Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 120/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 120/2013
Dosar nr._ - Art.305 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.120
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE C. Mereanujudecător
C. A. Ghitajudecător
V. Mireajudecător
GrefierSofia C.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. C., împotriva sentinței penale nr.276 din 19 octombrie 2012, pronunțată de J. C., în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit inculpatul, cât și părțile vătămate C. C. M. și C. V. C., precum și reprezentantul legal R. L..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului O., arătând că potrivit dispozițiilor legale care reglementează competența materială, tribunalul este instanța competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în cauze care au ca obiect infracțiuni ce se judecă la plângerea prealabilă a părților vătămate.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.276 din 19 octombrie 2012, J. C., în baza art.334 C.p.p., a respins cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din art.305 alin.1 lit.c C.p. cu aplic.art.37 lit.a C.p. în art.305 alin.1 lit.c C.p. cu aplic.art.37 lit.b C.p.
În baza art.305 alin.1 lit.c C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. și art.39 alin.1 C.p. a fost condamnat inculpatul C. V., fiul lui I. și Z., născut la data de 22.02.1975, în C., jud O., domiciliat în ., recidivist, cetățean roman, fără ocupație, divorțat, CNP_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 – 3 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege.
În baza art.61 alin.1 C.p., s-a revocat liberarea condiționata acordata inculpatului și s-a contopit restul de pedeapsă rămas de executat de 406 de zile cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. s-a dispus punerea în mișcarea a acțiunii penale și trimiterea în judecată in stare de libertate a inculpatului C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie prevazuta de art.305 alin.1 lit.c C.p. cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.p..
În fapt, s-a reținut că in perioada 13.06._12, cu rea credință, inculpatul C. V. nu a plătit pensia de întreținere in cuantum de 130 lei lunar, stabilită de instanța de judecată în favoarea minorilor C. C. M. și C. V. C..
În cursul cercetării judecătorești au fost audiati martorii M. M., Sisu G. S., R. S. și partea vătămată R. L..
Analizând actele si lucrările cauzei, prin prisma cererii reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din art.305 alin.1 lit.c C.p. cu aplic.art.37 lit.a C.p. în art.305 alin.1 lit.c C.p. cu aplic.art.37 lit.b C.p., instanța a constatat ca aceasta nu este fondata, pentru următoarele considerente:
Instanța a apreciat că, față de aspectul că o parte din activitatea infractionala care compune elemental material al unei infractiuni continue a fost savârsit în timpul liberarii conditionate, nu are relevanta sub aspectul retinerii starii de recidiva postcondamnatorie si a revocarii liberarii conditionate faptul ca cealalta parte a activitatii infractionale care compune elemental material a fost savârsita dupa considerarea ca executata a pedepsei anterioare.
Astfel, chiar dacă data săvârșirii infractiunii continue este aceea a terminării comiterii (sau omiterii de a face activitatea la care este obligat, cum este cazul infracțiunii de abandon de familie), consumarea infractiuni prin întrunirea elementelor sale constitutive are drept consecinta angajarea răspunderii penale a faptuitorului, din acest moment (al omisiunii de a executa activitatea la care este obligat pe o durata de 2 luni în cazul infractiunii continue de abandon de familie) producându-se astfel consecințe juridice ce țin, în primul rând, de întreruperea unor termene care curg în favoarea infractorului (termenul de încercare a suspendarii executarii pedepsei, termenul de încercare prevăzut de legile de gratiere, termenul de reabilitare, de prescriptie), precum si de revocarea liberarii conditionate si de recidiva.
Instanța nu a acceptat susținerea procurorului in sensul ca se aplica in acest caz, prin analogie, disp.art.122 alin.2 C.p., întrucât aceasta prevedere legala este de stricta aplicare in ceea ce privește începutul curgerii unui termen, cel de prescripție, in cazul infracțiunii continue, or, in cazul de fata, suntem in situația întreruperii sau nu a unui termen de o infracțiune continua, cele doua situații neprezentând similitudini.
De altfel, similar acestei soluții, instanța a apreciat ca este si practica fostului Tribunal Suprem (în acest sens, Decizia de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr.1 din 20 iunie 1987), care deși se refera la infracțiunea continuata, are la baza același raționament juridic.
Întrucât, in rechizitoriu s-a reținut ca momentul începerii săvârșirii infracțiunii continue prin omisiune este in cursul liberării condiționate, in temeiul art.334 C.p.p., s-a respins cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din art.305 alin.1 lit.c C.p. cu aplic.art.37 lit.a C.p. în art.305 alin.1 lit.c C.p. cu aplic.art.37 lit.b C.p.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța a reținut că în perioada cuprinsa intre data de 22.10.2010, data liberării condiționate din Penitenciarul Drobeta Turnu Severin si data de 31.01.2012, data sesizării organelor judiciare de R. L., reprezentantul legal al minorilor părți vătămate C. C. M. si C. V. C., inculpatul C. V., cu rea credință, deși a obținut venituri din activitățile prestate ca zilier, nu a îndeplinit obligația legala de plata a pensiei de întreținere datorata celor doi minori.
Prima instanță a constatat că situația de fapt descrisă mai sus a rezultat din declarațiile reprezentantului legal al minorilor părți vătămate, R. L. și din coroborarea acesteia cu declarațiile martorilor M. M., Sisu G. S. si R. S.. Din aceste declarații a rezultat dincolo de orice dubiu ca inculpatul obține venituri din activitățile desfășurate ca zilier pe raza localității in care locuiește dar si in alte localități.
Astfel, din declarațiile martorilor M. M. si Sisu G. S., a rezultat ca inculpatul a obținut o suma substanțiala (20-22 zile a câte 55 lei pe zi deci peste 1000 lei) din desfășurarea unor activități de plantat puieți, sume care depășeau cu mult, raportat la perioada lucrata, salariul minim pe economie, permițându-i astfel sa plătească măcar o parte pensia de întreținere datorata la acea data, care era in cuantum de 65 lei pentru fiecare minor, lunar.
De altfel, chiar din tabelul nominal întocmit de ., a rezultat ca in data de 30.11.2010, inculpatul a primit suma de 231 lei pentru activitatea prestata.
Faptul ca a obtinut venituri din activitatea de plantat puieti rezulta chiar din declaratia inculpatului, data in calitate de invinuit in cursul urmaririi penale.
Din aceeasi declaratie a rezultat ca inculpatul nu sufera de afectiuni medicale care l-ar impiedica sa desfasoare activitati producatoare de venituri banesti, fiind evident astfel reaua credinta a acestuia in omisiunea de a achita pensia legala de intretinere.
Instanta a constatat astfel, ca fapta inculpatului de a nu achita cu rea credinta pensia de intretinere stabilita prin sentinta civila nr.3011/18.09.2007 a Judecatoriei C., incepand cu data liberarii sale conditionate, astfel cum a fost descrisa mai sus, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie prevazuta de art.305 alin.1 lit.c, fapta fiind savarsita in starea de recidiva postcondamnatorie, intrucat inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii de 3 ani, fiind liberat conditionat in momentul in care a inceput sa savarseasca infractiunea de abandon de familie.
Instanta a constatat ca inculpatului i s-a aplicat anterior o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru aceeasi infractiune aspect care nu a determinat indeplinirea ulterioara liberarii conditionate a obligatiei de plata a pensiei de intretinere de catre inculpate, si, față de prevederile art.72 alin.1 C.p., constatand aplicarea in cauza a dispozitiilor art.39 alin.1 C.p. raportat la art.37 alin.1 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.
Constatand ca inculpatul a fost liberat conditionat prin sentinta penala nr.2040/18.10.2010 a judecatoriei Drobeta Turnu Severin și că inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune în timpul liberării condiționate, în baza art.61 alin.1 C.p., instanta a apreciat ca se impune revocarea liberarii conditionate acordata acestuia și a contopit restul de pedeapsă rămas de executat de 406 de zile cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe J. C., criticând-o pentru nelegalitate.
În cuprinsul motivelor scrise de recurs, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut în cauză dispozițiile art.37 lit.a Cod penal, întrucât în raport de data comiterii faptei sunt incidente dispozițiile art.37 lit.b Cod penal.
Cu ocazia dezbaterilor, procurorul de ședință a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei, arătând că potrivit dispozițiilor legale care reglementează competența materială, tribunalul este instanța competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în cauze care au ca obiect infracțiuni ce se judecă la plângerea prealabilă a părților vătămate.
Examinând hotărârea atacată, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.25 Cod pr.penală, judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege altor instanțe.
Pe de altă parte, art.27 pct.3 Cod pr.penală, stabilește că recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, se judecă de către tribunale.
P. urmare, cum potrivit art.305 alin.2 Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare în cazul infracțiunii de abandon de familie la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această infracțiune nu este dată în competența de soluționare a altor instanțe dintre cele prevăzute la art.26-29 Cod pr.penală, rezultă că Tribunalul O. este instanța competentă să soluționeze recursul declarat de P. de pe lângă J. C., împotriva sentinței penale nr.276/19 decembrie 2012, pronunțată de J. C., în dosarul nr._ .
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.2 lit.c Cod pr.penală, Curtea va declina competența de soluționare a recursului declarat de P. de pe lângă J. C., în favoarea Tribunalului O..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2013.
C. MereanuCiprian A. GhițăValerica M.
Grefier,
S. C.
Red.jud.VM
j.f.F.V.
PS/20.02.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2504/2012.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 244/2013. Curtea... → |
|---|
