Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 308/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 308/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 308/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. M. – JUDECĂTOR
Grefier - R. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror N. D. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
…………….
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul T. D. împotriva încheierii din data de 25.06.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 15, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul inculpat T. D. asistat de avocat G. D., în substituire pentru avocat Ț. I., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat G. D., pentru contestatorul inculpat T. D., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și rejudecând să fie înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului de la începerea cercetării penale și până în prezent, împrejurarea că inculpatul contestator a fost audiat în cauză, astfel că, în actualul stadiu al urmăririi penale nu mai poate să exercite acțiuni de influențare asupra martorilor, apreciind în concluzie că este întemeiată contestația.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată în cauză, și menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect a fost menținută măsura arestului preventiv față de inculpat, nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, ținându-se seama în mod deosebit de gravitatea faptei ce a fost reținută în sarcina inculpatului.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, solicită ca la soluționare să se țină seama de dispozițiile art.218 alin. 3 Cod procedură penală, astfel că măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie.
Contestatorul inculpat T. D., în ultimul cuvânt, își însușește concluziile puse de apărător, solicitând admiterea contestației și înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra contestației de față;
Prin Încheierea din data de 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 15, în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, printre altele, s-a menținut măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul T. D. (fiul lui M. și A., născut la data de 11.07.1961 în com. Robănești, .. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., posesor CI, . nr._, CNP_, în prezent deținut în P. C.) prin încheierea nr. 62 din 16 martie. 2015, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului D.; de asemenea, s-a fixat termen pentru verificarea temeiniciei și legalității măsurii arestului preventiv la data de 14 august 2015.
P. a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 182/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului T. D., pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra unui membru al familiei prevăzută de art. 188 al.1 din C.p. rap. la art. 199 al.1 din C.p., constând în fapt în aceea că, în dimineața de 14.03.2015, inculpatul a obturat căile respiratorii mamei sale T. A., acțiune ce a condus la decesul acesteia.
Din raportul de constatare medico-legală de necropsie nr. 962/A3/04.05.2015 a reieșit că moartea victimei T. A. a fost violentă, s-a datorat asfixiei mecanice prin obturarea orificiilor respiratorii și între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
În timpul urmăririi penale inculpatul T. D. nu a recunoscut fapta comisă, deși așa cum s-a stabilit din cercetările efectuate în cauză este singura persoană care putea să-i producă victimei T. A. leziunile care au condus la decesul acesteia.
Ca de fiecare dată când a avut conflicte cu mama sa, inculpatul nu a recunoscut fapta și a susținut că aceasta s-a accidentat involuntar prin cădere și lovire cu sau de corpuri dure, fapt ce este exclus prin raportul de constatare medico-legală de necropsie menționat mai sus, din care rezultă că leziunile pe care le prezenta victima pe corp sunt anterioare datei decesului și nu au legătură de cauzalitate cu moartea victimei, singurele leziuni care au condus la decesul acesteia fiind cele produse la gură și nas, urmare a obturării căilor respiratorii.
Prin ordonanța nr. 182/P/2015 din 15.03.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul T. D. pentru infracțiunea de omor săvârșită asupra unui membru al familiei, prevăzută de art. 188 al.1 rap.la art. 199 al.1 din Codul Penal, iar prin ordonanța nr. 182/P/2015 din 15.03..2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de omor săvârșită asupra unui membru al familiei prevăzută de art. 188 al.1 rap.la art. 199 al.1 din Codul Penal.
Prin ordonanța cu nr.182/P/2015 din data de 15.03.2015, s-a dispus reținerea pe o durată de 24 ore a inculpatului T. D., cu începere de la 15.03.2015, ora 14.30 până la 16.03.2015, orele 14.30, iar prin încheierea nr. 62 din 16.03.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. D. pe o durată de 30 de zile, începând cu data 16.03.2015 până la data de 14.04.2015, inclusiv, emițându-se mandatul de arestare preventivă cu nr. 30/16.03.2015.
Prin încheierea nr.132 din 12.05.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ /a2, s-a admis propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul D. și, pe fond, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive începând cu data de 15.05.2015, până la data de 13.06.2015, inclusiv.
Analizând măsura arestului preventiv luată față de inculpatul T. D., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale prev. de art. 362 și 208 C.p.p., instanța de fond a apreciat în speță că această măsură este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului, se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată, pentru următoarele considerente:
De la data sesizării instantei cu rechizitoriu, atunci când s-a verificat temeinicia și implicit legalitatea măsurii procesuale dispuse prin încheierea nr. 62 din 16.03.2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, temeiurile inițiale avute în vedere la data adoptării măsurii preventive nu s-au schimbat. Astfel, din probele administrate in cursul urmăririi penale a rezultat suspiciunea rezonabilă ca inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis in judecată.
Pe baza evaluării gravității faptelor pretins săvârșite, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a relațiilor sociale vizate, instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat, măsură proporțională cu gravitatea acuzației aduse acestuia. De asemenea, analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale interne și internaționale, s-a reținut că, pentru buna desfășurare a procesului penal și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, se impune menținerea măsurii preventive a inculpatului, această măsură fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, la care face referire alineatul 3 al art. 202 C.p.p., precum și jurisprudența CEDO.
Față de cele precizate, s-a reținut îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii preventive, cât și caracterul insuficient al unei măsuri preventive mai puțin coercitive, în speță arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
În condițiile in care sesizarea instanței s-a făcut pentru o infracțiune prevăzută de art. 188 alin.1 Cp rap la art.199 alin.1 Cp, pentru care există indicii și probe temeinice cu privire la vinovăția penală a inculpatului, și în urma căreia au fost lezate relații sociale de o maximă importanță, dat și viața și integritatea fizică a unei persoane, s-a apreciat de prima instanță că menținerea măsurii procesuale dispuse anterior se impune cu necesitate. Totodată, împrejurările în care a fost comisă fapta denotă caracterul violent al inculpatului și, implicit, riscul săvârșirii unei alte fapte de aceeași natură.
În concluzie, subliniind și riscul recidivării inculpatului în a comite fapte prin care se aduce atingere integrității fizice a persoanei, proporționalitatea măsurii procesuale dispuse raportat la cele precizate s-a considerat a fi evidentă.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul T. D., solicitând desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și, în rejudecare, să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere atitudinea sa procesuală de la începerea cercetării penale și până în prezent, împrejurarea că a fost audiat în cauză, astfel că, în actualul stadiu al urmăririi penale nu mai poate să exercite acțiuni de influențare asupra martorilor, apreciind în concluzie că este întemeiată contestația.
Contestația este nefondată.
Din actele depuse la dosar se constată că inculpatul contestator a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 28 mai 2015 dat de P. de pe lângă Tribunalul D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra unui membru al familiei prev de art. 188 alin. 1 Cod Penal rap la art. 199 alin. 1 Cod Penal.
În afară de pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, instanța constată că este neîntemeiată contestația, având în vedere dispozițiile art. 218 alin. 3 Cod procedură penală care reglementează măsura preventivă a arestului la domiciliu și care stipulează în mod expres că această măsură nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie și cu privire la inculpatul care a fost anterior condamnat definitiv pentru infracțiunea de evadare.
În consecință, se constată că este neîntemeiată contestația, urmând să se dispună respingerea acesteia și obligarea inculpatului contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de inculpatul T. D., împotriva încheierii din data de 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ 15, ca nefondată.
Obligă contestatorul inculpat la 180 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte,
C. M.
Grefier,
R. F.
Tehorerd.: 2 ex./R.F. (A.T.) – 09 Iulie 2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 964/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
