Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 582/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 582/2013
Dosar nr._ - art. 192 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 582
Ședința publică de la 14 Martie 2013
PREȘEDINTE - A. M. S. - Judecător
Judecător M. C. G.
Judecător G. V.
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
................
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. J. C. împotriva sentinței penale nr. 253 de la 01 noiembrie 2012 pronunțată de J. C., în dosarul cu nr._ privind pe intimatul - inculpat D. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: avocat S. C. - în substituire pentru avocat desemnat din oficiu BIUTOLEANU F. C. - reprezentând pe intimatul inculpat D. G. (lipsă); intimata parte vătămată Bucăța M.; a lipsit intimata Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei P. M., jud. D..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se instanței faptul că, la data de 14.03.2013, prin Serviciul Registratură, apărătorul intimatului inculpat a depus la dosar concluzii, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului promovat, atât pentru criticile de netemeinicie dezvoltate în motivele scrise, cât și suplimentar, pentru critici de nelegalitate referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 37 lit. b Cod penal, în cazul inf. prev de art. 193 Cod penal, precum și a stabilirii unei încadrări juridice complete, în cazul inf. prev de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal. Criticile de netemeinicie au fost susținute privitor la majorarea pedepselor aplicate în raport de pericolul social concret al faptelor săvârșite, după cum rezultă din modalitatea de comitere - inculpatul pătrunzând în curtea părții vătămate, înarmat cu un topor și adresându-i amenințări cu moartea -, dar și față de circumstanțele personale - inculpatul fiind recidivist, după mai multe condamnări anterioare, inclusiv pentru infracțiuni de violență.
Intimata parte vătămată Bucăța M., a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, arătând că este de acord cu pedepsele aplicate de prima instanță.
Avocat S. C., pentru intimatul inculpat D. G., a solicitat admiterea recursului parchetului numai pentru criticile de nelegalitate referitoare la înlăturarea aplicării art. 37 lit. b Cod penal pentru infracțiunea de amenințare, și de reținere și a alin. 1 la încadrarea juridică a inf. prev de art. 192 Cod penal, pentru criticile de netemeinicie solicitând respingerea, cu motivarea că pedepsele au fost just individualizare și sunt îndestulătoare pentru realizarea scopului pedepsei.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 253 de la 01 noiembrie 2012 pronunțată de J. C., în dosarul cu nr._, în baza art. 192 alin. 2 CP cu aplicarea art. 3201 alin. 7 CPP, art. 37 lit. b cod penal, a fost condamnat inculpatul D. G. (fiul lui M. și A., născut la data de 17.05.1969 în .. D., domiciliat în Comuna P. M., .. 54, Jud. D., CNP_, cetățean român, studii generale, fără ocupație, recidivist) la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza art. 193 CP cu aplicarea art. 3201 alin. 7 CPP, art. 37 lit. b, a fost condamnat inculpatul D. G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, iar în baza art. 33 lit. a CP și art. 34 lit. b COD PENAL, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare; în baza art. 71 COD PENAL, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua și lit. b COD PENAL, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 191 alin 1 COD PROCEDURĂ PENALĂ, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 de lei onorariu avocat oficiu către BA C..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr. 341/P/2012, a fost trimis în judecată inculpatul D. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 CP cu aplicarea art. 37 lit. b CP și amenințare prev. de art. 193 CP cu aplicarea art. 37 lit. b COD PENAL, constând în fapt în aceea că, în data de 07.03.2012, în jurul orei, 17,00, inculpatul - aflat sub influența băuturilor alcoolice - a observat în curtea familiei Bucăța, cu care se învecinează, pe partea vătămată Bucăța M..
Considerând că partea vătămată Bucăța M. îi datorează o sumă de bani, inculpatul D. G. s-a înarmat cu un topor și a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate. Aici, inculpatul a amenințat partea vătămată Bucăța M. cu săvârșirea de acte violente și, pentru a fi convingător, a lovit cu toporul gardul ce împrejmuiește locuința.
Cu toate că partea vătămată Bucăța M. i-a solicitat inculpatului să părăsească imobilul, acesta a refuzat și numai apelarea SNUAU 112 l-a determinat să-1 părăsească.
Raportat la s.p. 3801/11.12.2007 a Judecătoriei C. prin care s-a dispus executarea unui an închisoare, fiind arestat la 11.04.2007, eliberat la 18.01.2008, rest 83 zile, instanța de fond a reținut că inculpatul D. G. este recidivist postexecutoriu, iar raportat la s.p. 226/08.09.1997 a Tribunalului D., definitivă prin d.p. 660/24.02.1999 a Curții Supreme de Justiție, prin care inculpatul a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru art. 192 alin. 2 Cp., art. 189 alin. 2 Cp., arestat la 14.01.1997, eliberat condiționat la 06.04.2005 cu rest 1378 zile, este recidivist postexecutoriu.
Așadar, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului - de a pătrunde fără drept în curtea locuinței părții vătămate Bucăța M. înarmat cu un topor și a amenința partea vătămată cu săvârșirea de acte de violență, lovind cu toporul gardul ce împrejmuia locuința părții vătămate - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 CP și amenințare prev. de art. 193 COD PENAL, pentru care a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările și modalitățile săvârșirii acesteia, precum și persoana inculpatului, care nu este la prima abatere de natură penală, fiind la data săvârșirii faptelor în stare de recidivă mare postexecutorie.
Prima instanță a făcut aplicarea în favoarea inculpatului și a dispozițiilor art. 320 indice 1 alin. 7 CPP, având în vedere faptul că acesta a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; totodată, s-au avut în vedere limitele speciale ale pedepsei închisorii reduse cu o treime.
Prin urmare, s-a apreciat că aplicarea față de inculpat a unor pedepse de 2 ani închisoare pentru fapta prev. de art. 192 alin. 2 Cp cu aplicarea art. 37 lit. b CP și de 2 luni închisoare, pentru fapta prev. de art. 193 Cp cu aplicarea art. 37 lit. b COD PENAL, vor fi îndestulătoare pentru ca rolul educativ și preventiv al acestora să poată fi atins.
În baza art. 71 COD PENAL, prima instanță a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua si lit. b COD PENAL, pe durata executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 37 lit. b Cod penal, în cazul inf. prev de art. 193 Cod penal, precum și a stabilirii unei încadrări juridice complete, în cazul inf. prev de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal. Criticile de netemeinicie au fost susținute privitor la majorarea pedepselor aplicate în raport de pericolul social concret al faptelor săvârșite, după cum rezultă din modalitatea de comitere - inculpatul pătrunzând în curtea părții vătămate, înarmat cu un topor și adresându-i amenințări cu moartea -, dar și față de circumstanțele personale - inculpatul fiind recidivist, după mai multe condamnări anterioare, inclusiv pentru infracțiuni de violență.
Curtea deliberând asupra recursului de față, reține:
Intimatul inculpat D. G. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu și amenințare, constând în pătrunderea, fără drept, în curtea locuinței părții vătămate și adresarea de amenințări cu acte de violență, acțiuni care au fost de natură a produce o puternică temere părții vătămate, întrucât inculpatul este cunoscut cu antecedente de violență, având multiple condamnări anterioare la pedepse cu executare în regim privativ de libertate.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, se reține că inculpatul a avut o poziție sinceră, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, conform art. 3201 Cod procedură penală, sens în care a beneficiat de stabilirea unor pedepse corespunzătoare reducerii limitelor cu 1/3.
În cauză se constată însă că prima instanță a pronunțat o soluție casabilă, prin prisma motivelor de casare prev de art. 3859 pct. 171 și 14 Cod procedură penală, după cum urmează:
Pe de o parte, se constată că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 37 lit. b Cod penal, reținând starea de recidivă postexecutorie în cazul infracțiunii de amenințare, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru existența celui de-al doilea termen al recidivei, respectiv: condamnatul săvârșește din nou o infracțiune intenționată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Ori, în cazul inf. prev de art. 193 Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 1 an, alternativ cu amenda penală, ceea ce impune admiterea recursului și, prin rejudecarea cauzei, înlăturarea aplicării art. 37 lit. b Cod penal în cazul infracțiunii prev de art. 193 Cod penal.
De asemenea, în cazul infracțiunii de violare de domiciliu, se constată că prima instanță a reținut săvârșirea infracțiunii prev de art. 192 alin. 2 Cod penal, care incriminează fapta de violare de domiciliu săvârșită în circumstanțe agravante (în participație, în timpul nopții sau prin folosire de calități mincinoase, de o persoană înarmată), omițând să menționeze și alin. 1 din conținutul art. 192 Cod penal, care indică forma tip a infracțiunii de violare de domiciliu, respectiv acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii și reprezintă temeiul răspunderii penale.
Pe de altă parte, se reține că, în cauză, prima instanță a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în cazul infracțiunii de violare de domiciliu, datele reale din speță, coroborate cu periculozitatea inculpatului - demonstrată de datele rezultate din certificatul de cazier judiciar, conform căruia inculpatul a fost anterior condamnat la pedepsele de: 12 ani închisoare prin sentința penală nr. 226/1997 a Tribunalului D., pentru infracțiunile de viol și lipsire de libertate, din a cărei executare a fost liberat condiționat la 06 aprilie 2005, cu un rest de 1378 zile; 1 an închisoare prin sentința penală nr. 666/2006 a Judecătoriei C., pentru infracțiuni de violare de domiciliu, amenințare și port fără drept de armă albă în locuri publice; 1 an închisoare prin sentința penală nr. 151/2007 a Judecătoriei C., pentru infracțiunile de amenințare și port fără drept de armă albă în locuri publice -, impunând aplicarea unei sancțiuni orientate către mediu, în vederea realizării scopului preventivo-educativ al pedepsei.
Față de considerentele expuse, recursul parchetului este fondat, urmând să fie admis și, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să fie casată în parte hotărârea și, în rejudecare, după repunerea pedepselor componente în individualitate, prin descontopirea pedepsei rezultante, să fie rejudecată cauza, în sensul: înlăturarea aplicării art. 37 lit. b Cod penal pentru inf. prev de art. 193 Cod penal; schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală, din inf. prev de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, în inf. prev de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; redozarea pedepsei, în cazul infracțiunii de violare de domiciliu, la cuantumul de 2 ani și 6 luni închisoare; stabilirea pedepsei rezultante de executat, de 2 ani și 6 luni închisoare, cu menținerea regimului de executare în detenție.
În privința celorlalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu contravin soluțiilor adoptate prin prezenta decizie, or fi aplicate prevederile art. 38517 alin. 2 Cod procedură penală și vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul PARCHETULUI DE PE L. J. C., declarat împotriva sentinței penale nr. 253 de la 01 noiembrie 2012 pronunțată de J. C., în dosarul cu nr._ privind pe intimatul - inculpat D. G..
Casează în parte sentința, pe latură penală.
Descontopește pedeapsa rezultantă și repune pedepsele componente în individualitate.
Înlătură aplicarea art.37 lit. b Cp. pentru infracțiunea prev. de art.193 Cp.
În baza art.193 Cp. cu aplic.art.320/1 alin.1,7 Cp.p.;
Condamnă pe inculpatul D. G. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.334 Cp.p.;
Dispune schimbarea încadrării juridice din inf. prev. de art.192 alin.2 Cp. cu aplic. art.37 lit. b Cp., în inf. prev. de art.192 alin.1 și 2 C.p., cu aplic art.37 lit.b Cp..
În baza art.192 alin.1, 2 Cp., cu aplic. art.37 lit.b C.p., art.320/1 alin.1,7 Cp.p.;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal;
Recontopește pedepsele, urmând ca inculpatul D. G. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului și se vor vira din fondul Ministerului Justiției, către B.A. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. S. M. C. G. G. V.
Grefier,
D. L.
Red. jud. M. C. G.
Jud. fond: C. N. M.
Dact. 3 ex./A.T.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 84/2013. Curtea de... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 634/2013. Curtea... → |
|---|
