Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1944/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1944/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 1944/2013
Dosar nr._ - art. 184 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1944
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
PREȘEDINTE - L. B. - Judecător
Judecător S. P. M.
Judecător M. M. Ș.
Grefier M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
.............................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de amânare a pronunțării din datele de 01 octombrie, respectiv 10 octombrie 2013, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect recursurile promovate de P. DE PE L. J. Drobeta Turnu Severin, inculpatul C. N., părțile civile S. C., M. V. și C. VICTORIȚA, precum și de partea responsabilă civilmente F. DE PROTECȚIE A V. S., împotriva sentinței penale nr. 830 de la 18 aprilie 2013 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin, în dosarul cu nr._ .
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 830 de la 18 aprilie 2013 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin, în dosarul cu nr._, în baza art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, a fost condamnat inculpatul C. N. (fiul lui G. și M., născut la 12.08.1986 în localitatea F., județul T., domiciliat în Motru, ., ., CNP_) la 1 an închisoare, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b - 71 cod penal; în baza art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare, în condițiile art.64 lit. a teza a II-a și b -71 cod penal; în baza art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b - 71 cod penal; în baza art.33-34 cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul C. N. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b -71 cod penal.
În baza art.81-82 cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani i s-a atras atenția inculpatului asupra art.83 cod penal; în baza art. 71 alin. 5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b cod penal, pe durata termenului de încercare.
S-a luat act că S. Județean de Urgență Drobeta Tr. S. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C., obligându-l pe inculpat la 76.860,27 lei, sumă reactualizată cu indicele de inflație de la data producerii prejudiciului - 4.02.2011- și până la data plății efective, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată C. Victorița, în perioada 17.11.2010 - 4.02.2011, Secția Neurochirurgie; s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. și acțiunea civilă formulată de partea civilă M. V.; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Victorița și a fost obligat inculpatul, alături de F. de Protecția a V. S., la plata sumei de 50.971,43 lei despăgubiri civile, 71.656 lei sumă globală reprezentând diferența de venituri în perioada 17.11._13, plata unei sume de 1.352 lei lunar, începând cu data pronunțării, reprezentând diferența de venituri, precum și echivalentul în lei la data punerii în executare a sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.5669/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul C. N., pentru săvârșirea a trei infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art.184 alin.2 și 4 cod penal, constând în fapt în aceea că la data de 17.11.2010, în jurul orei 7,15, inculpatul conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 67, pe direcția Motru Drobeta Tr. S. și, în localitatea Halânga, nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a intrat în derapaj, părăsind partea carosabilă, acroșâmd pe părțile vătămate S. C., M. V. și C. V., accidentându-le.
În urma accidentului, partea vătămată S. C. a suferit un traumatism toracic, traumatism cranio cerebral acut, leziuni care au necesitat pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale, conform raportului medico legal nr.139/7.03.2011 emis de Serviciul de Medicină Legală M.; partea vătămată M. V. a prezentat un politraumatism cranio cerebral acut deschis cu fractură parietală dreaptă, plagă contuză regiunea parietală stânga suturată, fracturi costale C6-C7 hemitorace stâng, leziuni care i-au pus în primejdie viața părții vătămate și care au necesitat pentru vindecare 145-150 zile îngrijiri medicale, potrivit raportului medico legal nr.224/11.04.2011 emis de Serviciul de Medicină Legală M.; partea vătămată C. Victorița a suferit politraumatism cranio cerebral grav cu suferință de trunchi cerebral, fractură de claviculă stângă, comă profundă în remisiune, tetrapareză spatică, leziuni ce i-au pus viața în primejdie și au dus la infirmitate, potrivit raportului medico legal nr.712/11.11.2011 emis de Serviciul de Medicină Legală M. și suferă în prezent de o deficiență globală severă prin tulburări neuromotorii având capacitatea de muncă pierdută corespunzător gradului I (unu) de invaliditate cu TR=12 luni, infirmitate fizică și prejudiciu estetic, potrivit raportului de expertiză medico legală emis de Institutul de Medicină Legală C..
Culpa în producerea accidentului de circulație soldat cu trei victime s-a apreciat că aparține în exclusivitate inculpatului, care nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a părăsit partea carosabilă în partea stângă a direcției sale de deplasare și a lovit cei trei pietoni.
Astfel, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului C. N., săvârșite în condițiile descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, pentru care a fost condamnat.
S-a reținut că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, are un nivel de instrucție școlară ridicat – studii superioare -, este încadrat în muncă la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Gorj, nu este căsătorit, iar pe parcursul procesului penal a avut o conduită sinceră, recunoscând și regretând faptele comise.
Având în vedere aceste criterii și ținând seama de gradul de pericol social al faptelor, numărul victimelor, urmările produse, frecvența accidentelor de circulație, instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea în cuantum de 1 an pentru fiecare din cele trei infracțiuni, cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b cod penal.
Întrucât inculpatul a comis cele trei infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, acestea fiind concurente, în temeiul art.33-34 cod penal s-au contopit pedepsele, dispunându-se ca inculpatul C. N. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal, însă, ținând seama de circumstanțele personale, s-a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatului poate avea loc și fără executarea pedepsei, astfel că, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 cod penal, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se totodată atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârșirii, în termenul de încercare, a unei noi infracțiuni.
De asemenea, în temeiul art.71 alin.5 cod penal, instanța de fond a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b cod penal, pe durata termenului de încercare.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat în esență că S. Județean de Urgență Drobeta Tr. S. nu s-a constituit parte civilă, luând act de această împrejurare; referitor la acțiunea civilă promovată de partea civilă C. Victorița, s-a reținut că sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și urm. din Codul civil, iar cu privire la despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru partea civilă ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
Astfel, s-a constatat că existența prejudiciului este de necontestat, leziunile suferite de partea vătămată producând incontestabil o traumă psihică profundă și ireversibilă, iar referitor la întinderea prejudiciului, acesta nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța de fond a acordat părții civile C. Victorița despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă, apreciind că se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de câte 500.000 euro, echivalentul în lei la data punerii în executare.
Sub aspectul daunelor materiale solicitate, instanța de fond a apreciat că partea civilă C. Victorița a făcut parțial dovada prejudiciului material, respectiv 50.971,43 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea tratamentului medical pe care aceasta îl urmează și în prezent, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar; de asemenea, s-a acordat suma de 71.656 lei globală, ce reprezintă diferența de venituri în perioada 17.11._13, având în vedere veniturile obținute anterior accidentului și pensia de handicap pe care aceasta o primește în prezent; totodată, s-a dispus plata unei sume de 1.352 lei lunar, începând cu data pronunțării, reprezentând diferența de venituri.
Instanța de fond, reținând și faptul că autoturismul condus de inculpat nu era asigurat cu poliță RCA și fiind introdus în cauză F. pentru protecția victimelor străzii, s-a dispus obligarea acestuia din urmă, alăturat inculpatului, la plata despăgubirilor acordate de instanță.
În final, s-a reținut de instanța de fond că S. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de 76.860,27 lei, sumă reactualizată cu indicele de inflație, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate cu partea vătămată C. Victorița aferente internării în Secția Neurochirurgie în perioada 17.11.2010-4.02._, cheltuieli efectuate și nerecuperate, așa încât inculpatul a fost obligat la plata respectivelor cheltuieli.
Cât privește obligarea F.P.V.S. și la plata acestor cheltuieli ca și garant al acestei obligați, instanța de fond a apreciat că nu se impune acest lucru, având în vedere dispozițiile art. 5 al. 4 din Normele privind F.P.V.S., puse în aplicare prin Ordinul președintelui comisiei de supraveghere a asigurărilor nr. 1/2008.
Referitor la acțiunea civilă promovată de părțile civile S. C. și M. V., prima instanță a constatat că F.P.V.S. a achitat părții civile M. V. suma de 22.500 lei pentru prejudiciul material și moral, la data de 17.06.2011, și respectiv 15.000 lei părții civile S. C., la data de 1.07.2011, prin tranzacții aceștia declarându-se pe deplin despăgubiți pentru prejudiciul suferit și precizând că nu mai au nici o pretenție, de orice natură, prezentă sau viitoare, de la F.P.V.S. sau de la persoana responsabilă de producerea prejudiciului.
Totodată, s-a reținut că la data de 14.08.2012, F.P.V.S. a promovat acțiune în regres împotriva persoanei responsabile de crearea prejudiciului, C. N., înregistrându-se pe rolul Judecătoriei Motru dosarul civil nr._, cauză suspendată în baza art. 19 alin. (1) Cod procedură penală.
Potrivit art.65 alin.3 din Ordinul nr.5/2010 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în situația efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declarația de acceptare a despăgubiri de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 zile de la data intrării sumei în contul său bancar, nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conține elementele necesare identificării acesteia de către creditor.
Cum părțile civile M. V. și S. C. au fost despăgubite și de la data efectuării plăților aceștia nu au mai formulat nici o notificare către F.P.V.S., instanța de fond a constatat că reiterarea acelorași pretenții ca și când acestea nu au fost despăgubite niciodată, este inadmisibilă, astfel că s-au respins acțiunile civile formulată de părțile civile S. C. și M. V..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât P. DE PE L. J. Drobeta Turnu Severin, inculpatul C. N., cât și părțile civile S. C., M. V. și C. VICTORIȚA, precum și partea responsabilă civilmente F. DE PROTECȚIE A V. S..
Ministerului Public a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și privitor la modalitatea de executare; astfel, arată că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, urmare produsă, respectiv leziunile cauzate celor 3 părți vătămate, culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, ceea ce impune un tratament sancționator mai ferm, o pedeapsă justă și proporțională, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării; cu privire la latura civilă a cauzei, solicită înlăturarea obligării inculpatului în solidar cu F. de Protecție a V., la plata daunelor, având în vedere decizia nr. 3/2010 a instanței supreme, care a stabilit că F. poate fi obligat singur și nu în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
Partea civilă C. Victorița a solicitat casarea sentinței sub aspectul laturii penale și civile, iar pe fond, majorarea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, precum și schimbarea modalității de executare, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 861 cod penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu este la prima abatere de la regulile de circulație; sub aspectul laturii civile, a solicitat obligarea la plata despăgubirilor formulate prin cererea de constituire de parte civilă, respectiv 1 milion euro cu titlu de daune morale, 1.000 euro rentă lunară și 25 mii euro daune materiale, invocând în susținerea motivului de recurs că a suferit grave vătămări corporale cu urmări ireversibile pentru toată viața, leziunile necesitând 280 - 300 zile îngrijiri medicale, a suportat intervenții chirurgicale ortopedice, apoi a stat în comă de gradul III/IV la S. de Urgență C., conform actelor medicale existente la dosar, a necesitat tratamente specifice, acțiuni și metode specifice de recuperare, care, până în prezent au avut efecte minore, aceasta fiind dependentă de un însoțitor; în perioada de internare s-a aflat în diferite secții, a fost sub tratamente și terapii psihice, psihologice, de logopedie și pedagogie, revenind pentru controale periodice, completate de câte trei-patru serii pe an a câte 2 săptămâni de recuperare motrică, logopedică și neuropsihică în S. C. de Recuperare Băile F.; din decizia medicală rezultă că a fost încadrată în gradul I de invaliditate, iar actele medicale existente la dosar arată că evoluția a fost dificilă din cauza deficienței cerebrale grave, fiind internată pe Secția ATI a Spitalului de Urgență C., din 17.11.2010 la data de 04.02.2011, când a fost transferată la S. Județean Drobeta Turnu Severin pentru continuarea tratamentului, până la 30.05.2011 și, întrucât evoluția a fost lent favorabilă, s-a recomandat continuarea tratamentului la S. de Recuperare Băile F.; a menționat de asemenea că leziunile traumatice i-au pus viața în primejdie și au dus la infirmitate, prezintă o deficiență globală severă prin tulburări neuromotorii, având capacitatea de muncă pierdută corespunzător gradului I de invaliditate, prezintă infirmitate fizică și prejudiciu estetic; a menționat că are doi copii, însă nu se mai poate ocupa de îngrijirea acestora în prezent, având nevoie de tratament continuu pentru recuperare, respectiv este nevoită să meargă de 3-4 ori pe an la S. de Recuperare Băile F., indicându-i-se de medicul curant să urmeze tratament de recuperare la clinici din străinătate; a solicitat așadar acordarea despăgubirilor în limita sumei de 1 milion euro, arătând că suma este echitabilă în raport de suferința fizică și psihică la care a fost supusă, aceste cheltuieli având rolul de a acoperi inclusiv cheltuielile viitoare pe care trebuie să le aloce cu internările și tratamentele pe care va fi nevoită să le facă atât în țară cât și în străinătate; a arătat că acest caz grav justifică solicitarea plafonului minim prevăzut de lege pentru anul 2010, arătând că aceasta s-a rezumat la mai puțin de jumătate din suma prevăzută de lege, de 2.500.000 euro; a menționat că suma prevăzută de Ordinul 5/2010 reprezintă limita inferioară și nu limita superioară, iar acordarea unei sume mai mici ar determina o îmbogățire fără justă cauză însă pentru asigurător, precum și un profit nejustificat, cu atât mai mult cu cât, pentru anul 2011 și 2012 s-a stabilit un nivel minim mai ridicat decât cel menționat mai sus; a precizat că acest cuantum nu reprezintă o îmbogățire fără just temei a părții civile, ci o încercare de recuperare a unor traume majore fizice și psihice, în legislația noastră nefiind prevăzute criterii după care trebuie stabilită despăgubirea cuvenită, însă aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite pe plan fizic și psihic, ceea ce înseamnă aprecierea tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate; în cauza de față, a arătat că a pierdut pe plan fizic, psihic, social, profesional, familial, din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită și fericită, dar și pe viitor, având în vedere vârsta sa, de 43 ani; a făcut referire și la practica instanțelor în această materie, solicitând în consecință admiterea recursului conform motivelor scrise.
F. de Protecție a V. S., în cadrul dezbaterilor, a solicitat casarea sentinței și, pe fond, reducerea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond părții civile C. Victorița, invocând în acest sens practica instanțelor precum și împrejurarea că s-a acordat acesteia o rentă lunară, acest prejudiciu fiind acoperit și prin plata acestei rente, cu privire la care nu se solicită reducerea, precizând că deși înțelege trauma suferită de partea civilă, daunele morale acordate nu i-ar ameliora suferința; în motivele scrise de recurs a arătat că, deși participă în cadrul procesului penal în calitate de parte responsabilă civilmente, rolul său este acela al unui garant, invocând în acest sens art. 11 din Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, prin decizia instanței supreme clarificându-se poziția procesuală, însă nimic nu împiedică instanța să oblige inculpatul alături de Fond, acordând acestuia posibilitatea de a se regresa împotriva persoanei responsabile de crearea prejudiciului; cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile C. Victorița, a solicitat reducerea acestora, întrucât ceea ce trebuie evaluat în realitate este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare, compensația trebuind să fie una rezonabilă și nu un mijloc de îmbogățire, suma acordată fiind exagerat prin raportare atât la circumstanțele concrete ale producerii accidentului de circulație, dar și la jurisprudența instanțelor din România.
Inculpatul C. N. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în motivare precizând că la stabilirea culpei reținută în sarcina sa în producerea accidentului, nu s-a luat în calcul faptul că pierderea controlului asupra direcției de deplasare s-a datorat manevrei bruște efectuată de conducătorul autoturismului marca Opel condus de S. S., care a efectuat brusc manevra spre stânga, pentru ocolirea unui biciclist, astfel încât inculpatul a schimbat direcția de mers pentru a încerca evitarea lovirii autoturismului respectiv; menționează că nu s-a putut stabili cu certitudine viteza reală cu care a circulat, cine se face vinovat de producerea accidentului, impunându-se efectuarea unei expertize tehnico auto care să lămurească cauza sub toate aspectele și împrejurările producerii accidentului; arată - de asemenea - că instanța de fond nu a ținut seama la individualizarea pedepsei de criteriile prev de art. 72, 74 cod penal, pedeapsa fiind prea mare în raport cu aceste criterii, inclusiv atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal; sub aspectul laturii civile, arată că daunele stabilite de instanța de fiind sunt prea mari, întrucât acestea nu trebuie să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile, fiind exagerate în raport cu jurisprudența în materie și cu împrejurările concrete ale producerii accidentului, impunându-se stabilirea unui cuantum al daunelor morale în limite rezonabile; arată totodată că și suma de 1.352 lei reprezentând diferența de venituri, este exagerat de mare în raport cu veniturile realizate de inculpat; solicită obligarea la plata daunelor a Fondului de Protecția V., care are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Partea civilă S. C., prin motivele scrise de recurs depuse la dosarul cauzei, a criticat sentința sub aspectul laturii penale și civile, solicitând majorarea cuantumului pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, în raport de împrejurările concrete în care s-a produs accidentul, viteza excesivă cu care circula, culpa exclusivă în producerea accidentului, atitudinea acestuia la instanța de fond, iar sub aspectul laturii civile solicită majorarea cuantumului daunelor, arătând că, deși a primit suma de 15.000 lei, aceasta nu a acoperit decât o parte a cheltuielilor suportate cu spitalizarea, medicamentația și recuperarea, solicitând majorarea la suma cu care s-a constituit parte civilă, respectiv 10.000 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale.
Partea civilă M. V. a criticat de asemenea, prin motivele scrise de recurs, sentința sub aspectul laturii penale și civile, solicitând majorarea cuantumului pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, în raport de împrejurările concrete în care s-a produs accidentul, viteza excesivă cu care circula, culpa exclusivă în producerea accidentului, atitudinea acestuia la instanța de fond, iar sub aspectul laturii civile, solicită majorarea cuantumului daunelor la suma de 30.000 lei, precizând că, deși a primit suma de 22.500 lei, aceasta nu a acoperit toate cheltuielile efectuate.
Recursurile declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, F. de Protecția V. S., partea civilă C. Victorița și inculpatul C. N., sunt fondate, iar apelurile părților civile M. V. și S. C., sunt nefondate, urmând a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 14, 171 și 18 cod procedură penală și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. ultim cod procedură penală, se constată următoarele:
Criticile formulate de parchet și părțile civile cu privire la latura penală a cauzei, respectiv cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, sunt fondate, iar criticile formulate de inculpat referitor la gradul de culpă reținut în sarcina sa în producerea accidentului, respectiv cuantumul pedepsei la care a fost condamnat, sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză, în sensul că, la data de 17 noiembrie 2010, în jurul orei 07:15, inculpatul C. N., care conducea un autoturism pe DN 67 direcția Motru - Drobeta Turnu Severin, în localitatea Halânga, nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a intrat în derapaj, a părăsit partea carosabilă și a acroșat pe părțile vătămate S. C., M. V. și C. V., care au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare (conform actelor existente la dosar) 90 - 100 zile îngrijiri medicale (S. C.), 145 - 150 zile îngrijiri medicale (M. V.) și respectiv 280 - 300 zile îngrijiri medicale (C. V.).
Astfel, din declarațiile părților vătămate și martorilor S. S., Ș. A., N. M. C., rezultă că la data de 17.11.2010, în jurul orelor 07:00 - 07:15, autoturismul marca BMW condus de inculpatul C. N. circula în direcția Drobeta Turnu Severin, pe DN 67, cu viteză mare, iar la un moment dat, acesta încercând să depășească autoturismul marca Opel condus de S. S., a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a intrat pe contrasens, a părăsit partea carosabilă, acroșând părțile vătămate, care se aflau în afara părții carosabile, pe spațiul verde.
Susținerea recurentului inculpat conform căreia, schimbarea direcției sale de deplasare s-a datorat împrejurării că autoturismul Opela ce circula în fața sa, pe care a încercat să-l depășească, a efectuat o manevră bruscă spre stânga, nu este confirmată de probele administrate.
Astfel, martorul S. S., care se afla la volanul autoturismului Opel și martorul Ș. A., care se afla în autoturismul Opel împreună cu soția M. I., au relatat de la începutul procesului penal că autoturismul Opel nu a depășit axul drumului și nu a „stânjenit” deplasarea autoturismului condus de inculpatul C. N. (așa cum acesta a susținut), deși, la un moment-dat a depășit un biciclist care se afla în fața autoturismului Opel.
De altfel, și martorul N. M. C., care se afla în cabina de pază a ROMAG PROD de pe raza localității Halînga, a declarat că a observat autoturismul marca BMW, care circula cu o viteză relativ mare, iar în momentul în care a ajuns în dreptul porții de acces în unitate, a intrat pe contrasens, a derapat, accidentând persoanele aflate în afara părții carosabile.
Mai mult, martorul N. N., care se afla în autoturismul inculpatului, a declarat că acesta se deplasa cu viteza de 70 - 80 km./h., respectiv, iar martorul N. M. F., aflat în același autoturism, a declarat că acesta avea o viteză de 80 - 100 km./h. Ori, din actele dosarului rezultă că accidentul s-a produs în fața porții de intrare în Instalația de Tratare A. Industrială din cadrul Secției I Preparare Ape a Sucursalei Romag Prod situată în localitatea Halânga, pe DN 67, la km. 5+500, pe sensul de mers Drobeta Turnu Severin - Motru, în afara părții carosabile. În această zonă, circulația se desfășoară în ambele sensuri, cu câte 2 benzi de circulație pe fiecare sens, acestea fiind despărțite de două linii continue de separare, iar pe fiecare sens de circulație, între cele două benzi există o linie discontinuă de separare.
Întrucât, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor și părților vătămate care au observat momentul producerii accidentului, inculpatul - conducătorul autoturismului marca BMW - pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de trafic, a pierdut controlul asupra direcției, a intrat în derapaj, a pătruns pe contrasens și a ieșit pe partea carosabilă, lovind cele trei părți vătămate, respectiv S. C. a fost lovit și aruncat lângă gard, iar părțile vătămate C. Victorița și M. V. au fost purtate pe capotă pe o distanță de aproximativ 25 metri, pe spațiul verde situat între carosabil și gardul ce înconjoară instalația de tratare a apei.
Se constată așadar că nu s-a comis o gravă eroare de fapt în sensul reglementat de cazul de casare prev de art. 3859 pct. 18 cod procedură penală. Astfel cum s-a statuat și prin Decizia în interesul Legii nr. 8/2009, incidența dispozițiilor art. 3859 alin. 1 pct. 18 cod procedură penală, presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor, existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu consecința să fi influența soluția adoptată. Prin „eroare de fapt” se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când, în realitate aceasta nu există, sau atunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existența unei împrejurări, iar în realitate, din acel mijloc de probă rezultă contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reținerea unei împrejurări esențiale, fără ca probele administrate să o susțină, sau o nereținere a unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a faptelor.
Pornind de la considerentele deciziei de mai sus, instanța de recurs constată că nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea recurată, conținutul probelor administrate, starea de fapt reținută fiind rezultatul unei analize coroborate a probelor administrate în cauză, care au stabilit modalitatea de producere a evenimentului rutier și culpa inculpatului în producerea acestuia.
Reținând în mod corect starea de fapt și culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație, instanța de fond a dispus însă condamnarea acestuia la pedepse cu închisoare de câte 1 an, pentru fiecare din cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, iar ca modalitate de executare, a dispus suspendarea condiționată a executării, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în raport de conduita sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal.
Instanța de recurs apreciază că, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile art. 72 cod penal, iar instanța de fond a aplicat pedepse mult prea blânde raportat la aceste criterii. Numai atitudinea sinceră a inculpatului în raport cu împrejurările săvârșirii faptelor și consecințele produse, nu poate constitui un motiv suficient pentru stabilirea unor pedepse într-un cuantum redus (așa cum am menționat și mai sus, inculpatul a circulat cu viteză foarte mare, părțile vătămate C. Victorița și M. V. fiind purtate pe capotă pe o distanță de circa 25 de metri până la oprirea autoturismului, iar ulterior aruncate pe pământ, leziunile produse acestora fiind deosebit de grave - C. Victorița a prezentat traumatism cranio-cerebral grav, fiind în stare de inconștiență, leziunile traumatice punându-i viața în primejdie și ducând la infirmitate).
Ca și măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Ca urmare, Curtea apreciază că se impune majorarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, la câte 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea - de 1 an și 6 luni închisoare -, pe care o consideră ca fiind proporțională cu gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și de natură a contribui la reeducarea acestuia.
Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, instanța de recurs apreciază că scopul poate fi atins și fără privarea de libertate, însă prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, având în vedere consecințele grave ale infracțiunilor săvârșite, inculpatul trebuind să conștientizeze, pe durata termenului de încercare care se va stabili, necesitatea de a respecta strict condițiile impuse de instanță, iar prin aceasta să se obțină o reeducare concretă a sa.
Ca atare, criticile formulate de parchet și părțile civile, analizate prin prisma cazului de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 14 cod procedură penală, sunt fondate.
De asemenea, este fondat și motivul de recurs formulat atât de parchet, cât și de inculpat, cu privire la obligarea inculpatului, alături de F. de Protecție a V. S. la plata despăgubirilor către părțile civile, critică care se circumscrie cazului de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 171 cod procedură penală.
Astfel, prin Decizia nr. 3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și statuat că, „în procesul penal, F. de Protecție a V. S. are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate”.
În considerentele deciziei menționate mai sus, s-a arătat că, în ipoteza în care accidentul a fost provocat de un vehicul ce nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, drepturile persoanei păgubite pot fi valorificate prin exercitarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, acțiunea civilă, care poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, iar potrivit art. 24 alin. 3 din același cod, persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numește parte responsabilă civilmente.
Or, în raport cu dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acestei legi, F. de protecție a victimelor străzii este persoana chemată să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule și, în consecință, în această ipoteză, F. are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Răspunderea civilă a Fondului de protecție a victimelor străzii, ca parte responsabilă civilmente, este însă guvernată de regulile speciale cuprinse în dispozițiile Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale normelor adoptate în temeiul acesteia, dispoziții care transpun legislația comunitară, urmăresc obiectivul înscris în preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima să nu rămână nedespăgubită în cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct. 14) și pornesc de la ideea, reflectată în preambulul aceleiași directive, că, în cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care despăgubește victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o poziție mai bună decât victima la intentarea unei acțiuni împotriva părții responsabile (pct. 18). În acest sens, Normele privind F. de protecție a victimelor străzii stabilesc, în art. 11 alin. (1) și (2), că drepturile persoanelor prejudiciate se exercită împotriva Fondului și că aceste persoane vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești, iar în art. 13 că, după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze Fondului despăgubirile plătite. Normele invocate conduc la concluzia că F. va putea fi obligat, singur, la plata despăgubirilor, iar după plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate.
Prin urmare, soluționând acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească, va putea obliga F., singur, iar nu în solidar cu inculpatul, autor al accidentului, la plata despăgubirilor pentru prejudiciile produse prin accident, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În raport de dispozițiile obligatorii ale deciziei menționată mai sus, se constată că instanța de fond, în mod nelegal a dispus obligarea inculpatului, alături de F. de Protecție a V. S. la plata despăgubirilor civile, nelegalitate ce urmează a fi înlăturată de instanța de recurs, constatându-se greșita aplicare a legii, prin înlăturarea inculpatului de la plata - alături de F. de Protecția V. S. - către partea civilă C. Victorița, a sumelor reprezentând despăgubiri civile, sumei globale reprezentând diferența de venituri în perioada 17 noiembrie 2010/17 aprilie 2013, precum și sumei reprezentând daune morale.
În raport de aceleași considerații teoretice de mai sus, este nefondat motivul de recurs formulat de F. de Protecție a V. S., prin care s-a solicitat obligarea inculpatului alături de această instituție la plata daunelor către partea civilă, acordând în același timp posibilitatea recunoscută de instanța supremă de a se regresa împotriva persoanei responsabile de crearea prejudiciului.
Astfel, potrivit art. 61 din Lg. 136/1995, se constituie F. de Protecție a V. S. în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule în care autorul a rămas neidentificat, sau vehiculul nu este asigurat pentru răspundere civilă, pentru pagube produse în accidente de vehicule. În caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat pentru răspundere civilă, pentru pagube produse în accidente de vehicule, se exercită împotriva administratorului Fondului de Protecție a V. S. desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurătorilor în conformitate cu alin. 5 din articolul menționat. Așadar, calitatea procesuală a Fondului este diferă de cea a unui asigurător (obligația de despăgubire are dublă natură, contractuală și delictuală și nu există decât limitat un drept de regres față de persoana vinovată, în cazul Fondului, obligația de răspundere având natură atât delictuală cât și legală, izvorând din dispozițiile Lg. 136/1995, cu posibilitatea de regres față de persoana vinovată). Calitatea de garant invocată de recurent, nu rezultă din dispozițiile legii, care prevede clar că drepturile persoanelor păgubite se exercită împotriva administratorului Fondului, astfel încât acesta este obligat principal, cererea sa privind obligarea inculpatului alături de Fond, nefiind fondată.
Recurenta se poate îndrepta ulterior - potrivit dispozițiilor legii invocată mai sus - împotriva inculpatului, pe calea unei acțiuni civile separate, pentru recuperarea sumelor la care este obligat, prin lege F. fiind obligat la despăgubirea victimei, iar dreptul său la regres împotriva inculpatului este un drept ulterior și existând numai în măsura în care va plăti suma stabilită.
Motivul de recurs formulat de F. Protecție a V. S. și inculpatul C. N. privind greșita soluționare a laturii civile a cauzei, respectiv cuantumul daunelor morale acordate părții civile C. Victorița, este fondat.
Astfel, instanța de recurs, reținând întrunirea cumulativă a condițiilor în care poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală reglementată de dispozițiile Codului civil - fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate, vinovăție -, dar și cele ale exercitării acțiunii civile în cazul procesului penal, apreciază că soluția atacată prin prezentul recurs este eronată, pentru următoarele considerente:
Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană valori care se referă la existența fizică a omului, la viață, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, fără distincție după cum prejudiciul este material sau moral. Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale.
Deși drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatimonial, fiind prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție - nu poate fi refuzată din cauza imposibilității firești de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Repararea daunelor morale trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela de a oferi victimei o anumită satisfacție sau ușurare pentru suferințele îndurate. Repararea prejudiciului moral trebuie să fie realizată printr-o compensare echitabilă, ceea ce presupune că nu se poate ignora natura valorilor lezate, dar nici nu se poate constitui în temei al îmbogățirii, pentru că s-ar denatura finalitatea acordării daunelor morale, care trebuie să se producă în primul rând pe plan afectiv și moral.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, însă, cu toate acestea, cuantificarea valorică trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciului moral, întrucât pot oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate, cât și al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.
Aprecierea cuantumului daunelor morale se realizează în echitate, păstrând principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale, este nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani. Cu toate acestea, atingerile aduse acestor valori, îmbracă forme concrete de manifestare, astfel încât instanța are posibilitatea să apreciere intensitatea și gravitatea lor și să stabilească dacă și în ce cuantum o sumă de bani este potrivită pentru a repar a prejudiciul moral produs.
Așa cum am menționat, deși legiuitorul nu a conturat criterii legale pentru determinarea prejudiciului moral, doctrina și jurisprudența au consacrat totuși anumite repere pentru cuantificarea despăgubirilor acordate cu acest titlu, cum este echitatea și proporționalitatea. Astfel, instanța analizează atât suferințele efective produse părții civile, cât și repercursiunile faptei imputate autorului accidentului, procedând, în scopul asigurării unui echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, la cuantificarea despăgubirilor acordate, în așa fel încât să permită celui prejudiciat să beneficieze de o reparație de natură a atenua suferințele morale suferite, fără a ajunge, așa cum am arătat, la îmbogățire fără just temei.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a stabilit următoarele: criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime. Și instanța supremă, în privința criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daune morale, a fost constantă în a decide că acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu consecințele negative suferite de victimă, pe plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, perpetuarea în timp a acestor consecințe, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.
Revenind la cauza de față, apreciem că partea civilă C. Victorița a suferit vătămări de natură să-i creeze un prejudiciu de suferință, componentă a prejudiciului moral, care constă în întreaga gamă de suferințe și dureri de natură fizică și psihică pe care le încearcă victima unei fapte ilicite și au decurs din necesitatea efectuării a numeroase intervenții chirurgicale, a prezentării periodice la medic, precum și din administrarea pe o perioadă îndelungată a unor medicamente pentru ameliorarea stării sale de sănătate.
Vătămările cauzate au fost însă de natură să-i creeze și un prejudiciu de agrement, care presupune restrângerea posibilităților părții civile de a se bucura de viață și de a avea parte din plin de satisfacțiile materiale și spirituale pe care aceasta i le poate oferi, în condițiile în care, potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală C. nr. 5207/A1/22.03.2013, aceasta prezintă o deficiență globală severă prin tulburări neuromotorii, având capacitatea de muncă pierdută corespunzător gradului I de invaliditate, cu TR de 12 luni, prezentând infirmitate fizică și prejudiciu estetic.
Fără a nega vreun moment prejudiciul moral încercat de către partea civilă C. Victorița, căreia i s-au produs fără putință de tăgadă traume psihice ireversibile, instanța de recurs constată că, prin cuantumul acordat, daunele morale depășesc limita unei satisfacții echitabile, juste și proporționale cu caracterul prejudiciului suferit.
Ca urmare, în raport de considerentele teoretice menționate mai sus, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei de față, în raport de jurisprudența în sistemul nostru juridic, deciziile instanței supreme și Curții Europene Pentru Drepturile Omului, statuând în echitate, instanța de recurs apreciază că trebuie acordate despăgubiri apte să constituie o satisfacție nepărtinitoare, fără a se atinge limita superioară a îmbogățirii fără justă cauză.
În consecință, apreciază, raportat la criticile inculpatului și Fondului de Protecție a V. S., că se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile C. Victorița până la un cuantum rezonabil, ținând seama și de faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt comise din culpă, precum și faptul că suma acordată cu titlu de daune morale trebuie să contribuie la acoperirea suferințelor pricinuite și nicidecum la o îmbogățire fără just temei, respectiv de la suma de 500.000 euro la suma de 150.000 euro - această sumă fiind apreciată ca rezonabilă, echitabilă și satisfăcând cerințele justei și integralei reparații a prejudiciului cauzat, precum și pe cel al proporționalității despăgubirilor cu prejudiciul încercat.
În raport de aceleași considerente, criticile formulate de partea civilă C. Victorița, în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond, sunt nefondate, ca de altfel și criticile privind cuantumul daunelor materiale acordate de aceeași instanță, instanța de recurs constatând că soluția primei instanțe - sub aspectul despăgubirilor civile, sumei globale reprezentând diferența de venituri în perioada 17.11.2010/17.04.2013 și plata unei rente lunare în cuantum de 1352 lei lunar - este legală și temeinică, prejudiciul material suferit de această parte civilă fiind dovedit în limita acordată, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar și declarațiile martorilor, motiv pentru care aceste dispoziții vor fi menținute.
Cu privire la recursurile declarate de părțile civile M. V. și S. C. privind majorarea cuantumului daunelor acordate de F. de Protecție a V. S., sunt nefondate. Astfel, potrivit art. 65 alin. 3 din Ordinul 5/2010 a președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurătorilor, în situația efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declarația de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în terme de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conține elementele necesare identificării acesteia de către creditor.
Ori, din actele dosarului rezultă că părțile civile M. și S. au adresat la 19 ianuarie 2011, respectiv 21 ianuarie 2011, Fondului de Protecție a V. S. cereri de despăgubire pentru repararea prejudiciilor suferite ca urmare a accidentului rutier, cererile fiind înregistrate sub nr. 809/19.01.2011, respectiv 918/21.01.2011. prin cererile de despăgubire, părțile civile nu au formulat un cuantum al pretențiilor, fiind atașate un set de documente privind circumstanțele producerii accidentului și documente cu privire la prejudiciul material și moral. F. de Protecție a V. S., conform legii, a prezentat oferte de despăgubire pentru cele două părți civile, transmise prin adresele nr. 6386 din 03 iunie 2011, pentru M. V., și respectiv adresa nr. 4799 din 21 aprilie 2011, pentru S. C.. Cele două părți civile și-au exprimat acordul pentru sumele înaintate prin ofertele de despăgubire, transmițând Fondului tranzacții în acest sens, înregistrate sub nr. 6724 din 14 iunie 2011 - pentru M. V. - și, respectiv nr. 6947 din 20 iunie 2011 - pentru S. C. (fila 87 dosar fond, respectiv fila 98 dosar fond).
Urmare a tranzacțiilor încheiate, recurenta F.P.V.S. a achitat părții civile M. V., la 17 iunie 2011, suma de 22.500 lei, iar părții civile S. C. la 01 iulie 2011, suma de 15.000 lei. În tranzacțiile privind repararea prejudiciului semnate de cele două părți civile, acestea au semnat, după primirea sumelor respective, că se consideră pe deplin despăgubite pentru întreg prejudiciul suferit ca urmare a producerii accidentului de circulație din data de 17 noiembrie 2010 și că nu au alte pretenții de orice natură, prezente sau viitoare, de la Fond, societăți de asigurare sau persoane responsabile pentru prejudiciul suferit în accidentul de circulație menționat.
Așadar, cele două părți civile recurente au fost de acord cu suma acordată cu titlu de despăgubiri de F.P.V.S., de la data efectuării plății, acestea nu au mai formulat nici o notificare către Fond, în condițiile legii, astfel încât, în mod legal instanța de fond a apreciat că o eventuală majorare a cuantumului acestor despăgubiri, ulterioară, raportat și la principiul disponibilității, este neîntemeiată.
În consecință, recursurile declarate de aceste părți civile sunt nefondate, astfel încât, în baza ar t. 38515 alin. 1 lit. b cod procedură penală, vor fi respinse, iar în baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, părțile civile vor fi obligate și la plata sumei de 30 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.
În raport de considerentele de mai sus, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. d cod procedură penală, constatându-se incidente cazurile de casare prev de art. 3859 alin. 1 pct. 14 și 172 cod procedură penală, recursurile declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, F. de Protecția V. S., partea civilă C. Victorița și inculpatul C. N., se vor admite, se va casa sentința de fond în parte, sub aspectul laturii penale și civile, în sensul că: se vor descontopi pedepsele aplicate inculpatului C. N. care se vor repune în individualitatea lor; se vor majora pedepsele aplicate inculpatului C. N. pentru infracțiunile prev de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal (trei infracțiuni), la pedeapsa de câte 1 (unu) an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a cod penal, 34 lit. b cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate mai sus, astfel încât inculpatul C. N. va executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 81 - 83 cod penal.
În baza art. 861 cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se va adăuga un interval de timp de 3 ani, respectiv 4 ani și 6 luni.
În baza art. 863 Cod penal, se va dispune ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazurile prevăzute de lege.
Se va înlătură obligarea inculpatului alături de F. de Protecția V. S., de la plata către partea civilă C. Victorița a sumelor de: 50.971,43 lei despăgubiri civile, 71.656 lei - sumă globală reprezentând diferența de venituri în perioada 17 noiembrie 2010/ 17 aprilie 2013 -, la plata sumei de 1.352 lei lunar, precum și echivalentul în lei la data punerii în executare a sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale.
Se va reduce suma acordată cu titlu de daune morale părții civile C. Victorița, de la 500.000 euro, la echivalentul în lei la data punerii în executare a sumei de 150.000 euro.
Va fi obligat F. de Protecția V. S. la plata către partea civilă C. Victorița a sumelor de: 50.971,43 lei despăgubiri civile, 71.656 lei - sumă globală reprezentând diferența de venituri în perioada 17 noiembrie 2010/ 17 aprilie 2013 -, la plata sumei de 1.352 lei lunar, precum și echivalentul în lei la data punerii în executare a sumei de 150.000 euro cu titlu de daune morale.
Constatându-se legalitate și temeinicia celorlalte rezolvări juridice ale cauzei, se vor menține celelalte dispoziții din sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, F. de Protecția V. S., partea civilă C. Victorița și inculpatul C. N., împotriva sentinței penale nr. 830 de la 18 aprilie 2013 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin, în dosarul cu nr._ .
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile M. V. și S. C., împotriva sentinței penale nr. 830 de la 18 aprilie 2013 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin, în dosarul cu nr._ .
Casează sentința în parte, sub aspectul laturii penale și civile.
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului C. N., repunându-le în individualitatea lor.
Majorează pedepsele aplicate inculpatului C. N. pentru infracțiunile prev de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal (trei infracțiuni), la pedeapsa de câte 1 (unu) an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a cod penal, 34 lit. b cod penal;
Contopește pedepsele aplicate mai sus, astfel încât inculpatul C. N. va executa pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 81 - 83 cod penal.
În baza art. 861 cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 3 ani, respectiv 4 ani și 6 luni.
În baza art. 863 Cod penal;
Dispune ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazurile prevăzute de lege.
Înlătură obligarea inculpatului alături de F. de Protecția V. S., de la plata către partea civilă C. Victorița a sumelor de: 50.971,43 lei despăgubiri civile, 71.656 lei - sumă globală reprezentând diferența de venituri în perioada 17 noiembrie 2010/ 17 aprilie 2013 -, la plata sumei de 1.352 lei lunar, precum și echivalentul în lei la data punerii în executare a sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale.
Reduce suma acordată cu titlu de daune morale părții civile C. Victorița, de la 500.000 euro, la echivalentul în lei la data punerii în executare a sumei de 150.000 euro.
Obligă F. de Protecția V. S. la plata către partea civilă C. Victorița a sumelor de: 50.971,43 lei despăgubiri civile, 71.656 lei - sumă globală reprezentând diferența de venituri în perioada 17 noiembrie 2010/ 17 aprilie 2013 -, la plata sumei de 1.352 lei lunar, precum și echivalentul în lei la data punerii în executare a sumei de 150.000 euro cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții din sentință.
Obligă părțile civile M. V. și S. C. la plata sumei de 30 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. B. S. P. M. M. M. Ș.
Grefier,
M. V.
red. jud.: L. B.
jud. fond: C. T.
Dact. 3 ex./A.T. - 07.11.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1963/2013. Curtea... | Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... → |
|---|
