Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 660/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 660/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 660/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ Nr. 660

Ședința publică de la 08 mai 2015

PREȘEDINTE A. M. S.- judecător

M. C. G.- judecător

Grefier F. U.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C.

***

Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 22 din data de 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat C. A., în stare de arest – arestat în altă cauză, asistat de avocat D. M., apărător desemnat din oficiu, lipsind partea vătămată I. Nicușor L. și partea civilă S. C. Județean de Urgență C..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apelantul inculpat a arătat că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.

S-a permis apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul inculpat.

A fost audiat apelantul inculpat C. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Avocat D. M. pentru apelantul inculpat C. A., având cuvântul, arată că suplimentează motivele de apel formulate cu unul de nelegalitate, respectiv teza achitării inculpatului întrucât fapta a fost săvârșită în legitimă apărare.

La interpelarea instanței în ceea ce privește posibilitatea apărătorului de a formula cereri de probatorii în apărare cu privire la motivul de apel nou invocat, arată că nu înțelege să formuleze astfel de cereri.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are alte cereri de formulat.

Instanța constată apelul în stare de judecată precum și faptul că nu se solicită administrarea de probatorii față de motivul suplimentar invocat și dezvoltat oral de apărătorul inculpatului, și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat D. M. pentru apelantul inculpat C. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate pentru 2 motive din care unul de nelegalitate și într-o teză subsidiară de netemeinicie.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate, apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, susținerile inculpatului fiind în sensul că s-a aflat în stare de legitimă apărare atunci când a săvârșit fapta. Arată că aceste susțineri se coroborează și cu declarația martorului C. Darius, martor ce a fost audiat atât la urmărirea penală cât și la prima instanță. Susținerile inculpatului și ale acestui martor sunt în sensul că anterior producerii evenimentului, când inculpatul a aplicat un pumn în zona feței părții vătămate, aceasta din urmă avea în mână un corp contondent, respectiv o bâtă pe care a ridicat-o amenințându-l pe inculpat.

Apreciază că inculpatul a fost în legitimă apărare a săvârșit fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust care putea pune în pericol persoana sa. În acest sens solicită achitarea inculpatului în baza art. 19 Cp.

Într-o teză subsidiară, cu privire la motivul de netemeinicie, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare, respectiv 2 ani și 6 luni pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, raportat la gravitatea faptei precum și la faptul că acesta a fost provocat. Solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului spre minimul special prevăzut de lege.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 193 Cp., având în vedere faptul că inculpatul a comis infracțiunea aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, a fost corect individualizată de prima instanță.

Arată de asemenea, că prin declarațiile date, în special cele de la prima instanță, inculpatul și-a făcut apărarea în sensul că, se afla în mașină cu un alt prieten iar la un moment dat a oprit autoturismul iar înspre mașină a venit partea vătămată însoțită de un tânăr, fiecare din aceștia având obiecte contondente în mână. Inculpatul împreună cu cealaltă persoană au coborât din mașină, iar partea vătămată împreună cu tânărul care îl însoțea pe partea vătămată a ridicat acel obiect spre membrii grupului. Partea vătămată nu a ridicat vreun obiect și nici nu a intenționat să îl agreseze pe inculpat și nici tânărul care îl însoțea nu l-a amenințat și nici nu a avut intenția de a-l agresa pe acesta.

În această situație conflictuală creată, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în față, producându-i astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70 – 80 zile îngrijiri medicale.

Arată că s-a solicitat de către apărătorul inculpatului, achitarea acestuia și eventual să fie reținută scuza provocării. În opinia sa, apreciază că aceste două soluții, respectiv provocarea și legitima apărare nu subzistă, întrucât nu a existat un atac material direct, imediat și injust din partea părții vătămate iar inculpatul a precizat că partea vătămată nu a intenționat să îl agreseze.

Arată că, într-adevăr, la locul incidentului, partea vătămată era cu acel obiect contondent în mână, dar nu a făcut nici o mișcare fizică care să determine intenția unui atac, apreciind că nu se poate reține legitima apărare, lipsind caracterul material și imediat.

Partea vătămată nu a efectuat nici un act material de agresiune sau de amenințare în sensul de a-i produce inculpatului o tulburare astfel încât să se poată reține în sarcina sa scuza provocării.

Nici una din cele două cauze, respectiv de înlăturare sau de reducere nu subzistă având în vedere materialul probator administrat.

Apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului cu atât mai mult cu cât fița de cazier a acestuia evidențiază 6 hotărâri de condamnare. Arată că pe data de 04 mai 2015 același inculpat a fost condamnat definitiv pentru alte două infracțiuni, această condamnare nefiind evidențiată în fișa de cazier întrucât hotărârea a rămas definitivă după comunicarea fișei de cazier judiciar.

Prin urmare, apreciază că în raport de activitatea infracțională amplă, vârsta inculpatului, infracțiunile săvârșite, nu se impune reducerea pedepsei.

Apelantul inculpat C. A., având cuvântul, a arătat că a aplicat persoanei vătămate o singură lovitură aceasta fiind însă cea care a declanșat conflictul, atât ea cât și persoana care a însoțit-o având asupra lor pari.

C.

Asupra apelului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din data de 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosarul nr._, în temeiul art. 193 alin.2 C.p. cu aplicarea art. 41 C.p. și art. 5 alin.1 C.p., a fost condamnat pe inculpatul C. A., fiul lui N. și E., născut la data de 06.09.1982, în mun. București, cu domiciliul stabil în comuna Corlățel, ., CNP_, necăsătorit, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, recidivist, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 66 alin.1 C.p., s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a), b) și d) pe o durată de 2 ani în condițiile art. 67 și 68 C.p.

În temeiul art. 65 alin.1 C.p., s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a), b) și d) în condițiile art. 65 alin.3 C.p.

S-a dedus din pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare stare de reținere de 24 de ore din data de 19.06.2013.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 280 de lei reactualizată cu indicele de inflație de la data de 28.05.2013 și până la data plății efective.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de către stat.

Suma de 200 de lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din faza de urmărire penală și suma de 200 de lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din faza de judecată a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 28.05.2013, organele de cercetare penală din cadrul Postului de poliție V. au fost sesizate de către numitul I. Nicușor L. prin plângere cu privire la faptul că în dimineața zilei respective, în timp ce se deplasa pe drumul public însoțind o turmă de ovine, a fost lovit de către numitul C. A. cu pumnul în zona feței.

La data de 15.07.2013. numitul C. A. a depus plângere prealabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe de către numitul I. Nicușor L., constând în aceea că, în aceleași împrejurări, l-ar fi lovit cu un ciomag. Dosarele au fost conexate, purtând numărul 865/P/2013.

Din cercetările efectuate în cauză de către organele de cercetare penală a reieșit următoarea situație de fapt:

La data de 28.05.2013, în jurul orei 07:30, partea vătămată I. Nicușor L., împreună cu martorul Ț. L., însoțeau o turmă de ovine pe marginea râului Blahnița, în zona localității Hotărani, iar când traversau DJ 606, la podul din extravilanul satului Hotărani, . 606 s-a apropiat autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus de către numita C. P. C., și în care se mai aflau ca pasageri numitul C. Darius șiinculpatul C. A.. În momentul în care martora C. P. C. a încercat să treacă cu autoturismul pe lângă turma de ovine, a lovit una dintre acestea, moment în care martorul C. Darius și inculpatul C. A. au coborât din autoturism, având un schimb de cuvinte în contradictoriu cu partea vătămată împrejurare în care inculpatul C. A. a lovit-o cu pumnul în zona feței pe partea vătămată I. Nicușor L., aceasta căzând la pământ.

După aceea, inculpatul C. A. împreună cu martorul C. Darius și cu martora C. P. C. s-au urcat în autoturism, continuându-și drumul.

Din concluziile certificatului medico-legal nr. 337 din 3 iunie 2013, emis de Serviciul de Medicină Legală Dr. Tr. S., s-a reținut că partea vătămată I. Nicușor L. prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur care pot data din 28.05.2013 și care necesită pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută pe baza plângerii și a declarației numitului I. Nicușor L., care se coroborează cu declarațiile inculpatului C. A., care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina lui de către organele de cercetare penală, din declarațiile martorilor Ț. L., C. Darius și C. P. C. (care arată că în data de 28.05.2013, în jurul orei 07:30, au fost de față atunci când inculpatul C. A. a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată I. Nicușor L.), din declarația martorei C. M. (care arată că în dimineața zilei de 28.05.2013, a fost anunțată că fratele său, partea vătămată I. Nicușor L., a fost lovită, s-a dus cu mașina să-l ia de la locul faptei și a văzut că acesta prezenta dureri la mandibulă și că nu putea vorbi), precum și din concluziile certificatului medico-legal nr. 337 din 3 iunie 2013, emis de Serviciul de Medicină Legală Dr. Tr. S., în care se arată că partea vătămată I. Nicușor L. prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur care pot data din 28.05.2013 și care necesită pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Din cercetările efectuate în cauză nu a rezultat faptul că numitul I. Nicușor L. l-ar fi lovit pe inculpat, martorii direcți Ț. L. și C. P. C. arătând că partea vătămată nu l-a lovit pe inculpat, astfel încât, cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe de către numitul I. Nicușor L., constând în aceea că, în aceleași împrejurări, l-ar fi lovit cu un ciomag pe inculpatul C. A., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a C.p.p.

Situația de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate I. Nicușor L.; declarațiile martorilor Ț. L., C. Darius, C. M. șl C. P. C.; declarațiile inculpatului C. A.; procesele verbale întocmite de către organele de cercetare penală; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală; certificatul medico-legal nr. 337 din 3 iunie 2013, emis de Serviciul de Medicină Legală Drobeta Turnu Severin.

Partea vătămată I. Nicușor L. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 lei.

S-a apreciat că fapta inculpatului C. A. care în data de 28.05.2013 a lovit-o pe partea vătămată I. Nicușor L. cu pumnul în zona feței, cauzându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prev. și ped. de art. 182 alin. 1 C. pen.

Din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei s-a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, astfel încât în cauză vor fi incidente disp. art. 37 lit. b Cp.

Cauza penală a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M., județul M., la data de 01.08.2013, sub nr._ .

La termenul de judecată din data de 17.09.2013, instanța a dispus conceptarea și citarea în calitate de parte civilă a Spitalului C. de Urgență C..

S. C. de Urgență C. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 280 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată I. Nicușor L., pentru perioada în care acesta a fost internat la secția de chirurgie, respectiv 28.05 -29.05.2013.

Fiind audiată partea vătămată I. Nicușor L., aceasta a declarat că nu are niciun fel de pretenții de la inculpat.

În ședința publică din 26.11.2013, fiind interogat, inculpatul a declarat că-și menține declarațiile date în cursul urmării penale, arătând că la acea dată se deplasa cu autoturismul condus de C. P. C. iar după ce au trecut podul dintre Hotărani și Vînju M. a observat o turmă de oi, iar conducătorul auto a claxonat, moment în care colegul părții vătămate a început să înjure, astfel a dechis geamul mașinii și l-a întrebat de ce înjură.

A mai arătat că persoana care însoțea partea vătămată a venit cu parul pe care îl avea în mână, având intența de a da în el, întrucât geamul era deschis, aspect ce i-a determinat să coboare din mașină și întrucât partea vătămată și persoana ce o însoțea s-au repezit cu pari la ei, a ripostat lovind partea vătămată, mai exact i-a dat un pumn.

Inculpatul a precizat că fusese lovit de partea vătămată și însoțitorul acestuia anterior momentului în care a lovit-o pe partea vătămată. Astfel, după acest incident s-au urcat în mașină și au plecat mai departe, iar partea vătămată și colegul său și-au continuat drumul.

La termenul de judecată din data de 21.01.2014, au fost audiați martorii C. M. (f.30) și Tuturigă L. (f.31), declarațiile acestora fiind depuse la dosar.

În ședința publică din data de 03.04.2014, în baza art. 386 N.C.p.p. raportat la art. 5 N. C.p. și art. 10 din Legea de punere în aplicare, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 182 alin.1 C.p.p. cu aplicarea art.37 lit.b, în fapta prev. de art. 193 alin.2 N. C.p. cu mentinerea art. 37 lit. b., iar la data de 08.05.2014 a reținut și circumstanța agravantă prev. de art. 37 lit.a C.p., privind starea de recidivă postcondamnatorie.

Din depoziția martorului C. Darius (f.91), audiat la data de 20.11.2014, s-a reținut că acesta își menține cea de a doua declarație dată în faza de urmărire penală, cea dată pe formular, întrucât în ceea ce privește declarația olografă dată în fața organelor de poliție, în mare parte a spus adevărul, însă la momentul în care a dat acea declarație era certat cu inculpatul, deoarece acesta spărsese geamul la luneta mașinii concubinei sale.

Acesta a fost reaudiat, la data de 19.02.2015, declarația sa fiind consemnată în scris, semnată conform legii și atașată la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat și reținut, în fapt că la data de 28.05.2013, în jurul orei 07:30, partea vătămată I. Nicușor L., împreună cu martorul Ț. L., însoțeau o turmă de ovine pe marginea râului Blahnița, în zona localității Hotărani, iar când traversau DJ 606, la podul din extravilanul satului Hotărani, . 606 s-a apropiat autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, condus de către numita C. P. C., și în care se mai aflau ca pasageri numitul C. Darius șiinculpatul C. A.. În momentul în care martora C. P. C. a încercat să treacă cu autoturismul pe lângă turma de ovine, a lovit una dintre acestea, moment în care martorul C. Darius și inculpatul C. A. au coborât din autoturism, având un schimb de cuvinte în contradictoriu cu partea vătămată împrejurare în care inculpatul C. A. a lovit-o cu pumnul în zona feței pe partea vătămată I. Nicușor L., acesta căzând la pământ.

După aceea, inculpatul C. A. împreună cu martorul C. Darius și cu martora C. P. C. s-au urcat în autoturism, continuându-și drumul.

Din concluziile certificatului medico-legal nr. 337 din 3 iunie 2013, emis de Serviciul de Medicină Legală Dr. Tr. S., se arată că partea vătămată I. Nicușor L. prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur care pot data din 28.05.2013 și care necesită pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută pe baza plângerii și a declarației numitului I. Nicușor L., care se coroborează cu declarațiile inculpatului C. A., care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina lui de către organele de cercetare penală, din declarațiile martorilor Ț. L., C. Darius și C. P. C. (care arată că în data de 28.05.2013, în jurul orei 07:30, au fost de față atunci când inculpatul C. A. a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată I. Nicușor L.), din declarația martorei C. M. (care arată că în dimineața zilei de 28.05.2013, a fost anunțată că fratele său, partea vătămată I. Nicușor L., a fost lovită, s-a dus cu mașina să-l ia de la locul faptei și a văzut că acesta prezenta dureri la mandibulă și că nu putea vorbi), precum și din concluziile certificatului medico-legal nr. 337 din 3 iunie 2013, emis de Serviciul de Medicină Legală Dr. Tr. S., în care se arată că partea vătămată I. Nicușor L. prezintă leziuni de violență produse prin lovire cu corp dur care pot data din 28.05.2013 și care necesită pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Din probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate; certificatul medico-legal emis de Serviciul de Medicină Legală M., declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.

Astfel, la data de 28.05.2013, inculpatul C. A. a lovit-o pe partea vătămată I. Nicușor L. cu pumnul în zona feței, provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă din coroborarea întregului material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor din rechizitoriu, martori direcți și nemijlociți care a confirmat aspectele din plângerea părții vătămate referitoare la locul și modul de aplicare a loviturilor de către inculpatul C. A., respectiv lovituri care au avut urmările descrise de către medicul legist în certificatul medico-legal nr. 337 din data de 03.06.2013.

S-a apreciat că fapta inculpatului C. A. de a o agresa pe partea vătămată I. Nicușor L., lovindu-l cu pumnul în față, producându-i leziuni pentru a căror vindecare i-au fost necesare 70-80 zile de îngrijiri medicale, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de „lovire sau alte violențe", prevăzute de art. 193 alin.2 C.p., forma de vinovăție, în ceea ce privește latura subiectivă, fiind intenția directă.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, avându-se în vedere persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, care a avut o atitudine parțial sinceră pe parcursul procesului penal, nerecunoscând în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Față de cele expuse în baza art. 193 alin.2 C.p. cu aplicarea art. 41 C.p. și art. 5 alin.1 C.p., instanța a fost condamnat inculpatul C. A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 66 alin.1 C.p., au fost aplicate inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a), b) și d) pe o durată de 2 ani în condițiile art. 67 și 68 C.p.

În temeiul art. 65 alin.1 C.p., au fost aplicate inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a), b) și d) în condițiile art. 65 alin.3 C.p.

De asemenea, s-a dedus din pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare stare de reținere de 24 de ore din data de 19.06.2013.

Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, prima instanță a luat act că S. C. de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de 280 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată I. Nicușor L., pentru perioada în care acesta a fost internat la secția de chirurgie, respectiv 28.05 -29.05.2013.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conform disp. art.998-999 c.civil, se cer a fi întrunite cumulative patru condiții și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat.

În ce privește solicitarea părții civile de obligarea a inculpatului la plata sumei de 280 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată I. Nicușor L., prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență C., apreciind că, față de leziunile produse și numărul de îngrijiri medicale acordate părții vătămate I. Nicușor L., partea civilă a suferit un prejudiciu material, care necesită reparație bănească.

În speță, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 280 de lei reactualizată cu indicele de inflație de la data de 28.05.2013 și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. A..

Prin motivele de apel formulate în scris de avocatul desemnat din oficiu s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia. S-a susținut că hotărârea atacată este netemeinică deoarece la individualizarea pedepsei instanța nu a reținut circumstanțele reale și personale și nu a avut în vedere toate împrejurările ce au constituit și puteau fi apreciate ca circumstanțe atenuante pedeapsa aplicată fiind prea aspră raportat la modalitatea și împrejurările concrete în care s-a comis fapta. S-a arătat în acest sens că din declarațiile martorului C. Darius a rezultat că anterior lovirii persoanei vătămate aceasta i-a adus injurii inculpatului și l-a amenințat cu un obiect contondent, respectiv o bâtă, situație față de care prima instanță ar fi trebuit să rețină că inculpatul a fost provocat de persoana vătămată.

Oral, cu ocazia dezbaterilor au fost reformulate motivele de apel în sensul că, într-o primă teză s-a solicitat să se dispună achitarea pentru considerentele expuse în partea introductivă.

Examinând apelul prin prisma motivelor formulate dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 C.pr.pen., curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil verificării temeiniciei susținerilor apelantului curtea apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen. actual, în funcție de aceasta urmând a fi analizate toate criticile invocate cu privire la existența faptei și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii ce formează obiectul acuzației penale.

În urma acestui examen, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, instanța de ultim control judiciar constată că în mod corect în cauză s-a stabilit că legea penală mai favorabilă este legea nouă, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat.

Astfel, apelantul inculpat C. A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C.pen. anterior, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, faptă ce își găsește corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 193 alin. 2 C.pen. actual, fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

Se constată totodată că, prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a comis noua infracțiune în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b C.pen. anterior, iar prima instanță, la termenul de judecată din 08.05.2014, față de data comiterii faptei, 28.05.2013 și mențiunile din cazierul judiciar privind condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, prin sentința penală nr. 143/2011 a Judecătoriei Vînju M., definitivă prin decizia penală nr. 2040 din 25.11.2011 a Curții de A. C., pedeapsă din care s-a liberat condiționat la data de 17.04.2013, cu un rest rămas neexecutat de 71 de zile, a reținut corect incidența în cauză și a stării de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.pen. anterior.

Sub aspectul tratamentului sancționator al recidivei, noul cod penal prevede un tratament mai aspru în sensul că, în cazul recidivei postexecutorii, potrivit art. 43 alin. 5 C.pen. actual limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate în vreme ce, codul anterior prevedea posibilitatea aplicării unei pedepse până la maximul special și a unui spor de până la 10 ani iar în cazul recidivei postcondamnatorii, art. 43 alin. 1 C.pen. instituie cumulul aritmetic, diferit de art. 39 C.pen. anterior care prevedea cumulul juridic, cu spor facultativ.

Cât privește circumstanțele atenuante, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, curtea apreciază că în cauză nu se justifică reținerea lor, aspect în raport de care, dispozițiile privind efectele acestora în reglementările succesive nu prezintă relevanță sub aspectul identificării legii penale mai favorabile.

Concluzionând, față de limitele mult reduse prevăzute de codul penal actual pentru sancționarea infracțiunii de care este acuzat apelantul inculpat curtea constată în mod corect prima instanță a decis că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpat este actualul cod considerente față de care motivele de apel vor fi analizate prin raportare la prevederile acestui cod.

Sub aspectul situației de fapt curtea constată că prima instanță a dat o interpretare corectă probatoriului administrat în cauză și a reținut starea de fapt în concordanță cu conținutul acestuia împrejurare față de care solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea în raport de incidența cauzei justificative prev. de art. 19 C.pen. actual - legitima apărare - ca și solicitarea formulată în subsidiar, de a se reține circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. actual sunt nefondate.

Efectuând propriul demers analitic cu privire la materialul probator administrat în cauză curtea constată că poziția procesuală a inculpatului a fost încă de la început una de recunoaște a acțiunii de lovire. În apărare a invocat însă existența unor acte de agresiune anterioare, exercitate de persoana vătămată și de martorul Țuțurică L..

Împrejurarea că aserțiunile inculpatului nu sunt reale ci reprezintă apărări formulate exclusiv în scopul de a se sustrage de la stabilirea răspunderii penale sau de a fi mai blând sancționat este reținută de instanța de apel în raport de următoarele considerente:

Examinând poziția procesuală a inculpatului se constată că aceasta nu este una constantă ci dimpotrivă declarațiile date pe parcursul procesului penal sunt diferite, aspect de natură să pună sub semnul îndoielii realitate celor susținute.

Se constată în acest sens că, în cuprinsul plângerii formulate împotriva persoanei vătămate I. Nicușor L. (fila nr. 10 dosar urmărire penală), inculpatul a susținut că persoana vătămată și martorul Țuțurică L. „s-au înfuriat și au ridicat ciomegele în sus” după care persoana vătămată l-a lovit „cu ciomagul în cap și mână”, împrejurare în care „nesuportând durerea” a lovit-o la rândul său „de frică”, cu pumnul.

Ulterior, în declarația dată pe 19.06.2013 (filele nr. 46-47), în prezența unui avocat desemnat din oficiu (S. M., a cărui delegație se află la fila nr. 43 dosar urmărire penală) a susținut că, în timp ce se afla în mașină, a fost lovit „prin geamul deschis în zona capului, cu o bâtă” după care a coborât din autoturism și l-a lovit și el cu pumnul pe cel care-l agresase.

În declarația dată în ședință publică la judecătorie - fila nr. 21 - menținută cu ocazia audierii din apel, inculpatul a prezentat o situație de fapt complet diferită susținând de data aceasta că, în timp ce se afla în mașină, persoana care o însoțea pe partea vătămată a venit cu parul pe care-l avea în mână și a vrut să dea în el „întrucât geamul era deschis” iar după ce el și martorii C. Darius și C. P. C. au coborât din mașină persoana vătămată și persoana care o însoțeau „s-au repezit cu pari” la ei, moment în care el a lovit-o cu pumnul pe persoana vătămată. În cuprinsul aceleiași declarații a precizat inculpatul că, atunci când a lovit-o pe persoana vătămată, fusese „deja lovit atât de partea vătămată cât și de colegul părții vătămate”.

Pe lângă aspectele contradictorii învederate de inculpat se constată că acesta nu a prezentat niciun act medico-legal cu care să facă dovada unei vătămări iar declarațiile sale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

Sub acest aspect este de observat faptul că incidentul a fost perceput în mod direct de trei persoane, audiate în cauză în calitate de martori - Țuțurică L. care o însoțea pe persoana vătămată respectiv C. Darius și C. P. C., care l-au însoțit pe inculpat. Or, martorul Țuțurică L. a negat constant că el sau persoana vătămată ar fi exercitat sau ar fi încercat să exercite acte de agresiune. Dacă declarația sa ar putea fi apreciată subiectivă, prin prisma susținerilor inculpatului, în sensul că și acest martor ar fi încercat să-l lovească sau chiar l-ar fi lovit, obiectivitatea martorului este reținută în raport de faptul că declarațiile sale se coroborează cu depozițiile date în faza urmăririi penale de C. Darius și C. P. C., persoanele care, așa cum s-a arătat l-au însoțit pe inculpat, ultima fiind chiar sora inculpatului și care au învederat că inculpatul a agresat-o persoana vătămată fără să fi fost provocată în vreun fel de aceasta sau de martorul Țuțurică L. (filele nr. 25 - 26, nr. 27, nr. 30). Este adevărat că încă din faza urmăririi penale, martorul C. Darius a revenit asupra acestei declarații invocând existența unui conflict pe care l-ar fi avut cu inculpatul. Împrejurarea că declarația dată inițial de martor reflectă adevărul este reținută de instanța de apel în raport de faptul că, pe de o parte, așa cum s-a arătat această declarație se coroborează cu depoziția persoanei vătămate și declarațiile martorilor Țuțurică L. și C. P. C. iar pe de altă parte, declarațiile ulterioare ale martorului nu numai că nu se coroborează nici cel puțin cu depozițiile inculpatului dar cuprind aspecte contradictorii în raport de diferitele faze procesuale în care au fost date. Astfel, în declarația dată în faza urmăririi penale (fila nr. 29 dosar urmărire penală) a învederat că persoana vătămată a încercat „să-l lovească pe C. A. cu un par ce îl avea în mână însă nu a reușit acest lucru deoarece C. A. s-a ferit” iar după ce a lovit-o cu pumnul pe persoana vătămată inculpatul „s-a dus și către cea de-a doua persoană pentru a o lovit” însă a intervenit el și în felul acesta s-a terminat incidentul. Diferit de declarația din faza urmăririi penale, cu ocazia judecății a declarat inițial că, în timp ce inculpatul discuta cu persoana vătămată cealaltă persoană a venit către el și „a ridicat ciomagul” moment în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată (fila nr. 91 dosar judecătorie) pentru ca ulterior să completeze această declarație și să susțină că persoana care o însoțea pe partea vătămată a vrut să-l lovească cu ciomagul în cap pe inculpat iar partea vătămată „a început să-l tragă de piept” acesta fiind momentul când inculpatul a lovit-o.

Referitor la martora C. P. C. pe parcursul urmăririi penale, a afirmat constant că nici persoana vătămată și nici însoțitorul acesteia nu l-au agresat și nici nu au încercat să-l agreseze pe inculpat iar ulterior, în cursul judecății, conform mențiunilor din partea introductivă a hotărârii apelate, prima instanță în conformitatea cu prevederile art. 381 alin. 7 C.pr.pen. a dat citire acestor declarații, audierea martorei în ședință publică nemaifiind posibilă întrucât nu se cunoaște adresa unde locuiește, din procesele - verbale de executare a mandatelor de aducere rezultând numai că se află în străinătate.

Analizând în continuare apelul inculpatului, prin prisma criticilor formulate în subsidiar, curtea reține că pedeapsa, ca măsură de constrângere are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta săvârșită cât și în ce privește comportamentul fiecărui inculpat și, ca atare, atât pedeapsa cât și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât fiecare inculpat să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de alte fapte penale.

În speță, pedeapsa aplicată de prima instanță a fost individualizată cu respectarea criteriilor prev. de art. 74 C.pen. și este de natură să reflecte gravitatea concretă a faptei reliefată de împrejurările și modul de comitere, de gravitatea rezultatului produs, atitudinea procesuală a inculpatului, împrejurarea că în trecut a comis numeroase infracțiuni, fapta din cauză fiind săvârșită la mai puțin de două luni de la data când a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse cu închisoarea.

Pentru aceste considerente, curtea apreciază că nu se impune redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, o pedeapsă mai mică fiind lipsită de aptitudinea de a conduce la reformarea conduitei antisociale a inculpatului.

Examinând în continuare din oficiu hotărârea apelată se constată că aceasta este afectată de un motiv de nelegalitate întrucât, deși fapta a fost comisă înainte de împlinirea duratei pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 143/2011 a Judecătoriei Vînju M. instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 104 C.pen. actual privind revocarea liberării condiționate. Reformarea hotărârii primei instanțe în acest sens ar conduce însă, în lipsa apelului parchetului, la încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, prev. de art.418 C.pr.pen.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. apelul declarat de inculpatul C. A. va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat apelantul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 22 din data de 19 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în dosarul nr._, ca nefondat.

Obligă apelantul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 mai 2015.

Președinte, Judecător,

A. M. S. M. C. G.

Grefier,

F. U.

Red.jud.A.M.S.

j.f.D.Z.

O.A. 04.06.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 660/2015. Curtea de Apel CRAIOVA