Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 1184/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1184/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1184/2015
Dosar nr._ - art.196 N.C.p. -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1184
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. E. P.
Judecător: T. M.
Grefier: C. G.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de partea responsabilă civilmente – asigurator G. A. SA și partea civilă A. Victoraș D. împotriva sentinței penale nr.2951 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP),
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic I. S. pentru apelant asigurător ., apelanta parte civilă A. Victoraș D. asistat de avocat ales B. C. A., inculpata A. M. asistată de avocat ales D. R., lipsind partea civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T.- J. și martora Temerească L. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se arată că a fost depus la dosar cu adresa nr E_ avizul Comisiei Superioare Medico Legale din cadrul Institutului Național de Medicină Legală.
Instanța pune în discuție renunțarea la administrarea altor probe.
Avocat B. C. A. arată că pentru soluționarea laturii penale nu mai este necesară administrarea altor probe însă pentru soluționarea laturii civile insistă în audierea martorei T., instanța trebuind să dea o soluție prin care să cuantifice daunele, fiind necesară audierea acestei martore, pentru stabilirea procentului de culpă.
Consilier juridic I. S. și avocat ales D. R., arată că nu se impune audierea martorei și nici a celorlalte probe, avocat D. R. precizând că suntem în ipoteza unei fapte care nu este prevăzută de legea penală iar acțiunea civilă trebuie lăsată nesoluționată astfel cu nu mai este necesară administrarea de probe.
Reprezentanta Ministerului Public arată că este lipsită de utilitate audierea martorei, în condițiile în care există un înscris medico legal care lămurește latura penală a cauzei, fiind lipsită de utilitate și administrarea celorlalte probe prorogate.
Instanța respinge cererile de probatorii anterioare, pentru care a fost prorogată pronunțarea și revine asupra probei cu declarația martorei T..
Avocatul B. C. A., pentru partea civilă A. Victoraș depune planșe foto, memorie tip stik USB-care ar conține o înregistrare video de la locul accidentului și un set de acte pentru a fi observat locul accidentului și a combate declarația inculpatei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea probei cu înscrisuri și înregistrare video ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Av. D. R., pentru inculpată, solicită respingerea acestei probe, arătând că acestea ar putea fi utile eventual în fața unei instanțe civile.
Consilier juridic I. S., consideră că această probă nu este utilă soluționării cauzei.
Instanța respinge cererea părții civile A. Victoraș de suplimentare a probatoriului cu înscrisuri, planșe foto și înregistrare video, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, cereri sau excepții de soluționat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat B. C. A. pentru partea civilă A. Victoraș D., arată că față de avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală, fapta săvârșită de inculpată nu este prevăzută de legea penală, vătămările necesitând mai puțin de 90 zile de îngrijiri medicale.
Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită să se aibă în vedere la soluționarea apelului faptul că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei, fără culpă din partea părții civile A. Victoraș.
În acest sens, solicită să se aibă în vedere declarația părții civile și a martorei T. L. M. și să fie respinse declarația inculpatei, întrucât dinamica accidentului nu putea să fie cea prezentată de inculpată, intersecția respectivă putând fi traversată doar oblic și nu se poate efectua viraj la dreapta și ulterior să se încadreze pe banda a II a, cum susține inculpata.
Susține că este o situație clasică de neacordare de prioritate, definită de art 6 din OUG 195/2002, inculpata venind de pe . indicatorul „cedează trecerea”, în timp ce partea civilă circula pe un drum cu prioritate, aceasta având obligația legală de a acorda prioritate la trecere, iar comportamentul inculpatei a obligat partea civilă să inițieze o manevră de ocolire.
Se susține de expert că partea civilă, motociclist s-ar fi putut să fi încălcat art 120 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, dar nu există nici o dispoziție care să incrimineze comportamentul acestuia care a efectuat doar o manevră de evitare.
Solicită av B. să se rețină culpa exclusivă a inculpatei și în consecință să fie recuantificate daunele materiale și morale, arătând că se vor supune avizului Comisiei Superioare deși tromboflebita este un risc vital, așa cum rezultă din extrasele din tratatele de medicină legală depuse la dosar.
Cu privire la daunele materiale, arată instanța de fond a acordat daune de 9.000 lei, dar a avut în vedere doar înscrisurile depuse la dosar, deși în materie penală proba daunelor se poate face și cu alte probe, putând fi cuantificate aceste daune materiale cu martori și orice alte probe, partea civilă dovedind prejudiciul solicitat cu martori și documente.
Referitor la daunele morale, arată av B. că în practica judiciară a Curții de A. C. sunt acordate daune mult mai mari decât cele acordate de prima instanță, față de traumele fizice și psihice suferite de partea civilă, care era sportiv și ar fi putut urma o activitate sportivă, iar ulterior accidentului și-a mai fracturat o mână tocmai datorită lipsei de stabilitate la membrul inferior accidentat.
Solicită admiterea apelului părții civile, majorarea despăgubirilor materiale și obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic I. S., pentru partea responsabilă civilmente Societatea de asigurare ., solicită ca față de răspunsul Institutului Național de Medicină Legală să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art 16 alin 1 lit b Cod pr penală, iar cu privire la latura civilă, aceasta să fie lăsată nesoluționată, partea civilă putând să se adreseze instanței civile pentru acoperirea prejudiciului.
Solicită respingerea apelului formulat de partea civilă A. V..
Avocat B. C. A., în replică, arată că solicită respingerea apelului asiguratorului, fiind de acord doar cu achitarea inculpatei, însă cu privire la celelalte motive de apel privind acordarea despăgubirilor, solicită respingerea apelului formulat de asigurator G. A. SA, iar cheltuielile de judecată trebuie suportate de aceasta.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de asigurator și achitarea inculpatei în temeiul art 16 alin 1 lit b Cod pr penală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală în condițiile aplicării legii penale mai favorabile, partea civilă suferind leziuni pentru a căror vindecare au fost nevoie de 75-80 de zile.
În ceea ce privește latura civila cauzei, solicită să se facă aplicarea art.25 C.p.p. și să fie lăsată nesoluționată.
Avocat D. R. pentru inculpata A. M., solicită achitarea inculpatei, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Cu privire la acțiunea civilă arată că textul legal este clar, cu privire la acțiunea civilă, art 25 Cod pr penală, prevăzând nesoluționarea acțiunii civile în cazul achitării în temeiul art 16 lit b teza a I a Cpp, astfel că nu trebuie continuată judecarea cauzei, iar partea civilă are posibilitatea acționării în instanța civilă.
Solicită respingerea cererii părții civile de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor de judecată, acestea nefiind datorate de către inculpată, iar persoana responsabilă de producerea accidentului urmează să fie stabilită de instanța civilă, nefiind stabilită în prezent.
Arată că va solicita cheltuielile de judecată de la partea civilă pe cale separată.
Inculpata A. M. având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată și își menține declarațiile date, fiind de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2951 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J., în dosarul nr._, în baza art.386 cpp, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei A. M. prin actul de sesizare din infracțiunea prev.de art.184alin.2 și alin.4 cp în infracțiunea prev. de art.196 alin.2 și alin.3 din ncp.
În aplicarea art. 5 din noul Cod penal, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză se încadrează în dispozițiile art. 196 alin.2 și alin.3 din N.cp.
În baza art. 396 alin.1, 3 Cod procedură penală, raportat la art. 80 din noul Cod penal, s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpata A. M., fiica lui N. și E., născută la data de 08.06.1952 în Corn. Lădești, jud. V., domiciliată în Tg. J., .. 132, Jud. Gorj, posesor CI . nr._, CNP_ cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 196 alin.2 și alin.3 din ncp cu aplicare art.5 c.penal.
În baza art. 81 din noul Cod penal, a aplicat inculpatei A. M. un avertisment.
În baza art. 82 alin. 1 din noul Cod penal, s-a constatat că inculpata A. M. nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită.
În temeiul art.397alin.1 cpp raportat la art.25 alin.1 cpp, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Tâgu-J. și a obligat partea responsabilă civilmente - asigurătorul de răspundere civilă ., cu sediul procesual ales în Tg-J., .. 5-7 parter, județul Gorj, la plata sumei de 422 lei către partea civilă S. Județean de Urgență Târgu-J., cu sediul în Tg-J., .. 1, județul Gorj, pentru perioada de spitalizare 08-09.09.2012 și suma de 2321 lei pentru perioada de spitalizare 15.09-26._, sume ce vor fi actualizate la data plății.
În temeiul art.397alin.1 cpp raportat la art.25 alin.1 cpp și art.276 cpp raportat la art. 49 și urm din Legii 136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A. Victoraș D., domiciliat în Tg. J., .. 1, ., Jud. Gorj și a obligat partea responsabilă civilmente - asigurătorul de răspundere civilă . la plata către partea civilă, a sumelor de 9530,01 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale și cheltuieli privind onorariu avocat și onorariu expert tehnic asistent și 30.000 de lei cu titlu de daune morale.
În baza art.274 cpp, a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente - asigurătorul de răspundere civilă . la 1500 de lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitorul nr.5216/P/2011 Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimisă în judecată inculpata A. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul Penal.
S-a reținut în rechizitoriu că în data de 08.09.2011, în jurul orelor 15:45, aflându-se la, volanul autoturismului proprietate personală marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, inculpata A. M. a provocat un accident rutier în intersecția .. M. S. din Municipiul Tg. J., soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate A. Victoraș D., persoană ce a necesitat 75-80 zile de îngrijiri medicale, iar în producerea accidentului rutier ce a condus la vătămarea integrității corporale a părții vătămate a concurat atât culpa inculpatei care nu a respectat regulile privind încadrarea corespunzătoare pentru efectuarea manevrei de viraj spre stânga și a regulilor privind pătrunderea în intersecții, cât și culpa părții vătămate care nu a respectat obligația de a conduce pe partea dreaptă a carosabilului, pentru a putea evitat producerea unui eventual incident rutier.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, aceasta învederând că urmează a preciza valoarea prejudiciului suferit, până la citirea actului de sesizare al instanței, în faza de judecată a procesului penal. Ca mijloace de probă au fost avute în vedere: Proces verbal de cercetare la fața locului cu planșă fotografică, Certificat medico-legal,, declarație parte vătămată,declarație învinuită, Raport de expertiză tehnică-auto, Notă de constatare a vehiculelor implicate, buletin de analiză Toxicologică-alcoolemie învinuită, Buletin de analiză Toxicologică-alcoolemie parte vătămată, înscrisuri privind identitatea vehiculelor implicare.
La data de 16.01.2013 a fost sesizată Judecătoria Tg-J. fiind înregistrată cauza cu numărul_ .
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu însănătoșirea sa, 250.000 lei daune morale întrucât vina este exclusivă a inculpatei arătând că a ajuns să aibă tromboflebită din cauza accidentului, că a urmat un program de kinetoterapie, că nu mai poate practica sporturile preferate baschet și motociclism fiind student la facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității C. B.. S-a constituit parte civilă și S. Județean de Urgență Tg-J. cu suma de 422 lei.
Partea responsabilă civilmente a învederat faptul că în cauză există culpă comună și că trebuie avute în vedere dispozțiile legale privind asigurările.
Inculpata a invocat nulitatea relativă a actelor de procedură în timpul urmăririi penale privind actul de desemnare a procurorului de caz, lipsa descrierii faptei fiind descrisă ambiguu și contradictoriu, că certificatul medico-legal nu este o probă conform art.64 cpp, că certificatul suplimentar este întocmit de același medic legist, că nota pentru starea tehnică a motocicletei a fost efectuată de către o persoană juridică privată, că organul de cercetare penală nu a respectat dispozițiile date de procuror, solicitând ca partea vătămată să depună la dosar toate înscrisurile medicale pe care le deține, proba testimonială, proba cu expertiza medico-legală, schimbarea încadrării juridice în fapta prev.de art.184 alin.1 și alin.3 cp. În același mod a depus la dosar și societatea de asigurare ..
În cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe a fost ascultată partea civilă, inculpata, s-a administrat proba testimonială fiind ascultați martorii T. Luica M., M. N., M. I. A., Z. C. G., s-a respins proba cu expertiza tehnică auto având în vedere că în cursul urmăririi penale inculpata nu a solicitat o altă expertiză. Inculpata a depus înscrisuri privind practică judiciară în materie, caracterizare, persoana vătămată depune centralizator privind sumele de bani solicitate, respectiv, bonuri fiscale privind medicamente, combustibil, taxi, transport, recuperare medicală, onorariu expert asistent în cursul urmăririi penale, extrase de cont, chitanța privind onorariu avocat, două dovezi încheiate de mama persoanei vătămate cu martorii M. I. A., Z. C. G., s-a administrat proba cu expertiza medico-legală de către INML C. solicitată de părți fiind depuse la dosar înscrisuri solicitate de instituția respectivă, înscrisuri deținute de persoana vătămată și spital, se respinge cererea de revenire asupra probei cu expertiza medico-legală, se depune un raport de expertiză extrajudiciară, răspuns la obiecțiunile formulate, concluzii scrise din partea inculpatei, persoanei vătămate, ..
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că atât inculpata cât și persoana vătămată au fost angrenați într-un accident de circulație, ambii având culpă în producerea accidentului, în proporție de 50% fiecare,pe de o parte inculpata care nu a respectat regulile privind încadrarea corespunzătoare pentru efectuarea manevrei de viraj spre stânga și a regulilor privind pătrunderea în intersecții, iar pe de altă parte culpa persoanei vătămate care nu a respectat obligația de a conduce pe partea dreaptă a carosabilului, pentru a putea evitat producerea unui eventual incident rutier și care nu a frânat corespunzător.
Astfel, așa cum s-a reținut și prin rechizitoriu, autoturismul condus de inculpată a pătruns în intersecția .. M. S., a virat dreapta, a traversat cele două benzi ale sensului de circulație 9 Mai - Centru, după care a virat spre stânga cu scopul de a-și continua deplasarea pe . pătrunderea autoturismului pe banda a doua a sensului de mers susmenționat, s-a produs acroșajul dintre partea stângă față a autoturismului cu partea laterală dreapta spate a motocicletei, în fazele premergătoare producerii acroșajului, motocicleta pătrunzând pe contrasens, cu scopul de a ocoli - devansa autoturismul. Potrivit concluziilor raportului de expertiză viteza de deplasare a motocicletei, la momentul producerii impactului era de cea. 40-45 km/h, iar viteza autoturismului de cea. 7-9 km/h. Potrivit acelorași concluzii, starea de pericol a fost creată de inculpată, care nu s-a asigurat la efectuarea manevrelor de pătrundere - traversare a părții carosabile, în zona intersecțiilor și/sau nu a efectuat corespunzător manevra de poziționare - semnalizare în vederea efectuării virajului spre stânga, pentru pătrunderea pe .-a apreciat că inculpata a încălcat prevederile art. 31 din OUG 195/2002 și/sau prevederile art. 54 din OUG 195/2002. S-a mai reținut faptul că persoana vătămată putea evita producerea accidentului dacă în momentul apariției stării de pericol ce a determinat-o să execute manevra de ocolire - demarare ar fi acționat sistemul de frânare cu intensitate maximă, având spațiul necesar efectuării manevrei de oprire. De asemenea, în concluziile raportului de expertiză se reține că persoana vătămată nu a circulat preventiv, în sensul că nu s-a încadrat corespunzător pe banda de mers, astfel fiind încălcate prevederile art. 120 alin. 1 din regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 dar și art.41 din OUG 195/2002. De altfel, aceste concluzii se coroborează și cu vitezele ce aveau ambele vehicule la momentul impactului, autoturismul inculpatei circula cu o viteză de 7-9 km/h fiind aproape oprită iar motocicleta persoanei vătămate circulând cu o viteză de 40-45 km/h, fiind acceptată și viteza indicată de acesta ca fiind de 25-30 km/h. Nu este de neglijat nici faptul că locul unde a avut loc impactul este o intersecție nedirijată, îngustă și într-o extrem de circulată care poate produce astfel de accidente rutiere și datorită faptului că pe laterala drumului, așa cum a fost în cazul de față, sunt autoturisme parcate și care încurcă vizibilitatea mașinilor care se angrenează în schimbarea direcției și intrarea pe o . principal.
Așa cum rezultă din nota de constatare încheiată la fața locului de către organele de la poliția rutieră, de față nu au fost martori, nici urme de frânare, pete de sânge, de ulei, cioburi de sticlă sau vopsea (fila 20 din dosarul de urmărire penală). Toate acestea au fost coroborate cu fotografiile de la fața locului dar și cu declarațiile martorilor ascultați în cursul urmăririi penale B. E. A. și Predoșanu E.-A.-A.. Deși în timpul cercetării judecătorești au fost ascultați martorii T. L. M. și M. N. instanța le-a înlăturat ca fiind subiective având în vedere faptul că la momentul efectuării măsurătorilor de către organele de poliție acestea nu au fost prezente pentru a stabili o altă situație de fapt, dimpotrivă, organele de poliție au apelat la doi trecători din acea zonă și perioadă de timp pentru a certifica doar măsurătorile efectuate. Pe de altă parte, ambii martori sunt cunoștințe ale părților implicate în accident, una descrie o faptă din anul 2012 și nu din 2011 când a avut loc accidentul și care a fost contactată de mama persoanei vătămate cu o zi înainte de termenul de judecată din 10.07.2013 fiind greu de explicat cum a fost contactat acest martor atât timp cât nu se cunoșteau. De partea cealaltă, martorul inculpatei deși a declarat corect data producerii accidentului, acesta nu a fost la momentul producerii acestuia, dovadă fiind nota de constatare întocmită de organele de poliție cu toate că acesta a declarat că a fost la fața locului nu este nicio dovadă în acest sens, mai mult, și acest martor este cunoștință cu soțul inculpatei și nu cu aceasta fiind greu de explicat și în această situație cum a fost contactat acest martor. Din aceste motive, instanța a înlăturat declarațiile celor doi martori amintiți anterior.
Referitor la expertiza medico-legală efectuată în cauză, prima instanță a arătat că aceasta s-a desfășurat la cererea atât a persoanei vătămate cât și a inculpatei, ambele părți fiind nelămurite cu privire la zilele de îngrijiri medicale. S-a concluzionat că în urma accidentului ce a avut loc, persoanei vătămate nu i s-a pus viața în pericol, iar între cele 75-80 zile de îngrijiri medicale acordate inițial și cele 150 zile de îngrijiri medicale acordate ulterior există legătură de cauzalitate, persoana vătămată suferind un traumatism ce a determinat complicații ca urmare accidentului și nu prescrierii medicale. Acesta a fost internat în perioada 15.09._11 cu diagnosticul tromboflebită posttraumatică gambă dreaptă în remisie, fractură platou tibial extern drept cominutivă cu discretă tasare anterioară imobilizată gipsat, fractură cap metacarp II stâng fără deplasare, imobilizată gipsat. În această perioadă persoana vătămată a fost tratată cu anticoagulante, oxacilină și clexane. Cu toate că inculpata a depus un raport medico-legal extrajudiciar prin care s-a reținut că diagnosticul de tromboflebită postraumatică gambă dreaptă nu a fost obiectivat prin examinări clinice și paraclinice, în acest raport nu se motivează această concluzie. Instanța a constatat că expertiza medico-legală efectuată în cursul cercetării judecătorești a fost efectuată în baza actelor medicale și a diagnosticelor fixate de medici specialiști, motiv pentru care s-a apreciat că efectuarea unei alte expertize nu ar conduce decât la tergiversarea soluționării cauzei. De altfel, tot în cuprinsul expertizei se explicitează motivul pentru care această afecțiune are legătură cu accidentul inițial și nu reprezintă o culpă medicală.
Față de cele arătate anterior, s-a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta inculpatei A. M. constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod Penal, regăsit în art.196 alin.2 și ncp.
Instanța a reținut că fapta a fost săvârșită de inculpată la data de 08.09.2011 și, cu toate că aceasta a recunoscut fapta, a fost trimisă în judecată în data de 16.01.2013, iar până la soluționarea prezentei cauze a intrat în vigoare noul cod penal. În consecință, în baza art.5 cod penal, instanța are obligația aplicării legii penale mai favorabile inculpatei, având în vedere că până la soluționarea cauzei a intrat în vigoare noul cod penal . În consecință, în baza art.386 cpp s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei A. M. prin actul de sesizare din infracțiunea prev.de art.184alin.2 și alin4 cp în infracțiunea prev. de art.196 alin.2 și alin.3 din ncp.
În aplicarea art. 5 din noul Cod penal s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză se încadrează în dispozițiile art. 196 alin.2 și alin.3 din ncp.
În ceea ce privește sancționarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.196 alin.2 și alin.3 ncp, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 80 din noul Cod penal, pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Referitor la latura civilă, instanța a constatat că persoana vătămată a fost internată în perioada 08.09._11 și în perioada 15.09._11 iar pentru acele cheltuieli de spitalizare partea civilă S. Județean de Urgență s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale și cursul judecății. Instanța a mai constatat că inculpata are încheiată asigurare valabilă cu partea responsabilă civilmente . iar potrivit art.49 și următoarele din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor suportate de către persoana asigurată în caz de vătămare corporală. În consecință, în temeiul art.397alin.1 cpp raportat la art.25 alin.1 cpp, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Tâgu-J. și a obligat partea responsabilă civilmente - asigurătorul de răspundere civilă . la plata sumei de 422 lei către partea civilă S. Județean de Urgență Târgu-J. pentru perioada de spitalizare 08-09.09.2012 și suma de 2321 lei pentru perioada de spitalizare 15.09-26._, sume ce vor fi actualizate la data plății.
Cu privire la latura civilă privind pe partea civilă A. Victoraș D., instanța a admis în parte cererea formulată. Astfel, partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând cheltuieli cu spitalizarea, recuperarea, însănătoșirea sa și suma de 250.000 lei daune morale.
Referitor la daunele materiale instanța a constatat că partea civilă a făcut dovada suportării doar a sumei de 9530,01 lei, după cum urmează: medicamente în sumă de 1098,09 lei, combustibil în sumă de 2006,38 lei, transport și taxi în sume de 624,04 lei și151,5 lei, ședințe de recuperare în sumă de 150 lei, examen radiologic 330 lei, onorariu expert asistent auto 670 lei, onorariu avocat în sumă de 4500 lei. Cu toate că partea civilă a depus la dosar două înscrisuri sub semnătură privată intitulate ,, dovadă,, și încheiate de mama părții civile cu martorul Z. C. G. în data de 16.09.2011 pentru suma de 25.000 lei cu obligația restituirii în termen de un an și jumătate în patru tranșe și cu M. A. pentru suma de 30.000 lei în data de 10.02.2012 cu obligația restituirii în data de 31.12.2012, instanța a constatat că în aceste înscrisuri nu s-a precizat concret pentru ce motiv au fost împrumutați banii respectivi iar contra unui înscris nu se poate admite proba cu martori conform art.1191 c.civ raportat la art.309 c.proc.civ. S-a mai avut în vedere și declarația martorului Z. C. G. care a declarat că se cunoaște cu persoana vătămată întrucât se întâlnesc când la domiciliul său când al persoanei vătămate unde joacă și jocuri de societate și că nici în momentul când a fost ascultat la martor (fila 67) suma de bani nu i-a fost restituită. Având în vedere că din cuprinsul acestor înscrisuri nu rezultă că banii au fost împrumutați pentru recuperarea fizică a părții civile, că aceste înscrisuri sunt încheiate pe numele mamei părții civile și nici nu a făcut dovada cu facturi, bonuri fiscale și alte asemenea înscrisuri ce sumă a suportat pentru însănătoșirea acestuia, instanța nu a ținut cont de aceste dovezi - împrumut ca fiind un prejudiciu cert cu titlu de daune materiale.
În același mod sunt și extrasele de cont depuse la dosar de pe numele tatălui părții civile, care deși dovedesc că au fost extrase sume de bani, nu s-a făcut dovada direcționării acestora pentru acoperirea cheltuielilor de recuperare. De altfel, partea civilă a depus la dosar după mai multe termene de judecată actele medicale necesare efectuării expertizei medico-legale și din toate înscrisurile depuse de acesta, prejudiciul cert suportat pentru recuperarea sa este doar suma de 9530,01 lei. În consecință, în temeiul art.397alin.1 cpp raportat la art.25 alin.1 cpp și art.276 cpp raportat la art. 49 și urm din Legii 136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A. Victoraș D. și a obligat partea responsabilă civilmente - asigurătorul de răspundere civilă . la plata către partea civilă, a sumelor de 9530,01 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale și cheltuieli privind onorariu avocat și onorariu expert tehnic asistent.
Cu privire la daunele morale suportate de partea civilă instanța a avut în vedere faptul că acesta a necesitat 150 zile de îngrijiri medicale însă culpa îi aparține și acestuia în proporție de 50% astfel încât instanța a apreciat cuantumul daunelor morale pentru 75 de zile de îngrijiri medicale. Astfel partea civilă a suferit un prejudiciu moral prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial la integritatea fizică ținând cont de faptul că orice durere fizică este resimțită cu ajutorul creierului, presupunând o suferință psihică. Conștiința de a fi bolnav și privat astfel de stilul de viață obișnuit,, de obiceiurile zilnice, chiar și numai pe parcursul zilelor de îngrijiri medicale demonstrează existența unui prejudiciu nepatrimonial pentru a cărui compensare este necesară o despăgubire patrimonială. Potrivit practicii CEDO și instanțelor de judecată, în cuantificarea sumei trebuie să se analizeze faptul că aceasta trebuie să reprezinte o justă și echitabilă despăgubire aptă atât să dea satisfacție morală victimei cât și să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.
S-a avut în vedere faptul că despăgubirea reprezintă un raport de proporționalitate cu atingerea adusă sănătății fizice și psihice a părții vătămate, reflectând gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse. În consecință, având în vedere vârsta părții civile, faptul că acesta a trebuit să suporte aparatul gipsat iar apoi s-a tratat și de tromboflebilă, fiind necesare ședințele de kinetoterapie, de faptul că și partea civilă a avut o culpă de 50% în producerea vătămării corporale, instanța, judecând în echitate consideră că suma de 30.000 lei este suficientă pentru acordare către partea civilă cu titlu de daune morale (400 lei pentru fiecare zi din cele 75 de zile de îngrijiri medicale).
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel asiguratorul G. A. SA și partea civilă A. Victoraș D..
În motivarea apelului, partea civilă A. Victoraș D., a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate atât sub aspectul soluționării laturii penale cât și sub aspectul soluționării laturii civile a procesului penal.
În temeiul art.421 pct.1 lit.a C.p.p., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatei A. M., în baza art.184 alin.2 și 4 V.C.p., în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv 08.09.2011, la pedeapsa închisorii cu aplicarea dispozițiilor art.81 C.p. și să se admită acțiunea civilă, astfel cum a fost formulată, majorând atât despăgubirile materiale, cât și daunele morale acordate de prima instanță, întrucât sumele acordate sunt derizorii și nu pot să acopere decât în mică parte suferințele fizice și psihice încercate ca urmare a accidentului de circulație.
A arătat apelantul parte civilă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art 80 Cod penal pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, față de gravitatea infracțiunii și atitudinea inculpatei, care a fost nesinceră și a încercat tergiversarea cauzei, de gravitatea leziunilor pe care le-a suferit.
A criticat apelantul parte civilă concluziile raportului de expertiză tehnică, necontestat de inculpată, care a reținut că inculpata a încălcat prevederile art 31 și/sau prevederile art 54 din OUG 195/2002, dar a reținut că partea civilă putea acționa sistemul de frânare cu intensitate maximă, fără a cunoaște că în cazul motocicliștilor manevra ce trebuie efectuată pentru evitarea unei stări de pericol este de evitare prin virare, ocolire și nu frânare bruscă, expertul reținând în final că partea civilă ar fi putut încălca prevederile art 120 alin 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
Susține apelantul parte civilă A. Victoraș că a respectat prevederile OUG 195/2002, iar în cauză a fost o clasică neacordare de prioritate de trecere din partea inculpatei, fiind imposibilă manevra descrisă de inculpată.
Cu privire la latura civilă, a solicitat majorarea daunelor materiale la suma de 50.000 lei, care au fost probate cu înscrisuri și martori, precum și majorarea daunelor morale la suma de 250.000 lei, întrucât a pierdut anul I al anului universitar 2011-2012, nu mai poate face sport de performanță, a fost imobilizat timp de 4 luni, ca urmare a accidentului a suferit o depresie psihică severă, fiind consiliat de un psiholog, nu mai are stabilitate pe piciorul stând astfel că a căzut și și-a fracturat mâna dreaptă, iar diploma de licență obținută ca absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport nu mai are valoare, neputând să practive, fiind nevoit să își schimbe cariera.
Partea responsabilă civilmente societatea de asigurare G. A. SA, prin apelul formulat, a solicitat în principal desființarea hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatei și respingerea acțiunii părții civile A. Victoraș, iar în subsidiar, să se modifice sentința atacată, în sensul reaprecierii cuantumului daunelor materiale și admiterea unui cuantum al despăgubirilor care să reflecte cheltuielile efective ale părții civile ocazionate de accident și probate cu documente justificative, și cu aplicarea culpei comune, sens în care să se aibă în vedere dispozițiile art.28 al.1 și 2 din Normele de aplicare a ordinului CSA nr.5/2010, dar și a exonerării asiguratorului de la plata cheltuielilor de judecată, precum și a cheltuielilor judiciare și înlăturării obligării Groupana A. în solidar cu inculpata, răspunderea G. A. SA, fiind o răspundere contractuală incompatibilă cu solidaritatea specifică răspunderii delictuale, exonerarea asigurătorului de la plata cheltuielilor de spitalizare și diminuarea cuantumului daunelor morale și acordarea acestor ținând cont de cauza concretă dedusă judecății și de jurisprudența din România în materie de asigurări.
A invocat apelanta asiguratoare dispozițiile art 49 și art 53 din Legea 136/1995, art 1 și art 49 pct 1 din Ordinul CSA nr 5/2010, concluzionând în raport cu aceste texte legale că are o răspundere contractuală și nu delictuală.
Referitor la latura penală a cauzei a criticat asiguratorul sentința apelată, întrucât în urma analizării materialului probator prima instanță ar fi trebuit să dispună achitarea inculpatei și pe cale de consecință să respingă acțiunea părții civile A. Victoraș, fiind dovedit că inculpatul a efectuat manevra cu respectarea art 59 din OUG 195/2002, iar culpa exclusivă în producerea evenimentului aparține părții vătămate care a încălcat prevederile art 120 alin 1 din regulamentul de aplicare a OUG 195/202 și art 45 din OUG 195/2002, criticând totodată concluziile expertului tehnic auto, care a reținut că starea de pericol ar fi fost creată de inculpată prin încălcarea dispozițiilor art 31 și art 54 din OUG 195/2002.
În subsidiar, a solicitat asiguratorul apelant, ca în cazul reținerii unui grad de culpă a inculpatei la producerea accidentului, să fie redus cuantumul daunelor materiale și morale acordate, întrucât prima instanță deși a reținut culpa comună în proporție de 50%-50% a inculpatei și părții civile, nu a ținut cont de acest aspect și la stabilirea cuantumului daunelor materiale.
A criticat asiguratorul și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat și partea civilă A. Victoraș, invocând dispozițiile art 27 pct 6 din Ordinul 5/2010, criticând și faptul că instanța a inclus în cuantumul cheltuielilor onorariul expertului asistent aut, pentru o probă extrajudiciară.
O altă critică a asiguratorului a vizat obligarea sa la plata cheltuielilor de spitalizare, întrucât unitatea spitalicească nu intră în categoria persoanelor prevăzute de art 49 și 50 din Legea 136/1995, nefiind o persoană păgubită prin vătămare corporală, iar asiguratorul de răspundere civilă nu face parte din persoanele menționate în art 313 din lEgea 95/2006.
A mai solicitat apelanta parte responsabilă civilmente, diminuarea daunelor morale acordate părții civile A. Victoraș, de 30.000 șei, apreciind că suma de 25.000 lei daune morale și 1.005 lei daune materiale era în măsură să acopere prejudiciul efectiv suferit, daune care țin cont de culpa comună.
Ultimul motiv de apel a privit Raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. C., în privința căruia a arătat că specialiștii nu și-au argumentat în mod obiectiv punctul de vedere ce a avut drept urmare majorarea numărului de zile de îngrijiri medicale de la 70-80 zile la 150 zile, IML C. nerăspunzând în mod concret la obiecțiunile încuviințate de instanță, motiv pentru care a solicitat, la fel ca și inculpata, efectuarea unei noi expertize medico-legale, care să fie efectuată de Institutul de Medicină Legală „M. Minovici”, nefiind de acord cu concluziile raportului medico-legal.
În cursul cercetării judecătorești în apel au fost audiați inculpata și partea civilă A. Victoraș, fiind dispusă totodată de către instanță avizarea raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. C. de către Comisia Superioară Medico Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală.
La termenul de judecată din 27.04.2015, apelanta asiguratoare a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice prin care să se stabilească dinamica accidentului, iar instanța din oficiu a pus în discuție efectuarea unei expertize criminalistice tot pentru determinarea dinamicii accidentului
La același termen de judecată, asiguratorul apelant a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală.
Pronunțarea asupra probelor cu expertiza tehnică auto, expertiza criminalistică și efectuarea unui nou raport medico-legal, a fost prorogată de instanță după primirea avizului Comisiei Superioare Medico Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală.
Totodată, instanța a dispus reaudierea martorului T. L. M., martor care legal citat nu s-a prezentat în fața instanței.
La ultimul termen de judecată, instanța a revenit asupra probei cu martorul T. L. M., ca nemaifiind utilă soluționării cauzei și a constatat că nici administrarea celorlalte probe în privința cărora prorogase pronunțarea nu mai este utilă soluționării cauzei.
Examinând apelurile formulate, C. de apel constată că apelul părții responsabile civilmente . este fondat, iar apelul părții civile A. Victoraș este nefundat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul situației de fapt, instanța reține că în data de 08.09.2011, în jurul orelor 15:45, la intersecția .. M. S. din Municipiul Tg. J., a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicați inculpata A. M., aflată la volanul autoturismului proprietate personală marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ și partea civilă A. Victoraș D., care conducea motocicleta cu numărul de înmatriculare_ .
În urma accidentului rutier, partea civilă A. Victoraș D. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale, conform celor menționate în Certificatul Medico-Legal nr 1098/15.09.2011 și completarea acestuia efectuate la SJML Gorj (aprobate prin avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă IML C. nr 87/E2/20.09.2013), document medico-legal depus la dosar încă din cursul urmăririi penale.
Ulterior, în cursul cercetării judecătorești din fața primei instanțe a fost întocmit Raportul de Expertiză medico-legală în vederea evaluării capacității de muncă nr 3089/A/29.04.2014 întocmit de I.M.L. C., avizat cu avizul nr 97/E2/29.11.2014 emis de I.M.L. C., în care s-a menționat că partea civilă A. Victoraș D. a avut nevoie de 150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, raport ale cărui concluzii au fost contestate de partea responsabilă civilmente ..A. și de inculpata A. M..
Prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală întemeindu-și soluția pe o probă, Raportul de Expertiză medico-legală în vederea evaluării capacității de muncă nr 3089/A/29.04.2014 întocmit de I.M.L. C., avizat cu avizul nr 97/E2/29.11.2014 emis de I.M.L. C., care prezenta contradicții cu celelalte documente medico-legale întocmite în cauză, contradicții ce au fost relevate de apelanta parte responsabilă civilmente încă de la depunerea acestui raport și care nu au fost lămurite pe deplin până la soluționarea cauzei în primă instanță.
Față de aceste contradicții și neclarități, C. de A. a dispus avizarea documentelor medico-legale de către Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul I.N.M.L..
Prin avizul Comisiei Superioare Medico Legale din cadrul Institutului Național de Medicină Legală înaintat cu adresa nr E_ (fila 164), a fost aprobat Certificatul Medico-Legal nr 1098/15.09.2011 și completarea acestuia efectuate la SJML Gorj (aprobate prin avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă IML C. nr 87/E2/20.09.2013), precizându-se că tipul de leziuni suferite de partea civilă A. Victoraș necesită în mod obișnuit 45-50 zile de îngrijiri medicale, dar datorită complicațiilor apărute numărul de zile de îngrijiri medicale se prelungește la 75-80 zile, complicații care sunt în legătură cauzală cu leziunile produse de accidentul rutier.
S-a mai precizat în acest aviz că prelungirea ulterioară a timpului de îngrijiri medicale menționată în actele medico legale efectuate ulterior la IML C. nu este justificată, iar leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, nu constituie prejudiciu estetic grav și permanent și nici infirmitate, nu se încadrează în grad de invaliditate, partea civilă A. Victoraș având capacitate de muncă păstrată.
Față de conținutul acestui aviz, instanța de apel constată că acest aviz a infirmat Raportul de Expertiză medico-legală în vederea evaluării capacității de muncă nr 3089/A/29.04.2014 întocmit de I.M.L. C. și avizul nr 97/E2/29.11.2014 emis de I.M.L. C., prin care s-a stabilit că leziunile suferite de partea civilă A. Victoraș în urma accidentului rutier din 08.09.2011 au necesitat pentru vindecare un număr de 150 zile de îngrijiri medicale.
În consecință, instanța de apel constată că ultimul act medico-legal avizat de Comisia Superioară Medico Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală este reprezentat de Certificatul Medico-Legal nr 1098/15.09.2011 și completarea acestuia efectuate la SJML Gorj (aprobate prin avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă IML C. nr 87/E2/20.09.2013), prin care s-a stabilit că leziunile suferite de partea civilă în urma accidentului rutier din 08.09.2011 au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile.
Instanța de apel, reține că în urma evaluării documentelor medico-legale, Comisia superioară medico-legală are următoarele posibilități, conform art 27 din HG 774/2000:
a) să avizeze documentul medico-legal respectiv, ceea ce înseamnă că acesta este corect întocmit și în consecință poate fi administrat ca probă în justiție; avizul Comisiei superioare medico-legale nu mai poate fi combătut de nici o altă instituție sau for ierarhic medical; în situația în care documentul medico-legal este avizat parțial Comisia superioară poate formula anumite precizări sau completări;
b) să formuleze concluzii proprii care anulează orice altă concluzie rezultată din documentele medico-legale anterior întocmite; numai aceste noi concluzii (ale Comisiei superioare medico-legale), pot fi administrate ca probă în justiție;
c) să recomande refacerea documentului medico-legal (date obiective insuficiente prin care sunt susținute concluziile: investigații medicale superficiale sau incorect interpretate, acte medicale ilizibile etc); după ce va fi refăcut documentul medico-legal trebuie să fie supus avizului de Comisiei superioare pentru a putea fi administrat ca probă în justiție;
d) să recomande efectuarea unei noi expertize medico-legale în cadrul I.N.M.L. „M. Minovici” dacă este necesară și examinarea persoanei respective, urmând ca ulterior, raportul de nouă expertiză, întocmit conform recomandării să fie supus avizului Comisiei superioare.
Această comisie nu a recomandat refacerea niciunuia dintre documentele medico-legale și nici efectuarea unei noi expertize medico-legale, avizând doar Certificatul Medico-Legal nr 1098/15.09.2011 și completarea acestuia efectuate la SJML Gorj (aprobate prin avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă IML C. nr 87/E2/20.09.2013) și formulând concluzii proprii, prin care a infirmat implicit Raportul de Expertiză medico-legală în vederea evaluării capacității de muncă nr 3089/A/29.04.2014 întocmit de I.M.L. C. și avizul nr 97/E2/29.11.2014 emis de I.M.L. C.
În concluzie poate fi administrat ca probă în justiție doar Certificatul Medico-Legal nr 1098/15.09.2011 și completarea acestuia efectuate la SJML Gorj (aprobate prin avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă IML C. nr 87/E2/20.09.2013), din care rezultă că partea civilă A. Victoraș a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale, nemaifiind posibilă întocmirea unui nou raport medico-legal care să contrazică sau să verifice corectitudinea concluziilor Comisiei Superioare Medico Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală.
Instanța de apel constată că evenimentul rutier a avut loc la data 08.09.2011, moment la care erau în vigoare prevederile Codului penal din 1969, infracțiunea de vătămare din culpă fiind incriminată prin art 184 Cod penal din 1969, iar ulterior, după sesizarea instanței de judecată, pe parcursul soluționării cauzei în fața primei instanțe, a intrat în vigoare Legea 187/2012, privind Codul penal, care a incriminat infracțiunea de vătămare corporală prin art 196 Cod penal.
În raport de numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecare partea civilă A. Victoraș, 75-80, instanța de apel constată că în prezent, mai precis de la data de 01.02.2014, data intrării în vigoare a Legii nr 187/2012, a fost dezincriminată infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 teza I (fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. 1) și alin. 4 din Codul penal din 1969 în ipoteza în care fapta a produs o vătămare ce a necesitat între 11 și 90 de zile îngrijiri medicale și nu îndeplinește una dintre condițiile impuse de alin. (1) al art. 196 din Codul penal
În acest sens prin Decizia nr 4/2015 Înalta Curte de Casație și Justiției – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 teza I (fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. 1) și alin. 4 din Codul penal din 1969 în ipoteza în care fapta a produs o vătămare ce a necesitat între 11 și 90 de zile îngrijiri medicale și nu îndeplinește una dintre condițiile impuse de alin. (1) al art. 196 din Codul penal este dezincriminată începând cu data de 1 februarie 2014, această dezlegare a chestiunii de drept fiind obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial conform art 477 alin 3 Cod pr penală.
Cum inculpata nu a fost la momentul producerii accidentului sub influența băuturilor alcoolice ori a unei susbstanțe psihotrope și nici în desfășurarea unei activități care să constituie prin ea însăși infracțiune, iar partea civilă A. Victoraș D. a necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale, instanța de apel constată că suntem în ipoteza asupra căreia s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că este obligatoriu a se constata intervenirea dezincriminării, datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În consecință, instanța de apel constată că fapta de săvârșirea căreia este acuzată inculpata A. M. nu mai este prevăzută în acest moment de legea penală, nefiind în situația aplicării legii penale mai favorabile ci a simplei dezincriminări, astfel că se impune desființarea sentinței prin care a fost schimbată încadrarea juridică a faptei și achitarea inculpatei în baza art.17 alin.2 Cod pr. pen. rap. la art. 16 alin.1 lit.b teza I Cod pr penală, cu aplicarea art. 4 C.penal, fără a mai fi analizată culpa acestei inculpate, considerentele primei instanțe prin care a fost stabilită culpa concurentă a inculpatei și părții civile A. Victoraș nemaifiind valabile, în raport de nelegalitatea hotărârii.
C. de A. reține că prima instanță, ar fi trebuit să lămurească pe deplin neclaritățile și neconcordanțele din documentele medico-legale, astfel încât să constate că numărul real de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea părții civile A. Victoraș D. a fost de 75-80 zile, iar ca urmare să constate dezincriminarea infracțiunii, fără a mai analiza culpa părților.
Referitor la latura civilă, C. de A. reține că potrivit art 25 alin 5 Cod pr penală, în caz de achitare a inculpatului în baza art 16 alin 1 lit b) teza întâi, așa cum este cazul și în prezentul dosar, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Aceste prevederi imperative ale art 25 alin 5 Cod pr penală, împiedică instanța penală să soluționeze acțiunea civilă și prin urmare o împiedică să examineze temeinicia pretențiilor părții civile, inclusiv susținerile părții civile A. Victoraș din apelul formulat.
Fiind împiedicată să examineze acțiunea civilă, instanța penală nu poate examina nici culpa părților implicate în producerea prejudiciului, întrucât ar reprezenta o judecată a cauzei pe care nu mai are dreptul să o facă, pe de o parte pentru că este obligată să dispună achitarea inculpatului, soluție ce împiedică examinarea vinovăției acestuia și pe de altă parte pentru că ar presupune o analiză a probelor pe care nu o mai poate face decât instanța civilă conform art 27 alin 2 Cod pr penală.
În aceste condiții, instanța de apel constată că nemaiputând analiza vinovăția sau nevinovăția inculpatei și nici temeinicia pretențiilor părții civile, administrarea probelor solicitate de asigurator sau puse în discuție de instanță, respectiv raport de expertiză criminalistică și raport de expertiză tehnică auto pentru stabilirea dinamicii accidentului, nu mai este utilă în prezenta cauză, întrucât nu pot schimba soluționa instanței de apel, situație similară și în cazul audierii martorei T..
Va fi respins în consecință apelul părții civile A. Victoraș D., ca nefondat, neputând fi analizate pretențiile sale de majorare a unor daune materiale și morale, acordate prin hotărâre care nu mai produce efecte ca urmare a desființării prin prezenta decizie.
Față de lipsirea de efecte a hotărârii desființate prin prezenta decizie, instanța de apel constată că nu mai pot fi analizate nici motivele de apel ale părții responsabile civilmente privitoare la daunele materiale, morale, cheltuieli judiciare.
Totodată, instanța de apel constată că nici pretențiile părții civile S. Județean de Urgență Târgu Jiu nu mai pot fi analizate, astfel că va lăsa nesoluționată și acțiunea civilă formulată de această parte civilă.
Referitor la cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă A. Victoraș D., instanța de apel constată că partea civilă a formulat o cerere nefondată, întrucât nu poate fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă A. Victoraș D. în fața instanței de fond sau de apel, întrucât conform art 276 alin 1 Cod pr penală, doar în caz de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul poate fi obligat să plătească aceste cheltuieli judiciare făcute de partea civilă.
Dimpotrivă, în caz de achitare, situație regăsită în prezenta cauză, partea civilă poate fi obligată să plătească inculpatului și părților responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de acesta, dacă sunt provocate de partea civilă, conform art 276 alin 5 Cod pr penală.
În privința cheltuielilor judiciare făcute de stat pentru soluționarea apelului, C. de A. constată că suma de 660 lei reprezentând contravaloarea avizului nr.E_ al Comisiei Superioare Medico Legale din INML București, nu a fost cheltuită datorită culpei părții civile A. Victoraș, ci achitată ca urmare a apelului formulat de partea responsabilă civilmente ., care a contestat numărul de zile de îngrijiri medicale reținut de prima instanță ca fiind necesar pentru vindecarea părții civile A. Victoraș, astfel că această sumă, de 660 lei, va rămâne în sarcina statului, întrucât apelul părții responsabile civilmente a fost admis.
În consecință, partea civilă A. Victoraș, al cărui apel va fi respins, va fi obligată la plata către stat doar a sumei de 50 lei cheltuieli judiciare, aferente apelului pe care l-a formulat.
Având în vederea aceste considerente, în temeiul art 421 pct 2 lit a Cod pr penală va fi admis apelul formulat de partea responsabilă civilmente – asigurator G. A. SA, împotriva sentinței penale nr.2951 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, iar în temeiul art 421 pct 1 lit b Cod pr penală va fi respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă A. Victoraș D. împotriva aceleiași sentinței, urmând a fi desființată sentința și rejudecată cauza.
În baza art.17 alin.2 Cod pr. pen. rap. la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod pr. pen cu aplicarea art.4 Cod penal, va fi achitat inculpata A. M.. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal vechi. (Cod penal din 1969), iar în baza art. 397 Cod pr. pen. rap. la art.25 alin.5 Cod pr. pen. vor fi lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile A. Victoraș și S. Județean de Urgență Târgu Jiu.
În temeiul art 275 alin 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare de la fond vor rămâne în sarcina statului, nefiind incidente dispozițiile art 275 alin 1 pct 1 Cod pr penală, întrucât nu se poate reține o culpă părții civile, achitarea fiind determinată de dezincriminarea infracțiunii și nu de culpa părții civile în desfășurarea procesului..
În temeiul art 276 Cod pr penală vor fi respinse cererile părții civile A. Victoraș D. de acordarea a cheltuielilor judiciare de la fond și apel, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert tehnic asistent ca nefondate.
În temeiul art 275 alin 2 Cod pr penală va fi obligat apelantul parte civilă A. Victoraș D. la plata sumei de 50 lei cheltuieli parțiale ocazionate cu judecarea apelului, urmând ca în temeiul art 275 alin 3 Cod pr penală, restul cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului părții responsabile civilmente - asigurator, din care 660 lei reprezentând contravaloarea avizului nr.E_ al Comisiei Superioare Medico Legale din INML București, să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul părții responsabile civilmente – asigurator G. A. SA, cu sediul în București, ..45, sector 1, CUI_, nr. înregistrare Of. Reg. . Tribunalul București J40/2857/_, cu sediul ales în Târgu Jiu, . 5-7, parter, jud Gorj, împotriva sentinței penale nr.2951 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ .
Respinge apelul părții civile A. Victoraș D., cu domiciliul în Tg.J., ..1, ., județul Gorj, formulat împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează sentința penală atacată și rejudecând:
În baza art.17 alin.2 Cod pr. pen. rap. la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod pr. pen cu aplicarea art.4 Cod penal,
Achită pe inculpata A. M., fiica lui N. și E., născută la data de 08 iunie 1952, cu domiciliul în Tg.J., ..132, județul Gorj, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal vechi.
În baza art. 397 Cod pr. pen. rap. la art.25 alin.5 Cod pr. pen.
Lasă nesoluționate acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile A. Victoraș și S. Județean de Urgență Târgu Jiu, cu sediul în mun. Târgu Jiu, . 1, jud Gorj.
Cheltuielile judiciare de la fond rămân în sarcina statului.
Respinge cererile părții civile A. Victoraș D. de acordarea a cheltuielilor judiciare de la fond și apel, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert tehnic asistent ca nefondate.
Obligă apelantul parte civilă la plata sumei de 50 lei cheltuieli parțiale ocazionate cu judecarea apelului, urmând ca restul cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului părții responsabile civilmente - asigurator, din care 660 lei reprezentând contravaloarea avizului nr.E_ al INML București, să rămână în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. E. P. T. M.
Grefier,
C. G.
Red.jud.M.E.plugpărescu
J.fond:L.M.C.
G.S.09.10.2015/7ex.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1186/2015.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
