Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 84/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 84/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 84/2013

Dosar nr._ - art. 215 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 84

Ședința publică de la 13 martie 2013

PREȘEDINTE - A. D. - Judecător

Judecător L. B.

Grefier M. V.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de amânare a pronunțării de la datele de 27 februarie 2013, respectiv 08 martie 2013, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile declarate de inculpații N. D. și B. C. F. împotriva sentinței penale nr. 130 de la 29 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr._ .

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.

Deliberând;

CURTEA:

Asupra apelurilor de față;

Prin sentința penală nr. 130 de la 29 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr._, în baza art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 C.pen cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. și art. 37 lit.a C.pen., a fost condamnat inculpatul N. D., (fiul lui G. și P., născut la data de 28.07.1947 în ., domiciliat în ., cetățenia română, studii 16 clase, CNP_) la 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin. 1 lit. a teza a -II-a, lit. b și c C.pen.; s-a constatat că fapta comisă este concurentă cu infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 912/04.05.2010 a Judecătoriei Tg-J., definitivă prin nerecurare și sentința penală nr. 3646/10.10.2008 a Judecătoriei Tg-J., definitivă prin decizia penală nr. 209/23.02.2010 a Curții de Apel C. și în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare aplicată prin sentința penală nr. 56/14.01.2005 a Judecătoriei Tg-J.; s-a constatat că pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 912/04.05.2010 a Judecătoriei Tg-J. și sentința penală 3646/10.10.2008 a Judecătoriei Tg-J., au fost contopite prin sentința penală nr. 1353/29.06.2010 a Judecătoriei Tg-J., definitivă prin decizia penală nr. 706/13.09.2010 a Tribunalului Gorj.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1353/29.06.2010 a Judecătoriei Tg-J., definitivă prin decizia penală nr. 706/13.09.2010 a Tribunalului Gorj, în pedepsele componente de: 4 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 3646 din 10.10.2008); 6 ani (aplicată prin sentința penală 912 din 04.05.2010); 3 ani (aplicată prin sentința penală 3268 din 30.10.2007 a Judecătoriei Tg-J. și 1 an și 6 luni spor de recidivă; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 3648/10.10.2008 a Judecătoriei Tg-J., în pedepsele componente, care au fost repuse in individualitatea lor, respectiv: 1 an și 6 luni închisoare aplicată în cauza respectivă și 3 ani închisoare cu suspendare pedeapsă aplicată prin sentința penală 56/14.01.2005 a Judecătoriei Tg-J., revocată și cumulată aritmetic; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 912/04.05.2010 a Judecătoriei Tg-J., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv: 3 ani închisoare pedeapsă aplicată în cauza respectivă și 3 ani închisoare cu suspendare-aplicată prin sentința penală 56 din 14.01.2005 a Judecătoriei Tg-J., revocată și cumulată aritmetic.

S-a constatat că prin sentința penală 3268/30.10.2007 a Judecătoria Tg-J., a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 56/14.01.2005 a Judecătoriei Tg-J., inculpatului N. D. fiindu-i aplicată prin contopire pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare; în baza art. 36 alin.1 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II ^a lit.b și c Cod penal, aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 912/04.05.2010 a Judecătoriei Tg-J. și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 3646/10.10.2008 a Judecătoriei Tg-J., în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, care s-a sporit cu 1 an, respectiv 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II ^a lit.b și c Cod penal.

În baza art.39 alin.1 Cod penal, s-a contopit pedeapsa rezultantă (stabilită în urma concursului cu pedepsele aplicate prin sentința penală 912/04.05.2010 și nr.3646/10.10.2008), cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 3268 din 30.10.2007 a Judecătoriei Tg-J., în pedeapsa cea mai grea, care s-a sporit cu 2 ani, inculpatul urmând să execute 14 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II ^a lit.b și c Cod penal; în baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta sentință, perioada executată de la 03.12.2009 la 05.07.2011 și s-au anulat mandatele de executare emise în baza hotărârilor mai sus amintite, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru inculpatul N. D..

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. C. F. (fiul lui C. S. și S., născut la 05.09.1984 în Tg-J., jud.Gorj, domiciliat în Tg-jiu, Bulevardul C. B., ., cetățenia română, student, CNP_) la 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b și c Cod penal.

S-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b și c C.pen., pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

Au fost obligați inculpații, în solidar, la 55.845,25 lei despăgubiri civile către .; la 7.413,04 lei către .; la 56.345,91 lei către . Filipeștii de P.; la 8.397,11 lei către . G. și la 102.295,59 lei către . SRL București.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 2000 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 300 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariu apărător din oficiu și s-a dispus a fi avansată din fondurile M.J.L.C., către Baroul Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe Curtea de Apel C. nr. 229/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților N. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4 și 5 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.pen. și B. C. F. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. 215 al. 1,2,3,4,5 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 21.05.2009 inculpatul N. D. a preluat prin cesiune 19 părți sociale (în valoare de 190 RON) din capitalul social al ., a devenit administrator unic al acestei societăți conform actului adițional, iar sediul societății a fost stabilit în corn. Lelești, ..

In ziua de 30.07.2009 inculpatul N. D. s-a prezentat la Sucursala CEC Bank Tg. J. cu noul act constitutiv, certificatul de înregistrare fiscală și a completat fișa cu specimenul de semnătură cu dreptul de a dispune de contul societății.

Prin intermediul învinuitului S. I., inculpatul N. D. l-a cunoscut pe inculpatul B. C. F., căreia i-a spus că vrea să achiziționeze produse pentru realizarea ferestrelor termopan de la mai multe societăți, urmând ca inculpatul B. C. să-l ajute pe acesta cu sume de bani, precum și cu valorificarea ulterioară a mărfurilor achiziționate.

În acest scop, la data de l8.08.2008 inculpatul N. D. s-a deplasat împreună cu învinuitul D. G. la sediul . SRL din mun. București și a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect profile din PVC.

Inculpatul B. C. F. confirmă faptul că s-a aflat în București împreună cu învinuitul D. G. și s-a întâlnit cu N. D. în ziua în care acesta a încheiat contractul, la discuțiile cu reprezentanții societății participând, la sugestia lui B. C. F., și învinuitul D. G.

Pentru a câștiga încrederea reprezentanților furnizorului, N. D. a achitat în avans cu două ordine de plată suma de 29.900 lei, sumă ce i-a fost predată de inculpatul B. C. F..

Marfa a fost livrată cu facturile nr. PRF/13 și PRF/14 din 18.09.2009, fiind transportată direct de la furnizorul din Bulgaria, la un depozit din mun. Tg. J. pus la dispoziție de inculpatul B. C. F., unde martorul R. C., angajat al . SRL, i-a predat inculpatului N. D. cele două facturi.

Pentru plata mărfii livrate, inculpatul N. D. a emis fila CEC . 1BC nr._ în valoare de 102.295,59 lei ce a fost refuzată la plata pentru lipsa disponibilului la 18.11.2009.

Martorul R. C. s-a deplasat la data de 07.11.2009 la depozitul unde livrase marfa și a discutat cu inculpatul N. D. care i-a spus că a vândut marfa și poate introduce fila CEC la plată, însă aceasta a fost refuzată. Ulterior învinuitul nu a mai răspuns la telefon, afirmă martorul și atunci când l-a găsit internat într-un spital din Tg. J., a refuzat să-i spună unde a dus marfa.

In baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 28.09.2009 inculpatul N. D. a achiziționat cu două facturi sisteme de fixare (șuruburi, piulițe, șaibe, unelte) de la . în valoare de 5.832.67 lei, respectiv. 1,480,37 lei cu scadența la data de 27.11.2009.

Pentru plata acestor facturi inculpatul a emis la data de 30.09.2009 un bilet la ordin cu . 3AN nr._ în valoare de 7.413,04 lei, ce a fost refuzat la plată la 30.11.2009 pentru lipsa disponibilului.

La aceeași dată (28.09.2009) inculpatul N. D. a achiziționat de la . cu factura nr._, marfă în valoare de 8397,11 lei (componente pentru tâmplărie PVC), după ce în prealabil a completat o cerere de încheiere a contractului cadru de vânzare-cumpărare. Și acest bilet la ordin fi fost refuzat la plată pentru lipsa disponibilului.

Potrivit declarației martorului Maimuț O. F., agent de vânzări în cadrul celor două societăți, la începutul lunii septembrie 2009 a fost contactat telefonic de inculpatul N. D. care i-a spus că este interesat de achiziționarea unor sisteme de fixare tâmplărie PVC.

Martorul s-a deplasat în mun. Tg. J. la un birou al acestuia situat pe . i-a prezentat ofertele, la discuții participând și învinuitul D. G., afirmă martorul, după modul în care se comporta și-a dat seama că era asociatul lui N. D..

După ce inculpatul N. D. a comandat marfa, aceasta a fost livrată, susține martorul, la un depozit din mun. Tg. J. unde a fost ajutat să o descarce de către inculpatul B. C. și învinuitul S. I., fiind prezent de asemenea și inculpatul N. D..

Contractele cadru de vânzare-cumpărare nr. 2962 din 05.10.2009 dintre . și ., respectiv, nr. 9321 din 05.10.2009 dintre . și . au fost semnate de inculpatul N. D., care a semnat și cele două bilete la ordin menționate anterior.

Martorul a încercat, de asemenea, să-l contacteze pe inculpatul N. D. după ce biletele la ordin au fost refuzate la plată, dar a aflat că acesta vânduse societatea unei alte persoane, pe nume C. D..

După livrarea mărfii de către ., inculpatul B. C. F. i-a cerut învinuitului D. G. să se deplaseze împreună cu inculpatul N. D. în localitatea Filipeștii de P. unde, acesta din urmă, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu . (nr. 3992/02.10.2009) având ca obiect livrarea de armătură pentru tâmplărie PVC.

Societatea furnizoare a emis factura fiscală nr. FPH nr. 8025 din 15.10.2009 în valoare de 56.545.91 lei pentru plata căreia inculpatul N. D. a emis fila CEC . 1 BC nr._ și biletul la ordin nr. RZBR 3AF nr._ ce au fost refuzate la plată pentru lipsa

disponibilului.

Marfa achiziționată de la . a fost transportată la același depozit unde fusese livrată și marfa cumpărată de la . SRL, inculpatul N. D. asistând la descărcare, după care l-a trimis pe învinuitul S. I. cu oferte de preț la mai multe ateliere de tâmplărie PVC din mun. Tg. J.

Reprezentantul . a declarat că după livrarea mărfii a încercat să ia legătura cu inculpatul N. D., ce i-a spus inițial că va plăti bunurile cumpărate, după care nu a mai răspuns la telefon.

La data de 29.09.2009 inculpatul N. D., după ce anterior discutase telefonic cu martorul D. C. M., agent de vânzări la . transmis prin fax o comandă pentru cumpărarea de feronerie și accesorii pentru tâmplăria din PVC.

În baza acestei comenzi, au fost emise două facturi . nr._ în valoare de 13.290,78 lei și nr._ în valoare de 16.840,63 lei, din data de 30.09.2009, marfa fiind transportată cu autoturismul societății furnizoare 1 condus de martorul Cătun C. M..

Pentru marfa livrata, învinuitul a emis un bilet la ordin . 3 AN_, iar la data de 01.10.2009 a fost semnat contractul cu nr. 753

La data de 20.10.2009 inculpatul N. D. s-a deplasat în mun. C. cu autoutilitara condusă de martorul C. V., pentru a ridica din nou marfă de la ., fiind însoțiți de învinuitul S. I.

Inculpatul N. D. nu a ajuns la depozitul . pentru a nu fi văzut de reprezentanții acestei societăți, ci l-a trimis pe învinuitul S. I., căruia i-a cerut să-și treacă numele în factură ”P. M. N.” și o . buletin pe care i-o notase pe un bilețel.

Învinuitul S. I. a fost cel care, sub numele de P. M., l-a contactat pe martorul C. V. și i-a cerut să efectueze transportul mărfii din mun. C. până în mun. Tg-jiu.

Martorul D. C. M. i-a predat învinuitului S. I. marfa, acesta semnând factura . nr._ în valoare de 25.713 și a primit în schimb de la acesta biletul la ordin nr. RZBR 3AN_ semnat de inculpatul N. D..

Cele două bilete la ordin emise pentru marfa achiziționată de la . au fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului, după ce înainte cu o zi de data scadenței îi asigurase pe reprezentanții societății că are bani în cont, iar ulterior nu a mai putut fi contactat.

Marfa a fost adusă în mun. Tg. J. cu autoutilitara condusă de martorul C. V., iar de aici, la cererea învinuitului S. I., martorul a transportat marfa până ia ieșirea din Defileul Jiului, unde a predat-o unui bărbat în vârstă de circa 40-45 ani care i-a achitat cursa și, i-a înapoiat factura ce a restituit-o învinuitului S. I. la întoarcerea în mun. Tîrgu J..

In urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că întreaga marfă achiziționată de la aceste societăți comerciale de către inculpatul N. D., a fost vândută sub prețul de achiziție . administrată de inculpatul B. C. F. care, la rândul său, a vândut-o . cu sediul în mun. D., al cărui director era martorul Szekely Ș. E..

Spre exemplu, . cumpără de la . SRL următoarele produse pe care le revinde la ., după cum urmează: adaptor mic alb - 72 bucăți achiziționate la prețul de 5,45 lei fără TVA și revândute la prețul de 4 lei fără TVA, toc 3 camere cu garnitură - 1440 bucăți achiziționate la prețul de 8,69 lei fără TVA și revândute la prețul de 6,39 lei fără TVA, toc 3 camere fără garnitură -1440 bucăți achiziționate la prețul de 8,05 lei fără TVA și revândute cu 5,90 lei fără TVA, toc 4 camere alb fără garnitură - 1440 bucăți achiziționate la prețul de 9,03 lei fără TVA și revândute cu 6,64 lei fără TVA, toc 4 camere alb cu garnitură - 1440 bucăți achiziționate la prețul de 9,67 lei fără TVA și revândute cu 7,11 lei fără TVA.

Această societate a achitat inițial marfa în numerar, iar ulterior prin bilete la ordin, în mai multe rate, într-un interval de aproximativ 2-3 luni, fiind plătită integral.

Inculpatul N. D. a declarat cu ocazia audierii că marfa a fost luată fără acordul său din depozitul din Tg. J. și vândută de inculpatul B. C. unei societăți din municipiul D., dar a primit o parte din suma încasată.

În condițiile în care . a vândut întreaga marfă către . la data de 21.10.2009, iar inculpatul N. D. avea cunoștință despre acest lucru, acesta din urmă cesionează la 20.10.2009 societatea sa martorului C. D., pe care l-a cunoscut prin intermediului inculpatul B. C. și a martorului O. Aurelinn A..

Martorul C. D. nu știe să scrie și să citească, s-a deplasat împreună cu N. D. la Administrația Financiară și Oficiul Registrului Comerțului, unde a semnat documentele necesare preluării societății și a primit de la învinuit trei ștampile, un card și documente de evidență contabilă. Pentru faptul că a preluat societatea, martorul a primit de la inculpații B. C. F. și N. D. suma de 500 lei.

Cu ocazia audierii, martorul O. A. A. a confirmat faptul că a fost rugat de inculpatul B. C. să găsească un prieten care să preia o firmă, în aceleași condiții în care, anterior, a mai preluat și el alte societăți la rugămintea lui B. C.. Știind că martorul C. D. are o situație materială precară, l-a contactat pe acesta și l-a prezentat inculpatului B. C..

Situația de fapt expusă s-a probat cu: plângerile și declarațiile reprezentanților părților vătămate; contractele de vânzare-cumpărare; facturile fiscale; declarațiile martorilor; declarațiile învinuiților.

Fapta săvârșită de inculpatul N. D., în baza aceleiași rezoluții infracționale, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,2,3,4,5 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 Ut. a Cp.

In ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, având în vedere modalitatea în care au fost emise filele CEC, s-a reținut că această infracțiune are un caracter subsidiar în raport cu infracțiunea mai gravă prev. de art. 215 al. 1,2,3,4,5 Cp., ale cărei dispoziții se vor aplica în cauză.

Fapta săvârșită de inculpatul B. C. F., în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a constatat că realizează elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1,2,3,4,5 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp.

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat activitatea infracțională a inculpaților N. D. și B. C. F., de inducere în eroare a societăților furnizoare prin achiziționarea mărfurilor pe care nu au avut intenția de a le achita, fapt ce a rezultat din următoarele împrejurări: - inculpatul B. C. F. a fost cel care i-a dat banii inculpatului N. D. pentru a câștiga încrederea furnizorului prin achitarea unui avans pentru marfa achiziționată, - inculpatul B. C. F. a asigurat spatiile pentru depozitarea mărfii, s-a ocupat împreună cu inculpatul N. D. de descărcarea, respectiv încărcarea acesteia în momentul în care a fost revândută, - inculpatul B. C. F. a trimis de fiecare dată o persoana de încredere, respectiv învinuiții D. G. si S. I. pentru a-l însoți pe inculpatul N. D. și a supravegheat activitatea desfășurată de acesta cu ocazia achiziționării mărfurilor, - . administrată de B. C. F. a cumpărat marfa de la . sub prețul de achiziție, marfă pe care a revândut-o și a încasat integral prețul, - faptul că între cei doi au apărut neînțelegeri cu privire la sumele de bani pe care le-au primit din revânzarea mărfii, nu are relevanță asupra activității infracționale desfășurată și aici vom avea în vedere că în ziua de 20.10.2009, când . C. livra marfa către ., învinuitul N. D. cesiona societatea sa unei persoane analfabete, tocmai pentru a scăpa de consecințele neachitării mărfii furnizate, - în același sens avem în vedere declarația învinuitului D. G. ce a fost prezent în momentul în care inculpatul N. D. i-a dat inculpatului B. C. F. mai multe facturi și chitanțe, iar a doua sau a trei zi a fost rugat de acesta din urmă să se intereseze dacă pe raza localității Petroșani există firme ce doresc să achiziționeze profile PVC și armături, - din declarațiile martorilor, dar și declarația învinuitului D. G., rezultă că inculpatul N. D. își avea biroul la spălătoria aparținând inculpatului B. C. F., inculpatul B. C. F. l-a ajutat pe inculpatul N. D. pentru a scăpa de ., în condițiile în care știa că marfa cumpărată pe această societate nu a fost achitată, - deși factura privind marfa achiziționată de . de la . a fost întocmită la 20.10.2009, data livrării, marfa din aceste facturi este vândută către . cu facturile nr.02 din 02.09.2009, nr. 03 din 03.09.2/009 și nr. 04 din 04.09.2009, deci înainte ca marfa să fie achiziționată, ceea ce demonstrează încă o dată înțelegerea dintre cei doi învinuiți, - . a deschis la data de 12.10.2009 un cont la Banca Transilvania în care au fost virate cu ordine de plată de . sume de bani în cuantum de 10.000 lei fiecare, începând cu 16.10.2009 și până la 25.11.2009.

Față de învinuiții D. G. și S. I., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 215, al. 1,2,3,4,5 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. s-a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, având în vedere că actele materiale săvârșite de aceștia au o pondere relativ scăzută în ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de ceilalți doi inculpați.

S-a avut în vedere atitudinea sinceră a acestora, precum și lipsa antecedentelor penale.

Pe latură civilă, s-a reținut că: . s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 56.545,91 lei; . SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 102.295,59 lei; . s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 7413,04 lei, iar . s-a constituit parte civilă cu suma de 8937,11 lei; . s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 55.845,25 lei reprezentând contravaloarea celor trei facturi.

În ședința publică din data de 15.11.2011 a fost ascultat inculpatul N. D., care a declarat că menține numai ultima declarație pe care a dat-o în faza de urmărire penală.A arătat inculpatul că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, este de acord să achite prejudiciul părților vătămate și solicită să fie aplicate în cauză disp.art. 320¹ C.pr.pen. A mai declarat că își însușește în totalitate probatoriul care s-a administrat în timpul urmăririi penale, că nu solicită administrarea altor probe, judecata urmând să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În aceiași ședință publică, a fost ascultat inculpatul B. C. F., care a declarat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, însă nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul B. C. F. a declarat că l-a cunoscut pe N. D. în vara anului 2009 și l-a împrumutat în mai multe rânduri cu diferite sume de bani, printre care și cu suma de 29.900 lei la începutul lunii septembrie 2009, însă ulterior a aflat că această sumă fusese achitată drept avans pentru materialele cumpărate de la . SRL București. Inculpatul a mai declarat că are cunoștință despre faptul că inculpatul N. D. a achiziționat mărfuri de la . și . care ulterior le-a vândut societății sale . și mărfuri de la alte societăți pentru care el i-a dat suma de un miliard lei vechi. A mai declarat inculpatul că nu cunoaște natura relațiilor comerciale pe care inculpatul N. D. le-a avut cu ., însă știe că s-ar fi achitat contravaloarea mărfii achiziționate de la această societate.

Inculpatul B. C. F. a declarat că nu cunoaște nimic în legătură cu afacerile derulate de inculpatul N. D. cu . a aflat că marfa achiziționată de la această societate valorează două miliarde lei vechi și nu a fost achitată. A mai precizat că în contul sumei cu care l-a împrumutat pe inculpatul N. D., acesta i-a dat marfă în cursul lunii octombrie. La această marfă inculpatul a pus un adaos forate mare și a vândut-o cu suma de 2 miliarde cincisutemii lei vechi.

A mai declarat inculpatul B. C. F. că nu este adevărat ca marfa să fi fost vândută la un preț mai mic decât cel de achiziție.

Inculpatul B. C. F. a precizat că nu este adevărat ca el să se fi folosit de inabilitățile lui N. D. în raporturile comerciale pe care le-au avut.

Inculpatul B. a menționat că el nu a avut relații comerciale cu firmele păgubite de inculpatul N. D..

S-a mai arătat că N. D. nu a avut un birou în cadrul societății lui B. C. F..

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați martorii C. V., D. C. M., D. G., O. A. A., Z. A., Cătun C. M., Szechely Ș. E., Maimuț O. F., S. I., C. D. și R. C., depozițiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei.

De asemenea, la solicitarea inculpatului N. D. a fost reascultat martorul D. G., care și-a menținut declarația dată cu ocazia primei ascultări în fața instanței.

Martorii și-au menținut în general declarațiile date în timpul urmăririi penale, confirmând starea de fapt reținută în rechizitoriul parchetului.

În ședința publică din data de 20.12.2011, s-a luat o precizare inculpatului N. D., care a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, nu menține în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală și nu mai dorește aplicarea disp. art. 320¹ C.pr.pen. întrucât intenționează să formuleze în continuare probe din care să rezulte motivele pentru care a avut intenția să cesioneze firma precum și faptul că nu a oferit nici o sumă de bani pentru a prelua .. A mai menționat inculpatul că solicită desfășurarea procesului penal conform procedurii obișnuite, arătând că inculpatul B. C. F. nu are nici o vină în cele întâmplate și că sesizările împotriva acestuia au fost influențate de o anumită stare nervoasă.

Inculpații au solicitat în apărare încuviințarea probei testimoniale cu câte un martor, cerere care a fost admisă de către instanța de judecată, urmând a fi ascultați martorii P. I. propus de inculpatul B. C. F. și B. L. propus de inculpatul N. D., care se vor prezenta la instanță necitați.

În ședința publică din 28.02.2012 a fost ascultat martorul P. I. care a declarat că în cursul anului 2008 a fost asociat cu inculpatul B. C. F., deținând împreună o spălătorie auto, însă nu cunoaște nimic în legătură cu relațiile celor doi inculpați. A precizat martorul că pe N. D. nu l-a cunoscut. Martorul a mai menționat că, în afară de afacerea pe care o avea cu el, inculpatul B. nu mai avea alte afaceri, precum și faptul că N. D. nu a avut un birou în incinta spălătoriei ce aparținea inculpatului B. și lui P. I..

Instanța de fond a solicitat o nouă fișe de cazier pentru inculpați care a fost atașată la dosarul cauzei.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, contractele de vânzare cumpărare, declarațiile martorilor C. V., D. C. M., D. G., O. A. A., Z. A., Cătun C. M., Szechely Ș. E., Maimuț O. F., S. I., C. D. și R. C., declarațiile inculpaților, fișele de cazier, instanța de fond a constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.

Starea de fapt reținută de instanța de fond în sarcina inculpaților N. D. și B. C. F., constă în următoarele: la data de 21.05.2009 inculpatul N. D. a preluat prin cesiune 19 părți sociale (în valoare de 190 RON) din capitalul social al ., a devenit administrator unic al acestei societăți conform actului adițional, iar sediul societății a fost stabilit în corn. Lelești, ..

Prin intermediul învinuitului S. I., inculpatul N. D. l-a cunoscut pe inculpatul B. C. F., căreia i-a spus că vrea să achiziționeze produse pentru realizarea ferestrelor termopan de la mai multe societăți, urmând ca inculpatul B. C. F. să-l ajute pe acesta cu sume de bani, precum și cu valorificarea ulterioară a mărfurilor achiziționate.

Pentru a câștiga încrederea reprezentanților furnizorului, N. D. a achitat în avans cu două ordine de plată suma de 29.900 lei, sumă ce i-a fost predată de inculpatul B. C. F..

Marfa a fost livrată cu facturile nr. PRF/13 și PRF/14 din 18.09.2009, fiind transportată direct de la furnizorul din Bulgaria, la un depozit din mun. Tg-jiu pus la dispoziție de inculpatului B. C. F., unde martorul R. C., angajat al . SRL, i-a predat inculpatului N. D. cele două facturi.

Pentru plata mărfii livrate, inculpatul N. D. a emis fila CEC . 1BC nr._ în valoare de 102.295,59 lei ce a fost refuzată la plata pentru lipsa disponibilului la 18.11.2009.

Martorul R. C. s-a deplasat la data de 07.11.2009 la depozitul unde livrase marfa și a discutat cu inculpatul N. D. care i-a spus că a vândut marfa și poate introduce fila CEC la plată, însă aceasta a fost refuzată. Ulterior inculpatul nu a mai răspuns la telefon, afirmă martorul și atunci când l-a găsit internat într-un spital din Tg-jiu, a refuzat să-i spună unde a dus marfa.

Martorul s-a deplasat în mun. Tg-jiu la un birou al acestuia situat pe . i-a prezentat ofertele, la discuții participând și învinuitul D. G. care, afirmă martorul, după modul în care se comporta și-a dat seama că era asociatul lui N. D..

După ce inculpatul N. D. a comandat marfa, aceasta a fost livrată, susține martorul, la un depozit din mun. Tg-jiu unde a fost ajutat să o descarce de către inculpatul B. C. și învinuitul S. I., fiind prezent de asemenea și inculpatul N. D..

disponibilului.

Pentru marfa livrata învinuitul a emis un bilet la ordin . 3 AN_, iar la data de 01.10.2009 a fost semnat contractul cu nr. 753.

La data de 20.10.2009 inculpatul N. D. s-a deplasat în mun. C. cu autoutilitara condusă de martorul C. V., pentru a ridica din nou marfă de la ., fiind însoțiți de învinuitul S. I.

Învinuitul S. I. a fost cel care, sub numele de P. M., l-a contactat pe martorul C. V. și i-a cerut să efectueze transportul mărfii din mun. C. până în mun. Tg-jiu.

Marfa a fost adusă în mun. Tg-jiu cu autoutilitara condusă de martorul C. V., iar de aici, la cererea învinuitului S. I., martorul a transportat marfa până ia ieșirea din Defileul Jiului, unde a predat-o unui bărbat în vârstă de circa 40-45 ani care i-a achitat cursa și, i-a înapoiat factura ce a restituit-o învinuitului S. I. la întoarcerea în mun. Tîrgu-jiu.

In urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că întreaga marfă achiziționată de la aceste societăți comerciale de către inculpatul N. D., a fost vândută sub prețul de achiziție . administrată de inculpatul B. C. F. care, la rândul său, a vândut-o . cu sediul în mun. D., al cărui director era martorul Szekely Ș. E..

Această societate a achitat inițial marfa în numerar, iar ulterior prin bilete la ordin, în mai multe rate, într-un interval de aproximativ 2-3 luni, fiind plătită integral.

Inculpatul N. D. a declarat cu ocazia audierii că marfa a fost luată fără acordul său din depozitul din Tg. J. și vândută de inculpatul B. C. F. unei societăți din mun. D., dar a primit o parte din suma încasată.

Martorul C. D. - care nu știe carte - s-a deplasat împreună cu N. D. la Administrația Financiară și Oficiul Registrului Comerțului, unde a semnat documentele necesare preluării societății și a primit de la învinuit trei ștampile, un card și documente de evidență contabilă. Pentru faptul că a preluat societatea martorul a primit de la inculpații B. C. F. și N. D. suma de 500 lei.

Cu ocazia audierii, martorul O. A. A. a confirmat faptul că a fost rugat de inculpatul B. C. F. să găsească un prieten care să preia o firmă, în aceleași condiții în care, anterior, a mai preluat și el alte societăți la rugămintea lui B. C. F.. Știind că martorul C. D. are o situație materială precară, l-a contactat pe acesta și l-a prezentat inculpatului B. C. F..

Astfel, instanța de fond a constatat că: fapta comisă de inculpatul N. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.și ped. de art. 215 alin. 1,2,3,4, 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.pen.; fapta comisă de inculpatul B. C. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 26 rap.la art. 215 alin. 1,2,3,4,5 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Astfel, s-a reținut de prima instanță că inculpatul B. C. F. i-a dat sumele de bani lui N. D. oferite drept avans societăților cu care a derulat relații comerciale pentru a câștiga încrederea unităților furnizoare.

Inculpatul B. C. F. a asigurat spațiile în care era depozitată marfa și a participat efectiv împreună cu inculpatul N. D. la operațiunile de încărcare și descărcare a mărfii revândute.

Inculpatul B. C. F. s-a folosit de martorii D. G. și S. I., care l-au însoțit pe inculpatul N. D. la societățile cu care a încheiat contracte comerciale de achiziționare a mărfurilor.

Cei doi martori ascultați de instanța de judecată, nu au putut oferi o explicație plauzibilă în care să arate motivul pentru care s-a datorat prezența lor la sediul societăților comerciale cu care inculpatul N. D. a încheiat contracte comerciale de achiziționare marfă pentru confecționarea de tâmplărie termopan.

Astfel, în declarația dată în ședința publică din data de 31.01.2012 martorul D. G. arată că s-a deplasat cu N. D. la sediul unei firme din București de unde acesta a achiziționat profile tâmplărie termopan fără a fi rugat de B. C. în acest sens. Martorul mai menționează că l-a însoțit pe N. D. și la Filipeștii de P. la o societate unde acesta trebuia să semneze un contract de achiziționare a unor materiale necesare confecționării tâmplăriei de termopan. Deplasarea s-a făcut cu un autoturism marca BMW X5 pe care martorul îl împrumutase de la un prieten.

Contravaloarea cursei în cuantum de 5 milioane lei vechi a fost achitată de inculpatul N. D..

Martorul a arătat că nu a fost de față când N. D. a încheiat documentele cu reprezentanții societății comerciale.

În ședința publică din data de 31.01.2012, a fost ascultat și martorul S. I., care a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că l-a cunoscut pe inculpatul N. D. în urmă cu 3 ani prin intermediul unui prieten pe nume N.. A mai arătat martorul că, într-o discuție ulterioară pe care a avut-o cu inculpatul N. D., acesta l-a întrebat dacă știe vreo persoană ce ar putea să-l împrumute cu o sumă de bani. Martorul i-a spus că îl cunoaște pe B. C. care are bani întrucât vânduse niște terenuri. Martorul l-a sunat pe B. C. care a fost de acord să-i dea numărul său de telefon inculpatului N. D., urmând ca aceștia să se întâlnească ulterior. Martorul a arătat că N. D. i-a promis că în situația în care va face rost de bani îl va angaja și pe el la firma sa cu un salariu de 15 milioane lei vechi. După aproximativ o lună de zile N. D. i-a spus martorului că poate să vină la muncă, respectiv la un depozit pe care îl avea pe Calea București, Cartierul Drăgoieni din Municipiul Tg-J. unde urma să facă curățenie, urmând ca în zilele următoare să primească marfă. După câteva zile la depozitul respectiv a venit un tir încărcat cu profile de tâmplărie termopane.

Martorul a declarat că a înțeles de la B. C. că l-ar fi împrumutat pe N. D. cu o sumă de bani. La un interval de câteva zile, la același depozit a mai venit un tir care a adus armătură pentru tâmplărie termopan.

În cursul lunii octombrie 2009, martorul a fost trimis de N. D. să închirieze o dubă cu care să se deplaseze la C. de unde să achiziționeze de la o firmă elemente de feronerie. N. D. i-a spus martorului că la firma respectivă urma ca acesta să-și dea alt nume decât cel real întrucât nu este angajatul său cu carte de muncă și în situația în care își va da numele real îi va face probleme.

La firma din C. martorul a încărcat mai multe cutii și la întocmirea documentelor l-a delegat a trecut numele de P. M. N. pe care il dăduse inculpatul N. D. precum și . numărul documentului de identitate, oferite tot de inculpatul N. D.. Martorul a recunoscut că a semnat factura tot cu numele de P. M. N..

După ce a încărcat marfa, martorul a sunat pe inculpatul N. D. care se afla în Municipiul C. și au plecat împreună spre Tg-J.. Pe drum inculpatul N. D. i-a spus șoferului că marfa trebuie dusă la Petroșani, dându-i acestuia adresa și un număr de telefon. Cursa a fost plătită de N. D., iar când s-a întors de la Petroșani,șoferul i-a adus martorului factura de livrare a mărfii pe care acesta i-a predat-o inculpatului N. D..

Martorul S. I. a declarat că nu cunoaște destinația la care s-a dus marfa. A mai arătat același martor că, în cursul anului 2009 N. D. a adus niște băieți și au încărcat împreună toată marfa existentă în depozit în două sau trei camioane, marfă ce a fost transportată la o destinație necunoscută. Când marfa era încărcată în camioane a venit la depozit și B. C. F. care a discutat 2-3 minute cu N. D., după care a plecat. Martorul a arătat că din cele întâmplate a înțeles că proprietar al mărfii ce se afla în respectivul depozit era N. D.. A mai arătat martorul că pe D. G. l-a cunoscut prin intermediul lui B. C.. La N. D., martorul a muncit peste o lună de zile, fiind plătit cu suma de 5 sau 7 milioane lei vechi. A mai precizat martorul că la C. nu i s-au solicitat documente de identitate întrucât N. D. vorbise la telefon cu reprezentanții firmei și totul era pregătit.

Din cele mai sus prezentate a rezultat fără dubiu că între cei doi inculpați exista o înțelegere în relațiile comerciale pe care le desfășurau. Inculpatul B. C. F. nu era niciodată prezent la încheierea tranzacțiilor și îi trimitea pe cei doi martori cu un motiv sau altul la societățile de unde N. D. achiziționa marfă pentru a avea informații complete cu privire la tranzacțiile desfășurate.

Procedând astfel, inculpatul B. încerca să evite răspunderea pentru faptele sale folosindu-se de modul superficial în care inculpatul N. D. privea derularea relațiilor comerciale cu societățile înșelate.

Firma . administrată de inculpatul B. C. F. a achiziționat marfa de la . sub prețul de achiziție, revânzând marfa și încasând integral prețul.

Între cei doi inculpați au apărut diferite disensiuni pe motive financiare, respectiv pentru sumele de bani pe care le-au primit din revânzarea mărfii, iar în ziua de 20.10.2009 inculpatul N. D. a cesionat societatea al cărui administrator era unei persoane analfabete probabil pentru a înlătura consecințele neachitării mărfii furnizată la aceiași dată de către . C..

Din depoziția martorului D. G. a rezultat și faptul că acesta a fost prezent când inculpatul N. D. i-a dat inculpatului B. C. F. mai multe facturi și chitanțe, la scurt timp martorul fiind rugat de inculpatul B. C. Falvius să afle dacă pe raza localității Petroșani există societăți comerciale ce intenționează să achiziționeze materiale în vederea confecționării de tâmplărie termopan.

Înțelegerea existentă între inculpații B. și N., a rezultat și din faptul că B. l-a sprijinit pe N. să înstrăineze ., cunoscând că marfa achiziționată de societatea respectivă nu fusese achitată.

Procedând astfel, cei doi inculpați considerau că ar putea scăpa nepedepsiți pentru faptele comise.

Factura referitoare la marfa achiziționată de . de la W. SRL a fost întocmită la data de 20.10.2009, data livrării, marfa specificată în respectiva factură fiind vândută către . cu facturile nr. 02 din 02.09.2009, nr. 03 din 03.09.2009 și nr. 04 din 04.09.2009, înainte ca marfa să fie achiziționată.

Vânzarea mărfurilor achiziționate prin înșelăciune la un preț inferior celei de achiziție, denotă faptul că inculpații au dorit „să scape” mai repede de marfa respectivă, cel puțin pentru două motive: evitarea returnării mărfii la solicitarea părților păgubite, din probele administrate în cauză rezultând că unele societății când au sesizat că au fost înșelate au făcut verificării pentru a afla locul unde a fost depozitată marfa și dacă aceasta a fost vândură; pentru ștergerea urmelor.

A rezultat faptul că între cei doi inculpați a existat o înțelegere să înșele societățile comerciale de la care societatea aparținând inculpatului N. D. - . - s-a aprovizionat cu diverse materiale în vederea confecționării de tâmplărie termopan.

Activitatea infracțională a celor doi inculpați s-a desfășurat în baza aceleiași rezoluții infracționale fiind evidențiată de modul cum au acționat și în care s-au folosit de martorii D. G. și S. I., aspecte ce au fost mai sus prezentate.

Instanța de fond, apreciind că vinovăția inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății, a fost probată, a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social deosebit al faptelor comise, valoarea prejudiciului, modul și împrejurările în care au fost comise infracțiunile precum și persoana celor doi inculpați. În acest sens,. S-a avut în vedere faptul că inculpatul N. D. a fost condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni similare, iar în timpul judecării cauzei a avut o atitudine neconsecventă, inițial recunoscând fapta comisă și solicitând judecarea conform disp. art. 320¹ C.pr.pen., ulterior revenind și solicitând judecarea procedurii obișnuite, întrucât intenționează să formuleze probe în apărarea sa. Atitudinea inculpatului a oscilat de la recunoașterea totală la negarea totală a faptelor comise.

Referitor la inculpatul B. C. F., prima instanță a constatat că acesta nu a mai fost condamnat, iar în timpul procesului penal a avut o atitudine consecvent nesinceră, nerecunoscând în nici un mod implicarea în vreun fel în relațiile comerciale pe care inculpatul N. D. le-a derulat cu societățile păgubite.

Pedeapsa stabilită a fost aceea privativă de libertate, orientată spre minim în ceea ce privește pe inculpatul B. C. F. și spre moderat în ceea ce privește pe inculpatul N. D..

S.a constatat de instanța de fond că fapta comisă de inculpatul N. D. este concurentă cu infracțiunea de înșelăciune pentru care acesta a fost condamnat prin s.p.nr. 912/04.05.2010 a Judecătoriei Tg-J., definitivă prin nerecurare și sentința penală nr. 3646/10.10.2008 a Judecătoriei Tg-J., definitivă prin decizia penală nr. 209/23.02.2010 a Curții de Apel C. și în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare aplicată prin s.p. nr. 56 din 14.01.2005 a Judecătoriei Tg-J..

Totodată, instanța de fond a constatat că pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 912/04.05.2010 a Judecătoriei Tg-J. și sentința penală 3646/10.10.2008 a Judecătoriei Tg-J., au fost contopite prin sentința penală nr. 1353/29.06.2010 a Judecătoriei Tg-J., definitivă prin decizia penală nr. 706/13.09.2010 a Tribunalului Gorj; de asemenea, s-a reținut că prin sentința penală 3268/30.10.2007 a Judecătoria Tg-J., a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 56/14.01.2005 a Judecătoriei Tg-J., inculpatului N. D., fiindu-i aplicată prin contopire pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 36 alin.1 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II ^a lit.b și c Cod penal, aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 912/04.05.2010 a Judecătoriei Tg-J. și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 3646/10.10.2008 a Judecătoriei Tg-J., în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, care s-a sporit cu 1 an, respectiv 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II ^a lit.b și c Cod penal.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.39 alin.1 Cod penal, inculpatul urmând să execute 14 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II ^a lit.b și c Cod penal.

În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, instanța de fond a condamnat pe inculpatul B. C. F. la pedeapsa închisorii.

Ambilor inculpați le-au fost aplicate de instanța de fond pedepse accesorii și pedepse complementare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel - în termenul prevăzut de lege - inculpații N. D. și B. C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel, inculpatul N. D. a solicitat, într-o primă teză, achitarea sa, în temeiul art. 10 lit.a) C.pr.pen., iar, în teză subsidiară, redozarea pedepsei aplicate inculpatului, aplicând o pedeapsă orientată spre minim.

Cu privire la prima teză, s-a arătat că, inculpatul nu a săvârșit fapta, întrucât nu s-a deplasat la nici un furnizor pentru a vinde marfa, aceasta fiind vândută de către alte persoane și nu de inculpat. Între inculpatul N. și inculpatul B. nu a existat nicio înțelegere, iar vânzarea mărfii de către inculpatul N. către societate administrată de B. nu reprezintă o probă certă care să conducă concluzia că între inculpați a existat o înțelegere prin care să se urmărească săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. A mai invocat faptul că, vânzarea societății S.C.Reinbenger Decor S.R.L. către martorul cazan care era analfabet – fapt necunoscut de inculpat- nu este de natură să ducă la concluzia că a existat o intenție a inculpatului de a săvârși fapta, în condițiile în care acesta martor avea discernământ, iar vânzarea a avut loc în fața notarului public.

Prin motivele scrise depuse la data de 05.12.2012, a mai arătat că, a adus cunoștință reprezentanților societăților cu care a contractat, le-a adus la cunoștință faptul că nu avea disponibil în cont la momentul livrării mărfurilor și la momentul eliberării documentelor de plată. Referitor la întâlnirea cu inculpatul N., pe raza mun. București, a arătat că, aceasta a fost una întâmplătoare și că nu a avut nicio înțelegere cu acest inculpat. A arătat că, în mod eronat, instanța de fond a interpretat probele administrate în cauză și a pronunțat condamnarea sa.

În teză subsidiară, a solicitat reindividualizarea pedepsei, față de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen. A mai arătat că, în mod greșit, instanța de fond nu a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante în condițiile art. 74 lit.c) C.pen., față de atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei în fața instanței de fond.

Prin motivele scrise de apel, inculpatul B. C. F., a criticat hotărârea primei instanței pentru următoarele considerente:

În mod greșit, prima instanța nu a dispus achitarea sa, în temeiul art. 10 lit.d) C.pr.pen. pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap.la art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.

A arătat că, în mod greșit, instanța nu a primit apărările sale, în sensul că nu cunoștea faptul că inculpatul N. nu achita contravaloarea mărfurilor cumpărate și că, în mod greșit, a considerat că participația sa este mai gravă decât cea a învinuiților D. și S. I. față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

În legătură cu achiziționarea mărfurilor de la inculpatul N., sub prețul de achiziția, a arătat că nu avea de unde să cunoască faptul că prețul era inferior celui cu care fusese anterior achiziționată marfa, iar pe de altă parte, achiziția unei mărfi la un preț cât mai mic se circumscrie dreptului concurenței.

În esență, a susținut că probele nu au fost corect evaluate și a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit.d) C.pr.pen.

În al doilea rând, inculpatul B. C. F. a mai invocat faptul că, în mod greșit, instanța nu a ordonat efectuarea unei expertize contabile, în vederea stabilirii cu certitudine a întinderii prejudiciului, precum și a altor elemente contabile, cu relevanță penală, precum fluxul numerar al societății, creanțele pe care acesta le avea de încasat, prețul de revânzare a mărfurilor ori momentul revânzării lor.

În subsidiar, a apreciat că, sunt aplicabile împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei aplicate, conform art. 76 C.pen. și a aplicării art. 81 sau art. 86 ind.1 C.pen.

Apelurile sunt fondate.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând și disp. art. 371 și 372 alin.1 Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de inculpați, pentru considerente privind greșita individualizare a pedepselor și a modalității de executare a acestora, apreciind ca nefondate celelalte critici.

Verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse, Curtea constată faptul că în cauză prima instanță, a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.

În cauză, prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații N. D. și B. C. F. a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăției acestora, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1,2 3,4 5 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. și respectiv de art. 26 raportat la art. 215 alin.1,2 3,4 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.

Apărările inculpatului N. D., în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, deoarece nu a acționat cu intenția specifică infracțiunii de înșelăciune, nu pot fi primite.

Potrivit art. 215 C.pen. constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. La fel, există înșelăciune prin inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, precum și emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Pentru a fi în prezența infracțiunii de înșelăciune este necesară intenția directă, a cărei existență trebuie stabilită cu certitudine, respectiv făptuitorul și-a dat seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta a pricinuit o pagubă, urmare a cărei producere a dorit-o; totodată, în varianta prevăzută de alin. 4 al textului legal, nu este suficient ca fila CEC emisă să fie refuzată la plată pentru lipsă disponibil, ci este necesară dovedirea activităților dolosive ale inculpatului în scopul inducerii în eroare a părții vătămate.

În speță, această componentă a laturii subiective a infracțiunii a fost dovedită indubitabil, deoarece inculpatul a indus în eroare reprezentanții părților civile asupra unui aspect fundamental în formarea conștiinței și voinței de a contracta, atât la momentul încheierii contractelor, cât și pe parcursul executării acestora, prin declarații mincinoase privind bonitatea firmei, emiterea cecurilor sau biletelor la ordin fără acoperire și prin susțineri nereale că ar fi în măsură să onoreze obligațiile contractuale.

Beneficiarii CEC-urilor nu au cunoscut lipsa descoperirii în cont a CEC-urilor, fiind induși în eroare, în scopul ca inculpatul sa obțină un folos material injust, cauzând totodată o pagubă, posesorilor CEC-urilor, criticile vizând încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 nefiind fondate.

Este cert că, în speță, devin incidente concluziile deciziei nr.IX/24.10.2005 ale I.C.C.J. (recurs în interesul legii pct.1) în care se arată că: „Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit asupra unei persoane, știind ca pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere provizia, în total sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.4 din Codul penal.” Deoarece fapta se încadrează în dispozițiile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 numai dacă „beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras”, conform pct.2 ale aceleiași decizii, or, așa cum se va arătat în cele ce urmează, beneficiarii nu au cunoscut acest aspect.

În privința biletelor la ordin, situația privind intenția inculpatului este similară. Acesta știa că pentru valorificarea lor nu există acoperirea necesară și totuși le-a emis și respectiv folosit cu intenția de a înșela părțile vătămate și de a le pricinui o pagubă.

Funcția atribuită biletului la ordin este aceea de a determina prin inducere în eroare la încheierea convenției, mențiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plata, fiind elemente de natura a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale făptuitorului (decizia secției penale I.C.C.J. - nr.663/06.02.2002).

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr.338/13.12.2004 a statuat în completul de 9 judecători ca „emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenței nu există acoperirea necesară nu constituie infracțiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzătoare conținutului constitutiv al unei fapte penale. Când beneficiarul este indus sau menținut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în așa fel încât fără aceasta eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.3 Cod penal.”

Inculpatul a emis bilete la ordin la intervale de timp diferite, intercalate cu CEC-uri, cunoscând lipsa de disponibil în cont, lăsându-le părților civile convingerea ca sumele menționate vor fi plătite de el.

În concret, în ceea ce privește actele materiale săvârșite în raport de S.C.P. T. C. S.R.L. București, instanța reține că, potrivit declarației martorului R. C. (filele nr.68-69 vol.II, dosar urmărire penală, fila nr.122, vol.II, dosar fond) cu ocazia încheierii contractului nr.6/18.08.2009 între societatea anterior amintită și societatea administrată de inculpatul N. D., .. s-a stabilit că plata contravalorii mărfii urma să se facă în două etape, 30 % înainte de livrare și 70% în termen de 55 de zile cu filă CEC, aspect ce este confirmat de clauzele contractuale inserate în actul semnat de părți (filele nr. 29-31 vol.II, dosar urmărire penală). Pentru a crea o aparență de solvabilitate, inculpatul a plătit la data semnării contractului suma de 29.900 lei, sumă ce i-a fost predată de inculpatul B. C. F..

Din declarația aceluiași martor, instanța reține că, înainte de introducerea filei CEC la plată ce a fost refuzată, din lipsă totală de disponibil, inculpatul a dat asigurări martorului, în calitate de reprezentant al societății parte vătămată, că va fi în măsură să onoreze obligațiile contractuale, iar ulterior nu a mai răspuns la telefon.

În același mod, a procedat inculpatul și în raporturile contractuale derulate cu ..,din declarația martorului Maimuț O. (filele nr.94-96 vol.II, dosar urmărire penală, fila nr.24, vol.II, dosar fond) rezultând că, la momentul livrării mărfurilor achiziționate de inculpat, acesta a emis două bilele la ordin, cu care urma să se facă plata la expirarea termenului de scadență a obligației, iar după ce a acestea au fost refuzate pentru lipsa disponibilului din cont, nu a mai răspuns la telefon.

Același mod de operare se constată și în cazul societății cu S.C. A. M. S.R.L., din declarația martorului D. Yahnya ( fila nr.2, vol.II, dosar urmărire penală) rezultând că, inculpatul N. D. a emis, în scopul inducerii în eroare reprezentanților acestei societăți, o filă CEC și un bilet la ordin, ce au fost ulterior refuzate la plată din lipsă totală de disponibil, și de această dată, după livrarea mărfurilor, inculpatul făcând afirmații nereale, în sensul că plata va fi efectuată.

Cât privește actele materiale săvârșite în raport de .. C. instanța de apel reține că, din coroborarea declarațiilor martorilor D. C. M. ( filele nr. 132-133 vol.II, dosar urmărire penală, fila nr.82, vol.I, dosar fond), Cătun C. M. ( filele nr. 136-138 vol.II, dosar urmărire penală ) și C. V. ( filele nr.142-143 vol.II, dosar urmărire penală, fila nr.22, vol.II, dosar fond) inculpatul a folosit aceeași modalitate de inducere în eroare a reprezentanților societății, emițând bilete la ordin, în condițiile lipsei totale de disponibil, și asigurându-i pe aceștia, înainte cu o zi de data scadenței, că are bani în cont, ulterior nemaiputând fi contactat.

În plus, după o primă livrare a mărfurilor, inculpatul s-a deplasat din nou în mun. C. cu autoutilitara condusă de martorul C. V., pentru a ridica din nou marfă de la ., fiind însoțiți de învinuitul S. I., pe care l-a trimis să discute cu reprezentanții societății și pe care l-a instruit să-și atribuie și să semneze factura sub un nume fictiv.

Intenția inculpatului de a induce în eroare societățile părți vătămate și a produce acestora un prejudiciu prin neachitarea mărfurilor achiziționate rezultă din cele mai sus precizate, dar și din faptul că inculpatul a urmărit ca toate livrările de marfă să se efectueze anterior datei introducerii în bancă a biletelor la ordin sau a filelor CEC, fapt care demonstrează că inculpatul a conceput activitatea infracțională anterior stabilirii raporturilor contractuale și a urmărit inducerea în eroare a părților civile și crearea prejudiciului.

Nici criticile formulate de apelantul inculpat B. C. F. nu sunt fondate, interpretarea logica si corelata a probelor administrate în cauza dovedind în mod evident faptul ca inculpatul a cunoscut activitatea infracțională a coinculpatului N. D., pe care a sprijinit-o și înlesnit-o.

Inculpatul B. C. F. s-a implicat nemijlocit în activitatea infracțională, în sensul că, acesta i-a dat sumele de bani lui N. D. oferite drept avans societăților cu care a derulat relații comerciale pentru a câștiga încrederea unităților furnizoare, a asigurat spațiile în care era depozitată marfa și a participat efectiv împreună cu inculpatul N. D. la operațiunile de încărcare și descărcare a mărfii revândute, și, totodată, s-a folosit de martorii D. G. și S. I., care l-au însoțit pe inculpatul N. D. la societățile cu care a încheiat contracte comerciale de achiziționare a mărfurilor pentru a monitoriza desfășurarea planului infracțional, așa cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond.

Din declarațiile martorilor S. I. (filele nr. 234-236 vol.II, dosar urmărire penală) și D. G. (filele nr. 221-224 vol.II, dosar urmărire penală) coroborate cu declarația coinculpatului N. D. ( filele nr. 195-197 vo.II, dosar urmărire penală) rezultă că, inculpatul B. C. F. i-a remis acestuia din urmă sume de bani, în vederea desfășurării activității, respectiv pentru achitarea unui avans pentru marfa achiziționată.

Declarațiile martorilor Maimuț O. ((filele nr.94-96 vol.II, dosar urmărire penală) și S. I. ( filele nr.235 – 236 vol.II, dosar urmărire penală) confirmă implicarea inculpatului B. C. F. în operațiunile de descărcare – încărcare a mărfurilor livrate de societățile prejudiciate.

Susținerile inculpatului, în sensul că suma de 29.000 lei ce a fost achitată în avans S.C. S.C.P. T. C. S.R.L. București a fost acordată coinculpatului N. D. cu titlu de împrumut, motiv pentru care, ulterior, a preluat marfa achiziționată de acesta din urmă, pentru a-și recupera banii împrumutați, nu poate fi reținută.

Astfel, un aspect deosebit de important de reținut este acela că, pe lângă faptul că, societatea administrată de inculpatul B. C. F. .. a cumpărat marfa achiziționată de S.C. REINBENGER DECOR S.R.L., administrată de inculpatul N. D. sub prețul de achiziție, revânzând marfa și încasând integral prețul, facturile de achiziționare a mărfurilor, ce proveneau de la .. poartă o dată anterioară celei înscrise în factura emisă de această din urmă societate, fapt ce evidențiază înțelegerea existentă între cei doi inculpați.

Legătura subiectivă între aceștia reiese și din împrejurarea că, inculpatul B. F. C. a fost cel care l-a ajutat pe inculpatul N. D. să cesioneze părțile sociale ale S.C. REINBENGER DECOR S.R.L. unei persoane analfabete, respectiv martorului C. D., aspect reținut din coroborarea declarațiilor martorilor O. A. ( filele nr. 171 și respectiv. 270-272 vol.II, dosar urmărire penală) și C. D. ( filele nr.182-183 vol.II, dosar urmărire penală).

Prezenta sa pe tot parcursul desfășurării activității infracționale, în momentele decisive ale acesteia, exclude o implicare întâmplătoare și în necunoștiință de cauză, așa cum s-a reținut, în mod justificat, de către instanța de fond.

Cât privește declarațiile inculpatului N. D. date în fața instanței de fond, dar și în fața instanței de apel, prin care a negat orice implicare a coinculpatului B. F. C. în activitatea infracțională, acestea vor fi înlăturate ca fiind nesincere, fiind făcute, în mod evident, cu scopul de a disculpa pe acesta din urmă de consecințele faptelor sale, acestea necoroborându-se cu restul materialului probator administrat în cauză.

În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 68 C.pr.pen. declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în speță.

Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând, declarațiile inculpatului trebuie sa se coroboreze cu fapte și împrejurări care rezulta din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci doar cu anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarațiile inculpatului, câta vreme legiuitorul a folosit sintagma „declarațiile pot servi”, iar nu „servesc”, doar aceasta ultimaăexpresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpaților sunt simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestora de consecințele penale ale faptelor lor, fiind vădit pro causa, motiv pentru care instanța le va aprecia ca atare.

Deși inculpatul B. F. C. a negat constant comiterea faptelor, afirmând ca a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile, analizate pe larg în considerentele hotărârii atacate.

Nici criticile apelantului inculpat B. C. F. referitoare la faptul că instanța nu a administrat proba cu expertiză contabilă în vederea stabilirii prejudiciului, precum și a altor elemente contabile cu relevanță penală, în opinia acestuia, precum fluxul numerar al societății administrate de inculpatul N. D., creanțele pe care acesta le avea de încasat, prețul de revânzare a mărfurilor sau momentul revânzării lor, nu pot fi primite, deoarece, pe de o parte, cât privește prejudiciul, acesta constă în contravaloarea mărfurilor achiziționate de inculpat, valoarea acestuia fiind cert stabilită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar pe de altă parte, celelalte aspecte nu prezintă relevanță în cauză. Astfel, chiar în situația în care S.C. REINBENGER DECOR S.R.L., administrată de inculpatul N. D., urma să primească bani în cont din alte contracte relevă, este relevă împrejurarea ca în momentul emiterii CEC-urilor sau a biletelor la ordin, acesta nu avea disponibil în cont și chiar și în aceste condiții, inculpatul a continuat emiterea CEC-urilor și a biletelor la ordin.

Nu poate fi reținut nici motivul de apel invocat de inculpatul N. D., cu ocazia acordării ultimului cuvânt în cadrul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din data de 27.02.2013, ce vizează trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea administrării probei cu expertiză grafică, deoarece, în mod corect, această probă a fost respinsă de către instanță prin încheierea din data de 24.04.2012, ca fiind inutilă soluționării cauzei, ansamblul materialului probator administrat în cauză confirmând faptul că facturile, filele CEC și biletele la ordin au fost semnate de acesta, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor D. Y. M. (fila nr.2, vol.II, dosar urmărire penală), R. C. ( fila nr. 68 verso, vol.II, dosar urmărire penală), Maimuț O. ( fila nr. 94, verso, vol.II, dosar urmărire penală), D. C. ( filele nr. 132-133, vol.II, dosar urmărire penală), Cătun C. (fila nr. 137 verso, vol.II, dosar urmărire penală).

Relativ la critica vizând pedepsele aplicate atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, invocată de ambii inculpații Curte constată că aceasta este fondată, în cauză, existând împrejurări de natură să atragă la atenuarea tratamentului sancționator aplicabil acestora.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul N. D., instanța de apel apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 74 alin.2 C.pen., având în vedere starea de sănătate a inculpatului, reliefată de actele medicale depuse la dosarul cauzei (filele nr. 80-98, vol.II, dosar fond, filele nr.107 – 110, vol.II,dosar fond), motiv pentru care, se va reduce pedeapsa aplicată acestuia de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare, ținându-se cont de dispozițiile art. 76 lit.a) raportat la art. 76 alin.2 C.pen., apreciindu-se, că în cazul acestui inculpat, o astfel de pedeapsă, cu executare în regim de detenție, este aptă să corespundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consființit prin dispozițiile art. 52 C.pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului (care este recidivist postcondamnatoriu, conform art. 37 lit.a) C.pen., fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de același gen, fapt ce dovedește perseverență pe calea infracțională) pe de o parte, și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Relativ la inculpatul B. C. F., Curtea apreciază că, sunt incidente prevederile art. 74 alin.1 lit.a) C.pen. raportat la art. 76 lit.a) și 76 alin.2 C.pen., având în vedere că, acesta a avut un comportament corespunzător anterior săvârșirii faptei, fiind o persoană fără antecedente penale, astfel încât, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, se va coborî pedeapsa aplicată inculpatului, sub minimul special prevăzut de lege, până la un cuantum de 4 ani, considerat de instanță îndestulător pentru a asigura realizarea scopului coercitiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.pen.

Cu privire la individualizarea judiciara a executării pedepsei aplicată inculpatului, instanța de apel reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 86 ind. 1alin.1 C.pen., conform cărora se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 C.pen.; se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Curtea apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86 ind.1 C. pen. condamnarea inculpatului fiind o pedeapsa de 4 închisoare, inculpatul nu are antecedente penale și convingerea instanței este că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție de către inculpat a pedepsei aplicate.

Această convingere este fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului, constând în faptul că nu are antecedente penale, provine dintr-o familia organizată, este bine integrat în societate, este în vârstă de 28 de ani, aspect care nu poate fi neglijat de către instanță, și având în vedere și particularitățile cauzei, respectiv împrejurările în care aceasta a fost comisă, Curtea apreciază că, prin fixarea unui termen de încercare de 9 ani, (cu posibilitatea revocării suspendării în cazul reiterării comportamentului infracțional în această perioadă) și impunerea de obligații în sarcina inculpatului, se atinge scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., de prevenție generală, de coerciție, dar și de reeducare al pedepsei, într-o mai mare măsură decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În consecință, față de aceste considerente, în baza art. Curtea va admite apelurile declarate de inculpați, va desființa în parte, sentința penală atacată, pe latură penală și rejudecând,

Va înlătura sporurile de 1 an și respectiv 2 ani închisoare și va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N. D., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reține în favoarea inculpatului N. D. circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin.2 C.pen. raportat la art. 76 lit.a) C.pen.

Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului N. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1,2,3,4 și 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. și art. 37 lit.a) C.pen. de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare.

În baza art. 36 alin.1 C.pen. va contopi pedeapsa de 7 ani aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele de 3 ani închisoare aplicată prin s.p.912/04.05.2010 a Judecătoriei Tg J. și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin s.p. nr.3646/10.10.2008 a Judecătorie Tg J., în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care va adauga, în baza art. 35 alin.1 C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b și c C.pen.pe o durată de 5 ani.

În baza art. 39 alin.1 C.pen., va contopi pedeapsa rezultantă de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.3268/30.10.2007 a Judecătoriei Tg J., în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare, în regim de detenție, conform art. 57 C.pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b și c C.pen., ca pedeapsă complementară.

Va reține în favoarea inculpatului B. C. F. circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin.1 lit.a) C.pen. raportat la art. 76 lit.a) C.pen.

Va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B. C. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. de la 10 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C.pr.pen. va dispune suspendarea executării pedepsei 4 ani închisoare aplicată inculpatului B. C. F., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform dispozițiilor art.86 ²C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71 alin.1 raportat la art. 64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C.pen.

În baza art.86³ alin.1 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul B. C. F. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, potrivit programului de supraveghere întocmit;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 C.pr.pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ C.pen.

Totodată, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Admite cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată la data de 17.01.2013.

Dispune scutirea de la plata amenzii judiciare în cuantum de 200 lei aplicat prin încheierea din data de 12.12.2012.

Respinge cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată la data de 27.02.2012 ca neîntemeiată.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații N. D. și B. C. F. împotriva sentinței penale nr. 130 de la 29 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală atacată, pe latură penală și rejudecând,

Înlătură sporurile de 1 an și respectiv 2 ani închisoare și descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N. D., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reține în favoarea inculpatului N. D. circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin.2 C.pen. raportat la art. 76 lit.a) C.pen.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului N. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1,2,3,4 și 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. și art. 37 lit.a) C.pen. de la 11 ani închisoare la 7 ani închisoare.

În baza art. 36 alin.1 C.pen. contopește pedeapsa de 7 ani aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele de 3 ani închisoare aplicată prin s.p.912/04.05.2010 a Judecătoriei Tg J. și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin s.p. nr.3646/10.10.2008 a Judecătoriei Tg J., în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă, în baza art. 35 alin.1 C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b și c C.pen.pe o durată de 5 ani.

În baza art. 39 alin.1 C.pen., contopește pedeapsa rezultantă de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.3268/30.10.2007 a Judecătoriei Tg J., în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute, în final, 7 ani închisoare, în regim de detenție, conform art. 57 C.pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b și c C.pen., ca pedeapsă complementară.

Reține în favoarea inculpatului B. C. F. circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin.1 lit.a) C.pen. raportat la art. 76 lit.a) C.pen.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului B. C. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin.1,2,3,4 și 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. de la 10 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 86/1 C.pr.pen. suspendă executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B. C. F., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform dispozițiilor art.86/2 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71 alin.1 raportat la art. 64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) C.pen.

În baza art.86/3 alin.1 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul B. C. F. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, potrivit programului de supraveghere întocmit;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 C.pr.pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 C.pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Admite cererea de scutire de plata amenzii judiciare, formulată la data de 17.01.2013.

Dispune scutirea de la plata amenzii judiciare în cuantum de 200 lei, aplicată prin încheierea din data de 12.12.2012.

Respinge cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată la data de 27.02.2013, ca neîntemeiată.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 13 martie 2013.

Președinte, Judecător,

A. D. L. B.

Grefier,

M. V.

Red. jud. A. D.

jud. fond: D-tru. P.

Dact./A.T.

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 58/2013. Curtea de...		Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 582/2013. Curtea de... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 84/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 84/2013. Curtea de Apel CRAIOVA