Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 973/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 973/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 973/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 973
Ședința publică de la 10 Iulie 2014
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE M. E. M. - judecător
I. E. - judecător
Grefier E. L.
Ministerul public reprezentat de procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul revizuent B. I. D., împotriva sentinței penale nr.160 din data de 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul revizuent B. I. D., asistat de avocat I. T., desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat I. T. având cuvântul pentru revizuentul condamnat, arată că instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă, aceasta fiind a doua cerere de revizuire formulată, prima fiind formulată în anul 2012, instanța de control judiciar apreciind asupra temeiniciei apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat, cererea de revizuire formulată fiind inadmisibilă, motivele invocate de revizuent nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de lege.
Apelantul revizuent având ultimul cuvânt, arată că există o contraexpertiză dată în favoarea sa; iar martorii audiați au făcut mărturii mincinoase.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.160 din data de 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a dispus:
În baza art.459 alin.5 C.p.p. respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat B. I. D., fiul lui N. și I., născut la 26 aprilie 1983 în Slatina jud. O., cu domiciliul în ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 79 din 24 mai 2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă revizuientul B. I. D. la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat următoarele:
La data de 28 aprilie 2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O., sub nr._, cererea de revizuire formulată de către persoana condamnată B. I. D. împotriva sentinței penale nr. 79 din 24 mai 2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Pentru soluționarea cererii, potrivit dispoz. art.456 C.p.p, judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza a dispus emiterea unei adrese către revizuient pentru a preciza cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea și mijloacele de probă în dovedirea acestuia și atașarea dosarului de fond nr._ în care s-a pronunțat hotărârea prin care s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa în a cărei executare se află în prezent. S-a atașat acest dosar precum și dosarele atașate acestuia formate în căile de atac – apel, recurs, contestație în anulare, revizuiri anterioare, dosarele privind măsura arestării preventive.
Prin sentința penală nr.79 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 65 alin. 2 și art. 64 alin. 1 lit. a și b c.p.
În baza art. 350 C.p.p s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
In baza art. 88 Cp s-a dedus din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestului preventiv din 09.02.2011 la zi.
S-a dispus restituirea scaunului corp delict (ridicat conform procesului verbal din data de 09.02.2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul O.) catre partea vatamata C. F., la ramanerea definitiva a prezentei sentinte.
In baza art 14 si 346 C.p.p raportat la art 998 C.civ s-a admis in parte actiunea civila a partii civile C. F. si in totalitate actiunile civile ale partilor civile Spitalul Judetean de Urgenta Slatina si Institutul N. de Neurologie si Boli Neurovasculare Bucuresti si s-a dispus obligarea inculpatului la plata urmatoarelor sume: 5.000 lei catre partea civila C. F., suma reprezentand despagubiri pentru prejudiciul moral;78,050 lei catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Slatina;8272,04 lei catre partea civila Institutul N. de Neurologie si Boli Neurovasculare Bucuresti.
In baza art 191 alin 1 C.p.p a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentand onorariu avocat oficiu (delegatia numarul 2719/01.03.2011) se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
S- a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Prin decizia penală nr. 70 din 9 martie 2012, pronunțată de C. de A. C. în același dosar, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul O., s-a respins apelul inculpatului B. I. D., s-a desființat sentința sub aspectul laturii penale cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului, și s-a majorat pedeapsa principală aplicată a cestuia la 8 ani și 6 luni închisoare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a dedus din pedeapsa principală durata arestării preventive de la 24.05.2011 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Prin cererea de revizuire formulată petentul revizuent B. I. D. a solicită revizuirea sentinței penale nr. 79 din 24.05.2011 motivat de faptul că au intervenit elemente noi pe care instanța de judecată nu le-a avut în vedere pe parcursul soluționării cauzei, respectiv faptul că martorii au fost influențați de partea vătămată întrucât erau angajați ai societății administrate de aceasta, unul dintre martori era minor și nu a fost audiat în prezența părinților, nu s-a administrat proba cu înregistrarea video provenită de la sistemul de supraveghere al locului pentru a face dovada că inculpatul a lovit victima cu pumnul și nu cu scaun ul, nu s-au ridicat amprente de pe obiectul folosit la agresarea victimei.
Totodată revizuientul invocă faptul că nu s-a reținut în favoarea sa scuza provocării și nu i s-au aplicat dispoz. art. 320/1 c.p.p.
De asemenea, petentul condamnat mai invocă și faptul că potrivit noii legislații penale fapta reținuta în sarcina sa nu mai constituie tentativă la infracțiunea de omor ci constituie infracțiunea de vătămare corporală pentru care legea prevede o pedeapsă mult mai favorabilă, iar agravanta de la lit. i) a art. 175 din v.c.p., nu mai este prevăzută de noul cod penal.
Așa cum s-a arătat petentul susține că ulterior pronunțării hotărârii de condamnare au apărut împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea fondului care evidențiază o altă situație de fapt, care rezultă din înregistrările video de pe camerele de supraveghere ale localului unde s-a desfășurat conflictul și care evidențiază faptul că nu a lovit-o pe victimă cu un scaun metalic, ci cu pumnul.
Potrivit dispoz. art. 464 noul cod pr penală, în cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, nu va putea fi formulată o nouă cerere pentru aceleași motive.
De observat că noua reglementare nu stabilește perioada în care să fi fost făcută cererea de revizuire, respectiv anterior sau ulterior intrării în vigoare a noilor reglementări.
În consecință, verificând actele dosarului, se constată că la data de 27.06.2012 petentul condamnat B. I. D. a formulat o cerere de revizuire în care a invocat aceleași motive ca și în prezenta cerere, aceasta fiind soluționată la termenul din data de 12 februarie 2013 prin sentința penală nr. 19 din 12.02.2013 prin care s-a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Examinând actele dosarului, se constată că atât în cererea de revizuire anterioară cât și în prezenta cerere, petentul a invocat aceleași motive.
Astfel, în prima cerere de revizuire petentul a invocat faptul că martorii au fost influențați de partea vătămată întrucât erau angajați ai societății administrate de aceasta, unul dintre martori era minor și nu a fost audiat în prezența prinților,nu s-a administrat proba cu înregistrarea video provenită de la sistemul de supraveghere al localului pentru a face dovada că inculpatul a lovit victima cu pumnii și nu cu scaunul, nu s-au luat amprente de pe obiectul folosit la agresarea victimei.
În cea de a doua cerere de revizuire ce constituie obiectul prezentei cauze petentul condamnat învederează instanței că ulterior pronunțării hotărârii de condamnare au apărut împrejurări necunoscute de instanță la data soluționării fondului din care rezultă o altă situație de fapt, respectiv faptul că există înregistrări video pe camerele de supraveghere ale localului unde s-a desfășurat conflictul precum și martori cu care se poate dovedi indubitabil că a lovit victima cu pumnul și nu cu un scaun de fier, așa cum s-a reținut în mod greșit în rechizitoriu, iar martorii audiați în cauză au fost influențați de partea vătămată întrucât erau angajați ai societății administrate de către aceasta.
Referitor la acești martori revizuientul arată că ei nu puteau avea calitatea de martori în dosar din cauza acestor împrejurări, mai mult decât atât unul dintre aceștia era minor și nu a fost audiat în prezența părinților sau a unui tutore și nu s-au prelevat amprente de pe presupusul scaun cu care a fost lovit victima pentru a se face dovada că a folosit scaunul la agresiune.
După cum cu ușurință se poate constata petentul condamnat a invocat aceleași motive care au fost invocate și cu ocazia formulării primei cereri de revizuire care a fost respinsă ca inadmisibilă.
În plus, față de aceste motive, care sunt identice în cuprinsul ambelor cereri de revizuire și care nu constituie motive de revizuire în sensul dispozițiilor legale, respectiv dispoz. 452 și urm. noul cod pr penală și care ar atrage inadmisibilitatea cererii invocate de petent, se referă la faptul că fapta săvârșită nu mai îmbracă forma tentativei la infracțiunea de omor calificat pentru care a fost condamnat și conform dispozițiilor noului cod penal aceasta constituie infracțiunea de vătămare corporală prev.de art. 194 n.c.p.
În acest sens petentul arată faptul că deși . exercitată asupra părții vătămate i-a pus în primejdie viața,aceasta nu a avut nevoie mai mult de 90 de zile îngrijiri medicale, situație în care nu se încadrează în dispoz. art. 188 – 189 n.c .p.
În noua cerere de revizuire petentul invocă audierea în cauză a unor martori mincinoși întrucât aceștia nu puteau avea această calitate fiind angajații părții vătămate, motiv care a fost invocat și în cuprinsul primei cereri de revizuire.
În raport cu toate considerentele, instanța apreciază că cererea de revizuire este inadmisibilă și urmează să fie respinsă ca atare.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.275 alin.2 C.p.p. revizuientul B. I. D. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 30 lei.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel revizuentul B. I. D., precizând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată ca inadmisibilă, pe considerentul că a invocat aceleași motive de revizuiere ca și în cererea anterioară, deși a precizat un motiv nou, respectiv faptul că, în raport de Noul cod penal și infracțiunea săvârșită, dar în raport și de art.6 N.C.p., fapta nu mai constituie tentativă de omor ci vătămare corporală, întrucât victima nu a depășit 90 zile de îngrijiri medicale, motiv ce nu a fost analizat ci doar enumerat în cuprinsul hotărârii.
A solicitat admiterea apelului și pe fond, admiterea în principiu și stabilirea asupra fondului a cererii de revizuire și fixarea unui termen pentru prezentarea probatoriului.
Examinând hotărârea pronunțată în raport cu motivele de apel invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi:
Din interpretarea dispozițiilor art. 452 și art. 453 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Cu privire la înțelesul expresiei „fapte sau împrejurări”, în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Așa cum a stabilit încă din 1976 Tribunalul Suprem (decizia nr. 1643/1976), textul art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ( la acea dată art.453 lit.a C.p.p. cu reglementare juridică identică), se referă la „fapte și împrejurări”, deci la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice aplicabil și în materie penală, ca parte a procesului echitabil. Fără îndoială că noile fapte sau împrejurări urmează a fi dovedite de mijloace de probă noi. Dar elementele de probă noi la care se referă art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi, însă, considerate „probe noi” în sensul cerut de lege dovezile care aduc numai un surplus de argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială.
Necunoașterea faptelor sau împrejurărilor de către instanță nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
În speță, instanța de fond a apreciat în mod corect că aceste împrejurări nu au caracter de noutate, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constituind apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar, iar susținerile apelantului nu reprezintă decât critici aduse actelor procedurale întocmite în cauză, nemulțumiri personale față de modul de administrare a probelor, încadrarea juridica si alte aparari de fond.
Inadmisibilitatea cererii de revizuire este data si de dispozițiile art. 459 alin 3 lit d Cpp, conform cărora cererea de revizuire este inadmisibila daca faptele si mijloacele de proba in baza cărora este formulata cererea nu au fost prezentate . de revizuire judecata definitiv. Prin sentința penală nr. 19 din 12.02.2013 a Tribunalului O. s-a dispus respingerea unei alte cereri de revizuire formulată de revizuentul condamnat B. I. D., in care acesta a formulat aceleiași cereri privind greșita administrare a probelor, eroarea in stabilirea încadrării juridice, subiectivitatea martorilor.
Prin decizia 1470/08.11.2011, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320/1 Cpp, C. Constituționala a decis cu privire la imposibilitatea aplicării prevederilor art. 320/1 Cpp in cauzele definitiv soluționate la data intrării in vigoare a legii, argumentând astfel:
Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire și judecată pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat.
De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
Textul art. 320/1 Cpp are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Nu ar putea fi admisă o teză contrară, întrucât s-ar aduce atingere stabilității raporturilor juridice, în absența căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cpp se va respinge apelul formulat de apelantul B. I. D., în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.160 /2014 a Tribunalului O., ca nefondat . In temeiul art. 275 alin 2 Cpp obliga apelantul, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cpp respinge apelul formulat de apelantul B. I. D., fiul lui N. și I., născut la 26 aprilie 1983 în Slatina jud. O., cu domiciliul în ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.160 /2014 a Tribunalului O., ca nefondat .
In temeiul art. 275 alin 2 Cpp obliga apelantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2014.
Președinte, Judecător,
M. E. M. I. E.
Grefier,
E. L.
J.fond:Ghe.M.
Red.MEM. /GS
17 Iulie 2014/5ex.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 967/2014.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
