Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 105/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 105/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE A.

DECIZIA PENALĂ NR.105

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015

PREȘEDINTE C. Lăutarujudecător

O. Dumitrujudecător

Grefier D. L.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.

din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

c.c.c.

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpații I. D. și Sain I. și de partea civilă S. R. reprezentat prin A. – Direcția G. R. a Finanțelor P. C., împotriva sentinței penale nr.346 din 29 mai 2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat C. N., apărător ales, pentru inculpata I. D., lipsă, avocat C. A., apărător oficiu, pentru inculpatul Ș. I., lipsă, lipsind și partea civilă S. R. reprezentat prin A. – Direcția G. R. a Finanțelor P. C..

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Avocat N. C. pentru inculpata I. D., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei soluții de achitare, întrucât raportarea pe formularul special 394 s-a realizat, după cum rezultă din expertiza inițial efectuată înainte de trimiterea cauzei spre rejudecare iar suma respectivă s-a și virat, astfel că fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei nu există.

Avocat C. A. pentru inculpatul Ș. I., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei soluții de achitare întrucât nu s-a dovedit participația inculpatului la comiterea faptelor, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul cu privire al apelurile declarate, solicită respingerea acestora ca nefondate și menținerea hotărârii ata cate, ca fiind legală și temeinică. În ce privește apelul declarat de inculpata I. D. prin care solicită achitarea, acesta este nefondat. Apărarea inculpatei în sensul că nu mai avea atribuții în cadrul societății comerciale este neîntemeiată, întrucât probatoriul administrat confirmă că în fapt ținea evidența contabilă a acestei societăți, iar în ce privește înregistrarea operațiunii comerciale, factura reprezentând vânzarea autocisternei nu a fost înregistrată în evidența contabilă în termenul legal, nefiind înregistrată nici până la sfârșitul anului.. În ce privește apelul inculpatului Ș. I., apărarea acestuia este de asemenea nefondată, vinovăția fiind deplin dovedită, iar criticile referitoare la incividualizarea judiciară a pedepsei sunt neîntemeiate. Modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere este exclusă în speță, raportat la calitatea de recidivist a inculaptului.Cu privire la apelul părții civile, solicită respingerea acestuia ca nefondat, latura civilă fiind corect soluționată.

Avocat N. C. pentru inculpata I. D. solicită respingerea apelului declarat de partea civilă.

Avocat C. A. pentru inculpatul Ș. I., solicită respingerea apelului declarat de partea civilă.

CURTEA

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.346 din 29 mai 2014, Tribunalul M., în baza art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a și art. 76 alin.1 lit.d vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 n.c.p. a condamnat pe inculpata I. D., fiica lui G. și G., născută la data de 24.11.1964, în Orșova, județul M., domiciliată în Orșova, ., județul M., fără antecedente penale, posesoare a CI ., nr._, CNP_, la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.1 și 2 vechiul C.p. cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, s-a aplicat acestei inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b vechiul Cod penal.

În baza art. 81 rap. la art. 82 vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 n.c.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, pe o durată de doi ani și șase luni, care constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 vechiul Cod penal, privind revocarea suspendării, în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni.

În baza art. 71 alin.5 vechiul Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 41 alin.2 vechiul Cod penal, cu aplic.art 5 n.c.p.p. va fi condamnat inculpatul Ș. I., fiul lui I. și E., născut la data de 27.04.1961, în Orșova, județul M., cu domiciliul în Orșova, ., nr. 9, ., CNP_, la 2 ani și șase luni închisoar.

În baza art. 71 alin.1 și 2 vechiul C.p., cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit. b și c vechiul Cod penal.

În baza art. 65 vechiul Cod penal, cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 s-a aplicat acestui inculpat, pedeapsa complementară, a interzicerii pe o durată de doi ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit.b și c vechiul Cod penal, pedeapsă ce va fi executată în condițiile art. 66 vechiul Cod penal.

În baza art. 9 lit. c din legea 241/2005, cu aplicarea cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 41 alin.2 vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 n.c.p. a fost condamnat inculpatul Ș. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin.1 și 2 vechiul C.p., cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit.b și c vechiul Cod penal.

În baza art. 65 vechiul Cod penal, cu aplic. art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară, a interzicerii pe o durată de doi ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit.b și c vechiul Cod penal, pedeapsă ce va fi executată în conformitate cu dispozițiile art. 66 vechiul Cod penal.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b și 35 alin.1 vechiul cod penal, cu aplic. art.5 n.c.p. s-a dispus contopirea pedepselor astfel aplicate, în final, urmând ca inculpatul Ș. I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de doi ani și șase luni închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit.b și c vechiul Cod penal, în condițiile art. 71 alin.1 și 2 vechiul Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit.b și c vechiul Cod penal, pe o durată de doi ani, pedeapsă ce va fi executată în conformitate cu dispozițiile art. 66 vechiul Cod penal.

După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în baza art. 12 din Legea 241/2005, fiecare dintre cei doi inculpați (I. D. și Ș. I.) nu va putea fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societății comerciale, iar dacă au fost alese, vor fi decăzute din drepturi.

În baza art. 13 din Legea 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, instanța va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.

A fost obligată inculpata I. D. la plata sumei de 17.243 lei către statul român, reprezentat de Administrația Națională a Finanțelor P., prin DGFP M., sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății efective.

A fost obligat inculpatul Ș. I. la plata sumei de 242.503 lei către statul român, reprezentat de Administrația Națională a Finanțelor P., prin DGFP M., sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății efective.

Au fost obligați inculpații la câte 3.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 20.02.2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., rechizitoriul nr. 1005/P/2010 din 31.01.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei I. D., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1, lit.b din Legea nr.241/2005, și a inculpaților B. G. și Ș. I., ambii pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1, lit.b și c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 și art.33 lit.a C.P.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Prin rezoluția din 23.12.2010, orele 10⁰⁰, IPJ M. – Serviciul de Investigare a Fraudelor a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții Ș. I., B. G., Vischet I., U. G. și I. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 8 alin.1 și art.9 alin.1, lit. b și c din Legea nr. 241/2005, după caz, în formă continuată, reținându-se că, în calitate de administratori ai . ORȘOVA, în perioada 01.03.2005 – 31.12.2009, au înregistrat în documentele contabile ale societății mai multe facturi de aprovizionare cu mărfuri ce nu au la bază operațiuni comerciale reale, deducând astfel TVA și impozit pe profit în mod necuvenit și nu au înregistrat în evidența contabilă toate operațiunile comerciale derulate pe teritoriul național și intracomunitar, prejudiciind, astfel, bugetul consolidat al statului cu suma de 2.204.212 lei (filele 7-8).

S-a mai arătat că, A. – DGFP M., la data de 30.07.2010, a sesizat P. de pe lângă Tribunalul M., solicitând efectuarea de cercetări penale față de administratorii ., cu sediul în ORȘOVA, ., nr.9, ., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, fapte prev. de art. 8 alin.1 și art.9 alin.1, lit. b și c din Legea nr. 241/2005 (fila 9), totodată înaintând și procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 2605/28.07.2010, întocmit în acest sens, prin care s-a reținut că echipa de inspecție fiscală nu a putut contacta nici un reprezentant legal al societății, situație în care s-a procedat la estimarea bazei de impunere, fiind verificată societatea comercială . pentru perioada 01.03.2005 – 31.12.2009.

De asemenea, din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M., referitor la . a rezultat că, societatea a fost înregistrată la data de 03.04.2001, având ca principal obiect de activitate „vânzarea cu amănuntul a carburanților pentru autovehicule”, iar, începând cu anul 2005, a avut următorii administratori: 12.01.2005 – U. G.; 30.06.2005 – I. D.; 27.06.2006 – U. G.; 27.07.2006 – Vischet I.; 26.06.2007 – B. G.; 31.10.2008 – Ș. I. ( filele 263-269).

Din verificările efectuate de organele fiscale, a rezultat că la data de 05.09.2006 . a vândut către . SRL Timișoara o autocisternă, conform facturii . nr._, în valoare de 49.980 lei, semnată și completată de învinuita I. D., care însă nu a fost înregistrată în contabilitatea societății, dar a fost declarată de societate cumpărătoare.

Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, a rezultat că bugetul consolidat al statului în perioada 27.07._07 a fost prejudiciat de . cu suma de 17.243 lei, din care 7.980 lei reprezintă TVA de plată, 7.661 lei majorări aferente TVA și 1.602 lei majorări aferente impozitului pe profit.

Analizând materialului probator în cauză, s-a apreciat că învinuita I. D. a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, constând în omisiunea, în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Fiind audiată, învinuita I. D., a declarat că a fost administratorul . în perioada 30.06._06, dată când a cesionat părțile sociale, iar întrucât nu mai avea nici o calitate în firmă nu avea posibilitatea efectivă să înregistreze în declarația 394, vânzarea autocisternei în sumă de 49.980 lei.

Susținerile învinuitei nu se mai coroborează cu declarația învinuitului Vischef I., administrator al ., în perioada 27.07._07 care a precizat că de contabilitatea societății se ocupa numita I. D., cât și faptul că factura . nr._, în valoare de 49.980 lei, a fost completată și semnată de I. D..

Referitor la infracțiunile de evaziune fiscală, în formă continuată, fapte prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 săvârșite de învinuitul Ș. I., s-au reținut următoarele:

Învinuitul Ș. I. a fost administrator al . în perioada 31.10._09, iar în trimestrul II/2009 a achiziționat de la . Slovacia, mărfuri în valoare de 378.115 lei, pe care nu le-a declarat organelor fiscale, aspecte confirmate și de raportul nr. 2/06.01.210 al DGFP M..

Referitor la această operațiune comercială învinuitul Ș. I. a declarat inițial că nu are cunoștință întrucât nu a primit de la învinuitul B. G. nici un document al ..

În timpul cercetărilor Ș. I. a depus următoarele documente:

- invoice nr._ emis de către . Slovacia, potrivit căruia . a cumpărat cantitatea de 25 tone ulei MP 150/80;

- nota de recepție nr. 2/07.04.2009 pentru cantitatea de 25 tone ulei;

- factură . nr. 02/09.04.2009 prin care cantitatea de 25 tone ulei este vândută către . București cu suma de 64.540 lei.

Prin raportul și suplimentul de expertiză contabilă, s-a stabilit că prejudiciul total cauzat bugetului de stat de către învinuiții I. D., B. G. și Ș. I. este în cuantum de 287.289 lei, din care impozit pe profit 91.931 lei și majorări aferente de 44.742 lei și 103.599 lei TVA și 47.417 lei majorări aferente.

Întrucât în perioada supusă verificării fiscale, respectiv 01.03._09, în calitate de administratori ai . s-au succedat mai multe persoane, prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă s-a defalcat prejudiciul total produs bugetului consolidat al statului, astfel:

1. I. D. - 27.07._07 - 17.243 lei

2. B. G. - 26.06._08 - 27.543 lei

3. Ș. I. - 31.10._9 - 242.503 lei

deci în total 287.289 lei ( filele 319-322).

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că învinuita I. D. a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Deși învinuita a susținut în mod constant faptul că nu se face vinovată de săvârșirea acestei infracțiuni întrucât la data de 05.09.2006, dată când . a vândut către . Timișoara o autocisternă în valoare de 49.980 lei, nu mai era administrator al societății vânzătoare, susținerile învinuitei nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate constând în factura . VEI nr._ care este semnată și completată de învinuita, cu declarația învinuitului Vischet I. și cu adresa nr. 153/23.01.2012 a Raiffeisen Bank București.

Astfel, învinuitul Vischet I. fiind reaudiat la data de 26.01.2012 a arătat că „ tot ceea ce înseamnă document contabil, respectiv facturi, note contabile, recepții, balanțe lunare, cât și bilanțul anual, toate erau întocmite și semnate de numita I. D. care răspundea de întreagă activitate contabilă a firmei”.

Din adresa nr. 153/23.01.2012 a Raiffeisen Bank București prin care s-au înaintat în copie cererile de deschidere cont și fișa specimenelor de semnături, cu toate modificările survenite, a rezultat că la data de 22.09.2006 era împuternicită pe contul . alături de U. G. și U. C. și învinuita I. D. care se legitimează cu CI . nr._ CNP_, iar ulterior la data de 26.04.2007 învinuita apare din nou ca fiind împuternicită pe contul acestei societăți, alături și de Vischef I..

Referitor la învinuitul Ș. I., administrator al . în perioada 31.10._09, deși a susținut că nu s-a ocupat de activitatea societății și că nu a primit de la învinuitul B. G. nici un document al acesteia, în timpul cercetărilor penale a depus documentele ( invoce, note de recepție, factură) prin care a achiziționat din Slovacia cantitatea de 25 tone ulei, documente semnate de învinuit.

Totodată, prin raportul și suplimentul de expertiză contabilă s-a stabilit că învinuitul Ș. I. prin săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b, c din Legea nr. 241/2005, în formă continuată, a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 242.503 lei.

Tot prin rechizitoriu, s-a arătat că, în drept, fapta săvârșită de învinuita I. D. constând în omisiunea înregistrării în documentele contabile a veniturilor realizate, respectiv omisiunea înregistrării facturii . VEI nr._ în cuantum de 49.980 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Faptele săvârșite de învinuitul Ș. I. de a nu evidenția în documentele contabile ale societății operațiunile comerciale efectuate și a nu declara organelor fiscale aprovizionările și livrările efectuate pe teritoriul național, în formă continuată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a c.p.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin.1din Legea nr. 241/2005 pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 23.12.2010 de către IPJ M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului Ș. I. întrucât din raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză a rezultat că, în perioada 2007-2009, . Orșova nu a beneficiat de rambursări/restituiri de TVA și /sau alte compensări datorate bugetului general consolidat al statului, situație în care fapta nu există.

Astfel, în actul de sesizare s-a reținut că infracțiunile comise de inculpații I. D. și Ș. I. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângere penală DGFP M. nr._/29.07.2010 ( filele 9-10) și constituire parte civilă; proces verbal de constatare din 28.07.2010 întocmit de DGFP M. ( filele 11-21); verificări încrucișate la . Timișoara (filele 52-81), . Orșova, . SRL Pitești, . Domașnea, . G., . SRL Petnic, . SRL Pitești ( filele 83-201); raport de expertiză contabilă judiciară ( filele 303-327); copie factură fiscală . VEI nr._ ( fila 65); adresa nr._/24.09.2011 a ORC de pe lângă Tribunalul M. - filele 263-269; facturi fiscale ( copii) filele 91-103, 11-117, 153-155, 158-159, 167-168, 170-173; copii extrase de cont - filele 339-360; balanțe de verificare - filele 31-45; declarații - filele 48-51; invoice nr._ - fila 385; notă de recepție nr. 2/07.04.2009 ( fila 337); factura . nr. 2/09.04.2009 ( fila 336); declarații martori I. I., J. T., C. T., N. S. M. ( filele 203, 211, 219, 252, 261) U. G. ( filele 425-429) și Vischelet I. ( filele 416-424); declarații învinuiților I. D. și Ș. I. ( filele 432-431, 449-452).

Referitor la datele privind persoana inculpatei I. D. s-a reținut că din fișa de cazier judiciar ( fila 429) a rezultat că aceasta nu a mai fost condamnată pentru același gen de infracțiuni, însă nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată.

Prin actul de sesizare s-a mai reținut că inculpatei I. D. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la datele de 08.12.2011 și 27.01.2012.

Referitor la datele privind persoana inculpatului Ș. I. s-a reținut că acesta a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că a mai săvârșit fapte de natură penală ( fila 444).

Materialul de urmărire penală i-a fost prezentat inculpatului la datele de 05.12.2011 și 30.01.2012.

Cu privire la latura civilă s-a arătat că prin adresa nr._ din 21.12.2011 A. - Administrația Finanțelor P. Orșova, s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 2.636 919 lei pentru prejudiciul produs bugetului consolidat al statului de către învinuiți.

În instanță, în primul ciclu procesual, prin sentința penală 123/18.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M., a disjuns cauza privind pe inculpatul B. G., de cauza privind pe inculpații I. D. și Ș. I..

În baza art. 10 alin.1 din legea 241/2005, rap. la art. 10 alin.1 pct. i indice 1 și art. 11 pct.2 lit. b C.p.p., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. G., fiul lui I. și M., născut la data de 10.09.1963, în Orșova, județ M., domiciliat în Orșova, .. 4, județ M., cetățean român, studii liceale, cu antecedente penale, administrator la . Timișoara, posesor al CI ., nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatului B. G. amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.

În baza art. 10 alin.1 din legea 241/2005, rap. la art. 10 alin.1 pct. i indice 1 și art. 11 pct.2 lit. b C.p.p., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin.1 lit. c din legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatului B. G. amenda administrativă, în cuantum de 1000 lei.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârșirea de către inculpatul B. G. (în calitate de administrator al .), în formă continuată (în perioada 26.06.2007 – 31.10.2008) a infracțiunilor de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 192 alin.1 pct.2 lit. a C.p.p., a fost obligat inculpatul B. G. la plata sumei de 1236 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că acest inculpat a făcut dovada până la primul termen de judecată a achitării prejudiciului, după cum el a fost stabilit, în baza expertizei contabile, ceea ce a reprezentat, conform disp. art. 10 alin.1 din legea 241/2005, raportat la art. 10 alin.1 pct. i indice 1 și art. 11 pct.2 lit. b C.p.p., o cauză de înlocuire a răspunderii penale și de încetare a procesului penal pornit împotriva acestui inculpat.

În urma disjungerii cauzei, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M. dosarul penal nr._ .

Astfel, prin sentința penală nr. 21/04.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M. s-au dispus următoarele:

În baza art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a și art. 76 alin.1 lit.d Cod penal, a fost condamnată inculpata I. D., fiica lui G. și G., născută la data de 24.11.1964, în Orșova, județul M., domiciliată în Orșova, ., județul M., fără antecedente penale, posesoare a CI ., nr._, CNP_, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin.1 și 2 C.p., s-a aplicat acestei inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, rap. la art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, pe o durată de doi ani și șase luni, care constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării, în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ș. G., fiul lui I. și E., născut la data de 27.04.1961, în Orșova, județul M., cu domiciliul în Orșova, ., nr. 9, ., la 2 ani și șase luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin.1 și 2 C.p., s-a dispus aplicarea acestui inculpat a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit. b și c Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal, ca pedeapsă complementară, s-a interzis pe o durată de doi ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit.b și c Cod penal, pedeapsă ce va fi executată în condițiile art. 66 Cod penal.

În baza art. 9 lit. c din legea 241/2005, cu aplicarea cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ș. G., fiul lui I. și E., născut la data de 27.04.1961, în Orșova, județul M., cu domiciliul în Orșova, ., nr. 9, ., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin.1 și 2 C.p., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit.b și c Cod penal.

În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor astfel aplicate, în final, urmând ca inculpatul Ș. I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de doi ani și șase luni închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit.b și c Cod penal, în condițiile art. 71 alin.1 și 2 Cod penal.

În baza art. 35 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit.b și c Cod penal, pe o durată de doi ani, pedeapsă ce va fi executată în conformitate cu dispozițiile art. 66 Cod penal.

În baza art. 13 din Legea 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, s-a dispus comunicarea Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.

În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. a fost obligată inculpata I. D. la plata sumei de 17.243 lei către statul român, reprezentat de Administrația Națională a Finanțelor P., prin DGFP M., sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății efective.

În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. a fost obligat inculpatul Ș. I. la plata sumei de 242.503 lei către statul român, reprezentat de Administrația Națională a Finanțelor P., prin DGFP M., sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății efective.

Au fost obligați inculpații I. D. și Ș. I. la câte 2186 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin încheierea din 14 octombrie 2013, Tribunalul M., din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale nr.21/04.02.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în sensul că s-a menționat „În baza art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ș. I., fiul lui I. și E., născut la data de 27.04.1961, în Orșova, județul M., cu domiciliul în Orșova, ., nr. 9, ., la 2 ani și șase luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin.1 și 2 C.p., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit. b și c Cod penal.

În baza art. 9 lit. c din legea 241/2005, cu aplicarea cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Ș. I., fiul lui I. și E., născut la data de 27.04.1961, în Orșova, județul M., cu domiciliul în Orșova, ., nr. 9, ., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală,” în loc de „În baza art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal,

A fost condamnat inculpatul Ș. G., fiul lui I. și E., născut la data de 27.04.1961, în Orșova, județul M., cu domiciliul în Orșova, ., nr. 9, ., la 2 ani și șase luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin.1 și 2 C.p., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit. b și c Cod penal.

Prin încheierea din 15 octombrie 2013, –Tribunalul M. a dispus o nouă îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul și minuta sentinței penale nr.21/04.02.2013, „în sensul că se va menționa corect prenumele inculpatului Ș. (I. în loc de G.), la rubricile privind condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005 și respectiv de art. 9 alin.1 lit. c din legea 241/2005, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 alin.2 Cod penal”.

Împotriva sentinței penale nr. 21/04.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M. au declarat apel atât partea civilă A. prin D.G.F.P. M., cât și inculpații I. D. și Ș. I..

Prin decizia penală nr. 305/16.10.2013 a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr._, s-au admis apelurile declarate de părți, au fost desființate sentința penală și încheierile de îndreptare eroare materială și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul M..

Pentru a se pronunța astfel, C. de A. C. a reținut că în raport de contradicțiile și ambiguitățile referitoare la numele participanților în procesul penal de față și pe care instanța de fond nu le-a lămurit nici prin cele două încheieri de îndreptare eroare materială total diferite și contradictorii, pentru exercitarea unui control judiciar efectiv

În raport de aceste considerente, C. a apreciat că, se impune casarea sentinței penale nr. 21/04.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M., cu trimiterea cauzei spre rejudecare, neregularitățile menționate neputând fi acoperite sau îndreptate direct în apel.

De asemenea, instanța de control judiciar a apreciat că la soluționarea cauzei de către Tribunalul M. se vor avea în vedere și celelalte critici invocate în apel și se vor menține actele procesuale efectuate până la data de 21 ianuarie 2013, când au avut loc, dezbaterile asupra fondului cauzei.

Urmare deciziei penale nr. 305/16.10.2013 a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 370/30.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, pronunțată în dosarul nr._, prin care s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de cei doi inculpați, cauza a fost trimisă spre rejudecare și s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., după casare, dosarul sub nr._ .

Tribunalul, astfel investit cu rejudecarea cauzei, a reținut următoarele:

Cum prin decizia de casare, s-a dispus menținerea actelor actele procesuale efectuate până la data de 21 ianuarie 2013, când au avut loc, dezbaterile asupra fondului cauzei și întrucât inculpații în acest ciclu procesual și-au însușit probatoriul administrat în cauză, motiv pentru care nu au mai solicitat administrarea altor probe, ba mai mult inculpatul Ș. I., prin concluziile apărătorului său, la care a achiesat, și-a asumat vinovăția în privința săvârșirii faptelor deduse acestei judecăți, apărările sale, vizând doar modalitatea de executare a pedepsei, motivată pe considerentul că în privința condamnărilor anterioare ar fi intervenit reabilitarea, instanța ia act de această poziție procesuală a inculpaților.

În consecință, analizând probele administrate în cauză, s-au reținut următoarele:

La data de 05.09.2006, . a vândut către . SRL Timișoara o autocisternă, în baza facturii . nr._, în valoare de 49.980 lei, semnată și completată de inculpata I. D., care însă nu a fost înregistrată în contabilitatea societății, dar care a fost declarată de societate cumpărătoare. În această perioadă ., a avut ca administrator pe numitul Vischet I., însă potrivit probelor de la dosar, de administrarea efectivă a societății s-a ocupat inculpata I. D., care a recunoscut personal că a completat această factură și a și semnat-o la rubrica” furnizor”.

Elocvente în acest sens, s-a reținut că sunt depozițiile martorului Vischet I., constatările expertizelor efectuate în cauză, înscrisurile existente la filele 474-477 dosar urmărire penală, potrivit cărora inculpata I. D., a deținut în cadrul ., funcțiile de asociat unic, administrator și contabil, deci a avut atribuțiuni precise în ce privește evidența contabilă a acestei societăți, activitate ce includea și obligația de a nu omite din mențiuni toate operațiunile comerciale efectuate, încât apărările formulate de către aceasta, pe parcursul procesului, nu pot fi primite, ele fiind neîntemeiate.

Această nelegalitate, privitoare la neînregistrarea în evidențele contabile a facturii de vânzare a autocisternei, a fost depistată în urma inspecției fiscale( controlului fiscal încrucișat), care a depistat că . SRL-cumpărătorul, a înregistrat cu întârziere în documentele contabile această tranzacție, pe când vânzătorul, în speță societatea ., nu înregistrase vânzarea, ce a condus la prejudicierea bugetului de stat cu suma de 17.243 lei, prin nedeclararea TVA- ului colectat în sumă de 7.980 lei, la care se adaugă, suma de 7.661 lei, reprezentând majorări aferente TVA și suma de 1.602 lei majorări aferente impozitului pe profit.

Pentru această nelegalitate, răspunzătoare în plan penal este inculpata I. D., care și după înstrăinarea părților sociale, a continuat să aibă drept de semnătură pentru toate operațiunile ., realizate prin contul deschis la Reiffeisen Bank-Sucursala M., așa se explică faptul că pe factura fiscală era menționat numele inculpatei, ca reprezentant al societății vânzătoare.

În concluzie, s-a constatat că fapta acestei inculpate, care cu intenție nu a evidențiat în evidențele contabile ale societății operațiunea comercială efectuată, în cursul anului 2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005 cu aplic. art.5 n.c.p.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că și ulterior, în administrarea ., ce a avut în obiectul de activitate” vânzarea cu amănuntul a carburanților pentru autovehicule”, a continuat să existe nereguli, respectiv nelegalități, în ce privește încălcarea prevederilor fiscale și în perioada 21.06._08,când această societate a fost administrată de inculpatul B. G. și el trimis în judecată alături de inc. I. D. și Ș. I., perioadă în care societatea a derulat activități comerciale cu mai multe societăți din țară.

Tot în urma controlului fiscal încrucișat, a rezultat că și în această perioadă, în contabilitatea ., s-au înregistrat aprovizionări fictive cu mărfuri, iar în alte situații, nu s-au înregistrat în contabilitate, vânzările efectuate, de aceste nelegalități, fiind răspunzător inculpatul B. G., care și-a recunoscut vinovăția în ce privește comiterea acestor fapte și a și achitat prejudiciul cauzat bugetului de stat,considerente pentru care prin sentința penală 123/18.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M., în temeiul art. 10 alin.1 din legea 241/2005, rap. la art. 10 alin.1 pct. i indice 1 și art. 11 pct.2 lit. b C.p.p., a dispus față de acesta, încetarea procesului penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de: art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și respectiv art. 9 alin.1 lit. c din legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

După perioada administrată de inculpatul B., ., a fost administrată de inculpatul Ș. I., în perioada 31.10._09, când acesta a fost administratorul acestei societăți și în trimestrul II 2009, această societate a achiziționat de la . Slovacia, mărfuri în valoare de 378.115 lei, pe care nu le-a declarat organelor fiscale, aspecte confirmate și de raportul nr. 2/06.01.210 al DGFP M., tranzacție comercială confirmată prin înscrisurile existente la dosar, respectiv Invoice nr._ emisă de ALL SPEER SRO Slovacia, ce atestă că ., a cumpărat cantitatea de 25 tone ulei MP 150/80, notade recepție nr.02/07.04.2009 și factura seriaGE nr.02/09.04.2009, potrivit căreia ., a vândut această marfă către . București, cu suma de 64.540 lei.

Deși, inițial inc. Ș. I., a declarat cu nu are cunoștință de aceste operațiuni comerciale, ulterior în cursul cercetărilor, a declarat că el a ținut documentele contabile menționate mai sus, la domiciliul său, pe care de altfel le-a pus la dispoziția organelor de cercetare, recunoscând în același timp, că el a și completat și semnat factura și nota de recepție.

De asemenea, s-a reținut că pentru aceste nelegalități, comise în perioada 31.10._09, responsabil este inculpatul Ș. I., care a fost administratorul societății și aceste responsabilități, privesc înregistrarea în documentele contabile ale ., de operațiuni fictive, cât și cele referitoare la neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale derulate în țară și în spațiul intracomunitar, au cauzat bugetului de stat un prejudiciu, în valoare de 242.503 lei, din care suma de 129.330 lei, reprezentând impozitul pe profit ce include și suma de 37.399 lei majorări și suma de 113.173 TVA, din care 30.328 lei, reprezentând majorări.

Întinderea prejudiciilor cauzate de inculpați a fost dovedită și cu expertizele ce au fost efectuate în această cauză, în faza de urmărire penală și a judecății.

S-a mai reținut că tot din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că și inculpatul Ș. I., a continuat să săvârșească ca și inculpatul B., aceleași nelegalități, în administrarea societății, anume să nu evidențieze în documentele contabile ale societății ., operațiunile comerciale efectuate și să nu declare organelor fiscale aprovizionările și livrările efectuate pe teritoriul național, fapte comise în formă continuată ce atrag răspunderea sa penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de: art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 41 alin.2 vechiul Cod penal și respectiv art. 9 lit. c din legea 241/2005, cu aplicarea cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 41 alin.2 vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 n.c.p.

În privința vinovăției acestui inculpat, s-a mai reținut și faptul că acesta cu prilejul acestei rejudecări, prin concluziile puse cu prilejul dezbaterilor, și-a asumat vinovăția, formulând susțineri în apărare doar referitoare la solicitarea de a nu i se reține starea de recidivă și de a i se aplica o pedeapsă neprivativă de libertate.

La individualizarea pedepselor, s-a constatat că prevederile vechiului cod penal, reprezintă legea mai favorabilă în speță, atât în ce privește regimul sancționator prevăzut pentru concursul de infracțiuni, starea de recidivă și în ce privește conținutul și condițiile prevăzute pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, modalitate de executare la care se va opri instanța în ce privește pe inculpata I. D., deoarece prin noile coduri nu au survenit modificări în privința infracțiunilor de care se fac răspunzători cei doi inculpați.

Astfel, s-au avut în vedere criteriile de individualizare a pedepselor, pericolul social concret al faptei pe care a comis-o inculpata I. D., determinat de întinderea prejudiciului, urmând a se ține seama și de poziția sa procesuală, cât și de faptul că nu are antecedente penale.

Raportat la aceste elemente, s-a apreciat că în favoarea inculpatei pot fi reținute circumstanțe atenuate, constând în cele prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a și conform disp. art. 76 alin.1 lit.d vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 n.c.p. și s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în condițiile prevăzute de art. 81 rap. la art. 82 vechiul Cod penal, cu aplic. art.5 n.c.p. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, pe o durată de doi ani și șase luni, care constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 vechiul Cod penal, privind revocarea suspendării, în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni.

Referitor la inculpatul Ș. I., s-a reținut în primul rând și faptul că este recidivist, raportat la condamnarea anterioară de 4 ani închisoare aplicată prin sent.pen. nr.166/23.01.2013 definitivă prin neapelare, a cărei executare a început la data de 15.07.2002 și din executarea căreia s-a liberat condiționat la22.02.2005, în baza sent.pen. nr.558/17.02.2005, cu un rest de 507 zile închisoare, ceea ce înseamnă că executarea pedepsei s-a împlinit în iulie 2006.

Cum acest inculpat a comis infracțiunile deduse acestei judecăți, în perioada 31.10._09, este cert că nu s-a împlinit termenul de reabilitare, deoarece chiar și potrivit noului cod penal termenul este de 4 ani, încât la data săvârșirii infracțiunilor pentru care este judecat în această cauză inc. Ș. era recidivist, în condițiile prev. de art.37 lit.b din vechiul cod penal.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere aceste aspecte, pe lângă pericolul social concret al infracțiunilor comise, determinat de întinderea prejudiciului, de limitele de pedeapsă, dar și poziția sa procesuală, care cel puțin, spre finalul judecății, inculpatul a înțeles să-și asume vinovăția, ceea ce presupune că a regretat faptele săvârșite.

Raportat la aceste considerente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse finale de 2 ani și 6 luni închisoare, urmarea aplicării în cauză a dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni, este în măsură să asigure reeducare acestui inculpat și prevenirea săvârșirii în viitor a unor fapte similare pedeapsa complementară, urmând a i se aplica și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de doi ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a, lit.b și c vechiul Cod penal, pedeapsă ce va fi executată în condițiile art. 66 vechiul Cod penal.

În aplicarea acestei pedepse, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este condamnat pentru comiterea unor infracțiuni de evaziune fiscală și prevederile art.12 din Lg.241/2005, potrivit cărora, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, acest inculpat nu va mai putea reprezenta o societate comercială, ca fondator, administrator, director .

De asemenea, în ce-l privește, s-au aplicat în speță și prev. art. 13 din Legea 241/2005, adică, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, instanța urmează să comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.

Privitor, la latura civilă, s-a reținut că inculpați sunt obligați să răspundă și pentru recuperarea prejudiciilor cauzate bugetului de stat, prin faptele lor ilicite, respectiv inculpata I. D., pentru suma de 17.243 lei, iar inculpatul Ș. I., pentru suma de 242.503 lei, sume ce urmează a fi actualizate în raport de rata inflației începând cu data scadenței și până la momentul plății efective.

S-a reținut că aceasta este întinderea prejudiciilor cauzate de către cei doi inculpați, prin infracțiunile comise, după cum a fost stabilită prin expertizele tehnice efectuate în cauză, considerând că expertiza efectuată în faza de urmărire este cea relevantă deoarece a avut în vedere toate operațiunile comerciale derulate de ., pe când expertiza efectuată în cursul judecății, a ținut seama doar de cele derulate în anul 2009, încât nu poate fi însușită de instanță.

De altfel, între cele două expertize diferențele sunt minore, respectiv cea din faza de urmărire penală a constatat un prejudiciu de 242.503 lei, considerând că acesta este prejudiciul real, în baza considerentele ce au fost expuse, iar cea din faza judecății, de 208.457 lei, la care s-a ajuns, ca urmarea a faptului că nu s-a ținut seama de toate operațiunile comerciale .

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații I. D. și Sain I. și partea civilă S. R. reprezentat prin A. – Direcția G. R. a Finanțelor P. C..

Partea civilă a invocat critici sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, criticând hotărârea sub aspectul stabilirii întinderii prejudiciului, solicitând admiterea apelului, în sensul obligării inculpaților în solidar la plata prejudiciului stabilit prin raportul de inspecție fiscală, respectiv 2.636.919 lei.

Inculpata I. D., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei soluții de achitare. S-a susținut că fapta de evaziune fiscală nu există, întrucât nu s-a dovedit existența unei sustrageri de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat. Depunerea formularului special 394 nu era obligatorie în cursul anului 2006, acest formular fiind introdus prin Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor la data de 14 05 2007, cu obligația de depunere la organul fiscal până la data de 25 inclusiv, următore încheierii semestrului de raportare.

Inculpatul Ș. I., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei soluții de achitare. S-a susținut că în cauză nu s-a dovedit participația inculpatului la comiterea faptelor. În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere.

Apelurile sunt nefondate.

Pe baza unui material probator just administrat și apreciat, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, în sensul că, inculpata I. D., administrator al ., cu intenție nu a evidențiat în evidențele contabile ale societății operațiunea comercială privind vânzarea la data de 05 09 2006 a autocisternei „Mercedes” tip 2222, în valoare de 42 000 lei, cu TVA în cuantum de 7980 lei, conform facturii fiscale nr_/05 09 2006.

În perioada 31.10._09, societatea comercială a fost administrată de inculpatul Ș. I., fiind reținută corect activitatea acestuia constând în înregistrarea în documentele contabile ale ., de operațiuni fictive, cât și cele referitoare la neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale derulate în țară și în spațiul intracomunitar, prin care s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu, în valoare de 242.503 lei, din care suma de 129.330 lei, reprezentând impozitul pe profit ce include și suma de 37.399 lei majorări și suma de 113.173 TVA, din care 30.328 lei, reprezentând majorări, neevidențiind în documentele contabile ale societății ., operațiunile comerciale efectuate și nedeclarând organelor fiscale aprovizionările și livrările efectuate pe teritoriul național.

Criticile formualte de inculpați referitoare la reținerea vinovăției sunt neîntemeiate.

Apărarea inculaptei I. D. a privit pe de o parte faptul că la data completării facturii fiscale nr_/05 09 2006 administrator al societății era martorul Vishcet I., fac tura fiind completată la rugăminteea acestui martor (declarație inculpată fila 54 dos fond), iar pe de altă parte faptul că la data realizării tranzacție nu era obligatorie depunerea declarației fiscale 394, introdusă prin Ordinul Ministerului Finațelor abia începând cu anul 2007.

Aceste apărări nu au susținere în ansamblul probator administrat. Este adevărat că din punct de vedere formal la data realiztării tranzacției societatea avea drept administrator pe martorul Vischet I., însă inculpata era cea care administra în fapt societatea, inculpata fiind cea care se ocupa efectiv de întocmirea documentație contabile, și a continuat să aibă drept de semnătură pentru toate operaținuile bancare realizate, fiind direct răspunzătoare de întocmirea corectă a evidențelor contabile, inclusiv de a nu omite înregistrarea operațiunilor comerciale efectuate. Elocvente în acest sens sunt înscrisurile aflate la dos urm pen filele 474-477, depozițiile martorilor U. Gheorgehe și Vischet I., care se coroborează cu împrejurarea ce nu poate fi negată de inculpată constând în întocmirea facturii fiscale care face obiectul cauzei de față, și pentru care în evidențele contabile nu a înregistrat operațiunea comercială efectuată.

Celelalte critici referitoare la neobligativitatea depunerii declarației fiscale 394, sunt lipsite de relevanță juridică.

Raportul de expertiză contabilă efectuat pe parcursul judecății la instanța de fond înainte de trimiterea cauzei pentru rejudecare, în care s-a menționat la obiectivul nr 7 (fila 184 dos instanței) că . avea obligativitatea depunerii declarației 394 la data emiterii facturii, respectiv la data de 05 09 2006, întrucât obligativitatea depunerii declarației 394 a fost introdusă abia de la data de 01 01 2007, nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatei pentru infrațiunea de evaziune fiscală prev de art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005, constând în omisiunea înregistrării facturii fiscale în documentele contabile ale societății, fapt care a condus la sustragerea de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.

Este adevărat că în cauză cercetările au fost inițiate în urma unui control încrucișat, efectuat de organele de inspecție fiscală, constatându-se neconcordanțe între sumele declarate la organul fiscal prin declarația informativă cod 394 pe perioada 01 01_07 de către cei doi contribuabili, fiind declarată cumpărarea autocisternei de către cumpărător dar nu și vânzarea acesteia de către vânzătorul . acest lucru este lipsit de relevanță sub aspectul răspunderii juridice care a fost corect stabilită. Ceea ce este esențial în cauză și care a constituit motivul pentru care s-a reținut în mod just răspunderea penală a inculpatei este că aceasta a omis cu intenție să înregistreze în evidența contabilă veniturile realizate din această vânzare. În plus, la data realizării tranzacției, exista obligativitatea depunerii declarației 300, care a fost depusă de . organul fiscal, inclusiv pentru luna septembrie 2006, însă nu a fost evidențiat TVA –ul colectat conform facturii sus menționate, elocvente în acest sens fiind înscrisurile de la filele 69-71 dos urm pen și raportul de expertiză contabilă efectuat la urmărirea penală.

În ce privește pe inculpatul Ș. I., apărările acestuia în sensul că a preluat doar formal calitatea de unic asoc iat și administrator al . la fostul administrator B. I., și a semnsat documentele contabile puse la dispoziție de acesta fără a le cunoaște conținutul, nu poate fi primită, în raport de probatoriul administrat, din care rezultă că acesta a preluat toate documentele societății comerciale, elocvent în acest sens fiind procesul verbal de predare primire încheiat la data de 29 10 2008 (fila 271 dos urm pen), inculpatul având obligativitatea de la data numirii sale în calitate de administrator al societății de a organiza și conduce contabilitatea societății, fiind direct răspunzător pentru neîndeplinirea obligațiilor legale.

Celelalte critici formulate de inculpat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, sunt neîntemeiate, prima instanță realizând o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale de individualizare, raportat la gravitatea concretă a faptelor comise, urmările produse, valoarea prejudiciului și faptul că nu a fost acoperit, antecedentele penale ale inculpatului, nefiind necesară reindividualizarea pedepsei de către instanța de apel.

S-a constatat în mod just că prevederile vechiului cod penal, reprezintă legea mai favorabilă în speță, atât în ce privește regimul sancționator prevăzut pentru concursul de infracțiuni, starea de recidivă și în ce privește conținutul și condițiile prevăzute pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, modalitate de executare la care în mod just s-a orientat prima instanță în ce privește pe inculapta I. D., care se află la primul conflict cu legea penală.

Criticile formulate de inculaptul Ș. I. sub aspectul modalității de executare a pedepsei, respectiv solicitarea acestuia de aplicare a unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu poate fi primită, raportat la calitatea acestuia de recidivist în ce privește condamnarea anterioară de 4 ani închisoare aplicată prin sent.pen. nr.166/23.01.2013 definitivă prin neapelare și pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare.

Privitor, la latura civilă, aceasta a fost corect soluționată de prima instanță, întinderea prejudiciului fiind corect stabilită în raport de probatoriul administrat, relevant în acest sens fiind raportul de expertiză contabilă efectuat pe parcursul urmăriri penale, criticile formualte de partea civilă, prin care solicită să se aibă în vedere suma stabilită cu titlu de prejudiciu în cauză prin raportul de inspecție fiscală, fiind nefondate. Procesul verbal de inspecție fiscală constituie un înscris ce poate servi ca mijloc de probă – înscris provenind de la una dintre părțile interesate – dar nu are și nu poate avea o valoare probatorie superioară celorlalte probe administrate pe parcursul procesului penal.

În cauza de față, la urmărirea penală și instanța de fond s-au efectuat expertize contabile, care au stabilit diferențe minore, (242.503 lei în faza de urmărire penală și respectiv 208 457 lei în faza de judecată), explicabile prin faptul că, spre deosebire de raportul de expertiză efectuat la urmărirea penală, cel din faza de judecată a nu a ținut seama de toate operațiunile comerciale derulate de . instanță reținând corect prejudiciul în raport de expertiza din faza de urmărire penală, care a ținut cont de toate operațiunile comerciale derulate.

Solicitarea părții civile de a se avea în vedere suma stabilită cu titlu de prejudiciu prin raportul de inspecție fiscală, respectiv 2.636.919 lei, nu are suport probatoriu, sumele solicitate de partea civilă, conform raportului de inspecție fiscală neputând fi considerate ca făcând parte din prejudiciul efectiv cauzat prin săvârșirea infracțiunilor, criticile sub acest aspect fiind neîntemeiate. Nici solicitarea părții civile de obligare în solidar a celor doi inculpați la plata prejudiciului nu poate fi primită, răspunderea fiind corect stabilită în raport de participarea efectivă la activitatea infracțională, în condițiile în care cei doi inculpați au fost administartori ai societății în perioade diferite, fiecare fiind ținut să răspundă personal pentru partea din prejudiciu cauzată prin activitatea infracțională efectiv desfășurată.

Pentru considerentele expuse anterior, constatând apelurile ca fiind nefondate, urmează a fi respinse, în baza art 421 alin 1 lit b Cpp, iar în baza art 275 alin 2 Cpp, se va dispune obligarea apelanților inculpați la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul Ș. I. și la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu avocat oficiu, în total 400 lei, iar partea civilă apelantă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile declarate de inculpații I. D. și Sain I. și de partea civilă S. R. reprezentat prin A. – Direcția G. R. a Finanțelor P. C., împotriva sentinței penale nr.346 din 29 mai 2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, ca nefondate.

Obligă apelanții inculpați la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul Ș. I. și la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu avocat oficiu, în total 400 lei .

Obligă părțile civile apelante la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică de la 28 ianuarie 2015.

C. LăutaruOnița D.

Grefier,

D. L.

Red.jud.CL

j.f.I.Ț.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 52/2015....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1493/2014. Curtea... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel CRAIOVA