Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 996/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 996/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 996/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.996
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. M. Ș.
Grefier R. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelului declarat de partea civilă T. T., împotriva sentinței penale nr.18 din 16 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, privind pe inculpatul B. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul parte civilă T. T., asistat de avocat C. A. și inculpatul B. V., asistat de avocat M. D., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat C. A., pentru apelantul parte civilă T. T., depune la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Fliași să declare apel împotriva sentinței penale nr. 18 din 16 aprilie 2015, pronunțată în prezenta cauză și adresa răspuns ca urmare a cererii formulate.
Avocat M. D., pentru intimatul inculpat B. V., solicită acordarea unui singur termen de judecată, pentru a face dovada că acesta prestează muncă în folosul comunității.
Cu privire la solicitarea formulată, interpelat de către instanță, inculpatul B. V., învederează că prestează o muncă în folosul comunității pentru acordarea ajutorului social.
Avocat M. D., ca urmare a precizării inculpatului B. V., arată că nu mai insistă în cererea de amânare formulată în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat C. A., pentru apelantul parte civilă T. T., arată că o primă critică vizează cheltuielile judiciare, în cazul în care inculpatul este condamnat, are obligația să plătească părții civile cheltuielile de judecată suportate. Având în vedere că acțiunea civilă nu a fost exercitată în cadrul procesului penal, urmând să fie exercitată separat, s-au efectuat cheltuieli pentru care s-au depus înscrisuri. Instanța de fond, a încercat să cenzureze și a acordat o sumă infimă.
Astfel, solicită acordarea în întregime cheltuielile de judecată efectuate în cursul urmării penele în cuantum de 2500 lei, conform chitanței aflate la dosar.
P. al doilea motiv de apel solicită obligarea inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, potrivit dispozițiilor art.93 alin.3 Cod penal.
Nu solicită cheltuieli de judecată în cauza de față.
Avocat M. D., pentru intimatul inculpat B. V., solicită respingerea apelului formulat în cauză, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Judecătoria Filiași, având în vedere că aceste critici aduse în apel, vizează numai latura civilă, aceasta rămânând nesoluționată așa cum se observă, iar cheltuielile judiciare pot fi solicitate de către partea civilă pe cale separată.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea apelului declarat de către partea civilă, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond, având în vedere omisiunea acesteia privind obligarea inculpatului la prestarea de muncă neremunerată în folosul comunității.
Precizează că în acest moment persoana vătămată poate formula orice fel de critici cu privire la sentință, având în vedere decizia Curții Constituționale.
Arată că este neîntemeiată critica privind cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul către partea vătămată, având în vedere faptul că este o procedură simplificată și nu presupune o activitate complexă.
Inculpatul arată că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr.18 din 16 aprilie 2015, Judecătoria Filiași, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Filiași și inculpatul B. V., fiul lui I. și V., născut la data de 25.01.1972, în ., domiciliat în comuna Cernătești, ., județul D., CNP:_.
În baza art. 193 al 2 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de un an închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe (parte vătămată T. T.).
În baza art. 91 Cp, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere stabilind un termen de supraveghere de 2 ani care va fi calculat potrivit art. 92 al. 2 Cp .
În baza art. 93 din Codul penal, pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile, precum;
d) să comunice schimbarea locului de muncă și
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existență.
S-a adus la cunoștință inculpatului prevederile art. 95 Cp, dispozițiile art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere precum și prevederile art. 97 Cp.
În acest sens, s-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea – credință a măsurilor impuse, precum și săvârșirea de noi infracțiuni, atrage după sine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 486 CPP a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
A fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 17.02.2015, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr._ acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Filiași cu inculpatul B. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 193 alineat 2 din Codul penal, obiect al cauzei penale nr. 1219/P/2013.
În esență, în sarcina inculpatului B. V. s-a reținut că, în ziua de 17.11.2013, în timp ce se afla împreună cu fratele său, martorul B. M., pe un teren situat în punctul "M." de pe raza satului Țiu, ., pe fondul unei stări conflictuale generate de reproșurile aduse inculpatului și martorului B. M. de către persoana vătămată T. T., referitoare la tăierea unor arbori, acesta a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate T. T., concretizate în îmbrâncirea acesteia într-o râpă, cu urmarea căderii persoanei vătămate și lovirea acesteia cu pumnii și picioarele în zona corpului, având drept consecință procedura unor leziuni traumatice corporale ce au necesitat 70 – 80 zile de îngrijiri medicale, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. 2 din Codul penal.
S-a mai reținut în acordul de recunoaștere a vinovăției că, la data de 28.11.2013, persoana vătămată T. T. a formulat plângere penală împotriva inculpatului B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. 1 din Codul penal din anul 1969, învederând faptul că, la data de 17.11.2013 a fost agresată fizic de către inculpat, cu consecința producerii unor leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70 – 80 de zile de îngrijiri medicale.
P. rezoluția din data de 03.12.2013, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale față de B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 din codul penal din anul 1969, rezoluție ce a fost confirmată de către procuror la data de 09.12.2013.
P. ordonanța din data de 11.03.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a început urmărirea penală, din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 din vechiul Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal.
S-a mai reținut că, în drept, fapta inculpatului B. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din Codul penal, sancționate cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă și constă în aceea că, în ziua de 17.11.2013, în timp ce se afla împreună cu fratele său, martorul B. M., pe un teren situat în punctul "M." de pe raza satului Țiu, ., pe fondul unei stări conflictuale generate de reproșurile aduse inculpatului și martorului B. M. de către persoana vătămată T. T., referitoare la tăierea unor arbori, a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate T. T., concretizate în îmbrâncirea acesteia într-o râpă, cu urmarea căderii persoanei vătămate și lovirea acesteia cu pumnii și picioarele în zona corpului, având drept consecință procedura unor leziuni traumatice corporale ce au necesitat 70 – 80 zile de îngrijiri medicale.
Din probele și mijloacele de probă administrate în cauză, s-a reținut că rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului.
Astfel, săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din Codul penal, a fost dovedită cu următoarele probe și mijloace de probă administrate: declarația expresă a inculpatului din data de 12.02.2015, prin care recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, coroborată cu depozițiile martorilor B. M., B. V., N. C., A. I., T. V., S. I., M. B., B. I., declarațiile persoanei vătămate T. T., procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, certificatul medico – legal nr. 2283/A2 din 28.11.2013 eliberat de IML C..
Fiind ascultat, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul a declarat expres că recunoaște comiterea faptei, acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, precum și pedeapsa de un an închisoare, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 din Codul penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 91, 92 și 93 din Codul penal, pe un termen de supraveghere de 2 ani.
S-a mai arătat că, pentru soluționarea acțiunii civile, între părți nu s-a încheiat o tranzacție sau un acord de mediere cu privire la acțiunea civilă.
Totodată, a fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. 1219/P/2013.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Judecătoria Filiași, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen.
Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:
La data de 17.11.2013, în timp ce se afla împreună cu fratele său, martorul B. M., pe un teren situat în punctul "M." de pe raza satului Țiu, ., pe fondul unei stări conflictuale generate de reproșurile aduse inculpatului și martorului B. M. de către persoana vătămată T. T., referitoare la tăierea unor arbori, inculpatul a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate T. T., concretizate în îmbrâncirea acesteia într-o râpă, cu urmarea căderii persoanei vătămate și lovirea acesteia cu pumnii și picioarele în zona corpului.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior, în urma analizei coroborate materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: declarația inculpatului, coroborată cu declarațiile martorilor: B. M., B. V., N. C., A. I., T. V., S. I., M. B., B. I., declarațiile persoanei vătămate T. T., procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, certificatul medico – legal nr. 2283/A2 din 28.11.2013 eliberat de IML C..
In drept, fapta inculpatului B. V., constând în aceea că, în ziua de 17.11.2013, în timp ce se afla împreună cu fratele său, martorul B. M., pe un teren situat în punctul "M." de pe raza satului Țiu, ., pe fondul unei stări conflictuale generate de reproșurile aduse inculpatului și martorului B. M. de către persoana vătămată T. T., referitoare la tăierea unor arbori, a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate T. T., concretizate în îmbrâncirea acesteia într-o râpă, cu urmarea căderii persoanei vătămate și lovirea acesteia cu pumnii și picioarele în zona corpului, având drept consecință procedura unor leziuni traumatice corporale ce au necesitat 70 – 80 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din Codul penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 C. pen., instanța a reținut că, elementul material constă în acțiunea de agresare fizică a persoanei vătămate T. T. care a avut drept consecință producerea unor leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 70 – 80 zile de îngrijiri medicale, situație de fapt rezultată din depoziția inculpatului, precum și din depozițiile martorilor: B. M., B. V., N. C., A. I., T. V., S. I., M. B., B. I. și concluziile certificatului medico – legal nr. 2283/A2 din 28.11.2013 eliberat de IML C..
Instanța a constatat că, inițial, prin declarația dată de inculpat la termenul de judecată din data de 12.03.2015, la interpelarea instanței, referitoare la menținerea poziției procesuale și manifestarea de voință din acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 12.02.2015 de P. de pe lângă Judecătoria Filiași cu inculpatul, inculpatul a arătat că, a săvârșit fapta în legitimă apărare, iar ulterior, prin declarația dată la termenul de judecată din data de 16.04.2015, inculpatul a recunoscut fapta și a arătat că, este de acord cu modalitatea de executare a pedepsei stabilită la un an închisoare, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, după ce, în prealabil, s-a consultat cu apărătorul desemnat din oficiu.
Astfel, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
În consecință, s-a constatat faptul că, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prevăzute de art. 482 C. proc. pen., iar cu ocazia încheierii acestuia, inculpatul a fost asistat de avocat din oficiu M. M. – I., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._/2015 depusă în dosarul de urmărire penală.
Față de aceste considerente și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei în baza art. 485 alin. (1) lit. a) rap. la art. 396 alin. (2) C. proc. pen., s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Filiași și inculpatul B. V..
În baza art. 91 Cp, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere stabilind un termen de supraveghere de 2 ani care va fi calculat potrivit art. 92 al. 2 Cp .
În baza art. 93 din Codul penal, pe durata termenului de încercare condamnatul va trebui să se supună măsurilor de supraveghere impuse.
S-a adus la cunoștință inculpatului prevederile art. 95 Cp, dispozițiile art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere precum și prevederile art. 97 Cp.
În acest sens, s-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea – credință a măsurilor impuse, precum și săvârșirea de noi infracțiuni, atrage după sine revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 486 CPP a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. reținând că partea vătămată a fost reprezentată de către apărător ales, care a perceput un onorariu în cuantum de 2500 lei, instanța reținând vinovăția inculpatului l-a obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată.
S-au avut în vedere aici dispozițiile art 451 al 2 Cod procedură civilă care vin să completeze prevederile procedurale penale și care permit judecătorul cauzei să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocațial, date fiind următoarele:
- primul act procedural efectuat de către apărătorul ales a fost efectuat la data de 26.05.2014 ,iar prin ordonanța din data 11.06.2014, organul judiciar a respins în totalitate solicitările formulate,
- participarea avocatului ales la efectuarea actelor de urmărire penală, deși încuviințată, nu a fost valorificată.
- contravaloarea prestației pentru redactarea cererii de constituire de parte civilă, în condițiile în care instanța a fost investită cu un acord de recunoaștere a vinovăției, pare a fi neoportună, partea având posibilitatea valorificării unor atare pretenții în cadrul acțiunii civile care se formulează pe cale separată.
- or, solicitarea unui onorariu în cuantum de 2500 lei, în condițiile în care apărătorul nu a fost prezent nici la audierea părții vătămate dar nici a inculpatului, și în condițiile în care nu a efectuat decât un singur act procedural așa cum s-a reținut mai sus, apare nejustificată.
Astfel, în condițiile în care prestația apărătorului ales nu a depășit limitele unei apărări efectuate de către un apărător numit din oficiu, în opinia instanței, și onorariul cuvenit nu poate depăși suma de 200 lei ( cuantum cuvenit unui avocat numit din oficiu în cauzele cu un singur inculpat ) .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă T. T., într-o primă critică a vizat cheltuielile judiciare, în cazul în care inculpatul este condamnat, are obligația să plătească părții civile cheltuielile de judecată suportate. Având în vedere că acțiunea civilă nu a fost exercitată în cadrul procesului penal, urmând să fie exercitată separat, s-au efectuat cheltuieli pentru care s-au depus înscrisuri. Instanța de fond, a încercat să cenzureze și a acordat o sumă infimă.
Astfel, a solicitat acordarea în întregime cheltuielile de judecată efectuate în cursul urmării penale și la instanța de fond în cuantum de 2500 lei, conform chitanței aflate la dosar.
P. al doilea motiv de apel a solicitat obligarea inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, potrivit dispozițiilor art.93 alin.3 Cod penal.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, raportat la actele și lucrările dosarului, având în vedere decizia nr.235/07.04.2015 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr.364 din data de 26 mai 2015, prin care s-a constatat că dispozițiile art.488 Cod pr.penală sunt neconstituționale, C. apreciază că este fondat.
În acest sens, instanța de fond, potrivit dispozițiilor art.93 alin.3 Cod penal, trebuia să-l oblige pe inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată cuprinsă între 60 și 120 de zile.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare efectuate de persoana vătămată, C. apreciază că, în raport de activitatea prestată de apărătorul ales, care a fost prezent atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, suma de 200 lei stabilită de instanța de fond este prea mică, urmând să majoreze cuantumul cheltuielilor judiciare, la care va fi obligat inculpatul către persoana vătămată la 1.000 lei.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.421 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr.penală, C. va admite apelul declarat de partea civilă, se va desființa în parte sentința, iar în baza art.93 alin.3 C.P. pe parcursul termenului de încercare condamnatul B. V. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 80 de zile la Primăria comunei Cernătești, jud.D. sau la Școala Generală ,,P. C.,, din ..
Se va majora cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul către persoana vătămată la 1000 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de partea civilă T. T., împotriva sentinței penale nr.18 din 16 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința.
În baza art.93 alin.3 C.P.
Pe parcursul termenului de încercare condamnatul B. V. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 80 de zile la Primăria comunei Cernătești, jud.D. sau la Școala Generală ,,P. C.,, din ..
Majorează cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul către persoana vătămată la 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu, se vor vira din contul Ministerului Justiției. în contul Baroului Avocați D..
Definitivă
Pronunțată în ședință publică de la 1 iulie 2015.
C. MereanuMircea M. Ș.
Grefier,
R. F.
Red.jud.MMȘ
j.f.S.O.
PS/8.07.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 979/2015.... → |
|---|
