Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 1243/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1243/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 1243/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ Nr. 1243

Ședința publică de la 02 Octombrie 2015

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE M. E. M.

Judecător C. Ș.

Grefier L. M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C.

¤¤¤¤¤

Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul C. D. împotriva sentinței penale nr.738 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006) - art. 271 din Lg.86/2006 și art. 134 din Lg. 295/2004.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns din oficiu avocat P. M. în substituire pentru avocat G. T., pentru apelantul inculpat C. D., lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care,

Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.

Avocat P. M. având cuvântul pentru apelantul inculpat, solicită, în baza art.420 alin.2 lit.a N.C.p.p. admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând, într-o primă teză, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.134 din legea 295/2004 în art.342 alin.2 N.C.p. și achitarea în baza art.17 alin.2 rap.la art.16 lit.c C.p.p.

De asemenea, solicită achitarea pentru infracțiunea de contrabandă prev.de art.271 din legea 86/2006, în temeiul art.17 alin.2 rap.la art.16 lit.b teza a II-a sau lit.c C.p.p.

Totodată, solicită să se rețină aplicarea dispozițiilor art.38 și art.44 alin.1 N.C.p., iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea art.93 C.p.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Dezbaterile fiind închise.

C U R T EA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.738 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, În temeiul art. 386 C.proc.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a C.pen. 1969 în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 134 Legea nr. 295/2004 (în vigoare la 28.02._)

În temeiul art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. 1969, art. 5 C.pen., a condamnat inculpatul C. D., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul 71 C.pen. 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art.65 C.pen. 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 134 Legea nr. 295/2004 (în vigoare la 28.02._) cu aplicarea art. 5 C.pen., a condamnat inculpatul C. D., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul 71 C.pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 33 lit. a C.pen, art. 34 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate in pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1459/26.05.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul executând 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. 1969, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.65 C.pen. 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969 pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 112 lit. f C.proc.pen., s-a confiscat pușca marca Gamo, model Shadow 1000, .-1C-_ și 256 proiectile tip diabolo.

În temeiul art. 274 N.C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.

P. a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul D. cu numărul 132/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de contrabandă calificată și deținere fără drept de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. 1969 și art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. 1969, în final cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969

În actul de sesizare s-a reținut că, faptele inculpatului C. D. care, în toamna anului 2011, posibil luna octombrie, a introdus în țară fără drept și fără respectarea normelor tranzitului vamal o armă neletală, pe care a deținut-o la domiciliul său fără drept și fără a fi autorizat în acest sens, până la data de 28.02.2012, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de contrabandă calificată și deținere fără drept de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. 1969 și art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. 1969, în final cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1969

Situația de fapt reținută a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale, raport de constatare tehnico-științifică balistică, alte înscrisuri.

Prin încheierea din data de 25.04.2014, judecătorul de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării și a dispus începerea judecății cauzei.

În faza de judecată, inculpatul a depus traducerea înscrisurilor privind arma, a fost audiat inculpatul C. D., martorii Vava I. R., O. M..

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C. D. a achiziționat la data de 16.08.2011, din Spania, o armă marca "Gamo", calibru 5,5 mm, model Shadow 1000, având .-1C-_.

În luna octombrie 2011, inculpatul a revenit pe teritoriul României, prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, fără a declara arma organelor de frontieră, după care s-a deplasat la domiciliul său din ..

Din raportul de constatare tehnico-științifică balistică nr._/22.11.2013 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ D. reiese că arma ridicată de la inculpatul C. D. este o pușcă marca "Gamo", calibru 5,5 mm, model Shadow 1000, având .-1C-_, armă care pentru aruncarea proiectilului folosește forța de expansiune a aeurlui comprimat, face parte din categoria armelor lungi, neletale, este în stare de funcționare și nu prezintă modificări.

Această armă face parte din categoria C, conform Anexei nr. 1 la Legea nr. 295/2004, unde sunt enumerate armele neletale supuse autorizării organelor competente.

Inculpatul C. D. nu figurează în Registrul Național al Armelor ca și deținător legal al armei menționate și nu este posesor de permis de armă.

Deși inculpatul a susținut că a prezentat arma la punctul de trecere a frontierei, din adresa nr._/23.12.2013 emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea rezultă că în perioada 16.08.2011 – 28.02.2012 inculpatul C. (fost I.) D. nu a declarat arma la .>

Potrivit art. 57 și următoarele din Legea nr. 295/2004 (în vigoare la 28.02._), cetățenii români și rezidenții statelor membre cu domiciliul, reședința sau, după caz, locul de rezidență în România, precum și străinii cu ședere legală în România, care au împlinit vârsta de 18 ani, pot să procure arme neletale din categoriile C și D din anexă, precum și muniția aferentă de la orice armurier și, după caz, intermediar care comercializează astfel de arme după obținerea autorizației de procurare, pentru armele prevăzute în categoria C din anexă.

Autorizația de procurare a armelor neletale prevăzute în categoria C din anexă se acordă persoanelor, dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

a) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor în care a intervenit amnistia ori reabilitarea;

b) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție, potrivit legislației în vigoare;

c) sunt apte din punct de vedere psihologic și medical;

d) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente;

e) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deținere sau, după caz, de port și folosire a armelor letale ori neletale supuse autorizării, cu excepția situațiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calității prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5);

f) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale și neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condițiile prezentei legi.

Prin urmare, contrar celor susținute de către inculpat, acesta trebuia să efectueze demersuri pentru obținerea autorizației de procurare a armei neletale înainte de a proceda la achiziționarea acesteia.

Mai mult, dacă ar fi prezentat arma la punctul de trecere a frontierei, evenimentul ar apărea înregistrat în registrele speciale întocmite în acest sens. Aceasta este și versiunea pe care o prezintă martorul Vava I. R., respectiv că prezentarea armei ar fi trebuit consemnată "într-o foaie".

Din adresa Sectorului Poliției de Frontieră Nădlac (fila 127) reiese că, în urma verificării în diferite baze de date informatice și scriptice existente la nivelul SPF Nădlac, nu au fost identificate mențiuni cu privire la cetățeanul român C. D., CNP_ din care să rezulte că ar fi prezentat o armă la PTF Nădlac.

În drept, faptele comise de inculpatul C. D., constând în aceea că în toamna anului 2011, posibil în luna octombrie, a introdus în țară fără drept și fără respectarea normelor tranzitului vamal o armă neletală, pe care a deținut-o la domiciliul său fără drept și fără a fi autorizat în acest sens, până la data de 28.02.2012, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de contrabandă calificată și deținere fără drept de armă neletală, ambele săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie., prevăzute de art. 271 Legea nr. 86/2006, respectiv art. 134 Legea nr. 295/2004, forma în vigoare la 28.02._ fiind mai favorabilă față de limitele de pedeapsă, respectiv de la 3 luni la 1 an.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța, având în vedere și decizia nr. 265/2014 a Curții constituționale, reține că dacă s-ar aplica prevederile noului Cod penal, s-ar ajunge la cumulul aritmetic pentru starea de recidivă, respectiv la un spor obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor pentru concursul de infracțiuni, ceea ce face ca prevederile vechiului Cod penal să fie cele mai favorabile.

În temeiul art. 386 C.proc.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a C.pen. 1969 în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 134 Legea nr. 295/2004 (în vigoare la 28.02._), având în vedere că nu mai sunt întrunite condițiile cerute de legiuitor pentru reținerea stării de recidivă postcondamnatorie față de textul de lege reținut mai favorabil.

La sancționarea faptei, instanța a reținut că inculpatul este un tânăr în vârstă de 34 de ani, iar în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești a avut o atitudine parțial sinceră.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se va face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Față de criteriile arătate, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege sunt suficiente pentru a conduce la reeducarea inculpatului.

Prin urmare, în temeiul art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. 1969, art. 5 C.pen., a condamnat inculpatul C. D., C. D., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul 71 C.pen. 1969 va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 65 C.pen. 1969 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 134 Legea nr. 295/2004 (în vigoare la 28.02._) cu aplicarea art. 5 C.pen., va condmna pe inculpatul C. D., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul 71 C.pen. 1969 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

In baza art. 33 lit. a C.pen, art. 34 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., a contopit pedepsele aplicate in pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare.

Potrivit art.15 alin.2 Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Aplicând textul de lege citat mai sus, în temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1459/26.05.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul executând 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.65 C.pen. 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969 pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 112 lit. f C.proc.pen., a confiscat pușca marca Gamo, model Shadow 1000, .-1C-_ și 256 proiectile tip diabolo.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul C. D. solicitând, admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând, într-o primă teză, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.134 din legea 295/2004 în art.342 alin.2 N.C.p. și achitarea în baza art.17 alin.2 rap.la art.16 lit.c C.p.p.

De asemenea, solicită achitarea pentru infracțiunea de contrabandă prev.de art.271 din legea 86/2006, în temeiul art.17 alin.2 rap.la art.16 lit.b teza a II-a sau lit.c C.p.p.

Într-o teză secundară, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de contrabandă și aplicarea unei pedepse orientate spre minim, iar pentru infracțiune de deținere nelegală de armă să se dispună aplicarea unei amenzi penale. Totodată, solicită să se rețină aplicarea dispozițiilor art.38 și art.44 alin.1 N.C.p., iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea art.93 C.p.

În cursul judecății în apel, inculpatul a fost citat, atât la domiciliu, dar și prin afișare la sediul instanței, conform art.259 alin.5 C.p.p., întrucât, deși s-a emis mandat de aducere pe numele său, din procesul verbal încheiat de organele de poliție, rezultă că inculpatul era plecat în Spania, fără ca familia să cunoască adresa unde locuiește efectiv sau data la care urmează să revină în țară.

S-a dispus verificarea bazei de date DEPABD, rezultând că inculpatul figurează cu ultimul domiciliu conform evidențelor deținute de instanță, acolo unde a fost și citat.

Verificând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, conform art.417 C.p.p., instanța de control judiciar reține următoarele:

În octombrie 2011, inculpatul a revenit din Spania unde s-a aflat pentru a presta diverse activități lucrative, în România, având asupra sa o armă marca Gamo .-1C-_.

Conform înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, rezultă că această armă a fost achiziționată din Spania, în luna august 2011, iar ulterior, inculpatul - pe numele său la acea dată D. I. - a solicitat eliberarea unui permis de armă, care să-i permită portul și folosința armei achiziționate.

Conform înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, rezultă că inculpatului i s-a emis un document reprezentând permis de armă, de către autoritățile din Spania însă, din examinarea conținutului acestuia, rezultă că nu există completata data până la care acest permis este valabil ( filele 21-23 dosar primă instanță) .

În momentul revenirii în România, în luna octombrie 2011, inculpatul avea asupra sa arma achiziționată, însă probele administrate în cursul procesului penal nu confirmă prezentarea armei de către inculpat a autorității vamale și nici existența vreunui document vamal are să confirme declararea obiectului de către inculpat.

Astfel, susținerile inculpatului conform cărora a prezentat arma la organele vamale, care s-au rezumat la îndrumarea sa pentru declararea obiectului organelor de poliție județene, nu au fost confirmate prin nici o probă rezultată din mijloacele de probă administrate în cauză.

Declarația martorului Vava I. R., propus chiar de inculpat în apărare, nu este de natură a confirma punctul de vedere al inculpatului pentru următoarele considerente: martorul a susținut că revenirea în țară a avut loc în septembrie 2011, spre deosebire de inculpat, care a susținut că a introdus arma în țară în luna octombrie 2011. În declarația formulată de inculpat nu se face referire la existența unei alte persoane prezente la momentul trecerii frontierei de stat a României, pe la punctul de frontieră A.; nu există nici o probă din care să rezulte că martorul Vava Ionț R. a fost plecat din țară și a revenit în septembrie 2011, astfel cum el însuși susține, în România, împreună cu inculpatul C. D..

M.A.I. – Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectorul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea a menționat prin adresa nr._ din 26.11.2014 că nu au fost identificate mențiuni cu privire la persoana inculpatului, din care să rezulte că ar fi prezentat o armă la punctul de trecere a frontierei Nădlac, Biroul Vamal A. neavând competențe în punctul de trecere a frontierei Nădlac în acea perioadă.

Prin adresa nr._/31.05.2012 Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea a comunicat faptul că în luna octombrie 2011 inculpatul nu figurează că ar fi introdus în România o armă cu aer comprimat, astfel cum reiese din "Registrul de litigii și rapoarte", "Registrul de evidență a armamentului introdus în România" și "Registrul de evidență a armamentului reținut în PCTF". Prin adresa nr._/23.12.2013, sectorul poliției de frontieră Nădlac a comunicat organelor de urmărire penală că în urma verificărilor efectuate în registrele de la punctul de trecere al frontierei Nădlac inculpatul C. D. ( fost I. D.), nu figurează în vreun litigiu în care să declare la . cu aer comprimat, marca Gamo, calibrul 5,5 mm, .-1C-_-11

Regimul legal aplicabil in cazul intrării in România a unei persoane având asupra sa o arma este reglementata de dispozițiile art. 60 alin 1-3 din legea 86/2006: (1)mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac obiectul unei declarații sumare, cu excepția celor încărcate în mijloace de transport care trec, fără oprire, prin apele teritoriale sau prin spațiul aerian al teritoriului vamal.

(2)Declarația sumară se depune la biroul vamal de intrare. Autoritatea vamală poate permite ca declarația sumară să fie depusă la alt birou vamal, cu condiția ca acesta să comunice imediat sau să pună la dispoziție pe cale electronică informațiile necesare biroului vamal de intrare. Autoritatea vamală poate accepta, în locul declarației sumare, depunerea unei notificări și accesul la datele din declarația sumară în sistemul informatic al operatorului economic.

(3)Declarația sumară se depune înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României.

Conform art. 66 din legea 86/2006, mărfurile care intră pe teritoriul vamal al României se prezintă la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, după caz, de persoana care își asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor după ce au fost introduse, cu excepția mărfurilor transportate cu mijloace de transport care tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spațiul aerian al teritoriului vamal al României. Persoana care prezintă mărfurile este obligată să menționeze declarația sumară sau declarația vamală depusă anterior pentru aceste mărfuri.

Mărfurilor străine prezentate la biroul vamal li se acordă o destinație aprobată de autoritatea vamală( art. 71 din legea 86/2006) .

În conformitate cu articolul 156 din H.G.nr.707/2006 privind Regulamentul de aplicare al Codului Vamal al României, persoanele fizice române sau străine au obligația de a declara la autoritatea vamală și de a depune, la biroul vamal de intrare/ieșire în/din România, o declarație vamală scrisa în toate cazurile de introducere sau scoatere a armelor letale sau neletale, definite potrivit Legii nr.295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.

Persoanele fizice care intenționează să introducă în România arme letale sau neletale achiziționate din străinătate, trebuie să prezinte la Biroul vamal de intrare în țară autorizația de procurare a armei care se eliberează de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Inspectoratele județene de poliție în a căror rază teritorială își are domiciliul solicitantul, precum și de către Inspectoratul General al Poliției Române.

Persoanele fizice pot achiziționa din străinătate maximum doua arme pentru fiecare calatorie in afara teritoriului României.

P. armele achiziționate dintr-un stat terț (care nu este membru al U.E.) sau achiziționate din U.E. dar care nu au statut comunitar, la biroul vamal de intrare trebuiesc achitate taxe vamale, al căror nivel se aplică la valoarea în vamă a armelor achiziționate, calculată conform H.G. nr.945/2006 pentru aprobarea Normelor privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparținând călătorilor și altor persoane fizice și Ordinului Ministrului Finanțelor nr.1076/2006.

In cazul in care apărarea inculpatului privind prezentarea in fata organelor vamale a armei neletale achiziționate ar fi veridica, ar fi trebuit sa completeze o declarație vamala scrisă, în toate cazurile conform art. 156 din HG 707/2006, document care nu exista, astfel cum rezulta in mod indubitabil din probele administrate pe tot parcursul procesului penal.

In cadrul operațiunilor vamale care trebuie îndeplinite in situația introducerii unei arme in tara, se remarca etapa reglementata prin art.170 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, conform căruia controlul documentar constă în verificarea:

a)corectitudinii completării declarației vamale în detaliu;

b)existentei documentelor care însoțesc declarația vamală în detaliu potrivit regimului vamal solicitat;

c)concordantei între datele înscrise în declarația vamală în detaliu și cele din documentele însoțitoare.

Probele administrate in cursul acestui proces penal nu conduc la stabilirea parcurgerii acestei etape, întrucât nu exista nicio declarație vamala care sa fi fost completata de inculpat si apoi verificata de autoritatea vamala.

Îndrumările pe care inculpatul susține ca reprezentanții autorității vamale i le-au oferit in legătura cu prezentarea armei la organul de politie de la domiciliu nu sunt de natura a permite eludarea etapelor premergătoare introducerii efective pe teritoriul României a armelor neletale, nu îl exonerează pe inculpat de obligația declarării la vama a armei neletale deținute si pe care dorea sa o introducă in tara, si nici de îndatorirea completării declarației vamale. Inculpatului, in calitate de persoana fizica ce intenționa introducerea pe teritoriul tarii a unei arme neletale supuse autorizării, ii revenea obligația de a declara prezenta si deținerea acestui obiect si de a completa declarația vamala, astfel cum se prevede in dispozițiile art. 156 alin 2 din Regulamentul de punere in aplicare a Codului Vamal: pentru mărfurile la care se aplică prevederile alin. (1), respectiv cele pentru care ar fi trebuit sa se completeze o declarație vamala scrisă în toate cazurile, călătorii fac declarația în scris pe formulare tipizate care se pun gratuit la dispoziția călătorilor, la cerere, de birourile vamale.

Ulterior intrării în țară a inculpatului cu arma achiziționata din Spania, acesta a exercitat posesia asupra obiectului, respectiv a deținut-o la domiciliul său, fără a fi autorizat în acest sens, până la data de 28.02.2012, când a avut loc sesizarea organelor judiciare.

Conform art.4 alin.3 din legea 295/2004, armele neletale din categoriile C și D din anexa la lege (arama deținută de inculpat fiind inclusă în categoria C, conform anexei 1 a legii 295/2004, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică, balistică nr._/2013), pot fi deținute, și după caz, purtate și folosite de persoane fizice sau juridice cu condiția îndeplinirii procedurilor de înregistrare ori autorizare a acestora, de către autoritățile competente în condițiile prevăzute de lege.

Evidența posesorilor de arme din categoriile B, C și D, a armelor deținute de aceștia, precum și a documentelor prin care se acordă dreptul de a le deține, purta și folosi, se ține de către Inspectoratele Județene de Poliție, care au eliberat aceste documente.

Prin declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a precizat că a mers la organele de poliție, unde i s-a luat o declarație, în perioada ianuarie-februarie 2012, după care i s-a spus că va fi sunat la domiciliu, ceea ce nu s-a mai întâmplat, inculpatul plecând în iulie 2012 în Spania și nu a mai fost rechemat. Prin această declarație inculpatul, implicit, confirmă lipsa autorizației pentru a deține și purta armă neletală, însă susține întreprinderea anumitor demersuri pentru obținerea documentului legal. Aceste din urmă operațiuni de fapt nu sunt suficiente și nu îl îndreptățesc pe posesorul de fapt al unei arme să se considere îndreptățit la asemenea activități.

Astfel, conform dispozițiilor art.10 alin.2 din legea 295/2004, dreptul de procurare, deținere, sau după caz, de port și folosire a armelor neletale supuse autorizării, se dobândește de la data emiterii de către autoritățile competente a autorizației de procurare a armei și după caz a permisului de armă.

Analiza acestor dispoziții legale conduce la concluzia că obținerea autorizației de procurare și deținere a armei trebuie să fie anterioară exercitării efective a posesiei asupra armei și nu invers, astfel cum a procedat inculpatului, care după ce a deținut efectiv arma la domiciliul său, afirma ca a început să se preocupe de obținerea documentelor legale pentru a justifica legal activitatea exercitată.

Este corectă susținerea primei instanței, conform cărora dispozițiile art.57 și următoarele din legea 295/2004, în forma în vigoare la data epuizării activității infracționale continue de deținere a armei în mod nelegal, obligă orice persoană ca înainte de a exercita posesia și deținerea efectivă a unei arme, să obțină legitimitatea acestor activități și nu invers, întrucât, într-o astfel de situație orice document sau autorizație obținută îndreptățesc persoana la exercitarea posesiei și folosinței armei, numai pentru viitor( ex nunc), respectiv de la data obținerii autorizației, iar nu retroactiv, ceea ce înseamnă că și în situația în care inculpatul ar fi obținut după perioada februarie 2012 o autorizație de armă, până în acel moment a exercitat o activitate de posesie nelegala, deținere efectivă ilicita a armei neletale supuse autorizării, făcând parte din categoria C a anexei 1 a Legii 295/2004.

În drept, faptele comise de inculpatul C. D., constând în aceea că în toamna anului 2011, posibil în luna octombrie, a introdus în țară fără drept și fără respectarea normelor tranzitului vamal o armă neletală, pe care a deținut-o la domiciliul său fără drept și fără a fi autorizat în acest sens, până la data de 28.02.2012, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de contrabandă calificată și deținere fără drept de armă neletală, săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie., prevăzute de art. 271 Legea nr. 86/2006, respectiv art. 134 Legea nr. 295/2004, forma în vigoare la 28.02._ fiind mai favorabilă față de limitele de pedeapsă, respectiv de la 3 luni la 1 an.

Obiectul juridic special al faptei de deținere fără drept de armă neletală este format din ansamblul relațiilor sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea unui complex de valori sociale cum sunt: ordinea și siguranța publică, viața și integritatea corporală a persoanei, patrimoniul public și privat, apărare care este asigurată prin reglementarea activităților referitoare la arme și muniții. Obiectul material îl formează arme neletale din categoria celor supuse autorizării.

Arme și muniții neletale sunt acele arme și muniții destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement ori autoapărare, confecționate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor; sunt asimilate acestei categorii și armele vechi. Armele neletale supuse autorizării sunt incluse în categoria C din Anexa la Legea nr. 295/2004: Fac parte din categoria de arme și muniții neletale supuse autorizării: 1. Armele scurte (pistol sau revorver) confecționate special pentru a arunca proiectile din cauciuc, precum și muniția corespunzătoare; 2. Armele scurte sau lungi, (cu aer comprimat) care pentru aruncarea proiectilului folosesc forța de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într un recipient și care dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220m/s; 3. Armele scurte sau lungi (cu aer comprimat) care pentru aruncarea proiectilului folosesc forța de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într un recipient și care nu dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220 m/s; 4. Armele scurte (pistol sau revorver) confecționate special pentru a produce zgomot sau pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare, precum și muniția corespunzătoare.

Deținerea armelor, elementul mterial al laturii obiective a infractiunii, înseamnă primirea și păstrarea indiferent dacă deținătorul le-a dobândit și le deține pentru el sau i-au fost încredințate spre păstrare pentru altul. Este nerelevant mijlocul prin care a obtinut arma sau armele, fiind esential ca acestea sa fie detinute, exercitand astfel o actiune continua asupra uneia sau mai multor arme.

P. ca acțiunea care constituie elementul material al faptei să întregească latura obiectivă a acesteia, se cere să se efectueze „fără drept” - detinere fara drept.

Actiunea de detinere este efectuata fără drept atunci când nu s-au respectat dispozițiile prevăzute în Legea nr. 295/2004 privind reglementarea regimului armelor și munițiilor. Această lege servește așadar, la stabilirea cazurilor în care cerința esențială pentru existența infracțiunii prevăzute în art. 342 C. pen. este îndeplinită. Legea nr. 295/2004 reglementând cazurile când acțiunile ce constituie elementul material al faptei de nerespectare a regimului armelor sau al munițiilor sunt permise, indică implicit când cerința esențială trebuie să fie considerată îndeplinită.

Legea nr. 295/2004, cu modificările și completările ulterioare, conține reglementările complete pentru a se putea constata dacă cerința „fără drept” este sau nu îndeplinită în fiecare dintre acțiunile incriminate în art. 134 – port sau deținere, indiferent de cine este subiectul activ al acestora. - art. 4, 10 art. 57 din legea 295/2004. Potrivit art. 57 și următoarele din Legea nr. 295/2004 (în vigoare la 28.02._), cetățenii români și rezidenții statelor membre cu domiciliul, reședința sau, după caz, locul de rezidență în România, precum și străinii cu ședere legală în România, care au împlinit vârsta de 18 ani, pot să procure arme neletale din categoriile C și D din anexă, precum și muniția aferentă de la orice armurier și, după caz, intermediar care comercializează astfel de arme după obținerea autorizației de procurare, pentru armele prevăzute în categoria C din anexă( obținerea autorizației de procurare a armei neletale trebuie sa preceadă achiziționarea acesteia) . Autorizația de procurare a armelor neletale prevăzute în categoria C din anexă se acordă persoanelor, dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

b) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție, potrivit legislației în vigoare;

c) sunt apte din punct de vedere psihologic și medical;

d) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente;

f) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale și neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în condițiile prezentei legi.

Urmarea imediată, componentă a laturii obiective a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute în art. 134 din legea 295/2004 .

Există o neregularitate în hotărârea apelată, în sensul înlăturării în mod nelegal a dispozițiilor art.37 lit.a C.p anterior, în ceea ce privește fapta prev.de art.134 din Legea 295/2004, procedându-se la schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Astfel, deși prima instanță a identificat legea penală mai favorabilă ca fiind codul penal anterior, datorită modului de reglementare și sancționare a concursului de infracțiuni, cu spor facultativ de pedeapsă, conform art.34 -35 C.p. anterior, totuși a procedat la înlăturarea stării de recidivă în ceea ce privește pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin s.p.nr.1459/2011 a Judecătoriei C., întrucât nu mai sunt îndeplinite cerințele prev. de art.41 alin.1 C.p. actual, constând în condiția primului termen al recidivei, mai mare de 1 an închisoare. Prin această operațiune, prima instanță a combinat dispozițiile din legile penale succesive,contrar dispozițiilor Curții Constituționale cuprinse în decizia 265/2014 privind stabilirea legii penale mai favorabile, însă, această nelegalitate a sentinței apelate nu poate fi îndreptată pe calea apelului formulat de inculpat, întrucât s-ar ajunge la agravarea situației inculpatului, reținându-i-se starea de recidivă postcondamnatorie, conform codului penal anterior identificat ca fiind legea penală mai favorabilă, în propria cale de atac, contrar dispozițiilor art.418 C.p.p.

Din punct de vedere al individualizării pedepsei, sunt respectate prevederile art.72 C.p., anterior, astfel încât, prin orientarea pedepselor la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune, se apreciază proporționalizarea fiecărei pedepse stabilite în sarcina inculpatului, conform gravității faptelor comise și periculozității persoanei inculpatului.

Astfel, scopul preventiv al pedepsei prev. de art.52 C.p. anterior, considerat legea penală mai favorabilă, nu poate fi atins decât prin stabilirea și aplicarea efectivă a pedepselor, luând în considerare caracterul transfrontalier al infracțiunilor, inculpatul introducând în țară o armă, fără a o declara autorităților vamale, încălcând astfel regimul frontierei de stat, ulterior exercitând posesia asupra armei la propriul domiciliu, fără obținerea autorizației necesare. Natura bunului ce a format obiectul material al infracțiunilor determina augmentarea gradului de pericol social al infracțiunii, întrucât armele reprezintă bunuri periculoase prin ele insele, supuse unui regim legal restrictiv din punct de vedere al circulației.

Se au în vedere și împrejurările privind antecedentele penale ale inculpatului, lipsa sa de cooperare procesuală, întrucât, deși avea cunoștință de desfășurarea procesului penal, participând la cercetarea judecătorească și fiind audiat în fața primei instanțe, în cursul judecății în apel, nu a mai participat, deși a fost citat în acest sens și chiar s-a emis mandat de aducere pe numele său, conform art.265-266 C.p.p. Prima instanță a aplicat în mod corect prevederile art.72 C.p. anterior, realizând o proporționalitate între datele ce caracterizează persoana inculpatului, fapta săvârșită și necesitatea înfăptuirii în mod real a justiției penale.

Dispozițiile art. 91 Cp privind beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu sunt legal aplicabile, luând in considerare ca inculpatul a comis infracțiunile deduse judecații in cadrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executorii pedepsei de 1 an închisoare, aplicata prin sentința penala nr. 1459/2011, definitiva la data de 14.06.2011, prin nerecurare ( infracțiunea prev de art. 271 din legea 86/2006 s-a consumat in octombrie 2011, iar infracțiunea prev. de art. 134 din legea 295/2004 s-a epuizat in februarie 2012) . In aceasta situatei devin aplicabile dispozițiile art. 83 Cp anterior, conform art 15 din legea 187/2012, anterior, privind revocarea beneficiul suspendării pedepsei si executarea pedepsei rezultante in urma adiționării pedepselor . Totodată, se constata neîndeplinirea condiției negative prev. de art. 91 alin 3 lit. c Cp, in sensul ca inculpatul s-a sustras de la judecata, neparticipând la nici un termen de judecata in cadrul caii de atac a apelului, conduita procesuala ce este reglementata drept impediment la acordarea acestui beneficiu juridic .

P. considerentele expuse, se va respinge apelul formulat împotriva sentinței penale nr.738 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, 1, ca nefundat, si, reținându-se culpa sa procesuala, se va obliga inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de inculpatul C. D., fiul lui F. și E.-F., născut la data de 07.08.1979, în mun. C., jud. D., domiciliat în com. D., .. 10, jud. D., CNP_, împotriva sentinței penale nr.738 din 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, 1, ca nefondat.

Obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

M. E. M. C. Ș.

Grefier,

L. M. P.

Red.jud.M.E.M.

J.fond:A.I.B.

G.S. 15.10.2015 /4ex.

← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 425/2015. Curtea de Apel...		Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1303/2015. Curtea... →

Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 1243/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 1243/2015. Curtea de Apel CRAIOVA