Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 4/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 4/2014
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE L. B. Judecător
S. P. M. Judecător
M. M. Ș. Judecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul C. F. A. împotriva încheierii nr. 1 din 6 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat N. N., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat N. N. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii; într-o primă teză revocarea arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive; pericolul public s-a diminuat; nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol; acesta a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră cu acordul acesteia.
Mai arată că nu există probe în sensul că s-a realizat vreun raport sexual prin constrângere, singura probă că a întreținut relații sexuale cu minora este declarația inculpatului.
Într-o a doua teză se solicită a se avea în vedere declarația martorilor P. C. și Bohoțiel F. D. care arată că s-au făcut presiuni de către mama părții vătămate; inculpatul avea 20 ani când s-a îndrăgostit de partea vătămată, se poate înlocui măsura arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât subzistă temeiurile arestării preventive, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol pentru ordinea publică; arată că partea vătămată avea vârsta de 12 ani și nu se putea apăra, nu avea capacitatea de a-și exprima consimțământul la a întreține raporturi sexuale. Mai arată că inculpatul a constrâns partea vătămată timp de 2 ani să întrețină raporturi sexuale.
Inculpatul C. F. A., având ultimul cuvânt, și-a însușit concluziile apărătorului său și a solicitat judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea nr. 1 din 6 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ 14, în baza art. 3001 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului C. F. A., fiul lui A. și I., născut la data de 24.09.1989 în Tg-J., jud. Gorj, domiciliat în ., CNP_, în prezent deținut în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al I.P.J. Gorj.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 657/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată inculpatul C. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În fapt s-a reținut în actul de sesizare a instanței că, la data de 12.11.2013, B. M. L., reprezentantul legal al minorei B. M. C. V. a sesizat organele de cercetare penală, arătând că fiica sa, în data de 11.11.2013 a fost lovită de inculpatul C. F. A., întrucât a refuzat să întrețină raporturi sexule cu el.
A mai sesizat că în urmă cu 2-3 ani, fiica sa a fost determinată să întrețină raport sexual, iar ulterior, până la data sesizării a fost constrânsă, în repetate rânduri să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul, fiind amenințată să nu spună nimănui.
Din materialul de urmărire penală administrat în cauză, rezultă că partea vătămată B. M. C. V. este născută la data de 27.03.1999, domiciliată în comuna Dănești, . și este elevă la Școala Generală nr. 1 „G. T.” din Tg-J..
În urmă cu 2-3 ani, în luna noiembrie, s-a întors acasă cu mașină de ocazie în care se afla și inculpatul C. F. A., din același ..
Cei doi au coborât din mașină la . întrucât se cunoșteau, și-au continuat drumul împreună.
S-a susținut de partea vătămată că în aceste împrejurări, inculpatul a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale, actul consumându-se pe un câmp din apropierea drumului.
După această dată, inculpatul a continuat să o caute pe partea vătămată, așteptând-o la școală, producându-i o puternică stare de temere sub imperiul căreia o determina să întrețină raporturi sexuale.
Astfel, primul contact sexual, inculpatul l-a întreținut cu partea vătămată la vârsta acesteia de 12 ani.
În toată perioada următoare, inculpatul C. F. A. s-a manifestat violent, amenințând partea vătămată.
Uneori, raporturile sexuale se consumau în scările blocurilor din apropierea școlii unde partea vătămată este elevă, aspect recunoscut parțial și de inculpat.
Având în vedere vârsta părții vătămate, se apreciază că aceasta nu și-a manifestat liber consimțământul de a întreține raporturi sexuale cu inculpatul.
Inculpatul C. F. A. exercita permanent o constrângere morală și fizică asupra părții vătămate minore, în sensul că o aștepta la școală, se interesa la colegi de partea vătămată, a determinat-o să întrețină raporturi sexuale în scara blocurilor din apropierea școlii unde partea vătămată.
Cunoscând traseul urmat de partea vătămată B. M. C. V., după terminarea orelor de școală, inculpatul o aștepta pe aceasta în zona complexului D. din cartierul 9 Mai și după aplicarea mai multor lovituri în zona feței și picioarelor, o conducea, împotriva voinței ei, în diferite scări de . aceasta raporturi sexuale normale.
De asemenea, inculpatul a determinat-o pe partea vătămată să ia de acasă mai multe obiecte pe care acesta le-a amanetat și și-a însușit sumele de bani.
Profitând de vârsta părții vătămate, inculpatul a exercitat presiuni asupra acesteia, determinând-o să întrețină raporturi sexuale.
Dovadă a fost și traficul convorbirilor telefonice dintre cei doi, conform căruia inculpatul i-a expediat părții vătămate un număr de 2573 sms-uri și a apelat-o pe telefon de 843 ori.
Faptul că și partea vătămată a expediat pe telefonul inculpatului 144 sms-uri și 812 apeluri, nu a fost de natură să conducă la concluzia că partea vătămată întreținea de bună voie raporturi sexuale cu inculpatul.
Audiată, partea vătămată a declarat că îi răspundea inculpatului la telefon deoarece acesta o amenința cu bătaia și, de asemenea, îi era teamă să nu afle părinții.
Dovadă în acest sens a fost și evenimentul petrecut în cursul anului 2012, când inculpatul a pătruns pe nedrept în locuința părții vătămate cunoscând că aceasta este singură și părinții sunt plecați.
În aceste împrejurări, partea vătămată s-a refugiat în camera sa, s-a închis și l-a sunat pe tatăl său să vină urgent acasă, situație în care inculpatul a părăsit imobilul.
În data de 11.11.2013, inculpatul C. F. A. a procedat ca de fiecare dată, a așteptat-o pe partea vătămată în zona fostului complex D., zona 9 Mai din Tg-J., fără să știe că partea vătămată stabilise o întâlnire în aceeași zonă cu mătușa sa U. M..
Partea vătămată B. M. C. V., ieșind de la școală, a fost așteptată de inculpat, care sub amenințarea de acte de violență, a condus-o pe aceasta într-o scară de . aplicat mai multe lovituri cu palmele și picioarele, cerându-i să întrețină raporturi sexuale normale cu el.
La un moment dat, partea vătămată a reușit să scape și a fugit la mașina tatălui său, unde se afla mătușa sa U. M..
Ulterior, partea vătămată i-a relatat mătușii sale ce s-a întâmplat și că de circa 2 ani este constrânsă de inculpatul C. F. A. să întrețină raporturi sexuale cu acesta.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de viol, susținând că partea vătămată întreținea de bună voie raporturi sexuale cu acesta.
Având în vedere vârsta părții vătămate 14 ani, că inculpatul o urmărea, că exercita violențe fizice și psihice asupra acesteia, că o aștepta la școală și că întreținea cu aceasta raporturi sexuale în scările blocurilor din apropierea școlii, s-a apreciat că partea vătămată nu a avut un consimțământ liber, ci a acționat sub o puternică temere.
Inculpatul C. F. A. a recunoscut în mod constant, că în repetate rânduri a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră, a cărei vârstă o cunoștea, fiind din aceiași localitate, însă raportul sexual a fost cu acordul acesteia.
Situația de fapt expusă a fost dovedită cu: declarațiile inculpatului C. F. A. (filele 5-12, 16-19,22-24); procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 13); procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (filele 14-15); ordonanța de reținere (fila 21); împuterniciri avocațiale (filele 26 și 38); declarațiile părții vătămate (filele 27-37); declarațiile martorilor: P. C. (filele 40-41), L. L. (filele 42, 47-48), U. M. (filele 43-44, 45-46), Bohoțiel F. D. (filele 49-50), G. C. F. (filele 51-52), P. C. I. (filele 53-55), R. C. D. (filele 56-59); referatul de propunere arestare preventivă (fila 60); ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale (fila 61); raportul de constatare medico-legală (fila 66); plângere (fila 74); fotografii judiciare (filele 75-91); trafic telefoane (filele 93-97); procese-verbale (filele 98-105); dovadă (fila 106); încheierile Tribunalului Gorj (filele 107-117) și ordonanța de respingere probatoriu suplimentar (fila 123).
S-a arătat că, în prezent, inculpatul este arestat preventiv în prezenta cauză, măsură care expiră la data de 09.01.2014.
Prin încheierea din 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. F. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. pe o perioadă de 20 zile, măsură ce a fost prelungită prin încheierea nr. 124 din 09.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj și care urmează să expire la data de 09.01.2014.
Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr._ 14, fiind repartizată aleatoriu la termenul din 29.01.2014.
În ședința din Camera de Consiliu din 06.01.2014, a fost ascultat inculpatul, în prezența apărătorilor aleși, care a arătat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de viol.
Verificând din oficiu, în temeiul art. 3001 alin. 1 Cod de procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului C. F. A., instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, instanța a constatat că în cauză există indicii temeinice care susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost trimis in judecată, acesta prezentând un grad de pericol deosebit de ridicat, având în vedere că presupusa faptă a fost săvârșită față de o minoră în vârstă de 12 ani, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este închisoarea mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului acceptă, în hotărârea C. contra României, că pericolul tulburărilor aduse ordinii publice poate fi luat în calcul potrivit art. 5 din convenție, în circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, deși nu poate fi considerat relevant și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea deținutului ar tulbura cu adevărat ordinea publică.
D. criterii și elemente de luat în calcul la examinarea existenței «pericolului pentru ordinea publică», s-au definit reacția publică declanșată în urma faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată de menținerea sau punerea în libertate a acuzatului precum și profilul personal al acestuia din urmă.
Sub acest aspect, instanța a constatat că, în speță, existența pericolului public rezultă din însăși pericolul social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatului, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, respectiv întreținerea de relații sexuale prin constrângere cu o minoră cu vârsta de 12 ani, care nu își putea exprima în mod liber voința, precum și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare, în lipsa unei reacții ferme față de cel bănuit ca fiind autor.
Față de considerentele precedente, și luând în considerare vârsta fragedă a părții vătămate, modalitatea concretă în care inculpatul se presupune că a săvârșit infracțiunea, urmările produse asupra părții vătămate, precum și că este și în interesul asigurării stabilității în comunitate, instanța a considerat că măsura arestării preventive este singura măsură aptă la acest moment să asigure buna desfășurare a procesului penal și să înlăture starea de pericol pentru ordinea publică pe care ar prezenta-o lăsarea în libertate a inculpatului.
Astfel, la luarea măsurii preventive au fost respectate dispozițiile art. 143 și 148 lit. f Cod de procedură penală, fiind îndeplinite și criteriile enunțate de jurisprudența amintită pentru arestarea inculpatului, motiv pentru care măsura se privește ca fiind legală și temeinică.
D. urmare, constatând că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în baza art. 3001 alin. 3 Cod de procedură penală, instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului C. F. A..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. F. A., arătând că nu se mai impune menținerea arestării preventive; este tânăr, nu are antecedente penale și se poate judeca în stare de libertate sau se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a arătat că pericolul public s-a diminuat; a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră cu acordul acesteia. A solicitat să se aibă în vedere declarația martorilor P. C. și Bohoțiel F. D. care arată că s-au făcut presiuni de către mama părții vătămate.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestării preventive.
În mod corect prima instanță a apreciat, în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat, că nu s-au schimbat temeiurile arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 3002 rap. la art. 160b C.p.p.
În raport cu art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune și menține atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Astfel, arestarea inculpatului s-a dispus pentru temeiul prev. de art. 148 lit. f C.p.p.; or, și în prezent, acesta subzistă, în condițiile în care din actele dosarului (declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, acte medico-legale) rezultă indicii temeinice ce duc la presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Susținerile formulate de inculpat prin motivele de recurs, în sensul că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră cu acordul acesteia (și să se aibă în vedere declarația martorilor P. C. și Bohoțiel F. D. care arată că s-au făcut presiuni de către mama părții vătămate) sunt apărări de fond ce vor fi analizate de instanță o dată cu soluția asupra fondului cauzei, în prezent la dosar existând în continuare indicii temeinice rezultate din declarațiile martorilor ce au susținut starea de fapt expusă în rechizitoriu, respectiv întreținerea de raporturi sexuale cu partea vătămată prin constrângere, având în vedere și vârsta acesteia la data respectivă, de numai 12 ani, caracterizată prin imaturitate emoțională.
Totodată, în cauză există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din împrejurările în care fapta a fost comisă, gradul ridicat de pericol social al acesteia, vârsta fragedă a minorei, atingerea adusă valorii sociale apărate de lege, rezonanța socială pe care fapta a avut-o în rândul comunității, CEDO acceptând că măsura arestării preventive poate fi prelungită pentru conservarea probelor, ori pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității, pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau pentru a împiedica fuga acuzatului.
Se mai apreciază că până în prezent nu a fost depășită durata rezonabilă a unei detenții provizorii, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, existând indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Instanța apreciază că, în acest moment procesual, nu există argumente care să concluzioneze că în cauză ar fi suficientă o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, aceasta nefiind în măsură să-și realizeze scopul descris de art. 136 alin. 1 C.p.p., respectiv să asigure buna desfășurare a procesului penal sau să împiedice sustragerea inculpatului de la judecată, circumstanțele personale ale acestuia (care nu are antecedente penale și este tânăr) nefiind în măsură, numai prin ele însele, să conducă la concluzia schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât în baza art.3851 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
Văzând disp. art.192 alin.2 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul C. F. A. împotriva încheierii nr. 1 din 6 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ 14, ca nefondat.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Ianuarie 2014.
L. B. S. P. M. M. M. Ș.
Grefier,
M. N.
Red.jud. SPM
j.f.ASN
IB – 14.01.2014.
10 ianuarie 2014,
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tg. J. va urmări și încasa de la rec.inc. 50 lei cheltuieli judiciare statului.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 407/2013.... → |
|---|
