Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 964/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 964/2015
Dosar nr._ - art.32 rap. la art. 188 N.C.p. -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 964
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător A. C. M.
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 26 iunie 2015, consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelul formulat de inculpatul C. M. M., împotriva sentinței penale nr.126 din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 126 din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ , în baza art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 din C.pen. în vigoare din 1.02.2014, a fost condamnat inculpatul C. M. M., fiul lui S. și E., născut la 10.03.1971 în . domiciliat în com. Fălcoiu .,C.N.P._ la pedeapsa principală de 6(șase)ani închisoare și la pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a(de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b(dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d(dreptul de a alege) din Codul penal actual cu aplicarea art. 5 alin. 1 din același Cod penal pe o durată de 3 ani pentru infracțiunea de tentativă de omor.
În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal actual, i s-a interzis inculpatului cu titlul de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b(dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d(dreptul de a alege) din același Cod penal.
În baza art. 7 alin.1 rap. la art. 4 alin.1 lit. b din legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat prin metode non-invazive la eliberarea din penitenciar în vederea introducerii în Sistemul național de date genetice judiciare(S.N.D.G.J.) de personalul medical al penitenciarului cu sprijinul pazei și în prezența unui polițist.
În baza art. 5 alin. 5 din legea nr. 76/2008, a fost informat inculpatul că aceste probe biologice vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului lor genetic.
S-a dispus restituirea către partea vătămată Ș. G. a lanternei cu corp din plastic, de formă cilindrică, predată drept corp delict în instanță.
S-a respins cererea de despăgubiri pentru daune materiale formulată de partea civilă Ș. G., domiciliat în comuna Fălcoiu .,ca nefondată.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 45.000 de lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale către partea civilă Ș. G. și la plata sumei de 7632,31 lei cu titlul de despăgubiri compensatorii reprezentate de cheltuielile de spitalizare avansate părții vătămate și la plata de despăgubiri moratorii reprezentând actualizarea acestei sume de bani cu indicii de inflație de la data avansării cheltuielilor de spitalizare până la data stingerii debitului,către partea civilă S. clinic de urgență C..
S-a luat act că S. municipal C. jud. O. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei către stat cu titlul de cheltuieli judiciare
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. s-a avansat Baroului O. onorariul de avocat din oficiu în cotă parte în sumă de 50 de lei pentru asistența juridică acordată inculpatului conform delegației nr. 924/2013 din 16.07.2013 și constată că acesta rămâne în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că pin rechizitoriul cu nr. 27/P/2013 emis la data de 28.06.2013 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Trib. O. a fost trimis în judecată inculpatul C. M. M. pentru comiterea faptei penale de tentativă de omor prevăzută de art. 20 alin. 1 rap,. la art. 174 alin.1 și 2 din Codul penal în vigoare anterior datei de 1.02.2014.
În motivarea rechizitoriului s-a arătat că la data de 7/8.08.2012 în jurul orei 22,00 după ce inculpatul a avut discuții contradictorii cu partea vătămată Ș. G. i-a aplicat acesteia din urmă mai multe lovituri cu pumnii și picioarele dar și cu un corp contondent în zona capului și a toracelui și i-a produs leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care au pus viața victimei în primejdie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului O. la nr._ .
Constatând că la data de 14.10.2013 după adresarea întrebării prevăzută de art. 3201 alin. 3 din C.p.p. privind procedura de recunoaștere a vinovăției inculpatul nu a optat pentru aceasta instanța a procedat la efectuarea cercetării judecătorești prin ascultarea părților, a martorilor propuși de procuror prin rechizitoriu dar și de inculpat, admiși de instanță dar și pe baza probei cu înscrisurile prezentate.
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut situația de fapt în sensul că atât partea vătămată cât și inculpatul aveau preocupări în ramura agriculturii, prima prin cultivarea unei parcele de teren în suprafață de o jumătate de hectar din extravilanul satului C. aparținând de . iar cel de al doilea prin arendarea unor terenuri mult mai întinse ca suprafață, localizate în mod similar. În acest context s-a reținut că după ce a adresat părții vătămate solicitarea de a–i încredința în arendă terenul său cu scopul de a putea exploata acest teren în folosul său și a putea încasa subvenția acordată de stat a fost refuzat de aceasta,inculpatul a luat hotărârea să determine pe partea vătămată să accepte silit această ofertă.
În acest scop s-a constatat că în noaptea de 7/8.08.2012 inculpatul în timp ce era în autoturismul său cu martorii C. C. și Fleară G., ce erau în serviciul său în calitate de ciobani, a oprit pe drumul de câmp din vecinătatea terenului părții vătămate și apoi a parcat mașina la mică distanță pe terenul de peste drum plantat cu lucernă,după care a dispus ca acești doi martori să înceapă să recolteze din porumbul din lanul părții vătămate. S-a reținut că în acest timp încă de când s-a înserat partea vătămată se afla pe terenul său spre a efectua paza și nu doar că a sesizat prezența inculpatului și a martorilor dar a și auzit ordinul dat de către inculpat.
De aceea, s-a reținut că partea vătămată a ieșit din lanul său de porumbi și s-a îndreptat către mașina la volanul căreia se afla inculpatul și, după ce a adresat injurii, prin geamul deschis al portierei a reproșat acestuia faptul că deși nu a întreținut această cultură vine acum să recolteze fără drept. Totodată, s-a mai constatat că un reproș similar a adresat partea vătămată martorului Stae T. D., al cărui teren se învecina la capăt cu cel al părții vătămate, martor care de asemenea se afla la fața locului, atunci când l-a observat pe acesta că intenționa să intre pe terenul său, martor căruia i-a spus cuvânt cu cuvânt,,- De-aia te-a plătit pe tine paznic S.”,cu mențiunea că ultimul apelativ este cel sub care este cunoscut în localitate inculpatul.
În acest sens s-a reținut că partea vătămată avea în mână o lanternă cu lungime de circa 25 cm și grosimea de circa 7 cm cu care nu lumina iar atunci când inculpatul s-a dat jos din mașină a reproșat acesteia că l-a lovit la buză și a făcut referire în acest scop la o cicatrice de culoare neagră ce o avea în acel loc.
S-a constatat că faptele s-au desfășurat apoi prin aceea că inculpatul s-a îndreptat către partea vătămată ce se afla cu spatele de vorbă cu martorul Stae T. D. și după ce partea vătămată s-a întors, mai întâi a lovit-o cu palma stângă în partea dreaptă a feței ,în zona ochiului drept după care din nou a lovit-o, de data aceasta cu palma dreaptă.
Ca urmare a loviturilor primite s-a constatat că partea vătămată a căzut jos la pământ,după care inculpatul a luat tot de acolo lanterna părții vătămate ce a căzut din cârligul bicicletei și cu aceasta a lovit-o pe aceasta în spate în timp ce era căzută cu fața în jos de câteva ori. După aceasta s-a mai reținut că inculpatul a continuat loviturile dintre care unele în coaste și altele cu lanterna în piept în zona inimii dar cu intensitate mare, timp în care victima s-a răsucit cu fața în sus, în așa fel încât i-a produs nu doar leziuni precum hematom hemilaringe, echimoză pleoapă inferioară ochi drept, contuzie pavilion auricular stâng ci și fractură coastă IX stânga, hemoptizie, traheostază cu efecte constând în insuficiență respiratorie acută, stop cardio-respirator reversibil în urma manevrelor de resuscitare pe parcursul internării, cu punerea în primejdie a vieții victimei. S-a mai constatat că partea vătămată și-a revenit în stare de conștientă doar spre dimineață în jurul orei 4 sau 5, că avea încă lanterna dar și că în apropiere nu mai era nici o persoană, după care mai mult târându-se s-a deplasat către casă pe o distanță de 1 Km., însă s-a întâlnit din nou cu inculpatul care după ce l-a înjurat i-a impus să se întoarcă și să-și recupereze bicicleta.
De aceea, s-a reținut că partea vătămată a executat această dispoziție a inculpatului și după ce a constatat că nu mai găsește bicicleta s-a întors către casă însă nu pe același drum ci pe marginea bălții, spre a evita o nouă întâlnire cu inculpatul. După ce a ajuns acasă s-a mai constatat că partea vătămată care mai putea vorbi s-a adresat soției sale dar și martorului Stae C. D. cărora le-a solicitat să îi recupereze bicicleta iar ca urmare acesta cu mașina împreună cu soția sa au plecat pe drumul de câmp unde au găsit pe inculpat cu care au avut o discuție după care au găsit bicicleta în porumbi. În continuare s-a reținut că partea vătămată a fost transportată la S. municipal din C. și apoi la S. clinic jud. de urgență C. unde datorită tratamentului și îngrijirilor primate i-a fost salvată viața.
Ca probe și mijloace de probă aferente în sensul acestei situații de fapt s-a reținut cu privire la ocupația în domeniul agriculturii a părții vătămate în calitate de mic producător și a inculpatului în calitate de arendaș pe o suprafață mai mare, elemente de fapt menționate în declarația de parte vătămată, din cea a inculpatului dar și în declarațiile de martori iar în ce privește intenția manifestată de inculpat de a prelua în arendă terenul părții vătămate s-a constatat declarația de parte vătămată care face relatări în acest sens care se coroborează cu prezumția că inculpatul nu ar fi procedat la sustragerea unei cantități totuși relativ mici de porumb,în condițiile în care avea în arendă teren cu suprafață mare, decât dacă ar fi urmărit scopul menționat anterior – acela de a determina partea vătămată să accepte silit propunerea de a-i da terenul în arendă. Pe de altă parte, cu privire la existența acestui conflict constând în acte materiale de agresiune la adresa părții vătămate în modalitatea constatată mai sus s-au reținut elementele de fapt din declarația părții vătămate care descrie întocmai incidentul care se coroborează cu cele din declarația de inculpat prin care recunoaște existența unui incident în condițiile de timp și loc de mai sus cu care ocazie decât a împins victima cu portiera mașinii spre a o determina să se desprindă de aceasta dar și cu declarațiile martorilor oculari Stae T. D., C. C. și Fleară G. care sunt în același sens cu afirmațiile inculpatului și atestă existența unui incident în sensul că inculpatul decât a împins victima cu portiera. Aceste probe s-au coroborat și cu cele din declarația martorului F. C. care a aratat că în luna august sau sept. 2012 în jurul orei 10,00 seara în timp ce se afla pe . oile proprietate a inculpatului a sosit acesta cu mașina împreună cu martorii C. C. și Fleară G. și i-au adus vin și țigări, au rămas circa 10 minute după care la 2-3 minute după ce aceștia au plecat a văzut după luminile de poziție că mașina a oprit iar din acea direcție a auzit gălăgie cu care ocazie a auzit vocea părții vătămate care se referea la faptul că au venit să îi fure porumbii.
Relevantă este și declarația martorului Stae C. D. care a aratat că în dimineața zilei de 8.08._ în jurul orei 5,00 împreună cu soția sa, Stae V., s-au dus acasă la partea vătămată pe care a găsit-o pe marginea patului, și că a observat urme de sânge pe fața victimei și că aceasta putea vorbi însă puțin, respectiv că a dat curs rugăminții victimei de a-i recupera bicicleta.
Pe de altă parte, probele susmenționate se coroborează în sensul a modalității de comitere a actelor de agresiune constatate de instanță și cu elementele de fapt din certificatul medico legal nr. 1074/C din 5.09.2012 emis de S.J.M.L. O., în care s-au constatat numai leziunile traumatice menționate mai sus ci și efectele acestora cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale menționate și că a fost pusă în primejdie viața victimei dar menționează ca mecanism al acestora lovirea cu corpuri contondente.
Cu privire șa susținerile inculpatului s-a constatat a fi nefondate. Astfel, afirmația sa potrivit căreia ar fi fost agresat la începutul incidentului prin lovire peste față în zona buzei cu lanterna de către partea vătămată, chiar dacă a fost confirmată de către martorii oculari Stae T. D., C. C. și Fleară G. s-a constatat ca nereală întrucât, în primul rând, nu a fost confirmată de către partea vătămată, iar în al doilea rând, pentru că inculpatul nu și-a procurat, deși avea tot interesul să o facă, un înscris medical constatator al acestor leziuni, în al treilea rând, pentru că există prezumția că reprezintă o prezentare subiectivă, rezultat al unei puneri de acord cu inculpatul, atâta timp cât nu relatează nimic despre actele de agresiune grave ale inculpatului la adresa părții vătămate prezentate mai sus pentru care există probe concludente între care cea științifică din actul medico legal care se coroborează cu celelalte probe menționate iar, în al patrulea rând, pentru că însuși inculpatul în declarația sa mediată de martorul Stae C. D. recunoaște că drept motiv al agresiunii contra victimei este faptul că a injuriat pe soția și mama sa, fără a include aici și vreo violență comisă de către aceasta. Sensul acestei susțineri ale inculpatului este acela ca în favoarea sa să se constate legitima apărare cu valoare de cauză justificativă prevăzută de art. 19 alin. 1 și 2 C.pen.
O astfel de cauză nu s-a putut reține în favoarea inculpatului în primul rând pentru că nu este probată ca veridică iar în al doilea rând chiar dacă am accepta, la mod ipotetic, realitatea acestei agresiuni a victimei împotriva sa deoarece nu ar fi întrunite condițiile acestor norme penale cu privire la atac întrucât acesta era justificat de respingerea pătrunderii iminente a inculpatului și a celor care îl însoțeau pe terenul său în scop ilicit, dar și cu privire la apărare, întrucât aceasta nu era proporțională cu gravitatea atacului(atacul ar fi produs decât o echimoză superficială pe față la buza inculpatului dar apărarea inculpatului a produs multiple leziuni ce au pus în primejdie viața acesteia).
De asemenea, susținerea inculpatului potrivit căreia actele sale de violență la adresa părții vătămate au constat doar în împingerea acesteia fără a fi autorul agresiunii care a pus în primejdie viața victimei dar și că acestea sunt alte persoane decât a sa și că a auzit vorbindu-se prin satul C. de domiciliu despre aceasta se înlătură deoarece deși se coroborează că probele din declarațiile celor 3 martori oculari menționați nu sunt în aceiași situație cu probele cu caracter concludent reținute de instanță (cele din actul medico - legal, prin raportare la cele din declarația de parte vătămată și cu relatările martorului Stae C. D. care mediază cele spuse de inculpat în dimineața ce a urmat incidentului când a exprimat față de martor și soția sa regretul de a nu fi omorât victima).
De asemenea, mențiunea din biletul de ieșire din spital al victimei emis la 3.09.2012 de S. jud. de urgență C.(fila 48 din dosarul instanței) potrivit căreia persoanele multiple ce l-au agresat sunt necunoscute acesteia a fost înlăturată ca nefiind concludentă deoarece nu are valoarea unei declarații judiciare luată cu respectarea procedurii legale și ca urmare nu garantează că aceasta este conformă cu ceea ce a perceput partea vătămată în timpul incidentului, cu atât mai mult cu cât atunci când autoritățile judiciare de față au realizat acest lucru s-a dovedit situația inversă, anume că a observat și și-a dat seama despre autorul agresiunii, după cum s-a menționat mai sus. Pe de altă parte, susținerea că declarația verbală făcută de către parte vătămată către procuror cu ocazia reconstituirii la fața locului a incidentului, potrivit căreia a folosit forma de plural cu privire la autorii agresiunii împotriva sa, ar confirma susținerea inculpatului că aceștia sunt alte persoane decât a sa se înlătură întrucât victima nu le-a nominalizat pe acestea și este evident o reprezentare incompletă a unei situații de fapt ce nu a fost percepută direct decât în limitele de mai sus deoarece după ce a fost agresată de către inculpat victima a ajuns în stare de inconștiență. Cu privire la o astfel de relatare a părți vătămate sunt cele prezentate de martorul P. M. E. care se coroborează în sensul concluziei menționate cu probele de mai sus.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de tentativă de omor din cea menționată mai sus în aceea prevăzută de art. 32 alin. 1 rap. la art.188 alin. 1 și 2 rap. la art.189 alin. 1 lit. b și alin. 2 C.pen, instanța a constatat în ședința din data de 24 martie 2014 că este nefondată. În acest sens s-a avut în vedere faptul că drept cauză a comiterii acestei fapte penale nu este un interes material al inculpatului deoarece intenția manifestată concret a acestuia cu privire la dobândirea în arendă a terenului victimei și de a-și însuși o parte din recolta acesteia au constituit decât circumstanțe cu valoare de condiții ale conduitei ilicit penale a celui în cauză și nu de mobil al faptei penale.Ca urmare în ședința menționată instanța a respins ca nefondată această cerere.
Pe de altă parte în aceiași ședință de judecată din data de 24 martie 2014 instanța a dispus schimbarea de încadrare juridică din cea menționată mai sus în aceea de tentativă de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 rap. la art.188 alin.1 și 2 din Codul penal actual, aceasta din urmă reprezentând legea mai favorabilă sub aspect sancționator, întrucât sub aspectul pedepsei complementare limitele perioadei de interzicere de drepturi sunt mai reduse.
Fapta comisă de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor având încadrarea juridică menționată. Sub aspectul laturii obiective s-a constatat că actele materiale de mai sus ale inculpatului care reprezintă acțiunea de ucidere a victimei și constituie elementul material al acestei infracțiuni aflat în raport de la cauză la efect cu urmarea materială - suprimarea vieții victimei. S-a constatat că rezultatul letal nu s-a produs datorită tratamentului medical de care a beneficiat victima, astfel că infracțiunea s-a reținut în forma tentativei. Sub aspectul laturii subiective s-a constatat vinovăția inculpatului întrucât sub aspect intelectiv a avut reprezentarea faptei comise și a urmărilor acesteia în raport de numărul și intensitatea mare a loviturilor aplicate victimei care au produs fracturi costale și zona cu caracter vital vizată la agresiune iar sub aspect volitiv deoarece și-a propus scopul ilicit al uciderii victimei și că, în aceste condiții, și-a orientat conduita în acest scop în raport de aceleași criterii .
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. 1 C.p., între care cele privind modalitatea și împrejurările comiterii infracțiunii prezentate mai sus, mobilul agresiunii ca fiind acela al răzbunării față de atitudinea injurioasă a victimei la adresa soției și mamei inculpatului, limitele legale ale pedepsei principale și complementare, natura și gravitatea rezultatului produs, anume punerea în primejdie a vieții victimei, respectiv situația familială și socială a inculpatului de fi căsătorit dar și integrat din punct de vedere ocupațional. Nu în ultimul rând, trebuie reținute antecedentele penale ale inculpatului constând într-o faptă penală de violență - lovirea sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 din C.pen. anterior - pentru care i s-a aplicat pedeapsa amenzii penale prin sentința penală nr. 1000 din 2002 de către Judecătoria C. pentru care a fost reabilitat care prin coroborare modalitatea de comportare din cauza de față impun ca inculpatul să fie caracterizat drept o persoană cu un temperament coleric cu manifestări impulsiv agresive dar care totodată dă dovadă de perseverență în atingerea scopurilor inclusiv ilicite. În favoarea inculpatului nu a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a C.p. deoarece nu s-a dovedit că inculpatul a comis agresiunii sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții provocată de victimă deoarece injuriile ce i le-a adresat nu constituie o atingere gravă a demnității inculpatului atâta timp cât acestea erau determinate tot de intenția manifestată de inculpat de a sustrage din cultura agricolă a victimei în scopul menționat mai sus.
Față de cele constatate, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului legitima apărare cu valoare de circumstanță atenuantă prevăzută de art.75 alin.1 lit. b C.p., nici depășirea limitelor legitimei apărări.
Concluzia inculpatului din dezbateri cu privire la necesitatea de a se dispune individualizarea pedepsei, în cazul unei condamnări, prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia se constată ca nefondată. Argumentul este acela, în primul rând, că nu sunt întrunite condițiile legale ale Codului penal anterior datei de 1.02.2014 și nici ale Codului penal actual cu privire la nivelul pedepsei principale ce se pronunță iar, în al doilea rând, nici celelalte condiții legale nu sunt realizate.
De asemenea, în raport de aceleași criterii de individualizare a fost condamnat inculpatul la pedeapsa complementară de interzicere de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a(de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d(dreptul de a alege) din Codul penal actual pe o durată de 3 ani pentru infracțiunea de tentativă de omor și au fost reținute în acest sens prevederile de la art. 5 alin. 1 din C.pen. actual privind legea penală mai favorabilă care este Codul penal menționat din motive de limite de durată mai reduse ale pedepsei complementare față de Codul penal anterior.
În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal actual s-au interzis inculpatului cu titlul de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (de a fi ales în autoritățile publice ori în alte funcții publice), b(dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și d(dreptul de a alege) din același Cod penal.
S-a luat act că S. municipal C. jud. O. nu s-a constituie parte civilă în cauză.
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile a inculpatului pentru fapta proprie de la art. 1350 și 1357și urm. din Codul civil cu privire la acțiunea civilă promovată de partea civilă Ș. G. având ca obiect despăgubirile pentru daune materiale deoarece nu s-a făcut dovada certă a prejudiciului de această natură și a despăgubirilor aferente. Astfel, s-a constatat că prin declarația de constituire ca parte civilă partea vătămată a solicitat despăgubiri de acest fel în sumă de 5.000 lei ca reprezentând echivalentul cheltuielilor ocazionate de cumpărarea de medicamente și a veniturilor nerealizate din munca în gospodărie și a cheltuielilor suplimentare ocazionate angajarea unor terțe persoane pentru activități gospodărești și pentru îngrijirea soției sale bolnave totuși prin probele administrare în cauză nu s-a făcut dovada existenței și întinderii acestor daune.
În concret deși din înscrisurile cu caracter medical anexate la biletul de ieșire din Spital s-au anexat documente care atestă diagnosticul și tratamentul adecvat nu s-a făcut și dovada efectuării de cheltuieli pentru achiziționarea acestora și a întinderii acestora . De asemenea, prin proba cu martorul C. C. deși s-a făcut dovada că în cursul anului 2013 acesta alături de alte două sau 3 persoane, dar nu mai mult de 4 persoane, i-au lucrat în gospodărie totuși nu s-a probat că acest lucru a fost cauzat de starea de incapacitate de muncă provocată acestei părți civile deoarece un număr similar de persoane i-au prestat acestuia activități gospodărești similare în cursul anilor 2010 și 2011. În plus nici cu privire la efectuarea de cheltuieli cu întreținerea soției sale bolnave prin angajarea unei persoane și a cuantumului acestora partea civilă nu a prezentat probe, motiv pentru care a fost respinsă cererea de despăgubiri pentru daune materiale formulată de partea civilă Ș. G. ca nefondată.
S-au constatat întrunite condițiile răspunderii civile a inculpatului pentru fapta proprie de la art. 1350 și 1357și urm. din Codul civil cu privire la acțiunea civilă promovată de partea civilă Ș. G. având ca obiect despăgubirile pentru daune morale. În acest sens s-a reținut că prin actele sale de agresiune inculpatul a produs acestei părți civile un prejudiciu de această natură constând în suferințe fizice și psihice care au culminat cu punerea în primejdie a vieții acesteia inclusiv sub forma unui stop cardio-respirator ce a necesitat manevre de resuscitare. De aceea a fost obligat inculpatul la plata sumei de 45.000 de lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale către partea civilă Ș. G..
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat întrunite aceleași condiții ale răspunderii civile a inculpatului pentru fapta proprie cu privire la acțiunea civilă promovată S. clinic jud. de urgență C. ca urmare a subrogării prin plată pentru cheltuielile de spitalizare avansate părții vătămate De aceea, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7632,31 lei cu titlul de despăgubiri compensatorii reprezentate de cheltuielile de spitalizare avansate părții vătămate și la plata de despăgubiri moratorii reprezentând actualizarea acestei sume de bani cu indicii de inflație de la data avansării cheltuielilor de spitalizare până la data stingerii debitului, către partea civilă S. clinic de urgență C.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul C. M. M., solicitând într-o primă teză, achitarea în baza art.17 alin.2 rap.la art.16 alin.1 lit.d C.p.p., prin reținerea dispozițiilor art.19 alin.1, 2 C.p., având în vedere că inculpatul a fost cel care a fost agresat la începutul incidentului, fiind lovit în zona buzei cu lanterna de către partea vătămată, aspecte confirmate de martorii oculari Stae D., C. C. și Fleara G..
Susținerea instanței că aceste declarații nu se coroborează cu declarațiile părții vătămate sunt nefondate, deoarece niciodată partea vătămată nu ar fi declarat în defavoarea sa.
Motivarea instanței de fond că inculpatul nu și-a procurat un certificat medico-legal constatator al leziunii, deși avea interesul, este nefondată.
Într-o teză subsidiară, se apreciază că în cauză nu există nici o dovadă pertinentă că inculpatul se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, nici din actul medico-legal și nici din probele testimoniale nu rezultă, cu certitudine, faptul că inculpatul a avut intenția de a suprima viața victimei. Din actul medico-legal completat rezultă că leziunea ce a pus în primejdie viața părții vătămate a fost situată la nivelul hemilaringelui, iar printre probatoriul administrat nu există nici o probă care să ducă la concluzia că inculpatul ar fi aplicat cu propriile membre sau cu un corp contondent lovituri în zona respectivă, care să ducă la compresiuni la nivelul gâtului părții vătămate.
Trebuie avut în vedere și faptul că partea vătămată s-a deplasat singură la domiciliu său, a comunicat cu diferite persoane și s-a deplasat singură la ambulanță, ceea ce denotă că intensitatea loviturilor a fost una mică.
Trecând la soluționarea apelului, C. a administrat proba cu martorii C. E. și L. O., solicitată de inculpat și cu martorii Ș. M. M. și R. A., solicitată de partea vătămată.
De asemenea, a dispus, la cererea inculpatului, efectuarea unei expertize medico-legale, prin care să se stabilească:
-care dintre leziunile constatate în actele medicale au fost produse prin lovire cu corpuri dure și care prin lovire de corpuri dure și care este numărul de zile de îngrijiri medicale pentru fiecare leziune în parte;
-dacă hematomul laringian se putea produce din cauze patologice și, în cazul unui răspuns afirmativ, care este boala (afecțiunea) care a dus la apariția acestuia;
-dacă hematomul laringian se putea produce prin aplicarea de lovituri în zonele adiacente localizării lui;
-care este cauza stopului cardio respirator;
-care dintre leziuni a pus în primejdie viața victimei.
La data de 27.05.2015 s-a depus la dosar raportul de expertiză medico-legală nr. 481/A1/19.05.2015 emis de IML C..
La termenul din data de 26 iunie 2015, ca urmare a decesului părții vătămate, au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, respectiv Ș. R., în calitate de soție supraviețuitoare și N. I.-M., Ș. P. F. și Ș. V. A., în calitate de descendenți.
La același termen a fost audiat inculpatul, declarația fiind consemnată și depusă la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, C. constată următoarele:
În mod corect prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor asupra părții vătămate Ș. G., atâta timp cât din probatoriul administrat în cauză, rezultă că în noaptea de 7/8.08.2012 inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu portiera de la autoturism, cu palmele, cu pumnii, cu picioarele și cu o lanternă a părții vătămate ce a căzut din cârligul bicicletei, producându-i părții vătămate hematom hemilaringe, echimoză pleoapă inferioară ochi drept, contuzie pavilion auricular stâng, contuzie pavilion auricular stâng, fractură coastă IX stânga, hemoptizie, traheostomă, cu efecte constând în insuficiență respiratorie acută, iar cu ocazia internării în spital, stop cardio-respirator reversibil în urma manevrelor de resuscitare, cu punerea deci în primejdie a vieții părții vătămate.
Apărarea inculpatului, potrivit căreia ar fi fost agresat la începutul incidentului prin lovire în zona buzei cu lanterna de către partea vătămată și că astfel trebuie reținută în favoarea sa legitima apărare sau circumstanțele atenuante ale provocării ori depășirii legitimei apărări, nu poate fi primită.
Aceasta, întrucât, chiar dacă această variantă este susținută și de martorii oculari, Stae T. D., C. C. și Fleară G., nu este dovedită pe deplin, nefiind confirmată și de acte medicale, confirmare care se impunea în condițiile în care a fost contrazisă de partea vătămată, dar și de către inculpat, care în justificarea acțiunii sale de lovire a părții vătămată prezentată martorei Stae V. a invocat injuriile aduse de partea vătămată la adresa soției și a mamei sale decedate, nicidecum vreo violență fizică comisă asupra sa de către partea vătămată.
În altă ordine de idei, o astfel de acțiune a părții vătămate, nu justifica o replică din partea inculpatului atât de gravă, care să conducă la punerea în primejdie a vieții părții vătămate, acțiunea inculpatului fiind cu mult exagerată (producând multiple leziuni ce au pus în primejdie viața părții vătămate) față de așa zisa acțiune a părții vătămate, care ar fi produs doar o echimoză superficială la buză, exagerare care exclude reținerea legitimei apărări, a stării de provocare sau a circumstanței depășirii legitimei apărări.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului potrivit căreia actele de violență la adresa părții vătămate au constat doar în împingerea acesteia și că alte persoane ar fi lovit-o ulterior pe aceasta, auzind vorbindu-se prin ..
Astfel, această apărare este contrazisă de concluziile actelor medico–legale și de declarația martorilor oculari Stae T. D., C. C. și Fleară G., dar și a martorilor Stae C. D. și Stae V., în prezența cărora inculpatul a recunoscut că a agresat-o pe partea vătămată, susținând totodată că ar fi trebuit să o omoare.
Fapta comisă de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, intenția de a ucide (directă și indirectă) rezultă cu certitudine din numărul și intensitatea mare a loviturilor aplicate victimei și zona cu caracter vital vizată prin agresiune, dar și din împrejurarea că, după aplicarea loviturilor, victima a fost lăsată în acel loc (pe câmp și pe timp de noapte), fără a fi anunțat vreun cadru medical sau vreun membru al familiei, inculpatul acceptând astfel eventualitatea intervenirii decesului părții vătămate din cauza leziunilor netratate.
Chiar dacă în apel au fost audiați, la cererea inculpatului, martorii C. E. și L. O., aceștia nu au infirmat probatoriul administrat în faza de urmărire penală sau la instanța de fond, din care rezultă cu claritate vinovăția inculpatului.
De asemenea, nici expertiza medico-legală efectuată în apel, nu a infirmat concluziile celorlalte acte medico-legale emise anterior, din care rezultă că agresiunile din noaptea de 7/8.08.2012 au pus în pericol viața victimei și nu alte boli anterioare de care suferea partea vătămată, așa cum a încercat să susțină inculpatul.
Prin urmare, este neîntemeiată critica de apel privind condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tentativă de omor, precum și cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în vătămare corporală.
La individualizarea judiciară a pedepsei, însă, având în vedere, atât limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei, cât și atitudinea de recunoaștere a inculpatului, chiar dacă aceasta este una foarte nuanțată, dar și împrejurarea că deși inculpatul a mai fost condamnat la amendă penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 V.C.p., pentru această condamnare a intervenit reabilitarea, așa cum s-a constatat prin s.p. nr. 595/2006 a Judecătoriei C., C. consideră că se impune reindividualizarea pedepsei.
În atare situație, C., în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite apelul declarat de inculpat, va desființa în parte sentința, în sensul că va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare (pedeapsă egală cu pedeapsa minimă prevăzută de lege).
Cu privire la modalitatea de executare, se constată că în raport de cuantumul pedepsei, inculpatul nu poate beneficia de altă modalitate de executare, decât cea în regim de detenție și astfel se va menține modalitatea de executare dispusă de instanța de fond. Totodată, se vor menține și celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 276 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 453 C.p.civ., întrucât apelul inculpatului urmează a fi admis, se va respinge cererea moștenitorilor părții vătămate privind obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de inculpatul C. M. M., fiul lui S. și E., născut la data de 10.03.1971 în . domiciliat în com. Fălcoiu ., C.N.P._ împotriva sentinței penale nr. 126 din 02.04.2014 pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința, în sensul că reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului C. M. M. de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea moștenitorilor părții vătămate privind obligarea apelantului inculpat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2015
Președinte, Judecător,
Ș. B. A. C. M.
Grefier,
M. V.
Red.jud.Șt.B.
J.fond:G.B.
8 ex.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 998/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
