Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 320/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 320/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 320
Ședința publică de la 25 Octombrie 2012
PREȘEDINTE A. M. S. Judecător
M. C. G. Judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de revizuientul C. E. I. împotriva sentinței penale nr. 147 din 11 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns revizuientul apelant, asistat de avocat D. F. C., apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat D. F. C., având cuvântul pentru apelantul revizuient C. E. I. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și, în urma rejudecării cauzei admiterea în principiu a cererii de revizuire și rejudecarea cauzei pe fond. A arătat că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-au descoperit fapte și împrejurări noi respectiv existența unor contradicții e între concluziile actelor medicale efectuate în cauză, cu privire la cauza decesului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul a solicitat respingerea apelului, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică întrucât susținerile revizuientului nu se încadrează în cazul prev. de art. 394 lit. a C.pr.pen., acesta solicitând de fapt o prelungire a probațiunii, inadmisibilă într-o cerere de revizuire. A mai arătat că just prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă și în raport de faptul că aceleași susțineri au mai fost formulate de revizuient și în cuprinsul altor cereri de revizuire soluționate definitiv.
Apelantul – revizuient C. E. I., având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și rejudecarea cauzei pe fond.
Constatând dezbaterile încheiate,
CURTEA,
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 147 din 11 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în baza art. 403 alin. 3 C.p.p., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat C. E. I., fiul lui L. și L., născut la data de 20.07.1979 în Corabia, județul O., domiciliat în Corabia, ..83, jud. O., CNP-_, deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale 98/26 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul O., definitivă prindecizia penală 979/15 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul_/1/2005, ca inadmisibilă.
În baza art.192 alin.2C.p.p., a fost obligat revizuientul C. E. I. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, cererea de revizuire formulată de condamnatul C. E. I., deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale 98/26.04.2005 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr. 6291/2004, a fost înaintată cu concluzii derespingere ca inadmisibilăpotrivit art. 403 C.p.p. de către P. de pe lângă Tribunalul O., susținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu.
S-a menționat totodată că din verificările efectuate a rezultat că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul C. E. I. și părinții săi au formulat multe cereri de revizuire care au fost respinse de instanță ca inadmisibile.
În dezvoltarea concluziilor formulate s-a arătat că prin cererea formulată la data de 27.06.2012, ca și prin cererile formulate anterior, condamnatul C. E. I. a solicitat revizuirea hotărârii judecătorești de condamnare și reinterpretarea actelor medico-legale susținând că ar conține concluzii contradictorii deoarece nu i-a aplicat victimei „lovituri menite să ducă la un traumatism cranio-cerebral deschis”.
S-a menționat că ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, inculpatul și părinții săi, au formulat nenumărate cereri de revizuire, invocând că nu este vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat - uciderea numitului Aipu F. în seara zilei de 30 octombrie 2004, toate cererile de revizuire fiind însă respinse. S-a mai arătat că deși s-au administrat și probe solicitate de condamnat, situația de fapt prezentată de acesta nu s-a confirmat, au fost expuse aspecte rezultate din examinarea declarației martorului R. G., dată cu prilejul reaudierii la data de 4 iunie 2010 cu privire la faptele observate priv. violențele exercitate de condamnatul C. E. I. asupra victimei Aipu F., dar și în sensul că martorul a mai relatat că pentru declarațiile date în cauză, rudele condamnatului îl injuriază, îl amenință și exercită presiuni asupra sa și a familiei, cerându-i să le retracteze, să susțină și că a fost constrâns de polițiști și procuror să-l incrimineze mincinos pe condamnat.
S-a menționat că așa cum s-a precizat și în referatele anterioare, nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire în temeiul art. 394 alin.1 lit. a C.p. întrucât nu atestă fapte sau împrejurări de natură a stabili existența unei erori judiciare și a conduce la o altă soluționare a cauzei. S-a arătat că analizând cele două acte medicale a rezultat nu doar că nu sunt contradictorii concluziile acestora, dar se și coroborează cu celelalte probe – raport de constatare medico-legală (autopsie) și certificatul constatator al decesului, respectiv că rezultă că moartea victimei Aipu F. s-a datorat hematomului subdural, consecința unui politraumatism cu plăgi contuze, echimoze, escoriații, hematom palbebral superior și inferior stâng, leziunile constatate putând fi produse prin lovire cu și de corpuri dure.
Pentru soluționarea potrivit art. 403 C.p.p, judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza a dispus efectuarea unui referat de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului O. (filele 8-9), iar conform art. 402C.p.p. atașarea dosarului de fond nr.6291/2004 în care s-a pronunțat hotărârea prin care s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa în a cărei executare este în prezent. S-a atașat acest dosar precum și dosarele atașate acestuia formate în căile de atac – apel, recurs, contestație în anulare, revizuiri anterioare, dosarele privind măsura arestării preventive.
Din examinarea înscrisurilor și dosarelor atașate prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.98/26.04.2005 pronunțată de Tribunalul O. în baza art. 174-175 lit. „i” C.p. cu aplic. art.37 lit. a C.p. s-a dispus condamnarea inculpatului C. E. I. la pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C.p.
În baza art. 83 C.p. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.166/5.04.2004 pronunțată de Judecătoria Corabia.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare cu aplicarea art.71C.p. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b C.p.
În baza art.88 C.p. s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 01.11.2004 la zi, iar în baza art.350C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Împotriva sentinței penale au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul O. și inculpatul C. E. I..
Prin decizia penală nr.319/18.10.2005 pronunțată de Curtea de Apel C. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul O. și inculpatul C. E. I..
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 26 aprilie 2005 la zi.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul C. E. I..
Prin decizia penală nr.979/15.02.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.22._ s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. E. I..
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 01 noiembrie 2004 la 15 februarie 2006.
La data de 27.02.2006 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.200, trimis pentru executare la Penitenciarul de Maximă Siguranță C., care cu adresa nr.H 44.139/14.03.2006 a comunicat că pedeapsa începe la data de 01.11.2004 și expiră la data de 31.10.2022.
Prin decizia penală nr.3119/16.05.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnatul C. E. I. împotriva deciziei penale nr.979/15.02.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.22._ .
Pe rolul Tribunalului O., anterior prezentei cauze, au mai fost înregistrate alte 7 cereri de revizuire formulate de condamnatul C. E. I. împotriva aceleiași hotărâri de condamnare, care au fost însă respinse.
Fiind o cale extraordinară de atac reglementată în capitolul IV, Titlul II din codul de procedură penală, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile prev. de art.393 C.p.p. și numai pentru cazurile prev. expres și limitativ în art. 394 C.p.p, singurele care ar putea justifica o reexaminare în fapt a cauzei penale. Dispozițiile legale ce o reglementează sunt așadar de strictă interpretare, pentru admisibilitatea acesteia fiind necesar a fi îndeplinite condițiile impuse de normele care prevăd această cale de atac.
O altă interpretare în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala neaplicare sau greșita aplicare a unor dispoziții legale sau a unor raționamente juridice pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesuale menționate și în raport cu principiul statuat prin art.129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitate procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
De altfel și prin decizia nr.LX(60)/2005 în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit: „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art.394C.p.p. este inadmisibilă”.
Potrivit art.403 alin.1C.p.p. „instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu”.
Condamnatul C. E. I. a solicitat revizuirea într-o cauză în care s-a pronunțat o hotărâre ce îndeplinește condițiile prev. de art.393C.p.p. în sensul că aceasta conține o rezolvare a fondului fiind examinată existența faptei și a vinovăției inculpatului, cauză finalizată printr-o soluție de condamnare, însă fără a formula critici și a invoca și depune probe care să poată determina incidența vreunuia din cazurile prev. de art.394C.p.p, iar acestea nu au fost stabilite nici în cadrul cercetărilor efectuate de procuror conform art.399C.p.p.
S-a constatat că revizuientul condamnat C. E. I. a solicitat revizuirea, invocând în esență greșita reținere a situației de fapt și a vinovăției sale, neconcordanțe ale actelor medicale, criticând modul de administrare a mijloacelor de probă pe parcursul urmăririi penale și aprecierea probelor în procesul penal din cauza în care s-a dispus condamnarea sa.
Motive similare au fost invocate de condamnatul C. E. I. și în cererile anterioare de revizuire, examinate de Tribunalul O., Curtea de Apel C. și Înalta Curte de Casație și Justiție, relevante fiind: sentința penală 107/24 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul_, decizia penală 245/30 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_, decizia penală 1338/04 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul_, decizia penală 23/11 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_, decizia penală 1602/08 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul_, s.p. 87/11.05.2012 a Tribunalului O. definitivă prin decizia 207/18.06.2012, prin care s-a reținut inadmisibilitatea cererilor de revizuire formulate de condamnat, dosare atașate la dosarul de fond și astfel și la prezentul dosar.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii XXXVI/2009 a statuat că „sunt inadmisibile cererile repetate de revizuire dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în susținerea acestora”, dezlegarea dată acestei probleme de drept fiind obligatorie conform art.414/5 alin.4C.p.p.
În raport de toate considerentele expuse, Tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, astfel că în baza art. 403 alin.3 C.p.p. va respinge cererile de revizuire formulate de condamnatul C. E. I. la data de 29.06.2012, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul C. E. I..
În motivarea căii de atac s-a reținut în esență că, după pronunțarea hotărârii de condamnare s-au descoperit fapte și împrejurări noi, respectiv existența unor contradicții între concluziile actelor medicale efectuate în cauză, cu privire la cauza decesului, situație față de care se impune efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat actele dosarului și a reținut corect că susținerile revizuientului nu se încadrează în cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât în procedura revizuirii nu este admisibil să se dispună extinderea probațiunii prin administrarea unor probe deja administrate de instanțele care au soluționat cauza pe fond.
Din actele dosarului nu pot fi reținute ca veridice nici susținerile revizuientului referitoare la existența unor contradicții privind cauza decesului victimei Aipu F. întrucât în raportul de necropsie s-a concluzionat că hematomul subdural, este consecința unui politraumatism cu plăgi contuze, echimoze, escoriații, hematom palbebral superior și inferior stâng, leziunile constatate putând fi produse prin lovire cu și de corpuri dure.
În ceea ce privește pretinsa neconcordanță între mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului, pe de o parte și adresa Spitalul Orășenesc Corabia, jud. O. din 10.03.2010, pe de altă parte se constată că se invocă în esență cazul prev. de art. 394 alin. 1 lit. c C.pr.pen. – când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals – fără să fie îndeplinite condițiile prev. de art. 395 C.pr.pen. referitoare la existența unei hotărâri judecătorești sau a ordonanței procurorului prin care să se fi dispus asupra fondului cauzei.
Se constată totodată că în mod corect a reținut prima instanță și faptul că apelantul a mai formulat cereri de revizuire, prin care a invocat în esență aceleași aspecte ca și cele din prezentul dosar, cereri soluționate prin hotărâri judecătorești definitive, situație față de care este incidentă decizia nr. 36/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate.
Pentru considerentele de mai sus, apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. proc. pen. apelantul va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv la plata onorariului pentru avocatul din oficiu.
Văzând și dispozițiile art. 3851 și urm. C.pr.pen. C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de revizuientul C. E. I. împotriva sentinței penale nr. 147 din 11 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul la plata a 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 25 octombrie 2012.
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
D. L.
Red.jud.AMS
j.f.D.M.C.
IB – 07.11.2012
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
