Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1590/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1590/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 1590/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ Nr. 1590

Ședința publică de la 12 Decembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. E. M. - judecător

R. E. C. - judecător

Grefier L. M. P.

M. Public a fost reprezentat de procuror D. T. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.

¤¤¤¤¤

Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de S. R. prin M. Finanțelor P. - Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Direcția G. R. a Finanțelor P. C. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. M. și inculpatul C. G. E., împotriva sentinței penale nr.2585 din11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni la alte legi speciale.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat C. G. E. asistat de avocat B. S., apărător ales și martorul Sichiru N. M., lipsind apelant partea civilă - Direcția G. R. a Finanțelor P. C. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. M. S. R. P. M. Finanțelor P. - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

In temeiul art. 381 Cpp rap la art 420 alin 5, 11 Cpp a fost audiat sub prestare de jurământ martorul prezent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauze.

Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.

Avocat B. S. pentru apelantul inculpat C. G. E., arată că singurele probe în cauză au fost declarațiile ofițerilor de poliție implicați în acel eveniment, însă situația de fapt a fost cu totul alta, iar din probatoriul administrat rezultă că situația de fapt se confirmă; singura vină imputată inculpatului este că a împrumutat acea mașină și că nu a avut o atitudine sinceră; la dosarul cauzei există dovada că a fost începută urmărirea penală de către D.I.I.C.O.T., fiind cercetați de poliția de frontieră mai mulți inculpați, printre care și inculpatul; se observă, de asemenea, că au încercat să determine un martor să semneze procesul verbal și nu există martor asistent care să ateste că a existat cantitatea de țigări.

Solicită admiterea apelului și achitarea inculpatului, întrucât nu există probe care să ateste vinovăția.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului formulat de inculpat și menținerea hotărârii de condamnare, argumentele aduse nu sunt de natură a justifica o asemenea concluzie; dacă organele ridică o cantitate de țigări și constată că bunurile sunt interzise de lege, se confiscă. Să se țină cont de atitudinea inculpatului, care, de la momentul depistării, nu a dorit să dea declarații, susținând că le-a găsit într-o pădure și că dorea să le ducă la poliție dar aceștia s-au luat după el fără motiv; a existat și un incident în trafic, fiind consemnat în procesul verbal; organul de control venind să constate că inculpatul transporta cantitate de țigări; martorul care figura în procesul verbal a susținut că îi este teamă de inculpat, iar martorii propuși de inculpat aduc anumite detalii legate de oră, culoarea mașinilor .

Cu privire la apelul formulat de partea civilă, solicită admiterea apelului și obligarea inculpatului la TVA și majorări.

Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului și a fost obligat să declare ceea ce a declarat.

Dezbaterile fiind închise.

CURTEA

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr.2585 din11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în baza art. 296 ind.1 alin. 1 lit.l din Legea nr.571/2003, modificată prin OUG nr.54/2010, a fost condamnat inculpatul C. G. E., la pedeapsa de doi ani închisoare.

În temeiul 71 C.p. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executarii pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 C.p.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p., s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.

In baza art. 14 si 346 c.p.p., art. 1357 și următ. din noul cod civil ( art. 998-999 vechiul Cod Civil), s-a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul C. G. E. la plata către partea civilă DGRFP C. a sumei de_ accize lei plus obligații de plată accesorii reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata drepturilor vamale până la plata achitării integrale a sumei datorate.

În baza art. 118 lit.f C.p., s-a dispus confiscarea specială a 8880 pachete țigări diferite mărci de proveniență sârbească predate pe bază de dovadă DJAOV M..

În baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., nr.4151/P/2012 din 28.05.2013 a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul C. G. E., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete” faptă prev. de art. 296 ind. 1 al.1 lit. l din Legea 571/2003 modificată prin OUG 54/2010.

În fapt, s-a reținut că în data de 08.03.2011, inculpatul C. G. E. a fost identificat de către organele de politie din cadrul SPF Dr.Tr.S., în timp ce conducea pe calea de comunicație Batoți-Dr.Tr.S. un autovehicul în care avea cantitatea de 8.880 pachete de țigări conținând 177.620 țigarete, pachetele nefiind marcate cu banderolă fiscală care să ateste declararea și plata accizelor în România.

Fiind audiat, inculpatul C. G. E., a declarat că a găsit țigările pe marginea drumului și că le-a luat și depozitat în autoturism pentru a le preda, lucru pe care de-altfel l-a și făcut cu ocazia opririi de către lucrătorii de politie de frontieră.

Susținerile inculpatului au fost contrazise în cursul urmăririi penale de către martorul C. F. C., V. I. Oliver, C. A. și C. D. N., lucrători ai DGIPI M. și ai SPF Dr.Tr.S. care au arătat cu exactitate cele întâmplate, declarând că inculpatul a încercat să fugă pentru a scăpa, abandonând mașina pe o stradă lăturalnic unde a fost găsită cu țigările în interiorul acesteia.

Mai mult, din procesul verbal de depistare și din planșa fotografică, întocmită se observă că autoturismul este plin de cutii cu pachete de țigări, aranjate într-un mod care permite luarea întregii cantități de țigarete, iar singura persoană care ar fi avut acces în mașină era șoferul.

În cursul cercetărilor, țigaretele au fost predate către Direcția Județeană Vamală M. care a calculat obligațiile datorate de către inculpat aferente țigaretelor identificate, stabilind suma de 83.414 lei.

Starea de fapt expusă a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: declarații învinuit, declarații martori, proces verbal de sesizare din oficiu, copie proces verbal de identificare, copie proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, adeverință de reținere țigarete de către DJAOV M., proces verbal nr. 5764/15.10.2012 al DJAOV M., dovadă de primire a bunurilor nr._/2012 și fișa de cazier judiciar.

La solicitarea instanței, I. P. J. M. a înaintat fisa de cazier judiciar a inculpatului.

La data de 20.06.2013, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a comunicat cu adresa nr._/17.06.2013, cererea de constituire parte civilă în cauză cu suma de 83.414 lei, plus obligații de plată accesorii.

Cu adresa nr.2838/13.09.2013 Direcția G. R. a Finanțelor P. C. a solicitat conceptarea și citarea în cauză, în calitatea procesuală avută de Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, cu sediul procesual ales în Dr.Tr.S., ., nr. 1, jud. M..

La termenul de judecată acordat la data de 9 octombrie 2013, instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.

La același termen de judecată, instanța a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului privind emiterea adresei către Autoritatea Națională a Vămilor pentru a comunica dacă pe numele inculpatului a fost înregistrată vreo contravenție, având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru deținere nu si pentru contrabandă de produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false.

Instanța a încuviințat proba testimonială solicitată de către reprezentanta Ministerului Public, în dovedirea stării de fapt și vinovăției inculpatului, în cadrul căreia să fie ascultați martorii din rechizitoriu, respectiv numiții: C. F. C., V. I. Oliver, C. A. și C. D. N. și pentru inculpat, proba testimonială solicitată de apărătorul ales al inculpatului, în cadrul căreia să fie audiați numiții Pleiniceanu N. și O. Nicușor –A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei după citire și semnare.

La termenul de judecată acordat la data de 27.11.2013, instanța a dispus emiterea unei adrese către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. pentru întocmirea unui referat de evaluare pentru inculpat, referat comunicat la dat de 10.12.2013.

Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța a constatat următoarele:

În data de 08.03.2011, inculpatul C. G. E. a fost identificat de către organele de politie din cadrul SPF Dr.Tr.S., în timp ce conducea pe calea de comunicație Batoți - Dr.Tr. S. un autovehicul în care avea cantitatea de 8.880 pachete de țigări conținând 177.620 țigarete, pachetele nefiind marcate cu banderolă fiscală care să ateste declararea și plata accizelor în România.

S-a reținut din actele de urmărire penală efectuate în cauză, că la data menționată, organele de cercetare ale politiei judiciare din cadrul Sectorului de Politie de Frontieră Dr.Tr.S. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul deținea în autoturismul menționat cu nr. de înmatriculare_, o cantitate mare de pachete de țigări provenind din Republica Serbia și care nu erau marcate cu timbru fiscal emis de autoritățile române.

În fapt, organele de politie au făcut inițial semnal de oprire autoturismului, după care urmare a încercării acestuia de întoarcere și părăsire a locului unde era efectuat filtrul de către organele de politie au procedat la pornirea în urmărirea acestuia.

După ce inculpatul a întors autovehiculul, acesta a plecat în direcția Batoți, unde a fost identificat și blocat inițial cu mașina de serviciu de către martorul C. D. N.-ofițer în cadrul DGIPI Mehedinti, intre cele două mașini existând un ușor contact.

După incidentul din trafic, inculpatul a plecat apoi in direcția opusă fiind ulterior identificat si condus împreună cu autoturismul la sediul Sectorului de Politie de Frontieră Dr.Tr.S. în interiorul acestuia fiind identificată cantitatea de 8.800 pachete de țigări de proveniență Serbia conținând 177.620 țigarete.

Identificarea in interiorul autovehiculului a cantității de 177.620 țigarete s-a făcut în prezenta martorului Z. P. care au participat la numărarea pachetelor de țigări, stabilindu-se că acestea erau de mărci diferite, martor însă care a refuzat semnarea procesului verbal de identificare.

Starea de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, susținând că a găsit țigările pe marginea drumului cu următoarele mijloace de probă: declarații martori, proces verbal de sesizare din oficiu, copie proces verbal de identificare, copie proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, adeverință de reținere țigarete de către DJAOV M., proces verbal nr. 5764/15.10.2012 al DJAOV M., dovadă de primire a bunurilor nr._/2012 și fișa de cazier judiciar.

În drept, fapta inculpatului C. G. E., care în ziua de 08.03.2011 a fost identificat de către organele de politie din cadrul SPF Dr.Tr. S., în timp ce conducea pe calea de comunicație Batoti-Dr.Tr.S., un autovehicul în care avea cantitatea de 8.800 pachete de țigări conținând 177.620 țigarete, pachetele nefiind marcate cu banderolă fiscală care să ateste declararea și plata accizelor în România, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete” faptă prev. de art. 296 ind. 1 al.1 lit. l din Legea 571/2003 modificată prin OUG 54/2010 fapta fiind săvârșită cu intenție directă, forma vinovăției prevăzută de lege pentru întrunirea laturii subiective a infracțiunii în discuție fiind realizate astfel condițiile art.19 alin.1 pct.1 din C.p.

În ceea ce privește pericolul social al faptei, acesta este unul deosebit întrucât legiuitorul a ales să incrimineze deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete.

În temeiul art.345 alin.2 C.p.p. urmează a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, avându-se în vedere persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, nerecunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată, susținând că a găsit țigările pe marginea drumului.

În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata prev.de art.71 c.p., instanța având în vedere jurisprudența CEDO și principiul proporționalității, în raport de natura infracțiunilor, modul și împrejurările de comitere a faptelor, dar și de persoana inculpatului, instanța apreciază că este proporțională și justificată numai interdicția drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b C.p., respectiv interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și interdicția dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În raport de aceste criterii și ținând seama de gradul de pericol social al faptei, urmările produse, instanța, în baza art. 296 ind.1 alin. 1 lit.l din Legea nr.571/2003, modificată prin OUG nr.54/2010 a condamnat inculpatul C. G. E., la pedeapsa de doi ani închisoare.

În temeiul 71 C.p., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C.p. a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 82 C.p.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.p., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.

Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța a luat act că Direcția Județeană Vamală M. a calculat obligațiile datorate bugetului statului de către inculpat, aferente țigaretelor identificate, și s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 83.414 lei din care suma de_ lei reprezintă accize.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conform disp. art. 1357 și următ. din noul Cod Civil, se cer a fi întrunite cumulative patru condiții și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Potrivit disp.art.202 alin 3 din Regulamentul Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar 2913/1992 devine debitor orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor că ele au fost introduse ilegal.

În aceste condiții, avându-se în vedere faptul că țigaretele au statut vamal necomunitar, proveniență sârbească, chiar dacă acestea nu au fost introduse în țară de către inculpat, acesta devine debitor vamal, neprezentând relevanță în speța dată faptul că inculpatul nu este cel care a introdus în țară respectivele țigarete, câtă vreme legiuitorul a înțeles să incrimineze deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, chiar dacă infracțiunea dedusă judecății este o infracțiune de pericol, nu poate fi eludat scopul avut în vedere de către inculpat în momentul săvârșirii infracțiunii, respectiv prejudicierea bugetului de stat prin neplata drepturilor vamale.

Față de cele ce preced, instanța, în baza art. 14 si 346 c.p.p., art. 1357 și următ. din noul Cod Civil ( art. 998-999 vechiul Cod Civil), a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul C. G. E. la plata către partea civilă DGRFP C. a sumei de_ lei accize plus obligații de plată accesorii reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata drepturilor vamale până la plata achitării integrale a sumei datorate.

În baza art. 118 lit.f C.p. s-a dispus confiscarea specială a 8880 pachete țigări diferite mărci de proveniență sârbească predate pe bază de dovadă DJAOV M..

În baza art. 191 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel partea civila S. R., prin ANAF, prin DGRFP M. și inculpatul C. G. E..

P. decizia penala nr. 406/2014 a Curtii de A. C. s-a dispus admiterea apelului formulat de partea civila si respingerea apelului inculpatului.

P. decizia penala nr._ s-a dispus admiterea contestațiilor in anulare formulate de inculpat si M. Public, P. de pe langa C. de A. C., desființarea deciziei din apel si rejudecarea cauzei in etapa procesuala a apelului, reținându-se ca instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului, conform art. 420 alin 4 Cpp, deși acesta s-a prezentat in fata instanței de control judiciar si audierea era posibila. Cu toate ca in ședința de judecata din data de 12.03.2014 a dispus admiterea cererii formulate de M. Public si amânarea cauzei pentru observarea motivelor de apel de către acest participant la procesul penal, prin același act procesual s-a dispus amânarea pronunțării asupra raportului de drept cu care a fost investita, fara se parcurge stadiul procesual al dezbaterilor asupra apelului, fara a se acorda cuvântul procurorului a cărui prezenta era obligatorie conform art. 363 Cpp . Cazul de contestație in anulare prev. de art. 426 lit. e Cpp este aplicabil in prezenta cauza, întrucât decizia instanței de apel s-a pronunțat fara participarea fizica si juridica a procurorului, căruia sa i se dea posibilitatea sa formuleze concluzii asupra cauzei, conform dispozițiilor art. 420 alin 6,7 Cpp. Este incident si cazul ce contestație in anulare prev. de art. 426 lit. f Cpp, constând în lipsa avocatului de la soluționarea cauzei, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii

S-a format dosarul nr._ având ca obiect rejudecarea apelurilor formulate de inculpat si partea civila, pe rolul Curții de A. C..

În motivarea apelului, partea civila S. R., prin ANAF, prin DGRFP M., a susținut că prin adresa cu nr._/17.06.2013, Autoritatea Națională a Vămilor s-a constituit parte civilă cu suma totală de 83.414. lei, ce reprezintă prejudiciul estimativ, creat bugetului de stat prin fapta inculpatului C. G. E. de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, respectiv cantitatea de 8.880 pachete de țigări de proveniență sârbească.

P. aceeași adresă, partea civilă a solicitat și instituirea măsurilor asiguratorii asupra averii inculpatului, până la concurența sumei pe care o datorează bugetului de stat, cerere asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, arătând, totodată, că suma de 83.451 lei solicitată, constă în taxe vamale, accize și TVA, astfel: taxe vamale 6.916 lei, accize 58.029 lei și TVA 18.469 lei.

Însă, instanța de fond, a admis în parte cererea de constituire ca parte civilă, numai pentru suma de 58.029 lei, cu titlu de accize împreună cu obligațiile de plată accesorii, calculate la această sumă, până la plata achitării integrale a sumei datorate, fără a motiva respingerea parțială a cererii, aplicând greșit legea.

În ceea ce privește măsurile asiguratorii, instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, iar pentru a fi prevenită o eventuală înstrăinare a bunurilor ce pot servi la acoperirea prejudiciului, ce a fost adus bugetului general consolidat, prin activitatea infracțională a inculpatului, era necesar a fi dispuse măsuri asiguratorii, în conformitate cu dispozițiile legale .

Solicită admiterea apelului și să se dispună admiterea cererii de constituire ca parte civilă a Statului Român, prin Autoritate Națională a Vămilor, pentru întreaga sumă de 83.414.lei, la care se adaugă accesoriile calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data de 8.03.2011( data producerii prejudiciului) până la data achitării integrale a debitului și instituirea măsurilor asiguratorii asupra averii inculpatului C. G. E., până la concurența sumei de pe care o datorează bugetului de stat.

Apelantul inculpat a susținut ca singurele probe în cauză au fost declarațiile ofițerilor de poliție implicați în acel eveniment, însă situația de fapt a fost cu totul alta, iar din probatoriul administrat rezultă că situația de fapt se confirmă; singura vină imputată inculpatului este că a împrumutat acea mașină și că nu a avut o atitudine sinceră; la dosarul cauzei există dovada că a fost începută urmărirea penală de către D.I.I.C.O.T., fiind cercetați de poliția de frontieră mai mulți inculpați, printre care și inculpatul; se observă, de asemenea, că au încercat să determine un martor să semneze procesul verbal și nu există martor asistent care să ateste că a existat cantitatea de țigări.

Solicită admiterea apelului și achitarea inculpatului, întrucât nu există probe care să ateste vinovăția.

În subsidiar, solicită admiterea apelului, casarea sentinței, redozarea pedepsei aplicate și micșorarea acesteia sub minimul special prevăzu de lege, cu aplicarea art.81 V.C.p., având în vedere circumstanțele personale – angajat de peste 20 de ani, are 4 copii minori în întreținere, nu are antecedente penale. In cursul judecații in apel a fost audiat inculpatul, conform art 420 alin 4 Cpp, si a fost încuviințata, la solicitarea acestuia, proba constând in declarațiile unor martori, nominalizați, proba fiind apreciata pertinenta, concludenta si utila soluționării cauzei, conform art. 420 alin 5 Cpp rap la art. 100 Cpp.

Verificând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel formulate de către cei doi apelanți, dar și din oficiu, conform art.417 alin.2 C.p.p.,instanța de apel reține caracterul nefondat al apelului exercitat de inculpat, si temeinicia apelului exercitat de partea civila, pentru următoarele considerente:

Obiectul acuzației penale formulate împotriva inculpatului, îl constituie infracțiunea prev.de art.296/1 alin.1 lit.l din legea 571/2003, constând în deținerea în data de 8.03.2011 și transportul cu autoturismul personal al cantității de 8.880 pachete de țigări, fără a fi marcate fiscal, deci în afara antrepozitului fiscal, dată la care a fost depistat de către organele poliției de frontieră Dr.Tr.S., pe raza localității Batoți, jud Mehedinti.

P. declarația dată în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, inculpatul a recunoscut că în jurul orei 17,00 în data de 8 martie 2011, în timp ce efectua activitatea de taximetrie fără forme legale, transportând două persoane în localitatea Bistreț și alte două în localitatea Țigănași, pe drumul de întoarcere, înainte de localitatea Batoți, a observat pe partea dreaptă a drumului mai multe cutii cu țigări pe care nu le-a desfăcut, dar a constatat că erau un număr de 14, pe care le-a depozitat în autoturismul cu care se deplasa. În timpul în care circula pe raza localității Batoți, a observat că din spatele său circula un autoturism de culoare roșie, care le-a efectuat semne cu farurile să oprească, iar când a procedat în consecință, a fost agresat fizic de cele două persoane aflate în autoturismul Dacia L., cărora li s-a alăturat ulterior o dubiță, din care au coborât 7-8 membrii ai poliției de frontieră.

Se constată că în declarația dată în calitate de inculpat, în prezența apărătorului ales, în fața primei instanțe de judecată, inculpatul a recunoscut exercitarea posesiei asupra pachetelor de țigări netimbrate la care se face referire și în cuprinsul rechizitoriului, oferind însă o altă explicație asupra provenienței și destinației acestor pachete.

Apărarea inculpatului a fost susținută și de către alți doi martori, propuși de el însuși în cursul cercetării judecătorești și anume, Pleiniceanu G. N. și O. Nicușor, din ale căror declarații a rezultat că în data de 8 martie 2011, inculpatul s-a îndreptat spre localitatea Țigănași, unde l-a transportat pe martorul O. Nicușor, în virtutea tocmai a activității de taximetrie pe care o efectua în mod nelegal.

Conform declarației martorului O. Nicușor A., după ce a fost lăsat de către inculpat în localitatea Țigănași, acesta s-a întors la Dr.Tr.S., iar după o perioadă de 3,4 luni s-a întâlnit cu inculpatul care i-a povestit că pe drumul de întoarcere, în localitatea Batoți, a găsit niște țigări, dar nu i-a comunicat cantitatea exactă, nici locația de unde le-a găsit ci numai, preluarea acelor pachete de țigări în propriul autoturism, iar după ce a continuat să parcurgă 1, 2 km a fost oprit de organele de poliție de frontieră.

Din declarația martorului Pleiniceanu G. N., rezultă că inculpatul i-a relatat o situație de fapt identica cu cea narata martorului O. Nicușor A., și anume, cum în data de 8 martie 2011, după ce în jurul orei 16,00-17,00 s-a întâlnit cu inculpatul la autogară, după 2-3 ore, a fost sunat de acesta, care i-a comunicat că a găsit pe drum pachete de țigări, martorul recomandându-i să le conducă și să le predea poliției. După mai multe luni de zile s-a reîntâlnit cu inculpatul care i-a povestit că a fost oprit de un autoturism marca L., din care au coborât polițiști de frontieră, l-au agresat, iar inculpatul a obținut un certificat medico-legal.

Analizând în mod coroborat cele două declarații de martori, se constată o caracteristică comună, de altfel esențială, și anume, situația de fapt relatată de fiecare nu a fost percepută în mod direct și nemijlocit, ci reprezintă relatările efectuate de inculpat către aceste persoane, rezultând astfel că cele două declarații de martori au reprezentat în fapt declarații ale inculpatului formulate pe cale indirectă și anume, prin intermediul altor două persoane, fata de care el însuși a fost sursa informațiilor, fără ca cei doi martori să aibă cel puțin o legătură tangențială cu împrejurările de fapt care au condus la . în posesia pachetelor de țigări.

P. declarațiile celor doi martori se confirmă susținerea inculpatului, care de fapt reprezintă o recunoaștere a deținerii pachetelor de țigări netimbrate în data de 8 martie 2011. Martorii propuși chiar de către inculpat au fost audiați în prezența inculpatului personal și al apărătorului ales al acestuia, care a avut astfel posibilitatea să adreseze întrebări martorului și să observe în mod nemijlocit relatările acestora.

Situația de fapt din data de 8.03.2014, recunoscută parțial sub aspectul exercitării posesiei de către inculpat asupra pachetelor de țigări, a fost confirmată prin declarațiile martorilor C. A. E., C. D. N., C. F. C. și V. I. Oliver, care exercită profesia de polițiști în cadrul poliției de frontieră Dr. Tr.S..

Legalitatea activității desfășurate de acești martori rezidă în dispozițiile art.215 V.C.p.p., în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, conform principiului activității legii procesual penale.

Totodată, sunt incidente și dispozițiile art.61 lit.c C.p.p., conform cărora ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate să întocmească un proces verbal despre împrejurările constatate, organele de ordine publică și siguranță națională pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege. Conform art.61 alin.2 C.p.p., organele amintite au obligația să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii,și de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul infracțiunilor flagrante, aceleași organe au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de al prinde pe făptuitor și de al prezenta de îndată organelor de urmărire penală.

Persoanele cu funcții în cadrul organelor de ordine publică și siguranță națională, implicate în procedura de constatare a infracțiunilor conform art.61 C.p.p., pot fi audiate în calitate de martor, dispoziție reglementată în mod expres prin art.114 alin.4 C.p.p., rolul acestei prevederi legale fiind de a respecta dreptul la apărare al inculpatului, care are astfel posibilitatea de a percepe, în mod nemijlocit, declarațiile persoanelor care au întocmit acte de constatare și proces verbal de constatare a împrejurărilor comiterii infracțiunii, de a adresa întrebări acestora în scopul aflării adevărului și stabilirii corecte a situației de fapt; se aduc la îndeplinire principiile fundamentale ale judecății, și anume oralitatea, contradictorialitatea și nemijlocirea conform art.351 C.p.p.și se respectă, totodată, principiul egalității armelor, o componentă esențială a principiului fundamental al procesului echitabil la care orice persoană are dreptul conform art.8 C.p.p., inculpatul având posibilitatea de a se apăra într-un mod care să nu îl dezavantajeze față de acuzare.

Coroborând declarațiile martorilor C. A. E., C. D. N., C. F. C. și V. I. Oliver, se reține efectuarea unei activități de prevenire și stopare a operațiunilor clandestine având ca obiect țigări netimbrate fiscal, iar în data de 8 martie 2011, având indiciile unei operațiuni de transport al unor pachete de țigări netimbrate, s-a organizat o operațiune, în cadrul căreia inculpatul a fost oprit pe raza localității Batoți, încătușat și condus la sediul poliției de frontieră unde a fost predat organelor de urmărire penală.

Martorul C. A. E. a observat cum autoturismul condus de inculpat era încărcat cu pachete de țigări, martorul relatând că bancheta din spate era rabatată, la fel scaunul din față, spațiul rezultat fiind încărcat cu pachete de țigări, rămânând liber doar locul șoferului.

Martorul C. F. C., polițist de frontieră la S.P.P.F. M. a precizat că se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, când din direcția Batoți către Ostrovul Corbului, a observat îndreptarea unui autoturism, marca VW Break,pe care anterior îl primiseră prin dispoziție pentru a fi oprit și controlat, însă, când au fost efectuate semnale luminoase, autoturismul a oprit, a întors înspre direcția din care venise, respectiv satul Batoți, însă, a fost urmărit de autoturismul condus de echipajul de poliție de frontieră, iar în satul Batoți a fost observat acest autoturism deja oprit de un alt echipaj de poliție. În acel loc, martorii C. F. C. și V. I. Oliver au constatat cum autoturismul era încărcat cu pachete de țigări așezate în cartușe, depozitate în saci de culoare neagră, țigările fiind de proveniență din Serbia. Aceeași situație de fapt în cadrul căreia inculpatul observând semnalele luminoase ale organelor de poliție a întors autoturismul din direcția în direcția din care venea, respectiv către satul Batoți, fiind însă urmărit de către organele de poliție, rezultă și din declarația martorului V. I. Oliver, polițist de frontieră, membru al echipajului de poliție.

Împrejurările în care inculpatul a fost observat în trafic, rezultă și din declarațiile martorului C. D. N., care a făcut parte dintr-o echipă de polițiști de frontieră care s-a amplasat în zona Batoți, în centrul localități, pentru a avea vizibilitate pe ambele drumuri, iar cealaltă echipă a poliției de frontieră era amplasată pe malul Dunării, cu rolul de a opri autoturismele care reușeau să treacă de primul echipaj de poliție, din localitatea Batoți. Astfel, au fost observate două autoturisme care se îndreptau spre localitatea Ostrovul Corbului, cel de-al doilea fiind cel monitorizat de poliție, astfel încât, primul echipaj de poliție amplasat în localitatea Batoți a înștiințat cel de-ai doilea echipaj de poliție, despre trecerea autoturismelor. După ce acestea au depășit primul echipaj de poliție, s-a pornit în urmărirea autoturismelor, în timp ce cel de-al doilea echipaj de poliție a efectuat manevre de oprire a respectivelor vehicule. Primul autoturism a oprit înainte de ajunge la cel de-al doilea echipaj de poliție, creând posibilitatea ca autoturismul condus de inculpat să întoarcă, deși din spate era urmărit de primul echipaj de poliție aflat într-un autoturism civil, fără indicative de poliție.

În momentul în care a efectuat manevra de întoarcere, martorul C. D. N. a observat că la volanul autoturismul VW Golf II, se află inculpatul Cîrțov G., însă acesta și-a continuat deplasarea înspre localitatea Batoți. După câtva timp ajungând și primul echipaj de poliție, a fost observată o persoană care stătea în stradă și efectua semne de oprire a autoturismului, solicitând să fie și ea urcată în autoturismul acela, pe care nu l-a recunoscut ca fiind al poliției de frontieră, întrucât era un autoturism civil, inculpatul oferindu-se să plătească și o sumă de bani pentru a scăpa de organele de poliție. În apropiere de centrul localității Batoți, autoturismul civil al poliției de frontieră în care se afla inculpatul s-a întâlnit cu cel al detașamentului de intervenție rapidă ce forma cel de-al doilea echipaj de poliție și căruia i s-a predat inculpatul.

Declarațiile martorilor, membrii al poliției de frontieră, cu privire la conducerea autoturismului VW Golf de culoare argintie, cu număr de înmatriculare_, de către inculpatul Cîrțov G. E., autoturism în care se aflau foarte multe pachete conținând cartușe cu țigări netimbrate, se coroborează, conform art.103 C.p.p., cu propriile declarații ale inculpatului, formulate în cursul cercetări judecătorești și cu depozițiile celor oi martori propuși de inculpat în apărare și anume, Pleiniceanu G. N. și O. Nicușor, rezultând astfel că, în data de 8 marte 2011, în jurul orei 19,00, inculpatul deținea și transporta cantitatea de 8.880 pachete de țigări în propriul autoturism.

La aceeași situație de fapt conduc și planșele fotografice, reprezentând autoturismul condus de inculpat, în starea în care a fost depistat de organele de poliție și anume încărcat cu cantitatea de 8.880 de pachete de țigări, marca FAST cu timbru din republica Serbia( filele 1-15 dosar u.p.).

P. rezoluția din 9.11.2011 a Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.- Serviciul teritorial M., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penale a mai multor persoane, printre care și inculpatul C. G. E., fratele său C. Florjn I. și soției C. A. Ș., pentru infracțiunile prev.de art.2 și 7 din legea 39/2003 și art.270 din loegea 86/2006, reținându-se inexistența indiciilor cu privire la săvârșirea infracțiunilor enunțate.

În baza acestei rezoluții din data de 9.11.2011, în dosar 8D/P/2011, prin ordonanța din 31 mai 2012, s-a dispus restituirea autoturismului_ către inculpat,conform art.169, reținându-se că se impune ca o consecință a neconfirmării săvârșirii infracțiunilor ce au constituit obiectul cercetărilor penale, însă, pachetele de țigări indisponibilizate nu vor fi restituire decât sub condiția conform căreia deținerea lor să nu constituie o altă infracțiune sau contravenție ce intră în competența organelor de urmărire penală.

Din cuprinsul rezoluției din 9.11.2011, a D.I.I.C.O.T – Biroul teritorial M., rezultă că în dosarul în care s-a emis această rezoluție, respectiv 8 D/P/2011, faptele ce formează obiectul cercetării penale s-ar fi desfășurat la data de 6.01.2011, distincte de fapta de care este acuzat inculpatul în prezenta cauză penală, săvârșită la data de 8 martie 2011, iar pe de altă parte, chiar .și în situația în care fapta în materialitatea ei ar fi fost aceeași, rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din9.11.2011, a DIICOT – Biroul Teritorial M., în dosar 8D/P/2011, pentru infracțiunile prev. de art.2 și 7 din legea 39/2003 și respectiv.art.270 din legea 86/2006, nu prezintă autoritate de lucru judecat. Actele procedurale emise de către organele de urmărire penală, nu înregistrată trăsătura fundamentală a autorității de lucru judecat, actele emise de către procuror putând fi infirmate, fie din oficiu de către procurorul ierarhic superior, în cadrul controlului ierarhic și principiului subordonării ierarhice reglementat prin art 62 din legea 304/2004, fie în cadrul procesual al plângeri împotriva actelor procurorului, conform art.339 C.p.p.

Lipsa autorității de lucru judecat a actelor emise de către procuror rezultă și din modul de reglementare a instituției reluării urmăririi penale în caz de redeschidere a acestei faze a procesului penal, conform art.273 din C.p.p., anterior,și respectiv.art.335 C.p.p. în vigoare, care reglementează două cazuri de redeschidere a urmăriri penale, constând în: constatarea ulterioară că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat soluția de netrimitere în judecată și respectiv, apariția unor fapte și împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care s-a întemeiat aceeași soluție de netrimitere în judecată.

În cursul judecății în apel, inculpatul a fost audiat conform art.420 alin.4 C.p.p. și a susținut o cu totul altă situație de fapt decât cea pe care el însuși o invocase în fața primei instanțe de judecată și în sprijinul careia a propus și s-a încuviințat administrarea probei cu declarațiile a doi martori

Astfel, inculpatul a precizat că în data de 8 martie 2010 s-a întâlnit cu o persoană numită M., căruia i-a înmânat autoturismul personal pentru a transporta anumite colete, în favoarea unui șef de poliție de frontieră, iar când in jurul orei 17,00 nu i-a fost restituit autoturismul, inculpatul împreună cu fratele său au plecat în localitatea Batoți, pentru a tracta autoturismul condus de acea persoană, numită M., care îi comunicase inculpatului blocarea în zăpadă.

Pe drum, atunci când un autoturism marca Dacia L. a efectuat semnale de oprire, din spate, inculpatul a coborât din autoturismul fratelui său, care între timp și-a continuat drumul, a mers la acel autoturism, crezând că este cel condus de prietenul său M., însă i s-a comunicat că persoanele din interior sunt polițiști de frontieră cu care a și mers până în satul Batoți. Inculpatul a precizat că fratele său a părăsit locul, mergând în față pentru a deschide calea. Inculpatul a mai declarat că în localitatea Batoți a discutat cu șeful poliției de frontieră și cu acea persoană M., care i-au sugerat să declare că el se afla la volan, asigurându-l că nu va suporta nici o repercusiune. Inculpatul a precizat că a încercat să-l contacteze ulterior pe acel prieten M., dar nu i-a răspuns, aflând că a plecat în Anglia, iar șeful poliției de frontieră a fost inculpat într-un dosar penal.

Se constată, examinând declarația inculpatului, o cu totul altă situație de fapt, susținută de acesta în calea de atac a apelului, decât cea susținută personal în cursul judecății în primă instanță, astfel încât, instanța va aplica pentru corecta stabilire a situației de fapt principiile probațiunii în procesul penal, astfel cum se degajă din prevederile art.97 – 103 C.p.p.: principiul lipsei unei ierarhii in funcție de faza procesuala in care se administrează, principiul lipsei valorii prestabilite – având drept corolar principiul liberei aprecieri a acestora, pe baza coroborării faptelor si împrejurărilor care rezulta din ansamblul probelor administrate in cursul procesului ( art 103 Cpp), principiul divizibilității conform căruia, organul judiciar nu este obligat sa ia in considerare o proba in ansamblul sau, ci numai acele fapte si împrejurări care se coroborează cu cele relevate prin administrarea altor probe in cursul procesului penal. In lipsa unei ierarhii a probelor, instanța are nu numai posibilitatea, ci si obligația sa analizeze care dintre declarațiile contradictorii reflecta adevărul.

Retractarea totala sau parțiala a unei declarații anterioare nu este de natura prin ea insesi sa înlăture acea declarație date in cursul procesului, căci astfel s-ar ajunge la lipsirea de efecte a unei probe administrate in mod legal. Înlăturarea unei declarații se poate face numai in măsura in care retractarea este temeinic motivata, iar împrejurările cauzei formează convingerea ca relatările anterioare nu reprezintă realitatea.

Instanța nu poate proceda la înlăturarea declarațiilor inculpatului din faza de urmărire penala si a cercetării judecătorești in prima instanța, întrucât retractarea nu este deloc motivata si nici nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal. Or, in condițiile in care nu exista probe sau cel puțin indicii in sensul temeinicie retractării declarației inculpatului, aceasta conduita adoptata nu poate produce efecte juridice, ci dimpotrivă are repercusiuni asupra calificării conduitei procesuale a parții, fiind de neacceptat actul deliberat al unei persoane de a încerca sa inducă in eroare autoritatea judiciara sa nu fie sanctionat.

Declarația inculpatului formulată în cursul judecăți în apel prin care a negat deținerea celor 8.880 de pachete de țigări și transportul acestora, aspecte pe care le-a recunoscut în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, etapă procesuală în care a negat doar proveniența și destinația acestor bunuri, precum și lipsa elementului intențional cu privire la scopul dețineri, nu poate contribui la soluționarea cauzei, fiind lipsită de forță probatorie, întrucât nu se coroborează cu nici o altă faptă, dată sau împrejure care rezultă din ansamblul probelor administrate în cursul procesului penal.

Inculpatul nu a indicat nicio dată de identificare a persanei apelată M., căreia susține că i-a încredințat autoturismul personal. Pe raza localității Batoți, declarând că a coborât din autoturismul condus de fratele său și s-a îndreptat spre vehiculul marca L., din spate, declarația inculpatului devine neverosimilă, întrucât nu putea considera că acel autoturism ar fi fost condus de prietenul său numit M., întrucât acestuia i-a încredințat propriul autoturism ,marca VW Golf, și nu L. de culoare roșie în care inculpatul s-a urcat, având această pretinsă credință eronată.

Declarațiile martorului C. F. I., fratele inculpatului, propus de acesta din urmă în apărare, pentru a-i susține versiunea expusă în fața instanței de apel, sunt contradictorii și astfel, nu pot avea o valoare juridică necesară pentru a contribui la stabilirea corectă a situației de fapt. Astfel, martorul susține că inculpatul s-a îndreptat spre autoturismul din spate care efectua manevre cu luminile intermitente, dar nu știe dacă s-a urcat in interior, el însuși continuând drumul cu mașina pentru a întoarce, însă inculpatul a declarat că fratele său a continuat drumul pentru a deschide calea, deoarece străzile erau acoperite de zăpadă. Nici această din urmă declarație nu este veridică, întrucât nu există o explicate pentru care fratele inculpatului să continue drumul cu autoturismul pentru a deschide calea, iar el să urce într-un autoturism pe timpul nopții fără a-l cunoaște bine, nici persoana care îl conducea, dar nici scopul și direcția deplasării acestui din urmă autoturism. Martorul a precizat că a urmat drumul parcurs de acel autoturism marca L., sosind și un autoturism de poliție, iar în localitatea Batoți, fratele său inculpatul i-a făcut semn pentru a nu întreba nimic, a fost apoi condus la sediul poliției de frontieră, însă, martorul a așteptat în exterior. La întoarcerea fratelui său inculpatul, i-a relatat martorului că i s-a cerut să dea o declarație, fără a preciza și conținutul, avea o zgârietură pe gât, însă inculpatul nu a precizat sursa și momentul apariției acesteia, dar a menționat că a fost bruscat de un polițist în timp ce se afla în duba poliției. Tot inculpatul i-a povestit martorului că declarația i-a fost dictată de către șeful poliției de frontieră, însă nu a fost constrâns și nici nu i s-a promis nimic în schimbul acesteia.

Această din urmă declarație a martorului nu poate contribui în lămurirea completă a cauzei, întrucât cuprinde propriile discuții purtate de inculpat cu fratele său și nu fapte ori date percepute direct și personal de către martor, ci astfel cum s-a menționat anterior în cuprinsul aceste hotărâri, reprezintă declarații formulate de către inculpat, indirect, prin intermediul unei alte persoane, în speță, fratele său.

Declarația martorului Z. P. cuprinde o situație de fapt ce nu poate fi pe deplin stabilită, întrucât martorul a precizat că în data de 8 martie 2011, a observat un autoturism blocat în .. Deși au încercat împreună cu șoferul să deblocheze autoturismul, nu au reușit, iar șoferul a plecat să cauze ajutoare. În aceeași zi, spre seară, a observat prezența mai multor mașini de poliție și un autoturism Dacia L. roșu, iar un polițist i-a relatat că pe uliță este o mașină plină cu țigări. Unor persoane care locuiau pe aceeași stradă li s-a înmânat pachete de țigări, însă martorul nu poate identifica autorul acestui gest și nici dacă era membru al organelor de poliție.

Martorul Z. P. a precizat că nu cunoaște ce se afla în autoturismul parcat pe stradă, nu a indicat numărul de înmatriculare al acestuia, astfel ca nu exista certitudinea ca ar aparține inculpatului, nu a semnat procesul verbal înmânat de către organele de poliție prin care se atesta că în seara precedentă i s-a indicat autoturismul unde se aflau țigările, întrucât el nu a observat prezența acestora, dar nici organele de poliție nu au insistat să semneze.

Declarația acestui martor Z. P. nu poate fi aptă de a susține propria declarație a inculpatului formulată în cursul judecății în apel, întrucât martorul nu a indicat datele necesare stabilirii cu exactitate a autoturismului, astfel încât, nu există certitudinea că vehiculul găsit pe stradă de martor era chiar cel condus de inculpat, proprietatea acestuia,, nu cunoaște conținutul autoturismului deoarece nu l-a observat, același martor a precizat că a observat autoturismul pe stradă în cursul zilei, deși din procesul verbal de constatare și declarația inculpatului atât din cursul urmăririi penale cât și o cel al cercetării judecătorești din primă instanță a rezultat că timpul depistări inculpatului la volanul autoturismului său era în cursul serii, în jurul orei 19,00,’.

În cursul judecății în apel, a fost respinsă proba solicitată de inculpat pentru reaudierea martorului C. A., întrucât acesta a fost audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, în prezența inculpatului și a apărătorului său, care au avut posibilitatea adresării întrebărilor în scopul lămurii complete a situației de fapt. Nu au existat elemente contradictorii în declarațiile acestui martor pentru a impune necesitatea reaudierii, iar contestarea acestei probe de către inculpat va fi analizata prin hotărâre, prin raportare la ansamblul de fapte si împrejurări care rezulta din ansamblul probelor administrate.

În temeiul art.100 C.p.p., a fost încuviințată la solicitarea inculpatului, proba constând în declarațiile martorilor Z. P. și S. N. M..

Din declarația martorei S. N. M. se reține că în urmă cu 3 ani de zile a observat un vecin al său, pe nume P. în timp ce ajuta un șofer, pe timpul zilei să deblocheze autoturismul din zăpadă, însă nu a reușit. Autoturismul era de culoare argintie, dar martorul nu a indicat numărul de înmatriculare și prin urmare nu se poate stabili cu exactitate dacă acest autoturism aparține inculpatului și nici nu a precizat care ar fi fost conținutul acestui vehicul, întrucât nu l-a examinat. Prezența mașinii a constatat-o în timpul zilei, iar seara au sosit mașini de poliție, după care a fost introdus . bărbat despre care, însă, martora a declarat că nu cunoaște dacă era șoferul care în timpul zilei debloca autoturismul împreună cu martorul Z. P. (indicat de martoră sub apelativul „P.”).

Rezultă astfel că, declarația acestei martore nu conține date clare și temeinice pentru a configura o situație de fapt obiectivă și nici pentru a contribui la susținerea apărării, astfel cum a fost ea formulată de inculpat în cursul judecății în apel.

Declarația martorei S. N. M. este contradictorie cu cea a martorului Z. P., întrucât dacă acesta din urmă a susținut că o persoană a înmânat două cartușe de țigări vecinilor din zonă, dar el nu a primit țigări pentru că nu fumează, prima martoră a declarat că organele de poliție au predat trei cartușe de țigări martorului Z. P., aflat în fața propriei case, martora înseși observând cum vecinul a luat cartușele de țigări.

Declarația inculpatului din cursul judecății în apel este total diferită decât declarația pe care el însuși a formulat-o în fața primei instanțe, a cărei retractare a fost făcută în mod nejustificat, pro cauza, în scopul ascunderii adevărului și împiedicării justei soluționări a cauzei.

Problema care apare în această cauză, sub aspectul modului în care inculpatul a înțeles să-și exercite apărarea de-a lungul întregului proces penal, intervine în momentul în care acesta, ori de câte ori a oferit o altă viziune asupra modului în care susține că s-au derulat evenimentele, a adus în sprijinul său probe care să confirme apărarea: în cursul cercetării judecătorești a propus doi martor, care au declarat că inculpatul însuși le-a recunoscut găsirea pe marginea străzii în drum spre localitatea Batoți a unor cutii conținând pachete de țigări, pe care le-a depozitat în propriul autoturism și le-a transportat, fiind ulterior depistat de poliție. În cursul judecăți în apel, inculpatul, negând total situația de fapt susținută de el însuși în cursul cercetării judecătorești, a susținut o totală neimplicare în modul de derulare a evenimentelor ce formează obiectul acuzaților penale.

Retractându-si declarațiile din cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a oferit nicio explicație pentru declarațiile martorilor Pleiniceanu G. N. și O. Nicușor, care au reprodus la rândul lor propriile recunoașteri ale inculpatului privind găsirea pachetelor cu tigari la marginea unei șosele, in condițiile in care acești martori au fost propuși chiar de inculpat.

Considerațiile expuse în prezenta hotărâre pentru care depozițiile martorilor nu pot contribui la soluționarea cauzei, reprezintă o aplicare a principiului probațiunii în procesul penal, conform art.97 - 103 C.p.p., în scopul realizării principiului fundamental al aflării adevărului, prev. de art.5 C.p., pe bază de probe, cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana inculpatului.

Nu este temeinică apărarea inculpatului în sensul existenței unei înscenări din partea persoanei Ș. C., organ al poliției de frontieră a cărei victimă a fost inculpatul însuși, întrucât sentința penală nr.32/2013 a Tribunalului M. prin care s-a pronunțat o soluție împotriva acestei persane, pentru infracțiunea prev. de art.270 alin.3 din legea 86/2006, se referă la o situație de fapt petrecută într-un interval de timp total diferit de data de 8 martie 2011, în care inculpatul este acuzat în prezenta cauză. Astfel, inculpatul Ș. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.270 alin.3 din legea 86/2006, pentru o faptă săvârșită la data de 2 mai 2012, deci la un interval de timp mai mare de 1 an de data comiterii infracțiunii de către inculpatul C. G. E..

O altă formă în care s-a manifestat intenția inculpatului de a împiedica aflarea adevărului în procesul penal, se regăsește în modul în care inculpatul a înțeles să-și exercite drepturile procesuale în plângerile pe carele-a formulat împotriva organelor poliției de frontieră. Astfel, prin ordonanța nr.493/P/2012 din 4 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă C. de A. C. s-a dispus neînceperea urmării penale față de ofițeri de poliție pentru infracțiunile prev.de art.246 C.p. anterior, 180 alin.2 C.p. anterior, art.250 alin.3 C.p. anterior, art.217 alin.1 C.p. anterior, disjungerea cauzei și declinarea la P. de pe lângă Tribunalul M. și respectiv de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S. pentru alți membrii ai organelor de poliție.

P. rezoluția de neînceperea urmăriri penale nr.3341/P/2012, din 5.10.2012 a parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S. s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de comisar șef A. C. G., inspector principal C. D. N., agenții de poliție V. I. Oliver și Caban A. E., care au avut calitatea procesuală de martori în prezentul proces penal, soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind impusă de declarația inculpatului petent C. G. E., la data de 5.10.2012, prin care a declarat că nu își mai menține plângerile formulate împotriva lucrătorilor de poliție, că nu mai are nici o pretenție în cauză, iar leziunile suferite și constate prin certificatul medico-legal nr.108 din 9.03.2011 emis de SML M., s-au produs în alte împrejurări, neavând legătură cu lucrătorii de poliție cercetați în cauză.

P. retractarea acuzațiilor formulate împotriva lucrătorilor de poliție privind pretinsele rele tratamente la care a fost supus de către aceștia în data de 8 martie 2011, inculpatul își asumă implicit legalitatea în modul în care organele de poliție și-au desfășurat activitatea din momentul depistări sale în timp ce conducea autoturismul plin cu pachete de țigări.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, declarațiile sale nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, fiind lipsite de suport probator.

Pentru a satisface exigențele dispozițiilor art. 103 C. proc. pen., faptele și împrejurările învederate de inculpat în declarațiile sale trebuie să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate. Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptelor sale, fiind făcute pro cauza, necoroborându-se cu celelalte probe administrate.

Dând sens și dispozițiilor art. 5 C. proc. pen., privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, C. constata ca in mod corect prima instanța a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe certe.

Faptul că, în cauză, se impune înlăturarea declarației inculpatului din cursul judecații in apel ca nesinceră nu poate reprezenta o încălcare a prezumției de nevinovăție și nici a principiului egalității armelor în fața instanței, desprins din conținutul tratatelor internaționale privind drepturile omului.

Relativ la aprecierea probelor, se reține că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. P. aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru fapta dedusă judecății.

Potrivit dispozițiilor art103 C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma evaluării tuturor probelor administrate.

În virtutea acestor dispoziții, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată și în dispozițiile art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, produce, în principal, două categorii de consecințe:

a) în privința organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudență în examinarea actului de trimitere în judecată și să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea și în defavoarea inculpatului;

b) în privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul acestuia de a propune probe în apărarea sa și acela de a nu depune mărturie contra lui însuși.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție - astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 4 si 99 alin 2 C. proc. pen. - îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora. În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi înlăturată prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În cauza dedusă judecății, se constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția inculpatului.

În drept, fapta inculpatului Cîțog G. E., de a deține și transporta în data de 8 martie 2011 o cantitate de 8.880 pachete de țigări în autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pachetele nefiind marcate cu banderolă fiscală care să ateste declararea și plata accizelor în România, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pev.de art.296/1 alin.1 lit.l din legea 571/2003, astfel cum în mod corect a stabilit și prima instanță de judecată.

In directa legătura cu conținutul constitutiv al infracțiunii deduse judecații, trebuie menționata calitatea de parte civilă, pe care o are statul reprezentat prin ANAF, reprezentat prin DGRFP M., și nu această din urmă instituție așa cum a stabilit prima instanță de judecată, întrucât infracțiunea prev.de art.296/1 alin.1 lit.l din legea 571/2003 este îndreptată împotriva relațiilor sociale ce reglementează modul de derulare al relațiilor fiscale în cadrul unui stat, al cărui buget este afectat prin neîndeplinirea obligațiilor fiscale de către cei ce participă la raporturile juridice.

Astfel cum a menționat și partea civilă prin adresa nr.2838/2013 ( fila 14 dosar primă instanță), Direcția G. R. a Finanțelor P. C. are calitatea de reprezentant al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ce reprezintă statul în raporturile în care are mandat în acest sens.

Obiectul juridic generic al infracțiunilor din Codul fiscal îl constituie relațiile sociale care reglementează desfășurarea normală a obligațiilor financiare și fiscale dintre contribuabili și stat cu privire la impozite și alte contribuții legale determinate de operațiunile cu produse accizabile. Aceste relații sociale apar în procesul creării și realizării resurselor necesare statului pentru îndeplinirea funcțiilor sale.

Obiectul material consta în produsele accizabile care sunt fabricate, achiziționate, utilizate, livrate, comercializate, deținute sau marcate în condiții contrare dispozițiilor legale. Obiectul material, in cazul infracțiunii prev de art 293/1 alin 1 lit l din legea 571/2003, îl reprezintă produsele accizabile supuse marcării, din categoria celor prevăzute de art. 220 C. fisc., constând în tutun prelucrat, alcool etilic și unele categorii de băuturi fermentate . Produsele accizabile din această categorie pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă sunt marcate.

Subiectul pasiv al infracțiunilor din Codul fiscal este statul, în calitate de titular a valorilor sociale ocrotite. S. este reprezentat de M. Economiei și Finanțelor, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate, organe prevăzute de art. 17 alin. (3) C. pr. fisc. Unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autoritățile respective

Subiecții activi pot fi, în principiu, orice persoane fizice sau juridice cu capacitate penală, care întrunesc condițiile generale pentru a răspunde din punct de vedere penal, pentru că legea nu se referă la vreo calitate specială a făptuitorului.

Latura obiectivă se realizează prin două acțiuni distinctive, constând în „deținerea în afara antrepozitului fiscal” sau „comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării”.

Urmarea imediată rezulta ex re, din materialitatea faptei,, infracțiunea este de pericol, considerându-se că determină implicit stări de pericol pentru desfășurarea normală a relațiilor sociale referitoare la derularea activităților financiare și fiscale, în domeniul fiscal ea rezultand în mod explicit din ansamblul reglementărilor.

Din punct de vedere al individualizării pedepsei de 2 ani închisoare, ce a beneficiat de prevederile art.81-82 C.p. anterior, privind suspendarea condiționată a executări pedepsei, se constată legalitatea și temeinicia acesteia, întrucât prima instanță a aplicat în mod corect prevederile art.72 C.p. anterior, realizând o proporționalitate între datele ce caracterizează persoana inculpatului, fapta săvârșită și necesitatea înfăptuirii în mod real a justiției penale: lipsa de antecedente penale a inculpatului, atitudinea contradictorie adoptată de acesta pe parcursul procesului penal în scopul vădit al exonerării nejustificate de răspundere penală și împiedicarea aflării adevărului, datele ce caracterizează fapta săvârșită, conferind faptei o gravitate sporită datorită modului în care s-a derulat, cantității mari de țigări deținută de inculpat, cu încălcarea legislației fiscale în materie, împrejurărilor în care inculpatul a fost depistat pe timpul nopții, lipsa unei justificări pentru actele sale ilicite, întrucât are un loc de muncă stabil, venituri obținute în mod legal, și cu toate acestea, astfel cum a recunoscut și în cursul cercetări judecătorești, a practicat activitatea de taximetrie fără forme legale și a comis o astfel de infracțiune în scopul înavuțirii consistente și rapide. Datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are copii minori în întreținere, familie organizată, loc de muncă legal în cadrul SNL Oltenia SA, justifică aplicarea prevederilor art.81-82 C.p. anterior, mai favorabile decât prevederile art.91 C.p. actual, din punct de vedere al condițiilor de aplicare și obligaților ce îi incumbă persoanei condamnate pe durata termenului de supraveghere.

Apelul părții civile se va admite numai sub aspectul obligării inculpatului la plata sumei de 58.029 lei reprezentând accize, si a sumei de 18.469 lei reprezentând TVA, precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente acestor sume, calculate potrivit dispozițiilor art. 119 si următoarele din Codul de procedură fiscală pana la data achitării integrale.

Prima instanță de judecată a motivat neacordarea sumei solicitate de partea civilă cu titlu de taxe vamale și acordarea numai a sumei de 58.029 lei reprezentând accize, însă, nu a arătat motivul pentru care nu a fost acordată și suma de 18.469 lei reprezentând TVA, deși există îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, conformar.14 și art.346 C.p.p., și respectiv art.1357 N.c.civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului și care este colectat conform prevederilor prezentului titlu( art 125 din Codul fiscal). Produsele accizabile sunt produsele energetice, alcoolul și băuturile alcoolice, precum și tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite la titlul VII din prezenta lege, cu excepția gazului livrat prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunității sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem.( art 125/1 pct 7 din Codul Fiscal). Sunt îndeplinite condițiile prev de artr. 126 din Codul Fiscal, conform căruia, din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a)operațiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;

b)locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 și 133;

c)livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acționând ca atare;

d)livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2);

(2)Este, de asemenea, operațiune impozabilă și importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în România, potrivit art. 1322.

Conform art 127 alin 1 din Codul Fiscal, este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. De asemenea sunt incidente dispozițiile art. 128 alin 1,2 din Codul Fiscal, conform cărora este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar.

Se consideră că o persoană impozabilă, care acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare de bunuri, a achiziționat și livrat bunurile respective ea însăși, în condițiile stabilite prin norme.

Suma solicitată de partea civilă cu titlu de taxe vamale nu poate fi acordată, prejudiciul invocat neaflându-se în legătură de cauzalitate directă cu fapta infracțională comisă de inculpat, încadrată juridic în dispozițiile art.296/1 alin.1 lit.l din legea 571/2003, astfel: datoria vamală care ia naștere în condițiile art. 224 din Legea nr. 86/2006 este o obligație solidară si este datorată de orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor si care știa sau ar fi trebuit să știe că o astfel de introducere este ilegală (art. 224 alin. 3 lit. b din Legea nr. 86/2006), precum si de orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză si care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal (art. 224 alin. 3 lit. c din Legea nr. 86/2006).

Cu privire la exigibilitatea TVA-ului si a accizei, instanța reține că este irelevant că scopul activității este unul licit sau ilicit. În acest sens sunt si cauzele C-158/98 - Coffeshop Siberie si C-111/92 - Wifried Lange, cauze în care C. Europeană de Justiție si-a fundamentat soluția pe faptul ca principiul neutralității se opune operării unor distincții de ordin general între tranzacțiile legale si cele ilegale. În cazul în care ar exista o diferență de tratament fiscal în funcție de natura licită sau ilicită a activităților desfășurate, ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralității fiscale.

Motivul de apel constând în neinstituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența valorii probabile a pagubei nu este întemeiat, întrucât nu este îndeplinită condiția esențială a existenței în patrimoniul inculpatului a bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale ce pot forma obiect al măsurilor asiguratorii.

Pentru a putea fi dispusă o asemenea măsură asiguratorie trebuie să existe în patrimoniul inculpatului bunuri. Instituirea unor asemenea măsuri asiguratorii este condiționată de existența unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, la momentul înființării . Această concluzie se desprinde din analiza dispozițiilor art. 252 C. proc. pen., potrivit cărora organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând dispune și ridicarea bunurilor, iar procesul-verbal de sechestru cuprinde descrierea amănunțită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii acestora.

Pe cale de consecință, sechestrul nu poate fi instituit decât asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, a căror descriere și evaluare este posibilă la momentul înființării acestei măsuri, iar nu și asupra bunurilor viitoare.

Or, în speță, așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile, astfel încât luarea unor măsuri asigurătorii, în acord cu textul legal sus-amintit, ar fi o dispoziție formală, lipsită de conținut și fără finalitate practică.

Deși nedeținerea de către inculpat a unor bunuri mobile și imobile in localitatea de domiciliu, nu reprezintă o dovadă absolută că acesta nu are bunuri, partea civilă nu a administrat probe prin care să facă dovada că inculpatul ar fi titularul dreptului de proprietate asupra bunuri mobile și imobile situate pe raza altor unități administrativ teritoriale.

P. adresa nr._/10.10.2014, partea civilă a înaintat instanței de apel răspunsul Primăriei localității Șimian, județul M., prin care s-a precizat că inculpatul nu figurează cu bunuri mobile sau imobile, urmăribile, precum și situația conturilor bancare deținute de inculpat, din care nu rezultă existența însă a unor solduri financiare susceptibile de a constitui obiect al măsurilor asiguratori.

În cadrul procedurii de executare a prezentei hotărâri care constituie titlul executori, partea civilă are posibilitatea recurgerii la instituțiile și instrumentele de executare silită în materie civilă pentru realizarea creanței sale, împotriva inculpatului debitor, în măsura identificării unor bunuri urmăribile, imobile sau imobile, corporale sau incorporale.

Pentru considerentele arătate, in temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge apelul formulat de apelantul inculpat C. G. E., împotriva sentinței penale nr. 2585/2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca nefondat. In baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul formulat de partea civila S. R., prin ANAF, prin DGRFP M.., desființează in parte, pe latura civila, sentința penala nr. 2585/2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, și rejudecând, înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de_ lei si a obligațiilor accesorii către partea civila, si in baza art. 19 C.p.p. obliga inculpatul către partea civilă la plata sumei de 58.029 lei reprezentând accize, si a sumei de 18.469 lei reprezentând TVA, precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente acestor sume, calculate potrivit dispozițiilor art. 119 si următoarele din Codul de procedură fiscală pana la data achitării integrale.

Conform art. 119 din Codul de procedura fiscala, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. În raport cu dispozițiile art. 134 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, din perspectiva acestor prevederi legale, rezultă că stabilirea de majorări de întârziere reprezintă o măsură accesorie în raport cu debitul principal, iar calcularea acestora se face în raport cu termenul de scadență al obligației fiscale principale și până la achitarea integrală a sumei datorate.

Conform art 120(1) din Codul de procedura fiscala, dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Dispozițiile art. 120/ 1 din Codul de procedura fiscala stabilesc: penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispozițiile art. 120 alin. (2) -(6) sunt aplicabile în mod corespunzător.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 2585/2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

In baza art. 275 alin 2 C.p.p. obligă apelantul, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelul formulat de apelantul inculpat C. G. E., fiul lui P. și S., născut la data de 17.08.1975 în Dr.Tr.S., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 2585/2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca nefondat.

In baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul formulat de partea civila S. R., prin ANAF, prin DGRFP M.., desființează in parte, pe latura civila, sentința penala nr. 2585/2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, și rejudecând:

Înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de_ lei si a obligațiilor accesorii către partea civila, si

In baza art. 19 C.p.p. obliga inculpatul către partea civilă la plata sumei de 58.029 lei reprezentând accize, si a sumei de 18.469 lei reprezentând TVA, precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente acestor sume, calculate potrivit dispozițiilor art. 119 si următoarele din Codul de procedură fiscală pana la data achitării integrale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 2585/2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

In baza art. 275 alin 2 C.p.p. obligă apelantul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2014.

Președinte, Judecător,

M. E. M. R. E. C.

Grefier,

L. M. P.

Red.jud.M.E.M.

J.fond: A G S.

G.S. 14 Ianuarie 2015

5ex.

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1594/2014....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 660/2015.... →

Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1590/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1590/2014. Curtea de Apel CRAIOVA