Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 713/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 713/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 713/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.713
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător O. D.
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 13 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul declarat de P. de pe lângă J. C., împotriva sentinței penale nr.21 din 3 februarie 2015, pronunțată de J. C., în dosarul nr._, privind pe inculpatul T. C..
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.21 din 3 februarie 2015, J. C., în baza art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b și d rap. la art.230 C.p., art.335 alin.1 C.p., cu aplicarea art.125 alin.3 C.p. și art.129 alin.1 C.p., a prelungit cu 2 luni măsura educativă a internării într-un centru de detenție a inculpatului T. C., fiul lui natural și C., născut la data de 09.11.1995 în B., domiciliat în B., ., jud.O., ffl în mun.C., . nr.18A, jud.O., în prezent aflat în Centrul de Detenție C., CNP_, luată pe o perioadă de 2 ani și 4 luni prin sentința penală nr.490/5.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., definitivă prin neexercitarea contestației, urmând ca inculpatul să execute în final măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea unui concurs între infracțiunea de furt calificat în scop de folosință în dauna persoanei vătămate N. A. I. și infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, care fac obiectul prezentului dosar și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2 ind.1 lit.c C.p.pentru care i s-a aplicat măsura educativă în dosarul nr._ al Judecătoriei C..
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.639/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecatoria C., a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul T. C., pentru săvârșirea infractiunilor prev. de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d C.p. rap.la art.230 C.p. cu aplic.art.113 C.p. și art.5 C.p. și de art.335 alin.1 C.p. cu aplic. art.113 C.p..
Prin același rechizitoriu s-a mai dispus:
- clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de tentativă la furt calificat în dauna persoanei vătămate Moateru M., cu privire la inculpații T. C., Vacă Manex E. și I. F., în temeiul art.315 alin.1 lit.b C.p.p., art.314 alin.1 lit.a C.p.p., fiind aplicabile disp. art.16 alin.1 lit.g C.p.p., întrucât a intervenit împăcarea părților,
- clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de furt calificat în scop de folosință în dauna persoanei vătămate N. A. I., prev.de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d C.p. rap.la art.230 C.p. cu aplic.art.77 lit.d cu privire la inculpatul Vacă Manex E., în temeiul art.315 alin.1 lit.b C.p.p., art.314 alin.1 lit.a C.p.p., fiind aplicabile disp. art.16 alin.1 lit.c C.p.p.,
- clasarea cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fară permis de conducere, prev. De art.335 alin.1 C.p., cu privire la inculpatul Vacă Manex E., în temeiul art.315 alin.1 lit.b C.p.p., art.314 alin.1 lit.a C.p.p., fiind aplicabile disp. art.16 alin.1 lit.a C.p.p.
În fapt, s-a reținut că „Inculpatul minor T. C. are domiciliul legal în orașul B., însă de mai mulți ani a locuit fară forme legale în mun. C., fiind prieten cu inculpații Vacă Manex E. și I. F..
În noaptea de 12/13.02.2013, în jurul orei 24,00 - 1,00, în timp ce se deplasa singur pe raza mun. C., în zona cartierului de blocuri de pe . T. C. a observat un autoturism marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare_, care era staționat pe . blocurile A 2 și A3, împrejurare în care a hotărât să îl sustragă pentru a se plimba cu acesta.
Deși nu poseda permis de conducere valabil pentru vreo categorie de autovehicule, profitând de împrejurarea că era întuneric și nu a fost observat de alte persoane străine, a forțat ușa de acces de la autoturism și s-a urcat la volanul acestuia, reușind să pornească mașina prin forțarea contactului de pornire.
În aceste circumstanțe, inculpatul minor a circulat cu autoturismul sustras pe străzile de pe raza mun. C., deplasându-se la domiciliul inculpatului Vacă Manex E..
În aceeași noapte, inculpații T. C. și Vacă Manex E. au mers la locuința inculpatului I. F., căruia i-au propus să-i însoțească și să se plimbe cu autoturismul sustras până în orașul B., inculpatul T. C., afirmând că autoturismul respectiv ar fi proprietatea unchiului său.
În urma acestei înțelegeri cei trei inculpați au plecat din mun. C. deplasându-se în orașul B. cu autoturismul sustras, la volanul căruia s-a aflat permanent inculpatul T. C..
În jurul orei 2,00, au ajuns pe . B., oprind autoturismul în dreptul magazinului . SNC, aparținând persoanei vătămate Moateru M., magazin amplasat în imobilul proprietatea persoanei vătămate, cu intrare direct din stradă.
Cu aceea ocazie, inculpații au hotărât de comun acord să pătrundă fără drept, prin efracție, în incinta magazinului, pentru a sustrage bunuri de valoare.
În acest scop s-au apropiat de ușa de acces a magazinului și cu ajutorul unei șurubelnițe au încercat să forțeze sistemul de închidere.
În timp ce efectuau această operațiune au observat un autoturism care se deplasa în direcția respectivă cu farurile aprinse, moment în care au fugit pentru a nu fi identificați.
Inculpații au renunțat la hotărârea de a pătrunde efectiv în incinta magazinului . SNC B. și de a sustrage bunuri.
Astfel, fapta săvârșită de ei a rămas în faza de tentativă la infracțiunea de furt calificat.
La scurt timp după aceea, la sesizarea martorului D. M. G. organele de poliție împreună cu mai multe persoane care locuiau în zonă, s-au deplasat la locul săvârșirii infracțiunii, iar în urma verificărilor efectuate au fost identificați inculpații T. C. și I. F..”
Situația de fapt menționată a fost reținută pe baza următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate N. A. I. și Moateru M., proces verbal de cercetare la fața locului, procesul - verbal de reconstituire, planșa fotografică, proces -verbal de examinare a autoturismului sustras, planșe fotografice, dovada de restituie a autoturismului sustras, declarațiile martorilor R. C. I., V. S., D. M. G., procesul - verbal de verificare în evidențele poliției, adresa nr._ din data de 07.10.2014 emisă de I.P.J.O. - S. Rutier, declarațiile inculpaților: T. C., Vacă Manex E. și I. F..
Prin încheierea nr.122/8.12.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis în dosarul nr. 639/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. C. privind pe inculpatul T. C., trimis în judecată pentru trimis pentru infracțiunile prev. de art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b și d C.p. rap.la art.230 C.p. și de art.335 alin.1 C.p., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe același inculpat.
La dosar au fost depuse: sentința penală nr.70/21.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., decizia penală nr.1829/1 oct.2013 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, sentința penală nr.490/05.02.2014 pronunțată de J. C. în dosar nr._, referatul de evaluare nr.224/12.01.2015 întocmit de S. de Probațiune din cadrul Tribunalului D..
La termenul stabilit în ședință publică la data de 30.01.2015, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în condițiile art.374 alin.4 C.p.p., în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Având în vedere declarația de recunoaștere a faptei a inculpatului, cu ocazia audierii în ședința publică, instanța a admis cererea acestuia de judecare în condițiile art.374 alin.4 C.p.p..
Instanța, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și declarațiile inculpatului, a constatat că situația de fapt a fost corect reținută în rechizitoriu.
Astfel, în noaptea de 12/13.02.2013, inculpatul a sustras prin efracție autoturismul marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare_, în scop de folosință și a circulat cu acesta pe drumule publice fară a poseda permis de conducere valabil pentru vreo categorie de autovehicule.
Sub aspectul laturilor obiective ale infracțiunilor arătate, acțiunile inculpatului de a sustrage autoturismul arătat în scopul de a-l folosi și de a conduce pe drumurile publice autovehiculul fără a avea permis de conducere, constituie elementele materiale.
Urmările imediate ale acestor acțiuni au constat pe de o parte, în paguba patrimonială temporară provocată persoanei vătămate prin sustragerea în scop de folosință a autoturismului, iar pe de altă parte, în starea de pericol pe care a reprezentat-o conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în aceste condiții. Legăturile de cauzalitate dintre elementele materiale și urmările imediate rezultă din însăși săvârșirea faptelor.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, faptele fiind săvârșite cu intenție directă sau indirectă, inculpatul prevăzând rezultatele faptelor sale si chiar dacă nu a urmărit producerea acestora a acceptat posibilitatea producerii, conform art.16 alin.3 din Codul penal.
S-a constatat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat în scop de folosință a unui autovehicul, prev. de art.228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b și d C.p. rap. la art.230 C.p. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin.l Cp..
Întrucât la data săvârșirii infracțiunilor, inculpatul era minor, în baza art.114 alin.1 din Codul penal, față de inculpat ar urma să fie luată o măsură educativă.
Instanța a constatat însă, că infracțiunile cercetate în acest dosar sunt concurente cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2 ind.1 lit.c C.p., pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr.70/21.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. (fila 31-36), definitivă prin decizia nr.1829/01.10.2013 a Curții de A. C. (filele 37-41).
Ulterior, pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului a fost înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani și 4 luni, prin sentința penală nr.490/5.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C..
Potrivit art.129 Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74.
Instanța a constatat că potrivit art.125 alin.3 din Codul Penal, dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul prevăzut în alin.(2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.
La individualizarea perioadei pentru care s-a dispus prelungirea măsurii educative, instanța a avut în vedere atât disp.art.125 alin.3 din Codul Penal, dar și dispozițiile art.74 din Codul penal, astfel că a ținut cont de gravitatea infracțiunii și de gravitatea infractorului, care trebuie evaluată după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura si frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Instanța a avut în vedere și atitudinea inculpatului, care a fost sincer în fața organelor judiciare, recunoscând în totalitate fapta săvârșită dar și concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză.
Față de toate aceste considerente, în baza art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b și d rap. la art.230 C.p., art.335 alin.1 C.p., cu aplicarea art.125 alin.3 C.p. și art.129 alin.1 C.p., s-a prelungit cu 2 luni măsura educativă a internării într-un centru de detenție a inculpatului luată pe o perioadă de 2 ani și 4 luni prin sentința penală nr.490/5.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., definitivă prin neexercitarea contestației, urmând ca inculpatul să execute în final măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, pentru săvârșirea unui concurs între infracțiunea de furt calificat în scop de folosință în dauna persoanei vătămate N. A. I. și infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, care fac obiectul prezentului dosar și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2 ind.1 lit.c C.p.pentru care i s-a aplicat măsura educativă în dosarul nr._ al Judecătoriei C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. C., În motivele de apel ale parchetului au fost invocate critici sub următoarele aspecte:
-hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu s-a dedus din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție perioada pe care inculpatul a executat-o până la durata pronunțării sentinței
-hotărârea este nelegală întrucât instanța nu a avut în vedere la stabilirea duratei internării într-un centru de detenție o condamnare anterioară a inculpatului aplicată de instanța de judecată prin sp 54/18 04 2013 a Judecătoriei B..
-hotărârea este netemeinică sub aspectul duratei cu care instanța a prelungit măsura educativă anterioară, în sensul că perioada de două luni pentru care s-a dispus prelungirea măsurii educative nu este suficientă pentru realizarea escopului măsurii educative raportat la gravitatea faptelor și antecedentele penale ale inculpatului.
Reprezentantul parchetului, cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel a precizat că nu susține motivul de apel declarat în scris de parchet referitor la contopirea măsurii educative cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sp 54/ 18 04 2013 a Judecătoriei B. față de dispozițiile legale și principiul dublului grad de jurisdicție.
Examinând hotârârea apelată, în raport de dispozițiile legale, motivele de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform dispozițiilor art 417 alin 2 Cpp, curtea de apel constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, necontestată de inculpat, în condițiile în care judecata s-a desfășurat în procedură simplificată, pe baza recunoașterii vinovăției, fiind reținut corect că în noaptea de 12/13.02.2013, inculpatul a sustras prin efracție autoturismul marca Ford Escort, cu nr. de înmatriculare_, în scop de folosință și a circulat cu acesta pe drumule publice fară a poseda permis de conducere valabil pentru vreo categorie de autovehicule.
Încadrarea juridică a faptelor a fost de asemenea corect reținută, fiind reținut corect că faptele săvârșite de inculpat astfel cum au fost descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat în scop de folosință a unui autovehicul, prev. de art.228 alin.1 - 229 alin.1 lit.b și d C.p. rap. la art.230 C.p. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin.l Cp..
S-a constatat în mod just că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2 ind.1 lit.c C.p., pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare prin sentința penală nr.70/21.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. (fila 31-36), definitivă prin decizia nr.1829/01.10.2013 a Curții de A. C. (filele 37-41), pedeapsă care a fost ulterior înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani și 4 luni, prin sentința penală nr.490/5.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C..
În consecință s-a procedat în mod corect la aplicarea dispozițiilor art. 129 Codul penal, respectiv art.125 alin.3 din Codul Penal, în sensul că s-a dsipus prelungirea măsurii educative a internării într-un centru de detenție.
Criticile formulate în apelul declarat de parchet referitoare la individualizarea perioadei pentru care s-a dispus prelungirea măsurii educative a internării într-un centru de detenție, conform dispozițiilor art.125 alin.3 din Codul Penal, sunt întemeiate. Perioada de numai două luni pentru care s-a dispus prelungirea măsurii educative este insuficientă pentru a se asigura scopul măsurii educative în vederea reintegrării sociale a inculpatului, raportat la gravitatea concretă a faptelor comise de inculpat și antecedentele penale ale acestuia, din care rezultă predispoziția inculpatului pentru a comite infracțiuni. Pentru aceste motive, apelul declarat de parchet urmează a fi admis, în sensul de a se proceda la reindividualizarea măsurii educative, cu luarea în considerare atât a persoanei inculaptului, minor la data faptelor, cu atitudine procesuală sinceră, dar și celelelate elemente referitoare la antecedentele penale ale inculaptului și gradul de pericol social al faptelor comise, elemente în raport de care instanța de apel apreciază că scopul sancțiunii va fi realizat prin aplicarea dispozițiilor art 125 alin 3., 129 Cpen în sensul prelungirii măsurii educative a internării într-un centru de detenție cu încă 8 luni, în final inculpatul urmând să execute o perioadă de 3 ani în centrul de detenței.
Se constată totodată ca fiind întemeiate criticile formualte de parchet referitoare la omisiunea instanței de fond de a dispune în baza art 125 alin 3 Cpen deducerea perioadei executate, apelul urmând a fi admis și sub acest aspect în sensul de a se deduce perioada executată de la data de 20 03 2013, la data pronunțării.
Celelelate critici invocate în motivele scrise de apel ale parchetului referitoare la o eventuală contopire a măsurii educative cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată la care a fost condamnat inculpatul prin sp 54/18 04 2013 a Judecătoriei B., se constată ca fiind neîntemeiate și de altfel procurorul de ședință a precizat cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel că nu susține acest motiv de apel al parchetului.
Examinând și din oficiu hotărârea sub acest aspect, instanța de apel constată că într-adevăr faptele din prezenta cauză, fiind comise la data de 12/13 02 2013, sunt concurente cu cele pentru care s-a dispus anterior condamnarea inculpatului prin sp 54/2013 a Judecătoriei B., definitivă prin dp 1667/03 09 2013 a Curții de A. C., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, însă pentru a se putea dispune o eventuală contopire a măsurii educative cu pedeapsa anterioară de 1 an și 6 luni închisoare, ar fi necesar să se dispună înlocuirea acestei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în temeiul codului penal anterior cu o măsură educativă prevăzută de codul penal actual, însă dispozițiile speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor din Legea 187/2012 nu prevăd această situație pentru minori. Astfel, dispozițiile art 21 din Legea 187/2012 fac referire numai la pedeapsa închisorii executabilă care se înlocuiește cu măsurea educativă a internării în centrul de detenței nu și cu privire la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată a executării pedepsei, iar dispozițiile art 22 din aceeași lege fac referire numai la situația revocării suspendării condiționate a executării pedepsei dispuse în baza codului penal anterior, fără a prevedea posibilitatea de aplicare a dispozițiilor de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru fapte concurente.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că apelul declarat de parchet este întemeiat sub aspectul criticilor referitoare la individualizarea măsurii educative și deducerea perioadei executate, urmează ca în baza art 421 alin 2 lit a Cpp, să se admită apelul, se va desființa sentința penală, în baza art. 125 alin.3, art. 129 alin. 1 C.p., art. 5 C.pen. se va prelungi măsura educativă a internării într-un centru de detenție a inculpatului T. C., dispusă prin s.p. 490/05.02.2014 a Judecătoriei C. cu încă 8 luni, pentru comiterea infracțiuni prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit. b și d rap. la art. 230 C.pen. cu aplic. art. 113 C.p. și prev. de art. 335 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 113 C.pen., în final inculpatul urmând să execute măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 125 alin.3 teza finală C.pen. se va deduce din durata măsurii educative perioada executată, de la 20.03.2013 la data de 03.02.2015 (data pronunțării hotărârii instanței de fond)
Se vor menține dispozițiile din hotărârea apelată referitoare la cheltuielile judiciare.
Se va deduce în continuare perioada executată, de la 03.02.2015 la zi.
În baza art 275 alin 3 Cpp, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Avocați D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. C., împotriva sentinței penale nr.21 din 3 februarie 2015, pronunțată de J. C., în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală în parte.
În baza art. 125 alin.3, art. 129 alin. 1 C.p., art. 5 C.pen.
Prelungește măsura educativă a internării într-un centru de detenție a inculpatului T. C., dispusă prin s.p. 490/05.02.2014 a Judecătoriei C. cu încă 8 luni, pentru comiterea infracțiuni prev. de art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit. b și d rap. la art. 230 C.pen. cu aplic. art. 113 C.p. și prev. de art. 335 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 113 C.pen., în final inculpatul urmând să execute măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 125 alin.3 teza finală C.pen.
Deduce din durata măsurii educative perioada executată, de la 20.03.2013 la data de 03.02.2015 (data pronunțării hotărârii instanței de fond)
Menține dispozițiile din hotărârea apelată referitoare la cheltuielile judiciare.
Deduce în continuare perioada executată, de la 03.02.2015 la zi.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Avocați D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 20 mai 2015.
C. LăutaruOnița D.
Grefier,
D. L.
Red.jud.CL
j.f.F.V.
PS/ 12 06 2015
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 668/2015. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1205/2015.... → |
|---|
