Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 979/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 979/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 979/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 979/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. G. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - A. M. S.
Grefier - F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C.
………….
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpatul S. G. și de partea civilă B. I. N. împotriva sentinței penale nr. 145 din 27 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu Cărbunești în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales T. M. reprezentând pe apelantul – inculpat S. G., lipsind apelantul parte civilă B. I. N. și intimatul parte civilă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. J..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul inculpatului depune la dosar motive de apel, însă precizează că înțelege să renunțe la cererea de probatorii formulată în cadrul motivelor, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat T. M., pentru apelantul – inculpat S. G., solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și, în rejudecare, în primă teză achitarea inculpatului, iar în teză subsidiară renunțarea la aplicarea pedepsei, cu reținerea circumstanța atenuante prev de art. 75 lit.a și b Cod Penal privind starea de provocare în care inculpatul a acționat, în condițiile în care persoana vătămată l-a injuriat pe apelant și a aruncat spre el cu sticle, cu intenția clară de a-l lovi, după care a insistat să se țină după inculpat, acesta fiind astfel nevoit să se apere de . persoanei vătămate, fiind deci incidente prevederile art. 80 Cod Penal; de asemenea, din probatoriul administrat a rezultat că martorii au arătat că au văzut doar pe partea vătămată – care se afla în stare avansată de ebrietate - lovindu-l pe inculpat, după ce anterior l-a înjurat și, totodată, l-au văzut lovind cu pumnul în geam și cu picioarele în tomberon, în tot acest timp, inculpatul aflându-se în interiorul discotecii, iar persoana vătămată în afara localului.
Referitor la cererile formulate de persoana vătămată pe latură civilă, solicită respingerea acesteia de acordare a daunelor morale, ca fiind nedovedită, raportat și la împrejurările în care s-a desfășurat incidentul, menționând totodată că suma de 5.000 lei acordată de instanța de fond cu acest titlu, este foarte mare.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului arată că fapta inculpatului a fost pe deplin dovedită cu probatoriul administrat, rezultând astfel faptul că acesta a agresat persoana vătămată în prezența organelor de pază, provocându-i acesteia din urmă leziuni în urma cărora a necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, potrivit concluziilor certificatului medico-legal emis la 13.12.2013; s-a arătat că sunt nefondate atât criticile referitoare la achitarea inculpatului cât și criticile referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 80 din Codul penal, această modalitate de executare fiind apreciată ca inoportună față de gravitatea infracțiunii comisă de inculpat.
S-a solicitat astfel respingerea apelului inculpatului, ca nefondat și obligarea corespunzătoare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 145 din 27 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Cărbunești în dosarul cu nr._ , în baza art.193 alin.2 din C.pen. cu aplicarea dispozițiilor art.5 C.pen., a fost condamnat inculpatul S. G. (născut la data de 22.07.1994 în Tg. Cărbunești, jud. Gorj, C.N.P._, posesor al C.I. . nr._, fiul lui N. și F., domiciliat în oraș Țicleni, . nr.2, ., ., jud. Gorj, fără antecedente penale, fără loc de muncă, studii liceale) la o pedeapsă de 4000 lei amendă penală reprezentând 200 zile-amendă în cuantum de 20 lei ziua; s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 63 C.pen. referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei daune morale și 790 lei daune materiale către partea civilă B. I. N., precum și la plata sumei de 864 lei daune materiale către partea civilă S. Județean de Urgență Tg. J.; în baza art.274 alin.1 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr.3416/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului S. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 193 alin.2 C. pen., constând în fapt în aceea că, în noaptea de 07.12.2013 spre 08.12.2013, în timp ce se aflau în discoteca . din Țicleni, intrând în conflict, inculpatul a lovit-o peste față pe persoana vătămată B. I. N., fapt recunoscut de inculpat în declarațiile sale din faza de urmărire penală și din fața instanței, fiind probat și cu declarațiile martorilor U. M., P. M. L., care i-au văzut pe cei doi lovindu-se reciproc, și L. G.. Martorul Orfă C. A. confirmă prezența persoanei vătămate în mijlocul conflictului ce a degenerat în bătaie. În urma loviturii primite, persoana vătămată a prezentat la nivelul feței urme de sânge, în zona buzei, fapt sesizat de către martorii U. M. și Orfă C. A., iar martorul C. M. C. a declarat că l-a văzut pe B. I. N., în aceeași seară, în jurul orelor 00,30, discutând cu organele de poliție și „ținându-se cu mâna stângă de maxilarul din partea stângă”. Aceste declarații, coroborate cu certificatul medico-legal nr. 1440 din 13.12.2013, fac dovada faptului că lovitura aplicată de inculpat persoanei vătămate i-a cauzat acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
La momentul conflictului, persoana vătămată se afla în stare vizibilă de ebrietate, fapt dovedit prin declarațiile martorilor U. M. și P. M. L. ce se coroborează cu declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și din faza cercetării judecătorești.
Astfel, prima instanță a constatat că, fapta inculpatului S. G., săvârșită în condițiile mai sus expuse, întrunește în dreăt elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin.2 C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, s-a reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei pe parcursul procesului, ci doar faptul că a lovit cu palma peste față persoana vătămată sau că a împins-o, este o persoană tânără, fără antecedente penale și, deși rezultatul faptei sale este grav, nu a recunoscut că această urmare se datorează acțiunilor sale.
În aplicarea legii penale noi, mai favorabile inculpatului, prima instanță s-a orientat către o pedeapsă cu amendă într-un cuantum suficient de ridicat pentru a păstra proporționalitatea între gravitatea rezultatului socialmente periculos al faptei și îndeplinirea scopului de reeducare al pedepsei, totodată, ținându-se seama și de împrejurarea că inculpatul se află la prima faptă penală.
Nu s-a putut reține circumstanța atenuantă a provocării invocată de inculpat, întrucât, din probele administrate nu s-a făcut dovada faptului că acesta s-a aflat sub imperiul unei tulburări puternice sau emoții determinate de provocarea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității acestuia sau printr-o altă acțiune ilicită gravă, fapta persoane vătămate de a-l fi stropit cu bere sau de a-l fi jignit (așa cum declară inculpatul) neputând reprezenta o provocare în sensul art. 75 alin.1 lit. a) C.p.p., atingerea demnității inculpatului nefiind gravă, așa cum cere textul de lege.
Pentru aceste motive, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul S. G. la o pedeapsă de 4000 lei amendă penală reprezentând 200 zile-amendă în cuantum de 20 lei ziua, potrivit art. 61 C.pen., cuantum ce s-a apreciat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
În temeiul art. 1357 C.civ., pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu cert și nereparat încă, fapta ilicită, vinovăția, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
În speță, instanța de fond a constatat îndeplinirea condițiilor cumulative ale răspunderii delictuale, respectiv există un prejudiciu produs părții civile B. I. N. prin săvârșirea faptei ce constă în suferința fizică și psihică cauzată prin lovirea în zona feței și prin cheltuielile ocazionate de necesitatea restabilirii stării de sănătate a părții civile, fapta ilicită este lovirea săvârșită cu intenție indirectă de către inculpat, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă este evidentă și dovedită, avându-se în vedere că, în urma acestei fapte a rezultat suferința victimei și, totodată, vinovăția inculpatului cu privire la faptă a fost demonstrată prin cele arătate mai sus.
Instanța de fond a mai reținut că, în ceea ce privește daunele materiale, potrivit art. 62 din C.proc.pen. este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește latura ei civilă, pe bază de probe. Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe; s-a ținut cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul
Conform certificat medico – legal nr.1440/13.12.2013 emis de SML GORJ, radiografiei faciale, buletinului de examen radiologic, scrisorii medicale din 12.12.2013, s-a reținut că partea civilă a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale. Conform documentelor ce atestă verificările medicale și tratamentele urmate de către partea civilă împreună cu chitanțele aferente acestora, chitanței pentru onorariu avocat și bonurilor aferente deplasărilor din acea perioadă, aceasta a făcut dovada unui prejudiciu material de 790 lei.
Față de probele depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat dovedită suma de 790 lei reprezentând daune materiale, sumă ce s-a acordat părții civile, iar în ceea ce privește daunele morale, s-a observat că acestea reprezintă o compensație materială pentru suferințele fizice și psihice cauzate acesteia în urma infracțiunii săvârșite. Evaluarea prejudiciului moral nu presupune o echivalență matematică a valorilor încălcate prin fapta ilicită, ci analiza tuturor împrejurărilor cauzei, a modului de acțiune și a consecințelor.
În aprecierea cuantumului daunelor morale, în considerarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au avut în vedere „consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără just temei”.
Un alt principiu ce trebuie avut în vedere este cel al echității, principiu folosit de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile sale în ceea ce privește acordarea despăgubirilor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul suferit, satisfacție rezultată dintr-o analiză a împrejurărilor cauzei în ceea ce privește gravitatea încălcării normelor Convenției, raportată la principiul echității (M. si altii c. Romaniei). Însăși modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciilor suferite de victimele încălcărilor Convenției folosită de Curte arată inexistența unor criterii bine stabilite în ceea ce privește suma ce se acordă cu titlu de despăgubire. Noțiunea de satisfacție echitabilă și principiu al echității trimit la faptul că aprecierea daunelor nu se poate face decât prin raportare la împrejurările de fapt ale speței și la analiza tuturor elementelor și statuând în echitate, fără a se putea ajunge la acordarea unor sume exagerat de mari.
Pentru acordarea daunelor morale în cazul infracțiunilor contra integrității corporale și sănătății se va ține seama de suferințele fizice și morale, susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia. Suferința părții civile este incontestabilă, acesteia fiindu-i afectată funcția masticatorie. Scopul acestor daune este să repare neajunsurile suferite în urma săvârșirii faptei și să ajute partea civilă în depășirea evenimentului nefericit de care a avut parte. Este necesar ca la stabilirea sumei ce va fi atribuită cu acest titlu să se țină seama și de nivelul general de trai al societății și de condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării.
Instanța de fond a apreciat că vătămările suferite de partea civilă în urma săvârșirii faptei, constând în leziuni ce au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale, nu pot fi cuantificate într-o sumă de bani deoarece o sumă de bani nu poate reface total starea de sănătate a părții civile. Cu toate acestea, nu s-a pierdut din vedere faptul că daunele morale nu trebuie să reprezinte un motiv de îmbogățire nejustificată. Ca urmare, s-a constatat că suma de 5000 lei reprezintă o justă satisfacție pentru prejudiciul suferit.
Totodată, constatând dovedite cheltuielile efectuate de partea civilă S. Județean de Urgență Tg. J., în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța de fond a admis acțiunea civilă introdusă de această unitate medicală pentru recuperarea cheltuielilor cu asistența medicală acordată persoanei vătămate și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 864 lei daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât inculpatul S. G. cât și de partea civilă B. I. N..
Inculpatul a solicitat în apel desființarea hotărârii de fond și, în rejudecare, în primă teză achitarea sa, iar în teză subsidiară renunțarea la aplicarea pedepsei, cu reținerea circumstanța atenuante prev de art. 75 lit.a și b Cod Penal privind starea de provocare în care a acționat, în condițiile în care persoana vătămată l-a injuriat și a aruncat spre el cu sticle, cu intenția clară de a-l lovi, după care a insistat să se țină după el, acesta fiind astfel nevoit să se apere de . persoanei vătămate, fiind deci incidente prevederile art. 80 Cod Penal; de asemenea, din probatoriul administrat a rezultat că martorii au arătat că au văzut doar pe partea vătămată – care se afla în stare avansată de ebrietate - lovindu-l, după ce anterior l-a înjurat și, totodată, l-au văzut lovind cu pumnul în geam și cu picioarele în tomberon, în tot acest timp, astfel că s-a aflat în interiorul discotecii, iar persoana vătămată în afara localului.
Sub aspect civil, a solicitat respingerea cererii de daune morale formulată de persoana vătămată, raportat la împrejurările în care s-a desfășurat incidentul, menționând totodată că suma de 5.000 lei acordată de instanța de fond cu acest titlu, este foarte mare.
Apelul părții civile B. I. N. nu a fost motivat scris sau oral, urmând astfel să fie examinat în raport de dispozițiile art. 417 Cod procedură penală.
Examinând apelurile de față, se reține:
Apelantul – inculpat S. G. a fost trimis în judecată pentru comiterea, la data de 07/08 decembrie 2013, a unei infracțiuni de loviri și alt violențe prev de art. 193 alin. 2 din noul Cod Penal cu aplic. art. 5 Cod Penal, constând în agresarea persoanei vătămate B. I. N., probele administrate în cauză fiind după cum urmează:
Din certificatul medico-legal nr. 1440 din 13.12.2013 eliberat de S.M.L. Gorj (fila 35 d.u.p.), rezultă că persoanei vătămate i-a fost cauzat un traumatism maxilo-facial cu fractură de unghi mandibular stâng, având ca mecanism de producere lovirea activă, respectiv lovirea cu corp dur, care a impus internarea persoanei vătămate la S. Tg. J. în perioada 09 – 12 decembrie 2013, în scopul reducerii și imobilizării fracturii; s-a concluzionat că leziunile provocate persoanei vătămate au necesitat cca. 40 de zile pentru vindecare, consecințe care califică fapta drept infracțiunea de lovire și alte violențe prev de art. 193 alin. 2 noul Cod Penal, care constituie legea penală mai favorabilă în cauză, întrucât prevede sancțiunea închisorii alternativ cu sancțiunea amenzii, diferit față de dispozițiile art. 181 alin. 1 din vechiul Cod Penal, care instituia numai pedeapsa închisorii între aceleași limite.
Față de această probă științifică, Curtea reține ca fiind dovedită cauzei producerea leziunilor suferite de persoana vătămată prin agresiune, fiind astfel nefondată critica susținută în apărare de către inculpat referitoare la posibila auto-accidentare a persoanei vătămate, determinată de starea de ebrietate în care se afla.
În ceea ce privește calitatea de subiect activ al infracțiunii dedusă judecății, contestată de inculpat atât în faza cercetării judecătorești în primă instanță, cât și în apel, se rețin următoarele elemente probatorii:
- declarațiile inculpatului din 11.06.2014 (fila 10 dup) și din 30.01.2015 (fila 23 dosar fond), acesta relatează că a împins persoana vătămată cu mâna, în zona feței, întrucât acesta îl injuriase și a aruncat în direcția sa cu o doză de bere;
- declarațiile persoanei vătămate B. I. N. din 12.12.2013 (fila 18 d.u.p.) și din 30.01.2015 (fila 27 dosar fond), în care relatează că, pe fondul unei altercații în incinta barului, inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul, în maxilar, după care a fugit;
- declarațiile martorilor audiați în fața urmăririi penale, ale căror declarații nu au fost contestate de către inculpat cu ocazia audierii sale la termenul din 20.01.2015, urmând să fie deci reținute în conformitate cu prevederile art. 374 alin. 7 Cod procedură penală („probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți, nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești”), atestă producerea unui incident între părți, astfel: martorul U. M. (declarație din 20 decembrie 2013 – fila 25 dup) relatează că a observat doi indivizi car s-au luat la bătaie și se loveau reciproc, intervenind între aceștia pentru a-i despărți, după care martorul a rămas în local până la sosirea poliției și a observat că una din persoane, identificată în timpul cercetărilor poliției ca fiind B. N., prezenta urme de sânge la nivelul buzelor și se afla în stare de ebrietate; martorul P. M. L. (declarația din 20 decembrie 2013 – fila 26 dup) relatează că era împreună cu U. M. în local, că a observat doi indivizi care s-au luat la bătaie și se loveau reciproc, că a intervenit între aceștia pentru a-i despărți; martora L. G. (declarația din 19 ianuarie 2014 – fila 28 dup) relatează că se afla împreună cu inculpatul, că a observat prezența persoanei vătămate, care se afla în stare de ebrietate și care injuria pe inculpat, provocându-l totodată să meargă afară și să se bată, după care a aruncat o doză de bere în direcția inculpatului și martorei, moment în care inculpatul a împins pe persoana vătămată, fără ca martora să observe în ce modalitate, după care a văzut că inculpatul a ieși în fugă din bar, fiind urmat de persoana vătămată; martorul Orfă C. A. (declarația din 11 februarie 2014 – fila 29 dup) arată că asigura serviciul de pază la discotecă și a observat o persoană în stare de ebrietate care s-a luat la bătaie cu alte persoane, agenții de pază intervenind și ducându-l în afara localului, iar la sosirea organelor de poliție, împreună cu această persoană, i-a aflat identitatea – B. N.; martorul C. M. C. (declarația din 26 septembrie 2014 – fila 32 dup) arată că în noaptea de 07/08 decembrie 2013, în jurul orei 00:30, merge pe stradă și a observat pe persoana vătămată care discuta cu poliția și se ținea cu mâna de maxilar, martorul apreciind că persoana vătămată se afla în stare de ebrietate.
Față de aceste probe testimoniale, se reține că, în cauză, s-a dovedit existența unui incident în care au fost implicați inculpatul și persoana vătămată, că aceștia s-au lovit reciproc, iar în urma loviturilor primite persoana vătămată a suferit leziunile consemnate în certificatul medico-legal, ceea ce dovedește că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod Penal.
În ceea ce privește incidența circumstanțelor atenuante prev de art. 75 alin. 1 lit. a și b Cod Penal, se reține însă că apărarea inculpatului este nefondată, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, sub aspectul circumstanței atenuante a provocării, motivată de inculpat prin aceea că a fost injuriat și expus umilinței prin aceea că s-a aruncat cu o doză de bere în direcția sa, se reține că, pentru a exista un act de provocare al subiectului pasiv al infracțiunii, acesta trebuie să îmbrace forma unui act de violență, a unui act care să aducă o atingere gravă a demnității persoanei sau o altă acțiune ilicită gravă, manifestări care provină de la o persoană aptă să realizeze consecințele faptelor sale; or, în condițiile în care atât inculpatul, cât și martorii oculari audiați, descriu starea de ebrietate a persoanei vătămate, acțiunile acesteia nu pot fi privite ca acte de provocare în sensul art. 75 alin. 1 lit. a Cod Penal, inculpatul având posibilitatea să solicite intervenția agenților de pază pentru aplanarea altercației, ceea ce, în speță, nu a avut loc.
Pe de altă parte, sub aspectul circumstanței atenuante a depășirii limitelor legitimei apărări, se constată că în nici un moment persoana vătămată nu a inițiat un atac material, direct, imediat și injust împotriva inculpatului, aruncarea cu o doză de bere nefiind în mod cert dovedită, cât timp această acțiune este relatată de un singur martor, care indică o desfășurare a acțiunii care nu poate constitui atacul material, în sensul legii penale – L. G., prietena inculpatului, afirmând că persoana vătămată a aruncat conținutul dozei de bere în direcția inculpatului, iar nu cu un obiect vulnerant apt să-i producă leziuni -.
Față de aceste considerent, se rețin că în mod temeinic instanța de fond a evaluat probatoriul administrat în cauză, concluzionând că inculpatul a comis cu vinovăție infracțiunea de lovire și alte violențe, pentru care a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă pecuniară de 200 zile amendă, calculată la cuantumul de 20 lei pentru o zi amendă, care, în speță, este just individualizată raportat la circumstanțele de comitere a faptei și urmările produse asupra sănătății persoanei vătămate.
În acest ultim sens, se reține că persoana vătămată a suferit o fractură mandibulară care a impus spitalizarea în vederea reducerii fracturii, precum și afectarea regimului obișnuit de viață sub aspectul posibilității de administrare a alimentelor (persoana vătămată necesitând imobilizarea fracturii cu tracțiune elastică intermaxilară) și a capacității de muncă pe perioada de 35 – 40 de zile indicată în certificatul medico-legal.
Or, aceste consecințe au condus la producerea unui prejudiciu nepatrimonial persoanei vătămate, care are semnificații atât din perspectiva stabilirii sancțiunii – nefiind îndeplinit condițiile art. 80 alin. 1 lit. a Cod Penal referitoare la gravitatea redusă a faptei, care să permită renunțarea la aplicarea pedepsei -, cât și din perspectiva soluționării laturii civile a cauzei, sub aspectul prejudiciului moral reținut.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, se constată însă deși prejudiciul nepatrimonial este cert, întinderea despăgubirilor cordate a fost greșit evaluată raportat la modalitatea în care conflictul a avut loc, deoarece există și culpa persoanei vătămate constituită parte civilă, situație în care apelul inculpatului este fondat sub acest aspect; în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, fi admis apelul inculpatului privitor la latura civilă a cauzei, urmând să fie desființată în parte sentința și să fie reduse daunele morale la 2.500 lei.
Apelul părții civile, declarat la data de 09 martie 2015, se constată că nu a fost motivat, iar apelantul – parte civilă nu s-a prezentat la termenele acordate în apel, astfel că, examinând din oficiu soluționarea acțiunii civile, pentru considerentele de mai sus apelul va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În privința celorlalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin soluției adoptate prin prezenta decizie, se vor aplica prevederile art. 423 alin. 2 Cod procedură penală și vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul inculpatului S. G., declarat împotriva sentinței penale nr. 145 din 27 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Cărbunești, în dosarul cu nr._ .
Respinge apelul părți civile B. I. N., declarat împotriva sentinței penale nr. 145 din 27 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Cărbunești, în dosarul cu nr._, ca nefondat.
Desființează în parte sentința, pe latură civilă și, în rejudecare:
Admite în parte acțiunea civilă promovată partea civilă B. N., sub aspectul daunelor morale.
Obligă inculpatul la plata a 2.500 lei daune morale, către partea civilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă apelanta parte civilă la plata a 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2015.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red. jud. M.C.G.
Jud. fond: E. A. C.
tehnored.: 2 + 1 ex./A.T.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
