și-a schimbat domiciliu în mod corect dispozitivul hotărârii a fost comunicat la domiciliul inculpatului – domiciliu fiind actual și în prezent - la data de 6 iulie 2010.
Din dovada de primire și procesul verbal de predare a copiei dispozitivului se reține că acesta a fost afișat în condițiile în care nici o persoană nu a fost găsită, astfel că au fost respectate dispozițiile legale privind comunicarea hotărârii, termenul de 10 zile pentru exercitare a căii de atac începând să curgă de la data de 06 07 2010. Termenul de apel, calculat pe zile libere conform art. 186 alin. 2 c.p.p., s-a împlinit la data de 17 iulie 2010 astfel că la data de 18 iulie 2010 hotărârea nr. 195 din 5 iulie 2010 a Judecătoriei M. privind pe inculpatul J. P. C. a rămas definitivă și în termenul de suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare, respectiv la data de 27/28 iulie 2010, inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune pentru care este condamnat în prezența cauză.
În aceste condiții aplicarea disp. art. 83 cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare este temeinică și legală, pedeapsa de 2 ani închisoare urmând a fi executată în regim de detenție alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Sub aspectul pedepsei accesorii aplicate inculpatului, instanța constată că aceasta respectă principiul proporționalității, fiind în acord cu Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b c.p.p. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului aceasta urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 c.p.p..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul J. P. C. împotriva sentinței penale nr. 130 din 18 mai 2012, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 19 octombrie 2012.
C. Ș. T. M. G. V.
Grefier,
L. B.
Red.jud.TM
j.f.E.Șt.V
IB
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 2085/2012.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2101/2012. Curtea de... → |
|---|
