Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1046/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1046/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 1046/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 1046/2014

Ședința publică de la 05 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. B.

Judecător I. G.

Grefier M. N.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe langa C. de A. C.

Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul F. V. NICUȘOR, deținut în Penitenciarul C., împotriva sentintei penale nr.151 din 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-inculpat F. V. N., asistat de avocat desemnat din oficiu T. M., lipsind partea civilă S. F. G.-reprezentată de avocat desemnat din oficiu P. L., lipsind părțile civile S. de Urgenta S. si S. C. de Urgență „B. A.”Bucuresti, cat si reprezentanții legali N. A., N. V. si T. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Potrivit dispozițiilor procedurale, s-a luat declarație inculpatului F. Vioorel N., care s-a consemnat si atașat la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat si nici excepții de ridicat, C., apreciind cauza in stare de judecată, a acordat cuvântul asupra apelului de față.

Avocat T. M., pentru apelantul-inculpat F. V. N., a pus concluzii de admitere a apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate si, rejudecând, să se tină cont de circumstanțele reale si personale ale inculpatului, în sensul redozării pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată, menționând că victima, în vârstă de 2 ani si 6 luni avea multiple leziuni traumatice, infracțiunea fiind una deosebit de grava.

Avocat P. L., având cuvântul pentru partea civilă, a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, motivat de faptul că victima fost lovita cu bestialitate si nu există niciun motiv care să conducă la aplicarea unei pedepse mai mici de 10 ani. Trebuie aplicată pedeapsa maximă de 12 ani, victima fiind un copil de 2 ani si 6 luni, astfel că aceste critici de redozare a pedepsei le consideră neîntemeiate.

Apelantul-inculpat, in ultimul cuvânt, a susținut că este nevinovat, arătând că își însușește concluziile apărătorului său.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului;

Prin sentința penală nr. 151 din 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art.386 alin. 1 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F. V. Nicușor din infracțiunea prev. de art.20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p. în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. art. 189 alin. 1 lit. h C.p. cu aplic. art.77 lit. e C.p. și art.5 C.p actual.

Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de inculpat prin apărătorul său ales, după cum urmează:

- din art. 20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. art. 189 alin. 1 lit. h C.p actual, ca neîntemeiată.

- din art. 20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. actual, ca neîntemeiată.

În baza art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p art.189 alin. 1 lit. h C.p cu aplic. art.77 lit. e C.p și art.5 C.p actual.

A fost condamnat inculpatul F. V. Nicușor, fiul lui N. și M., născut la data de 30.08.1979 în S., jud. O., domiciliat în comuna Vîlcele, ., ., jud. O., C.N.P._, cu antecedente penale,în prezent arestat preventiv în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a,b și f C.p.

În baza art.65 alin. 1 și 3 C.p actual, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin. 1 lit. a, b și f C.p actual.

În baza art.399 alin. 1 C.p.p., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art.72 alin. 1 C.p. s-a computat din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 24.09.2013, la zi.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Conform art.5 alin 5 din Legea nr.76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În baza art. 19 alin 3 C.p.p. și art. 397 C.p.p. rap. la art.1357 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 40.000 lei daune morale către minora S. F. G. prin Director General al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului O..

În baza art. 19 alin 1 C.p.p. și art. 397 C.p.p. rap. la art.313 din Legea nr.95/2006 au fost admise acțiunile civile promovate de părțile civile S. de Urgență „B. A.” București și S. de Urgență S. și obligă inculpatul la plata sumelor de:

- 1221,46 lei către S. de Urgență „B. A. „București;

- 471,59 lei către S. de Urgență S.;

În baza art.274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare statului (1000 lei avansați la urmărirea penală) .

S-a dispus ca suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu conform delegației de asistență juridică obligatorie nr.1546 din 08.11.2013 (fila 6 dosar fond) și respectiv suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu desemnat pentru partea vătămată minoră S. F. G., conform delegației de asistență juridică obligatorie nr.1728 din 28.11.2013 (fila 39 dosar fond), să rămână în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. nr. 783/P/2013 din data de 07.11.2013, în baza art. 262 pct. 1 lit. b C.p.p.

s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului F. V. Nicușor, pentru săvârșirea infracțiunii de „tentativă de omor calificat și deosebit de grav”, prev. de art.20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p., constând în aceea că în decursul unei perioade de aproximativ 1-2 luni a agresat-o de mai multe ori pe minora S. F. G. în vârstă de 2 ani și 6 luni, iar la data de 03.03.2013, i-a aplicat mai multe lovituri cu palma și cu un corp contondent peste tot corpul, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale.

In fapt, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că în data de 03.03.2013, organele de poliție au fost sesizate telefonic de către cadrele medicale ale Spitalului Județean de Urgență S. cu privire la faptul că minora S. F. G. în vârstă de 2 ani din ., a fost adusă în aceeași zi, la secția UPU prezentând diagnosticul „hematom subdural fronto-temporo-parietal dreapta, hemoragie subarahnoidiană la nivelul coasei creierului, copil maltratat” și a fost transferată la S. C. de Urgență „B.-A.” – Secția Neurochirurgie I.

S-a arătat de asemenea că, urmărirea penală efectuată în cauză a confirmat că inculpatul F. V. Nicușor este autorul infracțiunii care s-a consumat în decursul unei perioade de aproximativ două luni, în care a agresat-o de mai multe ori pe minoră – fiica concubinei sale - aceste agresiuni culminând cu violențe exercitate în ziua de 3.03.2013 când i-a aplicat mai multe lovituri cu palma și cu un corp contondent peste tot corpul .

Din raportul de expertiză medico legală nr. A_ din data de 6.09.2013 emis de IML M. Minovici București, a rezultat că minora S. F. G. în vârstă de 2 ani și 6 luni, prezintă leziuni traumatice care s-au produs la date diferite, aspectul echimozelor sugerând o vechime de aproximativ 3 zile, fiind produse prin lovire cu, posibil în împrejurările unor agresiuni la date diferite și de un corp dur dar și prin acțiunea unui agent traumatic fizic termo-vulnerant (grătar încins).

S-a apreciat că, în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. de art.20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p. și constă în agresionarea repetată a minorei în decursul unei perioade de aproximativ două luni, prin aplicarea mai multor lovituri cu palma și cu corpuri contondente peste tot corpul, leziunile traumatice punându-i în primejdie viața.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 8.11.2013 sub nr._ .

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul precum și mama minorei, numita N. A. (minoră la rândul său) asistată de reprezentantul legal, bunicul său N. V..

Au fost audiați martorii din acte F. C. N., Bibirică M. M., N. I. N. și ulterior N. V., precum și martorul Predișteanu V. la cererea reprezentantului Ministerului Public.

A fost administrată proba testimonială în favoarea inculpatului la cererea apărătorului său ales, fiind audiați martorii D. N. și S. A..

Au fost solicitate relații privind cuantumul cheltuielilor de spitalizare de la S. Județean de Urgență S., care cu adresa nr._/4.12.2013 a înțeles să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 471,019 lei (fila 46-48 dosar) dar și de la S. de Urgență B.-A. București, care s-a constituit parte civilă conform adresei de la fila 66 dosar, cu suma de 1221,46 lei.

Așa cum rezultă din practicaua încheierii din data de 21.01.2014, reprezentantul Ministerului Public a solicitat a se lua act, că potrivit art. 17 C.p.p. înțelege să exercite din oficiu acțiunea civilă pentru minora S. F. G..

Din oficiu, s-a solicitat Serviciului de Probațiune O. întocmirea unui referat de evaluare psihosocială cu privire la persoana inculpatului ce a fost atașat la fila 199-201 dosar fond.

Având în vedere sentința civilă nr. 109/5.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului O. precum și sentința civilă nr. 47/19.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al aceleași instanțe, definitive prin nerecurare, respectiv prin neapelare, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de reprezentant legal a numitei T. M., căreia minora S. F. G. i-a fost încredințată în plasament ca și măsură de protecție specială.

Conform art. 383 alin. 4 C.p.p. s-a constatat imposibilitatea audierii martorei din acte N. E., având în vedere conținutul proceselor verbale de executare a mandatelor de aducere privind-o pe aceasta, din care rezultă imposibilitatea executării ca urmare a afecțiunilor medicale ale martorei, netransportabilă, imobilizată la pat, declarația acesteia dată în faza de urmărire penală fiind pusă în discuția părților pentru ca instanța să țină seama de ea la judecarea cauzei.

La termenul din 8.04.2014 s-a pus în dezbaterea părților cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public din infracțiunea prev. de art.20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p. în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. art. 189 alin. 1 lit. h C.p. cu aplic. art.77 lit. e C.p. și art.5 C.p actual precum și cererile cu același obiect, formulate de inculpat prin apărătorul său ales, din infracțiunea prev. de art. 20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. art. 189 alin. 1 lit. h C.p actual și respectiv din infracțiunea prev. de art. 20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. actual, fiind luat un supliment de declarație inculpatului în acest sens.

Cu ocazia audierii numitei N. A., mama minorei, aceasta a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză împotriva inculpatului cu care are o relație de concubinaj, fiind tatăl viitorului său copil (fila 89 dosar).

La același termen, respectiv la data de 21.01.2014, a fost ascultat inculpatul în prezența apărătorului său ales, ocazie cu care a negat săvârșirea infracțiunii, susținând că în nicio împrejurare nu a lovit-o pe minora S. F. G., fiica concubinei sale N. A., persoană cu care a intrat în relații de concubinaj la începutul anului 2013.

Fiind moașa fiicei numitei F. C., verișoara sa, ce locuia împreună cu soțul în imobilul său din . A. obișnuia să vină frecvent în locuința sa însoțită de minora de 2 ani și 6 luni ; în aceste împrejurări atunci când minora era schimbată de haine de mama sa, a constatat „că prezenta niște zgârieturi pe picioare, despre care nu a întrebat-o pe N. A. care ar fi cauza acestora”.

Legat de ziua de 3.03.2013 inculpatul a arătat că în acea zi, concubina sa se afla împreună cu minora la domiciliul său, acolo unde erau prezenți „și doi prieteni N. și S.” iar la un moment dat în jurul prânzului „în timp ce se afla în curte minora F. G. a căzut de pe scaunul pe care stătea la pământ și a început să plângă, astfel că s-au speriat, iar verișoara sa F. C. a sunat la salvare”, deși mama sa a întrebat-o care este motivul pentru care plânge, minora nu a răspuns.

A mai arătat inculpatul că, deși la data de 3.03.2013 avea o relație de concubinaj cu N. A. (care începuse în ianuarie 2013), aceasta nu s-a mutat în locuința sa decât „la o săptămână, două, după acest incident”.

A fost de acord să achite cheltuielile de spitalizare în situația în care va fi găsit vinovat.

Martorii din acte F. C. N. și Bibirică M. M., verișoara primară a inculpatului și soțul acesteia (care atât la momentul audierii de către instanță – 4.02.2014 cât și anterior locuiau în imobilul inculpatului din . minorul de câteva luni pe care îl aveau din relația de concubinaj) au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, menținând numai în parte aceste declarații.

Astfel, martora F. C. N. a arătat că declarația din data de 7.03.2013 pe care a scris-o și semnat-o, corespunde adevărului cu excepția afirmațiilor că „ inculpatul o lovea cu o nuielușă pe minoră pentru că nu era cuminte în prezența sa de mai multe ori și că în ziua de 3.03.2013 a lovit-o cu nuiaua, în zona capului”.

A susținut că locuiește cu „soțul său” la domiciliul inculpatului, cunoscând astfel că începând cu luna februarie 2013 acesta a intrat într-o relație de concubinaj cu numita N. A.,care s-a mutat în locuința inculpatului împreună cu fiica sa.

In toată această perioadă nu l-a observat pe inculpat lovind-o pe minoră în nicio împrejurare, din discuțiile pe care le-a avut cu mama minorei (pe care de asemenea nu a văzut-o niciodată lovindu-și copilul), înțelegând că aceasta era lovită de unchiul său, respectiv de fratele numitei N. A. (fila 103 dosar).

Martorul Bibirică M. M., a revenit de asemenea asupra aspectelor declarate în faza de urmărire penală, susținând că declarațiile date pe formular tipizat deși sunt semnate de el, nu i-au fost citite și nu cunoaște conținutul acestora.

A arătat că la începutul lunii februarie 2013 inculpatul a intrat în relații de concubinaj cu mama minorei și că „tot atunci s-a mutat în locuința inculpatului, acolo unde locuiam și noi”.

„In ziua de 3.03.2013 inculpatul se afla la muncă la numitul N., de unde a venit în jurul prânzului atunci când anunțaseră ambulanța, pentru că minorei i se făcuse rău”, în acea zi aflându-se în curte împreună cu concubina sa, verișoara inculpatului F. C. N. și cu mama minorei; la un moment dat N. A. a intrat în casă să vadă ce face minora și „a auzit-o strigând, concubina sa care intrase în casă cerându-i să cheme ambulanța”.

A mai arătat că din spusele concubinei sale a înțeles că „minorei i se făcuse rău în acea zi și că o găsise plângând în casă”.

Martorul a arătat că „l-am văzut pe inculpat lovind-o uneori pe minoră cu o nuielușe dar nu foarte tare” arătând că în ziua de 3.03.2013 concubina sa nu l-a încunoștințat că inculpatul lovise minora. A susținut de asemenea și că „din spusele lui N. A. știe că bunicii săi o loveau pe fiica sa” și că uneori minora era lovită de mama sa, care „însă nu o lovea în cap”. În două împrejurări la locuința inculpatului a venit fratele numitei N. A., unchiul minorei, care de fiecare dată a lovit-o pe aceasta cu pumnii și picioarele, intervenind să o lase în pace și deși minora a început să sângereze după această bătaie, „pentru că nu i-a venit rău, nu a chemat ambulanța” (fila 105).

Martorul Predișteanu V., a arătat că este vecinul inculpatului, context în care cunoaște că acesta a intrat în relații de concubinaj cu numita A., care s-a mutat în locuința acestuia „împreună cu fiica se de 2 ani și 6 luni, cu aproximație în vara anului 2012”.

In ziua de 3.03.2013 nu a fost acasă ci la muncă, seara auzind prin . fusese luată cu ambulanța, fără a cunoaște motivul acestei intervenții medicale.

A mai susținut că în repetate rânduri a observat-o pe minora de 2 ani prin curtea inculpatului și „a vorbit cu aceasta de câteva ori, când se apropia de gardul ce desparte cele două proprietăți, ocazie cu care i-a spus că tatăl său, cu referire la inculpat, îi dă bomboane și că o duce bine”.

Martorul a arătat că se află în bune relații de vecinătate cu inculpatul de care nu are nicio temere, nefiind adevărat că în ziua de 3.03.2013 să fi purtat vreo discuție cu agentul de poliție de la Postul de poliție Vîlcele, ocazie cu care să fi susținut că „are cunoștință de faptul că numitul F. C. era violent față de numita N. A. și față de fiica sa, văzându-l pe acesta când o lovea cu palma pe fiica numitei N. A., însă refuză să dea declarație, relatând că îi este frică de F. C., fiind o persoană violentă”.

La termenul din 25.03.2014 a fost ascultat martorul N. I. N., în prezența tatălui său N. I. și a psihologului S. I. din cadrul DGASPC O.. Cu această ocazie minorul în vârstă de 13 ani și 11 luni, a înțeles să-și mențină declarația dată anterior, arătând că sora sa, minora N. A., a intrat în relații de concubinaj cu inculpatul, pe care îl recunoaște ca fiind C., după acest moment aceasta mutându-se în locuința inculpatului din . S. G., nepoata sa și fiica acesteia.

A arătat de asemenea că obișnuia să meargă în locuința inculpatului pe la sora sa, chiar zilnic, context în care a putut observa cum „în fiecare seară C. o lovea pe G., nepoata sa cu palma, cu o nuia, în urma acestor lovituri căzând la pământ, circumstanțe în care inculpatul continua să o lovească”. A observat cum în aceste împrejurări, sora sa a încercat să intervină „uneori în apărarea lui G., însă nu tot timpul, pentru că era și ea lovită de inculpat”. În nicio împrejurare nu a lovit-o pe minoră și a arătat că acest comportament l-a sesizat bunicilor, care însă nu au făcut nimic pentru că mama minorei trebuia să „facă ceva”.

A mai susținut că nu cunoaște cu exactitate motivul pentru care inculpatul o lovea pe minoră însă „a înțeles că aceasta se juca și mai spărgea obiecte din casă” cunoscând de asemenea că inculpatul era supărat pe nepoata sa „pentru că își făcea nevoile pe ea”.

. care sora sa a revenit cu minora în locuința bunicilor din . că aceasta nu mai rezistă în casa inculpatului”, a observat că aceasta prezenta multiple vânătăi și plângea, ocazie cu care a întrebat-o cine a bătut-o, răspunsul minorei fiind C. „de fiecare dată începând să plângă când auzea de inculpat” (fila 25 vol. II instanță).

Și martorul N. V. și-a menținut declarația dată anterior, arătând că nepoata sa, N. A., a plecat din locuința sa împreună cu minora, în . a revenit la un moment dat „cu minora F. G. care prezenta o . leziuni pe brațe și față”.

A mai arătat că „auzise că A. s-a mutat în . băiat F. C.” la locuința căruia obișnuia să meargă destul de frecvent și celălalt nepot al său, minorul N. I. N., care i-a și confirmat că cele două „erau bătute de F. C.”.

In acest sens martorul a arătat că”pe 28.02.2013 în locuința sa a venit N. A. cu fetița și amândouă erau lovite, motiv pentru care a întrebat-o ce s-a întâmplat”, aceasta spunând că „au fost mâncate de câine” însă „și-a dat seama că fuseseră lovite”.

A mai susținut că nici el și nici soția sa N. E., dar nici minorul N. I. nu au lovit-o pe S. F. G..

Martorii D. N. și S. A. (fila 7-8 vol. II dosar fond) audiați la cererea inculpatului, au confirmat declarația acestuia, arătând că la începutul lunii martie 2013 ultimul dintre aceștia împreună cu inculpatul au lucrat în gospodăria celuilalt martor, până în jurul prânzului și în continuare în aceiasi zi, începând cu orele 15,00, moment în care inculpatul a primit un telefon în urma căruia a plecat în grabă spre domiciliu, afirmând că are o problemă, fără a preciza natura acesteia.

Ulterior, din discuțiile purtate cu inculpatul a înțeles că în acea zi în locuința sa venise ambulanța „pentru a o lua pe fiica nevestei sale deoarece copilului îi venise rău”.

Martorul D. N. a arătat totodată că „ulterior prin localitate au apărut mai multe versiuni, printre care și aceea că inculpatul ar fi fost cel care o lovea pe minora concubinei sale de 2 ani și jumătate, existând însă și zvonuri că acest lucru nu este adevărat”.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală precum și probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești și apreciindu-le în ansamblu și în urma evaluării tuturor conform art. 103 alin. 1 C.p.p., instanța a reținut următoarea situație de fapt :

La începutul lunii februarie 2013 numita N. A. (năsută la data de 17.02.1997) împreună cu fiica sa, minora S. F. G. (născută la data de 20.10.2010) care până atunci locuise în domiciliul bunicilor săi materni în ., s-a mutat în locuința inculpatului F. V. Nicușor din ., persoană cu care a intrat în relații de concubinaj.

Și aceasta întrucât numita N. A. a devenit moașa minorului numiților F. C. N. (verișoara primară a inculpatului) și Bibirică M. M. (concubinul acesteia), minor născut în aceiași perioadă, persoane ce locuiau împreună cu inculpatul în același imobil.

De menționat că și anterior acestui moment, numita N. A. obișnuia să vină în domiciliul inculpatului, însoțită de fiica sa, pentru același motiv.

Pe fondul acestei relații de concubinaj și pentru că minora S. F. G. „își făcea nevoile pe ea” inculpatul a început să o agreseze în mod repetat, un astfel de episod consumându-se la data de 28.02.2013 când mama minorei, numita N. E., împreună cu aceasta a revenit în locuința bunicilor materni N. V. și N. E. în .>aceasta nu mai rezistă în casa inculpatului”.

Cu toate acestea, la scurt timp împreună cu minora, a revenit în locuința inculpatului, continuând relația de concubinaj, așteptând la acea dată un alt copil din relația cu inculpatul.

Atitudinea extrem de violentă a inculpatului față de minora S. F. G., fiica concubinei sale, a culminat cu agresiune exercitată de acesta în ziua de 3.03.2013, când a lovit-o cu copuri contondente (poate chiar pumni) în zona parietală, în acea zi minora fiind adusă la secția UPU a Spitalului Județean S. unde a fost diagnosticată cu „hematom subdural fronto-temporo-parietal dreapta, hemoragie subarahnoidiană la nivelul coasei creierului, copil maltratat” și a fost transferată la S. C. de Urgență „B.-A.” București.

Așa cum a rezultat din procesul verbal încheiat de organele de poliție în ziua de 3.03.2013 ora 15,40, ca urmare a sesizării telefonice a cadrelor medicale ale Spitalului Județean S., din verificările efectuate „a rezultat că minora a fost lovită în zona capului de numitul F. V. Nicușor, de 33 ani din ., concubinul mamei sale, . fiind comisă în locuința acestuia în cursul zilei de 03.03.2013” – proces verbal fila 13 d.u.p.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.A_ întocmit de INML M. Minovici a rezultat că minora a prezentat leziuni traumatice reprezentate prin:

- traumatism cranio cerebral cu hematom pericranian parietal stângă, hematom acut subdural fronto-temporo-parietal dreapta (grosime maximă de 5,5 mm), hemoragie subarahnoidiniană (adiacentă coasei creierului);

- traumatism viscero-facial cu leziuni traumatice externe de vârste diferite (echimoze, arii excoriale), hemoragie retiniană ochi drept;

- fractură claviculă dreaptă, 1/3 externă cu deplasare;

- multiple leziuni traumatice externe: echimoze, excoriații/zone excoriate, de vârste diferite, diseminate la nivelul trunchiului și membrelor;

- dungi cicatriceale paralele, antebrahio-palmar stânga.

S-a concluzionat că leziunile astfel identificate s-au produs la date diferite, aspectul echimozelor sugerând o vechime de aproximativ 3 zile și s-au produs prin lovire cu și de corp dur, leziunile traumatice de la nivelul antebrahio-palmar stângă fiind posibil produse și prin acțiunea unui agent traumatic fizic termo-vulnerant (grătar încins).

In ceea ce privește numărul zilelor de îngrijiri medicale necesitate pentru vindecare, s-a concluzionat că:

- cele cranio-cerebrale necesită 70-80 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații cu mențiunea că au pus în primejdie viața persoanei;

- cele viscero-craniene necesită 18-20 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații cu referire în special la hemoragia retiniană a ochiului stâng.

- . claviculei drepte necesită 35-45 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații ;

- leziunile traumatice externe de la nivelul antebrahio-palmar stânga necesită 22-24 zile îngrijiri medicale.

- celelalte leziuni traumatice externe, pentru care nu se cunoaște data la care au fost fiecare produse în parte - neputând fi astfel făcută o evaluare medico-legală diferențiată a acestora - necesită nu număr de zile de îngrijiri medicale diferită, care însă nu depășește 20.

De menționat că în aceeași zi, organele de poliție s-au deplasat la domiciliul inculpatului, respectiv în . fost identificată numita F. C. N., vara primară a inculpatului, care „a refuzat să dea detalii cu privire la cele întrebate, precizând că nu dorește să dea declarație, fără a permite accesul organelor de poliție în locuință în vederea cercetării la fața locului”.

Cu aceeași ocazie organele de poliție au efectuat verificări în rândul vecinilor, ocazie cu care astfel cum a rezultat din procesul verbal încheiat în această împrejurare (fila 15 dosar) numitul Predișteanu V., vecin de locuință cu inculpatul F. C., a declarat că „numita N. A. locuiește împreună cu numitul F. C., de aproximativ două luni de zile împreună cu fiica sa în vârstă de 2 ani” și are cunoștință de faptul că acesta era violent față de cele două „văzându-l pe acesta când o lovea cu palma pe fiica numitei N. A.”.

Mai mult decât atât, deși martorului i-a fost solicitat să dea o declarație cu privire la aceste aspecte, „a refuzat, relatând că îi este frică de F. C., fiind o persoană violentă”.

Ulterior, cu ocazia audierii sale nemijlocite în fața instanței, martorul a negat existența acestor susțineri, arătând că a observat-o pe minora de 2 ani și 6 luni în locuința inculpatului deoarece este vecin cu acesta, fără a constata vreo împrejurare în care inculpatul ar fi fost agresiv față de acesta ; mai mult chiar, din discuțiile purtate cu minora a înțeles că „aceasta o duce bine, spunând de cel cu care locuiește, cu referire la inculpat,că îi dă bomboane” (fila 186 dos. instanță vol. I).

Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a reținut că o . elemente de fapt, necontestate de inculpat, conduc în mod inevitabil la reținerea următoarei situații de fapt: în cursul lunii februarie 2013 minora N. A. a intrat în relații de concubinaj cu inculpatul, pe fondul cărora împreună cu fiica sa, în vârstă de 2 ani și 6 luni, F. G., s-a mutat în locuința inculpatului.

In aceste împrejurări, inculpatul fără a avea vreun motiv întemeiat, a început să exercite acte de agresiune repetată asupra minorei, relevante fiind agresiunile din data de 28.02.2013 și data de 03.03.2013, în urma cărora minora a suferit leziunile descrise în raportul de expertiză medico-legală anterior menționat.

Din cuprinsul acestuia a rezultat cu evidență că minora în vârstă de 2 ani și 6 luni a fost agresată în mod repetat în decursul unei perioade de timp, multitudinea leziunilor suferite explicându-se numai în acest mod. Împrejurarea că această agresiune a fost de durată, rezultă tocmai din multitudinea organelor lezate - așa cum reține raportul medico-legal - cu privire la unele dintre acestea neputându-se realiza o evaluare medico-legală diferențiată, tocmai ca urmare a imposibilității de stabilire a datei producerii lor.

Cu referire la identitatea autorului acestora, instanța a reținut că inculpatul a negat constant implicarea sa în exercitarea de agresiuni asupra minorei.

Pentru a-și susține apărarea, a solicitat și instanța a ascultat doi martori, în persoana numiților D. N. și S. A., care au fost de altfel ascultați și în faza de urmărire penală (fila 76-79 dosar), martori care și-au menținut declarațiile date, însă al căror conținut, deși se coroborează cu susținerile inculpatului, nu sunt de natură a face dovada nevinovăției acestuia.

Și aceasta pentru că, în fapt, cei doi martori nu au relatat aspecte relevante din perspectiva stabilirii situației de fapt, învederând numai o împrejurare potrivit căreia, la începutul lunii martie 2013 inculpatul ar fi desfășurat activități în domiciliul unuia dintre aceștia respectiv D. N. împreună cu celălalt martor S. A., iar la un moment dat, s-a deplasat în locuința sa în urma unui apel telefonic, pe care l-a primit, deoarece minora ar fi avut o problemă medicală.

Pe de altă parte, din declarația martorului ocular N. I. N., a rezultat cu certitudine că în mod repetat inculpatul a aplicat lovituri minorei, „dorind să o chinuie, aceasta prezentând multiple vânătăi”, mama minorei revenind în locuința bunicilor „pentru că aceasta numai putea să suporte”. Mai mult decât atât, la întrebarea sa „cine a bătut-o”, minora răspundea de fiecare dată „C. și începea să plângă” (fila 25 dos. instanță vol. II).

Or, în condițiile în care . repetată asupra minorei este certificată de raportul de expertiză medico-legală iar identitatea autorului este stabilită de aceeași manieră, respectiv prin coroborarea depoziției martorului ocular N. I. N. cu depozițiile martorului N. V., din cuprinsul cărora relevantă fiind împrejurarea că minora nu era lovită de N. I. N. și nici de alte persoane (așa cum s-a apărat inculpatul) și chiar ale martorilor din acte F. C. N. și B. M. M., date în cursul urmăririi penale – care a confirmat situația de fapt descrisă în rechizitoriu în sensul agresionării minorei de către inculpat – instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, aceasta rezultând cu evidență și dincolo de orice îndoială rezonabilă, din probele directe cât și din cele indirecte ( indicii.)

Cu referire la declarațiile celor doi martori F. C. N. și B. M. M., date ulterior pe parcursul cercetării judecătorești, s-a putut constata cu ușurință revenirea asupra unor elemente esențiale din perspectiva reținerii vinovăției inculpatului, martorii susținând că ,în nici un moment inculpatul nu ar fi lovit-o pe minoră.

Retractarea aspectelor declarate în faza de urmărire penală de natură a-l incrimina pe inculpat, este explicabilă din perspectiva gradului de rudenie dintre inculpat și martoră (verișoara primară) precum și a împrejurării că aceasta împreună cu concubinul său, martorul Bimbrică M. M. și minorul pe care îl au împreună, locuiesc încă în imobilul inculpatului, fiind tolerați de acesta chiar și la data comiterii faptei.

Pentru aceste considerente, instanța a înlăturat declarațiile date ulterior de cei doi martori, reținând ca fiind conforme adevărului aspectele declarate inițial în faza de urmărire penală din două motive: pe de o parte, pentru că aceste declarații se coroborează cu declarația martorului ocular N. I. N. iar, pe de altă parte, pentru că revenirea asupra aspectelor declarate în faza de urmărire penală nu are nici pe departe o justificare obiectivă, nefiind probată afirmația potrivit căreia organul de poliție „ i-a amenințat cu arestul”.

Concluzionând asupra stării de fapt, instanța a reținut că inculpatul este autorul agresiunilor exercitate în mod repetat asupra minorei, acest tratament culminând cu agresiunile din ziua de 28.02.2013 și din data de 03.03.2013, cu ocazia examinării în aceeași zi - 3.03.2013, minora fiind diagnosticată cu hematom subdural fronto-temporo-parietal, copil maltratat, leziunile suferite necesitând pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, cu deosebire cele cranio-cerebrale, ce au necesitat 70-80 zile și i-au pus în primejdie viața, așa cum concluzionează raportul de expertiză medico-legală întocmit de INML M. Minovici București.

In drept, această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 alin. 1 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 C.p., art. 175 alin. 1 lit. d C.p. și art. 176 alin. 1 lit. a C.p., încadrare juridică reținută în actul de sesizare întocmit la data de 7.11.2013 de organul judiciar competent.

Având în vedere însă că de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare legea 286/2009 privind Noul cod penal, în conformitate cu art. 5 alin. 1 din acest act normativ, instanța a făcut aplicarea legii penale mai favorabile.

Și aceasta, întrucât prin decizia nr. 1470 din 08.11.2011 a Curții Constituționale s-a statuat că în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, indiferent de ramura de drept căreia îi aparține, aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile.

În aceeași decizie instanța de control constituțional a mai arătat că determinarea caracterului mai favorabile are în vedere o . elemente cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind criteriile de determinare penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală cât și condițiile referitoare la pedeapsă, determinarea legii penale mai favorabilă trebuind realizate in concreto.

In cauza dedusă analizei, instanța a constatat că în Noul cod penal infracțiunea de tentativă de omor calificat și deosebit de grav este reglementată în capitolul I din titlul I al părții speciale intitulat „infracțiunii contra persoanei” prin art. 188 și 189 C.p.

Astfel, potrivit art. 188 NCP infracțiunea de „omor” are același conținut constitutiv și se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce infracțiunea de „omor calificat” reglementată de art. 189 C.p. se pedepsește cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

Pe de altă parte, prin eliminarea infracțiunii de omor deosebit de grav și modificarea elementelor circumstanțiale ale omorului calificat, faptele care intră sub incidența omorului simplu sunt mai numeroase.

Astfel, în ceea ce privește omorul profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, acesta constituie omor simplu cu posibilitatea reținerii circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. e C.p.

Analizând așadar încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu prin raportare la noile dispoziții substanțial penale, instanța a constatat că tentativa de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 c.p. rap. la art. 174 alin. 1 C.p art. 175 alin. 1 lit. d C. p. și art. 176 alin. 1 lit. a c.p. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, urmează a fi încadrată numai în dispozițiile infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzut de art. 32 alin. 1 c.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. și art. 189 alin. 1 lit. h C.p. cu aplic.art. 77 lit. e C.p. și art. 5 C.p., prin schimbarea încadrării juridice în considerarea art. 386 C.p.p.

Și aceasta deoarece așa cum a stabilit ICCJ prin decizia nr.2/14.04.2014 aplicarea legii mai favorabile în cursul procesului penal în considerarea art. 5 C.p. se face pe instituții autonome și nu în mod global.

O situație specială de aplicare a legii penale mai favorabile în cursul procesului penal, o reprezintă însă situația în care în cauză sunt incidente circumstanțe atenuante sau agravante deoarece în această împrejurare aplicarea legii penale mai favorabile se realizează în mod global.

In cauza dedusă analizei s-a reținut că inculpatul ar fi comis infracțiunea în condițiile art. 175 lit. d C.p.p., adică profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra, agravantă ce nu se mai regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii de omor, fiind reglementată în partea generală a codului penal prin dispoz. art. 77 alin. 1 lit. e.

Pe de altă parte, agravanta prev. de art. 176 alin. 1 lit. a C.p. are corespondent în dispozițiile art. 189 alin. 1 lit. h C.p.

Din perspectiva regimului sancționator prevăzut de dispozițiile substanțial penale ce reglementează tentativa de omor comisă în astfel de circumstanțe (respectiv prin cruzimi), se constată că nu există nicio deosebire, legea prevăzând alternativ detențiunea pe viață cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani.

Pe cale de consecință, în cazul în care instanța se orientează la pedeapsa detențiunii pe viață, aceasta va fi aplicată conform codului penal din 1969, deoarece dispozițiile privind executarea acestei pedepse sunt mai favorabile.

Atunci când instanța aplică însă pedeapsa închisorii, va fi aplicată legea penală în vigoare, având în vedere că nu poate fi identificată o lege penală mai favorabilă, limitele de pedeapsă fiind identice.

Cu toate acestea, aplicând legea penală mai favorabilă în sensul reținerii art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin.1 și art. 189 alin. 1 lit. h C.p., nu trebuie omisă incidența art. 77 alin. 1 lit. e C.p. privind circumstanța agravantă a săvârșirii infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate datorită vârstei (la data faptelor minora S. F. G. avea vârsta de 2 ani și 6 luni), situație în care conform art. 78 C.p. se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 2 ani.

Deși în considerarea acestei dispoziții legale, maximul pedepsei astfel majorată prin aplicarea sporului de 2 ani, prevăzut de legea nouă, ar fi mai mare decât maximul special al pedepsei pentru infracțiunea reținută conform încadrării juridice din rechizitoriu ( pe legea veche); dat fiind însă că, aplicarea legii penale mai favorabile se face în concret iar în situația dedusă analizei, instanța a apreciat că nu se impune depășirea maximului special de 25 ani, prin aplicarea sporului de 2 ani, se va reține că legea mai favorabilă este cea de la momentul pronunțării, respectiv dispozițiile noului cod penal, câtă vreme limitele pedepsei închisorii sunt identice, neputând fi astfel identificată o lege mai favorabilă, din această perspectivă.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 386 alin. 1 c.p.p. admițând cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p.în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. art. 189 alin. 1 lit. h C.p. cu aplic. art.77 lit. e C.p. și art.5 C.p actual.

In ceea ce privește cererile de schimbare a încadrării formulate de inculpat prin apărătorul ales:

- din art. 20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. art. 189 alin. 1 lit. h C.p actual, și respectiv

- din art. 20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. actual, instanța a reținut următoarele :

Potrivit art. 77 lit. e din NCP constituie circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii profitând starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorită vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze, pentru aplicarea agravantei fiind necesar ca din punct de vedere obiectiv să fie îndeplinite cumulativ două condiții: victima să se afle în stare de vădită vulnerabilitate, datorită vârstei ori uneia din celelalte cauze exemplificate de textul legal, iar făptuitorul să profite de această stare.

În acest sens, în practica judiciară s-a statuat în mod constant că sunt într-o astfel de stare persoanele care nu pot reacționa împotriva agresorului din cauza unei infirmități fizice ori psihice, a unei afecțiuni medicale, ori din cauza vârstei înaintate sau vârstei fragede.

Este necesar ca starea victimei să fie exterioară activității făptuitorului iar acesta să fi profitat de această stare pentru a comite fapta.

In cauza dedusă judecății, a subzistat cu evidență această agravantă câtă vreme minora în vârstă de 2 ani și 6 luni, victima agresiunii inculpatului, se află într-o vădită stare de vulnerabilitate tocmai în considerarea vârstei și a inexistenței oricărei posibilități de apărare, astfel că cererea inculpatului privind înlăturarea acestei agravante a fost neîntemeiată și pe cale de consecință și cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 20 alin 1 rap. la art.174 alin.1 C.p, art. 175 alin.1 lit. d C.p. și art.176 alin.1 lit. a C.p în infracțiunea prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. art. 189 alin. 1 lit. h C.p actual.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în speță nu ar fi incidentă agravanta prev. de art. 189 alin. 1 lit. h, respectiv comiterea faptei prin cruzimi, instanța a constatat următoarele:

Potrivit practicii judiciare omorul, respectiv tentativa la această infracțiune, se consideră săvârșită prin cruzimi, atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere, respectiv de vătămare a integrității corporale în scopul suprimării vieții victimei; ceea ce este caracteristic acestei agravante este împrejurarea că suferințele produse victimei, de natură fizică sau morală, depășesc suferințele pe care le implică, în mod firesc, activitatea de ucidere.

Așadar, prin cruzimi în înțelesul art. 176 lit. a C.p. (art. 189 lit. h C.p.. actual) se înțelege o acțiune violentă săvârșită într-un mod neomenos și nemilos, care inspiră oroare și groază atât victimei cât și persoanelor în a căror prezență se săvârșește ., sau care află pe alte căi despre exercitarea sa.

In speță, astfel cum a reținut instanța prin coroborarea întregului material probator administrat în cauză, în considerarea art. 103 alin. 1 C.p.p., inculpatul a exercitat acte de agresiune repetată o perioadă de timp, de la momentul la care minora și mama sa au rămas în locuința acestuia ( „începând cu februarie 2013” așa cum susține martora F. C. N.), „lovind-o pe aceasta cu palmele dar și cu o nuia în mod nejustificat, până ce minora cădea la pământ, circumstanțe în care continua să o lovească, și chiar o dezbrăca și îi turna apă rece în cap și pe spate ca să o chinuie” ( potrivit declarației martorului N. I. N. – fila 24 dos. instanță vol. II.).

Acest comportament extrem de agresiv față de un minor în vârstă de 2 ani și 6 luni având consecințele descrise în raportul de expertiză medico-legală nr. A_ /6.09.2013 al INML M. Minovici, materializate în multiple echimoze pe aproape toate părțile corpului, multiple arii cicatriceale în zona feței și în zona parietală, la nivelul membrului toracic stâng fiind identificate 8 dungi cicatriceale, cu hematom acut subdural cu grosime maximă de 5,5 mm. localizat fronto-temporo-parietal drept, putând sugera hemoragiesubarahnoidiană și hematom epicraniean parietal stâng, cu fractură claviculă dreaptă probabil veche, și sindrom Silverman (sindromul copilului bătut) nu poate determina decât concluzia comiterii faptei prin cruzimi.

Pe cale de consecință, nici această solicitare de schimbare a încadrării juridice, având ca finalitate înlăturarea dispoz. art. 189 lit. h din Noul cod penal, nu a fost primită de instanță, urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.

Vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii astfel reținută a îmbracat forma intenției indirecte deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, și rezultă în mod indubitabil din proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de percheziție domiciliară și planșe foto, declarațiile martorilor și declarația inculpatului, dar și din raportul de expertiză medico legală nr. A_ întocmit de INML M. Minovici București.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale prev. de art. 396 alin. 2C.p.p. deoarece instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea având în vedere la individualizarea acesteia criteriile prev. de art. 74 C.p., respectiv împrejurările și modul de comitere a in fracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, fiind vătămate relațiile sociale referitoare la integritatea corporală a unui minor de 2 ani și 6 luni, natura și gravitatea rezultatului produs și a consecințelor infracțiunii, cu referire la trauma fizică și psihică suferită de minoră de natură a avea urmări în dezvoltarea acesteia, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal cu referire la atitudinea constantă de negare a faptei comise.

Astfel, instanța a concluzionat că fapta inculpatului prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, tocmai în raport de aspectele prezentate anterior, respectiv cu modul în care inculpatul a realizat în concret acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de tentativă de omor calificat, de împrejurările care o particularizează, profitând de lipsa de apărare a minorei chiar din partea mamei sale, la rândul său minora în vârstă de 16 ani, care s-a mutat în locuința acestuia, intrând în relații de concubinaj, din declarația martorului N. I. N. rezultând că aceasta la rândul său nu avea curajul de a reacționa și a interveni în apărarea fiicei sale, dar și de persoana inculpatului, care nu prezintă resurse individuale suficiente de schimbare a comportamentului infracțional (așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune O.) și care deși, nu a recunoscut fapta, nu este cunoscut cu antecedente penale, pentru condamnarea de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2058/14.12.1999 pronunțată de Judecătoria S., împlinindu-se termenul de reabilitare judecătorească.

Pentru toate aceste considerente, instanța orientându-se la pedeapsa închisorii și nu la pedeapsa detențiunii pe viață, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea apropiată de maximul special (de 12 ani și 6 luni închisoare, redus ca urmare a aplicării art. 33 alin. 2 C.p.), respectiv 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție conform art. 60 C.p., apreciind că în acest cuantum și numai în această modalitate de executare, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 3 din legea 254/2013, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii precum și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă în vederea reintegrării în societate a persoanelor condamnate, va fi atins.

In ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare conform art. 12 alin. 1 din legea 187/2012 de punere în aplicare a legii 286/2009 privind codul penal „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.

Rezultă așadar că, în privința pedepselor complementare și accesorii a fost aplicată legea 286/2009 privind noul cod penal, câtă vreme legea mai favorabilă în ceea ce priește pedeapsa principală aplicată inculpatului, s-a reținut a fi acest act normativ.

Conform art. 67 alin. 1 din Noul cod penal, „pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că față de natura și gravitatea in fracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară” iar potrivit alin. 2 „aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită”.

In raport de dispoziția legală precitată și întrucât art. 32 C.p. rap. la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. h din Noul cod penal prevăd pe lângă pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, s-a constatat că aplicarea acestei pedepse este obligatorie, instanța apreciind odată în plus că față de natura și gravitatea infracțiunii comisă de inculpat, împrejurările cauzei și persoana acestuia, această pedeapsă este necesară în scopul resocializării acestuia.

Pe cale de consecință, instanța a dispus față de inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f, pe durata maximă prevăzută de lege, respectiv 5 ani, interzicându-i acestuia dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat dat și dreptul de a fi tutore sau curator, după executarea pedepsei principale, prin comiterea acestei infracțiuni asupra unui minor, inculpatul devenind nedemn în a exercita aceste drepturi civile.

In ceea ce privește pedeapsa accesorie instanța a reținut că potrivit art. 65 alin. 1 C.p. „pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b și d-o, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară”.

S-a constatat așadar că pentru a putea fi aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor potrivit noului cod penal, este necesară stabilirea unei pedepse principale privative de liberate precum și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, situație în care instanța va putea aplica pedeapsa accesorie numai cu privire la drepturile care au fost interzise ca pedeapsă complementară.

Pe cale de consecință, în baza art. 65 alin. 1 C.p. instanța a interzis inculpatului ca pedeapsa accesorie pe durata executării pedepsei principale. exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și f C.p.

În ceea ce privește măsura arestării preventive, la acest moment procesual, instanța a constatat subzistența temeiului de fapt și de drept, avut în vederea la luarea acesteia, respectiv dispozițiile art. 223 alin. 2 C.p.p. (dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.) deoarece inculpatul a comis o infracțiune contra vieții și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere, a anturajului și a mediului din care acesta provine, privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică; în plus, se reține existența unei hotărâri de condamnare, a inculpatului, chiar nedefinitivă, ceea ce determină aprecierea necesității menținerii măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. 1 C.p.p.

Având în vedere că la data de 24.09.2013 inculpatul a fost reținut (ordonanța de reținere nr. 783/P/2013 din data de 24.09.2013, ora 16,05 – fila 81 d.u.p.) iar ulterior la data de 25.09.2013 a fost arestat preventiv, astfel cum a rezultat din încheierea nr. 83/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 63/25.09.2013, măsură ce fost menținută pe parcursul cercetării judecătorești, în baza art. 72 alin. 1 C.p. instanța a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive, de la data de 24.09.2013 la zi.

Totodată, în baza art. 7 din legea 76/2008 s.a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor sale genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare având în vedere infracțiunea pentru care a fost condamnat, prevăzută în anexa 3 a acestui act normativ precum și decizia în interesul legii nr. 18/2013 pronunțată de ICCJ.

Conform art.5 alin 5 din Legea nr.76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

In ceea ce privește laturea civilă a procesului penal, instanța a reținut că reprezentantul legal al minorei, mama acesteia N. A., nu a înțeles să se constituie parte civilă împotriva inculpatului (declarație fila 89 dosar fond).

Fiind evidentă atitudinea acesteia în prezenta procedură, cu referire la relația notorie de concubinaj cu inculpatul, din care a rezultat un alt minor, instanța constatând contrarietatea de interese și imposibilitatea reprezentării drepturilor civile ale minorei de către mama sa, minora N. A., a constatat calitatea de reprezentant legal a bunicului patern al acesteia, N. V., câtă vreme anterior minora se aflase și în grija acestuia, locuind efectiv în domiciliul său din .; ulterior, având în vedere stabilirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență pentru minora S. F. G. și exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești de către asistentul maternal profesionist T. M., potrivit sentințelor civile nr. 109/5.06.2013 (dosar_ al Tribunalului O.) și nr. 47/19.02.2014 (dosar_ al aceleași instanțe), prin încheierea din data de 25.02.2014 s-a dispus ca minora să fie reprezentată în procesul penal de aceasta din urmă.

Pe de altă parte, la primul termen de judecată, după audierea părților, astfel cum a rezultat din încheierea de ședință din data de 21.01.2014, reprezentantul Ministerului Public a solicitat a se lua act că înțelege să exercite din oficiu acțiunea civilă în considerarea art. 17 C.p. p. (vechiul cod pr. penală în vigoare la data respectivă).

Conform art. 19 alin. 3 din legea 135/2010 privind Noul cod de procedură penală „când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal, sau după caz, de către procuror, și are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală”.

Pe de altă parte, conform art. 397 alin. 1 C.p.p. instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii civile.

Potrivit art. 1357 C.civ. „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu intenție, este obligat să-l repare”.

Analizând situația de fapt reținută în cauză, prin prisma dispozițiilor legii civile ce guvernează soluționarea acțiunii civile, chiar promovată în procesul, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1357 C.civ. deoarece prin infracțiunea comisă inculpatul a cauzat un prejudiciu moral nepatrimonial minorei pe care este obligat a-l repara integral (art. 1385 alin. 1 C.civ.).

In ceea ce privește întinderea prejudiciului moral în lipsa unor criterii legale, instanța l-a aproximat în funcție de datele concrete ale cauzei, cu referire la infracțiunea comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, subiectul pasiv prejudiciat cu referire la vârsta minorei, urmările produse asupra dezvoltării ulterioare a acesteia, necesitatea unei consilieri psihologice și a unei terapii suportive a minorei(trauma fizică și psihică fiind evidentă), funcție de care instanța apreciază că acordarea sumei de 40.000 lei daune morale ar putea constitui o sumă de natură a asigura repararea integrală a prejudiciului moral suferit de minoră.

În ceea ce privește acțiunile civile promovate în procesul penal de părțile civile S. de Urgență „B. A.” București și S. Județean de Urgență S., instanța a reținut că în conformitate cu art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006 modificată prin OUG 72/2006 „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspuns potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.

Pe cale de consecință, în baza art. 19 alin. 1 C.p.p. și art. 397 C.p.p. rap. la art. 313 din legea 95/2006, a angajat răspunderea civilă a inculpatului pentru plata sumelor de 1221,46 lei către S. de Urgență „B. A. „București și respectiv 471,59 lei către S. de Urgență S., reprezentând cheltuieli de spitalizare,

În baza art.274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare statului (1000 lei avansați la urmărirea penală) .

S-a dispus ca suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu conform delegației de asistență juridică obligatorie nr.1546 din 08.11.2013 (fila 6 dosar fond) și respectiv suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu desemnat pentru partea vătămată minoră S. F. G., conform delegației de asistență juridică obligatorie nr.1728 din 28.11.2013 (fila 39 dosar fond), să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul F. V. Nicușor. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, rejudecând, să se aibă în vedere circumstanțele reale și personale ale sale, dispunându-se redozarea pedepsei și aplicarea unei pedepse orientată către minimul special prevăzut de lege întrucât: din între materialul probator administrat nu a rezultat cu certitudine că fapta a fost săvârșită de el, nerecunoscând săvârșirea faptei nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței de judecată.

De asemenea, arată că la data de 3 martie 2013, când minorei i s-a făcut rău, el se afla la muncă, conform declarațiilor martorilor D. N. și S. A. audiați de instanță, declarații ce confirmă susținerea inculpatul, aceea că se afla muncă.

Mai arată că în mod netemeinic și nejustificat instanța a înlăturat declarațiile martorilor B. M. și F. C. N. date la instanța de judecată, care au susținut că nici un moment el nu a lovit-o pe inculpată; solicită ca la individualizarea pedepsei să se țină cont de concluziile raportului de medicină legală psihiatrică, nivelul de pregătite foarte redus (7 clase) faptul că a crescut fără să-și cunoască tatăl, conform certificatului de naștere fiind fiul lui N. și E..

Mai mult, reducerea pedepsei către minimul special ar avea drept consecință posibilitatea achitării mai rapide a daunelor morale stabilite de instanța de fond în cuantum de 40.000 lei către partea vătămată S. G. F.; mama părții vătămate, concubina sa, numita N. A. a mai născut un copil rezultat al relației de concubinaj dintre el și aceasta, minor care are nevoie de întreținerea tatălui, întrucât concubina sa nu are nici un venit.

Analizând apelul,prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept,C. constată următoarele:

Critica vizând nelegalitatea sentinței, întrucât materialul probator administrat în cauză nu face dovada certă a vinovăției inculpatului este nefondată.

C. apreciază că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și încadrarea juridică, fapta inculpatului F. V. NICUȘOR constând în aceea că a exercitat acte de violență în mod repetat asupra minorei S. F. G. în vârstă de 2 ani și 6 luni, acest tratament culminând cu agresiunile din ziua de 28.02.2013 și din data de 03.03.2013, leziunile suferite necesitând pentru vindecare zile de îngrijiri medicale, cu deosebire cele cranio-cerebrale, ce au necesitat 70-80 zile și i-au pus în primejdie viața, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzut de art. 32 alin. 1 c.p. rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p. și art. 189 alin. 1 lit. h C.p. cu aplic.art. 77 lit. e C.p. și art. 5 C.p.

C. reține declarațiile constante ale martorului ocular N. I. N. ce a asistat în mod nemijlocit la exercitarea actelor de agresiune de către inculpat, coroborate cu depozițiile martorului N. V. și raportul de expertiză medico-legală nr. A_ /6.09.2013 al INML M. Minovici, ce descrie leziunile traumatice produse părții vătămate minore dar și declarațiile martorilor din acte F. C. N. și B. M. M., date în cursul urmăririi penale, fac dovada vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii.

Declarațiile martorilor F. C. N. și B. M. M. audiați în faza de cercetare judecătorească au fost corect înlăturate de instanța de fond, deoarece nu se coroborează cu declarația martorului ocular N. I. N. și cu actele medico-legale depuse la dosar, iar revenirea asupra aspectelor declarate în faza de urmărire penală nu are o motivare obiectivă, luând în considerare că aceștia locuiau în același imobil cu inculpatul.

Martorii D. N. și S. N. confirmă faptul că, în luna martie s-au aflat în jurul orei 12,00 în locuința inculpatului, după 10minute au plecat iar la un interval de aproximativ 30 de minute inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorului D. N. . Acest martor susține că inculpatul a plecat acasă după 45-60 de minute în urma unui telefon primit.

În mod corect a apreciat instanța de fond că aceste declarații, nu sunt relevante sub aspectul stabilirii situației de fapt și consideră C. cu atât mai mult cu cât actele de agresiune au fost exercitate de inculpat și în luna februarie 2013.

Împrejurările invocate de inculpat privind nivelul de pregătite foarte redus (7 clase) faptul că a crescut fără să-și cunoască tatăl, nu au relevanță sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, aceste împrejurări fiind dimpotrivă de natură să îl determine pe inculpat să manifeste dragoste, afecțiune pentru copilul concubinei sale și nu un comportament violent față de o ființă lipsită de apărare, așa cum este partea vătămată..

În condițiile în care inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, partea vătămată avea o vârstă fragedă - 2 ani și 6 luni - a suferit leziuni traumatice grave de natură să afecteze creșterea și dezvoltarea fizică și psihică, este nefondată cererea inculpatului invocată în motivele de apel depuse de apărătorul din oficiu de reducere a pedepsei în sensul de a fi orientată spre minimul special.

Pentru aceste considerente C. în baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.p. va respinge apelul, formulat de inculpatul F. V. NICUȘOR împotriva sentinței penale nr.151 din 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsă detenția preventivă a inculpatului de la 29 aprilie 2014 la zi.

În baza art.275 alin.2 Cpr.p. va obliga pe apelantul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 350 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, pentru inculpat și partea civilă, care vor fi suportate din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de inculpatul F. V. NICUȘOR, deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.151 din 29.04.2014, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, ca nefondat.

Deduce detentia preventivă de la 29 aprilie 2014 la zi.

Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 350 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, pentru inculpat și partea civilă, care vor fi suportate din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Septembrie 2014.

PreședinteJudecător

I. G. L. B.

Grefier,

M. N.

Red.jud. I.G.

j.f.L.O./

23x.08.10.2014

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 601/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 39/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 237/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 301/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1043/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1195/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1193/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 496/2015. Curtea de Apel CRAIOVA