Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 468/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 468/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU M.
DECIZIE PENALĂ Nr. 468/2015
Ședința publică de la 09 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. B. – JUDECĂTOR
Grefier - M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., de la P. de pe lângă C. de A. C.
…………
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul N. G. A. (în prezent deținut în P. de M. și T. C.) împotriva sentinței penale nr. 3127 din data de 11 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul – condamnat asistat de avocat desemnat din oficiu D. F..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. F., având cuvântul pentru contestatorul – condamnat, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii, iar pe fond admiterea cererii, întrucât din actele existente la dosar rezultă că a fost depășită fracția prevăzută de lege – de ½ din sancțiunea aplicată -, iar referatul întocmit de Serviciul de Probațiune D. conține date favorabile pentru contestator.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat, întrucât timpul scurs de la data începerii executării sancțiunii, nu este suficient pentru atingerea scopului acesteia.
Contestatorul – condamnat N. G. A., în ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, arătând că regretă faptele săvârșite și că mama sa este bolnavă.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA,
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr.. 3127 din data de 11 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în baza art. 517 alin. (2) C. proc. pen și art. 180 din Legea nr. 254/2013, s-a respins propunerea formulată de comisia de individualizare și schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării . detenție, din cadrul Penitenciarului de M. și T. C., privind liberarea persoanei internate N. G. A., (fiul lui A. și al lui A., născut la 05 Aprilie 1996), deținut in P. de M. și T. C., iar în baza art. 181 alin. (2) din Legea 254/2013, s-a fixat termen de reînnoire a propunerii după data de 11 ianuarie 2016.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care, suma de 130 de lei - onorariul apărătorului din oficiu -, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 01.09.2015 a fost înregistrată propunerea formulata de comisia de individualizare a regimului de executare a măsurii educative a internării într-un centru de detenție,din cadrul Penitenciarului de M. si T. C., privind liberarea persoanei internate N. G. A. - deținut în P. de M. si T. C. -, care se află în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 47/2014 a Judecătoriei Ineu, pentru săvârșirea infracțiunea de complicitate la furt calificat, fiind emis mandatul nr. 57/2014.
Analizând dispozițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 125 alin. 4 lit. b Cp, instanța de fond a reținut că, în cazul în care, pe durata internării în centrul de detenție, minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare si profesionale si a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, poate dispune liberarea din centrul de detenție, daca persoana internata a împlinit vârsta de 18 ani.
Astfel, s-a reținut că beneficiul liberării condiționate nu poate fi refuzat dacă atunci când din comportamentul persoanei internate reiese că aceasta s-a îndreptat si că scopul pedepsei a fost atins înainte de executarea ei în întregime.
Totodată, esențial pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, în afară de executarea fracțiunii legale de pedeapsă si buna comportare la locul de detenție, este constatarea că timpul executat din durata pedepsei este suficient pentru a nu exista temerea ca cel condamnat va comite o nouă infracțiune si că, deci, scopul pedepsei a fost atins.
În speță, din cuprinsul referatului si caracterizarea întocmite de Comisia de individualizare si schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării în centrul de detenție din cadrul Penitenciarului de M. si T. C., a rezultat că persoana internata N. G. A. a executat ½ din pedeapsă, însa a manifestat în general un comportament pozitiv.
Având în vedere comportamentul manifestat de către condamnat în timpul executării pedepsei, instanța de fond a apreciat că este soluția oportună și legală în cauză aceea de continuare a executării pedepsei, pentru ca persoana deținută să se redreseze, să dobândească un ansamblu de valori morale și sociale necesare pentru evitarea, în momentul părăsirii locului de deținere, săvârșirii altor infracțiuni, raportat și la durata de pedeapsă rămasă de executat.
Instanța de fond a reținut că nu există suficiente și serioase indicii în sensul că măsura educativa a internării în centrul de detenție aplicată condamnatului, si executată până la acest moment, și-a atins scopul înainte de a fi expirat durata stabilită prin hotărârea de condamnare, astfel încât subzistă necesitatea executării în continuare a măsurii educative aplicate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul N. G. A., solicitând desființarea hotărârii, iar pe fond admiterea cererii, întrucât din actele existente la dosar rezultă că a fost depășită fracția prevăzută de lege – de ½ din sancțiunea aplicată -, iar referatul întocmit de Serviciul de Probațiune D. conține date ce-i sunt favorabile.
Contestația este nefondată.
Analizând contestația formulată pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu dispozițiile legale care reglementează regimul măsurilor educative privative de libertate aplicate minorilor.
Astfel, conform art. 124 alin. 5 Cod Penal, în cazul în care, pe durata internării, minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea acel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune fier înlocuirea internării cu altă măsură educativă, fie liberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani, cui respectarea unora dintre obligațiile prev de art. 121 Cod Penal.
Deși din procesul-verbal întocmit de către A.N.P. – P. de M. și T. C. la 01 septembrie 2015, Comisia Pentru Invidualizarea și schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, rezultă că numitul N. G. A. a executat un număr de 370 zile, având un comportament pozitiv, fără sancțiuni disciplinare, interes pentru pregătire profesională, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că, în cazul concret, nu se impune în acest moment liberarea din centrul de detenție.
Astfel, și instanța de control apreciază că nu există suficiente și serioase indicii în sensul că perioada executată până în acest moment din durata măsurii educative și-a atins scopul, precum și în sensul responsabilizării contestatorului cu privire la comportamentul său viitor, respectiv de a nu mai comite și alte fapte de natură penală.
Instanța are în vedere în special gravitatea infracțiunii pentru care a fost internat în centrul de detenție, respectiv infracțiunea de tâlhărie calificată, precum și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune D. în sensul că, în privința contestatorului, resursele interne și externe necesare procesului de reintegrare socială, sunt foarte scăzute, existând capacitate scăzută de rezistență în fața tentațiilor infracționale și asocierile întâmplătoare cu persoane ce pot promova conduite antisociale, petrecerea timpului în localurile publice și consumul de alcool.
Ca urmare, subzistă necesitatea executării în continuare a măsurii educative aplicată persoanei private de libertate, urmând ca ulterior să fie reanalizat comportamentul acestuia pentru a se aprecia asupra atingerii scopului măsurii educative aplicată. Menționăm că nu este vorba de un drept, ci doar de o vocație la acordarea beneficiului liberării din centrul de detenție, oportunitatea acordării acesteia fiind lăsată la latitudinea instanței.
În raport de aceste considerente, contestația este nefondată și urmează a fi respinsă, potrivit dispozițiilor art. 4251 pct. 7 alin. 1 lit. b Cod Procedură Penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală, va fi obligat contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei reprezintă onorariu
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul N. G. A. (în prezent deținut în P. de M. și T. C.) împotriva sentinței penale nr. 3127 din data de 11 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2015.
Președinte,
L. B.
Grefier,
M. N.
Tehnored.: 2 ex./A.T. – 30 Octombrie 2015
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Hotărâre din... → |
|---|
