Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 196/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 196/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 196/2014
Ședința publică de la 11 Iulie 2014
PREȘEDINTE - A. C. M. – Judecător
Judecător Ș. B.
Judecător C. Ș.
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C.
…………..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul N. I. P. A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 19 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: avocat ales R. I. reprezentând pe recurentul inculpat N. I. P. A. (lipsă); intimatul inculpat F. F. M. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) asistat de avocat I. E. (în substituire pentru avocat desemnat din oficiu D. L.); lipsind: intimata parte civilă . P. O. - prin administrator L. I.; intimata parte civilă Direcția G. R. a Finanțelor P. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, constatându-se că recurentul inculpat N. I. P. A. a formulat o cerere de amânare a cauzei invederând că din cauza stării de sănătate nu se poate prezenta în instanță..
Instanța pune în discuția părților cererea de amânare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, dat fiind că în cauză au fost acordate 7 termene de judecată la solicitarea inculpatului sau apărătorilor acestui.
Apărătorul inculpatului precizează că nu a mai luat legătura de mult cu acesta, că nu are cunoștință despre situația sa medicală de la acest moment.
La interpelarea instanței arată că nu solicită suspendarea judecării cauzei în condițiile art.367 Cpp, întrucât nu i s-a precizat de către client că există o boală gravă care să-l pună în imposibilitate de a participa la judecată.
Instanța respinge cererea de amânare formulată în cauză, constatând că inculpatul nu s-a prezentat la niciunul din cele 8 termene de judecată, formulând în mod repetat cereri de amânare (5 cereri de amânare, din care 2 formulate pe motive medicale) și în plus, din înscrisul anexat prezentei cereri nu rezultă internarea efectivă, fiind un simplu bilet de trimitere.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat R. I., având cuvântul pentru recurentul inculpat N. I. P., solicită admiterea recursului declarat, casarea deciziei Tribunalului O. și a sentinței pronunțate și, rejudecând, cauza să se dispună în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpat din art. 26 vechiul Cod Penal rap la art 215 alin.1, 3 și 4 vechiul Cod Penal, în art. 84 din Legea nr. 59/1934 și din art. 9 lit. b din Legea 241/2005, în art. 9 lit. a din Lg. 241/2005 iar, în subsidiar, reindividualizarea sancțiunilor aplicate.
În susținerea cererii s-a arătat, în esență, că inculpatul a lăsat fila Cec reprezentantului părții vătămate cu titlu de garanție, chiar prin contract stipulându-se o altă modalitate de plată, respectiv prin ordin de plată după valorificarea grâului.
În aceste condiții, apreciază că este evident că administratorul părții vătămate a cunoscut la momentul la care a primit fila Cec că aceasta nu poate fi introdusă la bancă, întrucât nu există disponibil în cont, lipsind din punct de vedere al laturii obiective inducerea în eroare.
În subsidiar, în măsura în care nu se va admite schimbarea încadrării juridice, solicită reindividualizarea sancțiunilor aplicate și schimbarea modalității de executare.
Solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public la 19.02.2014.
La interpelarea instanței, având în vedere că în cauză se analizează un recurs declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel, se arată că recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3859 pct.12 și 14 Cpp, precum și pe dispozițiile art.38515 pct.d VCpp.
Avocat I. E., pentru intimatul inculpat F. F. M., solicită extinderea efectelor recursului cu privire la intimatul F. și aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile în condițiile art.5 NCp.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat, apreciind că în cauză motivele invocate de recurs nu se circumscriu cazurilor de casare invocate.
În principal, arată că nu mai susține cererea de schimbare de încadrare juridică pusă în discuție la termenul din 19.02.2014, întrucât între timp s-a pronunțat decizia nr.165/2014 a Curții Constituționale, care a dus la schimbarea practicii instanței.
Arată că nu sunt incidente motivele de casare prev.de art.3859 pct.12 și 14 Cpp, întrucât în cauză inculpatul a fost condamnat pentru o altă infracțiune decât cea menționată în rechizitoriu, prin schimbarea încadrării juridice de către instanța de apel, iar pedepsele au fost aplicate între limitele minime și maxime legale.
Apreciază că nu se impune extinderea efectelor recursului și cu privire la intimatul F., întrucât pentru acesta legea penală mai favorabilă o constituie dispozițiile vechiului Cod penal.
Intimatul inculpat F. F. M., în ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de adăugat.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
P. sentința penală nr. 33 din 18.01.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ , în baza art. 334 C.p.p., s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul F. F. M. formulată de apărătorul inculpatului, din infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1,4 C.p. și art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) c.p., și art. 41 alin. 2 C.p.in infracțiunile prev. de art. 84 alin. 1, pct. 2 din Legea 59/1934 și art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p., și art. 41 alin. 2 C.p..
În baza art. 334 C.p.p., s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul N. I. P. A. formulată de apărătorul inculpatului, din infracțiunile prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1,4 C.p. și art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) c.p., și art. 41 alin. 2 C.p.in infracțiunile prev. de art. 84 alin. 1, pct. 2 din Legea 59/1934 și art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) c.p., și art. 41 alin. 2 C.p..
1. In baza art 215 alin 1 și 4 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., a fost condamnat inculpatul F. F. M., la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 c.p., a fost condamnat același inculpat la 2ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul F. F. M. a fost condamnat prin sentința penală nr 740/29.09.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr_, definitiva prin neapelare și sentința penală nr 60/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr_, definitiva prin nerecurare..
In baza art 86/5 c.p. rap la art 85 alin 1 c.p., a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr 740/29.09.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr_, definitivă prin neapelare.
In baza art 86/5 c.p. rap la art 85 alin 1 c.p., a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr 60/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr_, definitivă prin nerecurare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 60/24.01.2011 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente ce au fost repuse în individualitatea lor după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. e) și i) C.p.
- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
În baza art. 36 alin.1 C.p. rap. la art. 33 lit. a) C.p. combinat cu art. 34 alin. 1 lit. b) C.p., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele rezultate în urma revocării suspendării sub supraveghere, urmând ca inculpatul F. F. M. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art.71 C.p., au fost interzise inculpatului F. F. M. drepturile prev.de art.64 lit.a si b C.p., cu referire la art.8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale
2. În baza art. 26 C.p. rap la art. 215 alin. 1, 4 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., a fost condamnat inculpatul N.-I. P. A. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune.
În baza art. 26 C.p. rap. la art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.
În baza art.33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.p., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul N. I. P. A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani, în regim de detenție.
În baza art.71 C.p., s-au interzis inculpatului N.-I. P. A. drepturile prev.de art.64 lit.a si b C.p., cu referire la art.8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 C.p.p, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă L. I., administrator S.C. A. G. S.R.L. și au fost obligați in solidar cei doi inculpați la plata sumei de 102.324,76 lei către aceasta cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 14 și 346 C.p.p., s-a admis acțiunea civilă formulată de DGFP-AIF O. și au fost obligați in solidar cei doi inculpați la plata sumei de 30.096 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat.
In baza art. 7 din Legea 26/1990, modificată prin Legea 161/2003, copie de pe hotărâre a fost comunicată O.R.C. de pe lângă Tribunalul O. in termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
In baza art. 13 alin. 1 din L 241/2005, copie de pe dispozitivul hotărârii a fost comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului după rămânerea definitiva a hotărârii
In baza art. 191 c.pr.pen., a fost obligat inculpatul F. F. M. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 300 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ( av. Vespescu I.- delegație pentru asistență juridica obligatorie nr. 2005/19.10.2010).
În baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul N. I. P. A. la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr 952/P/2009, s-a dispus trimiterea in judecata în stare de libertate a inculpaților: - F. F. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 215 alin 1, 4 Cod penal si art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplic art 33 lit a Cod penal si art 41 alin 2 Cod penal; - N. I. P. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 26 rap la art 215 alin 1, 4 Cod penal si art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplic art 33 lit a Cod penal si art 41 alin 2 Cod penal
Din conținutul actului de sesizare a rezultat că inculpatul F. F. M. a achiziționat cantitatea de 165.360 kg grâu de la . pentru achitarea căruia a emis si semnat fila cec . 302 nr_ cu plata in termen de 30 zile, fila cec care a fost refuzata la plata pentru motivul lipsei totale sau parțiale de disponibil in cont.
De asemenea a mai rezultat din conținutul aceluiași act de sesizare ca inculpatul F. F. M. nu a evidențiat in contabilitatea firmei sale achiziția cantității de grâu sus menționata, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul N. I. P. A. din conținutul actului de sesizare a rezultat ca acesta este complice la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecata conlucrând alături de inculpatul F. F. M. la săvârșirea acestora.
In cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul N. I. P. A., acesta nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecata.
Inculpatul F. F. M., deși s-a prezentat in fata instanței de judecata a refuzat sa dea declarații in cauza.
S-a procedat la audierea martorilor C. D., C. C., Gugila D. si C. I. L., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.
Părțile vătămate ., prin administrator L. I., s-au constituit in cursul procesului penal părți civile cu suma de 102.324,76 lei cu titlu de despăgubiri materiale, iar DGFP – AIF O. cu suma de 30.096 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat.
Din fisele de cazier ale inculpatilor a rezultat ca acestia sunt cunoscuti cu antecedente penale.
Analizând materialul probatoriu administrat in cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 16.02.2009, Poliția Orașului P. O. s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul F. F. M. din ., în calitate de administrator al . Slatina, a achiziționat la data de 19.11.2008 și 20.11 2008 de la . P. O., administrată de numitul L. I., cantitatea de 165.360 kg. grâu, plata urmând a se face printr-o filă CEC emisă de inculpat, care, în momentul introducerii la plată, a fost refuzată pentru motivul lipsă disponibil în cont.
Totodată, prin adresa nr._/OT/09.12.2009 Garda Financiară - Secția O., înaintând actul de control încheiat sub acel număr la . a sesizat aceleași aspecte - constituindu-se dosarul penal nr. 6049/P/2009, care prin rezoluția procurorului din 20.01.2010 a fost conexat la nr. 952/P/2009.
P. cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că numitul L. I., administratorul . P. O., a fost contactat telefonic la data de 18.11.2008 de inculpatul N. -I. P. A., solicitându-i a se întâlni în vederea negocierii și cumpărării unei cantități de grâu de la societatea reclamantului.
Partea vătămată L. I. a susținut că s-a întâlnit cu cei doi inculpați în Municipiul Slatina, la barul ,,Mama M.’’, unde au negociat vânzarea-cumpărarea cantității de 250 tone grâu la prețul de 0,52 lei /kg., negociere concretizată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 127 din 18.11.2008, contract întocmit în două exemplare și semnat de partea vătămată L. I. și inculpatul F. F. M., de față fiind și celălalt inculpat.
Cu acea ocazie, s-a mai stabilit ca grâul să fie ridicat de la . P. O. în zilele următoare, pe 19 și 20.11.2008.
Astfel că, în ziua de 19.11.2008 inculpații N.-I. P. A. și F. F. M. au mers la sediul . P. O., cu două camioane și un utilaj de încărcare, unde, în prezenta administratorului societății, L. I., au încărcat grâul, conform înțelegerii și întocmindu-se avizele de însoțire a mărfii nr. 2 și 3, avize semnate la rubrica „furnizor" de numitul L. I., iar la rubrica „beneficiar" de numitul F. F. M..
Grâul a fost cântărit la . P. O., eliberându-se bon de cântar pentru fiecare camion, cu datele de identificare ale conducătorului auto și ale mijlocului de transport.
De asemenea, în data de 20.11.2008, inculpatul F. F. M. s-a prezentat din nou la . P. O., însoțit și de astă dată de inculpatul N.-I. P. A., ridicându-se cantitatea de grâu rămasă și efectuându-se 8 transporturi, conform avizelor de însoțire a mărfii din data de 20.11.2008 (nr. 4, 5, 6, 7, 8, 9- semnate de inculpatul F. F. M. și nr. 10 și 11 semnate în numele inculpatului de conducătorii auto S. F. și C. L.).
Pentru întreaga cantitatea de grâu livrată, respectiv, 165.360 kg., în valoare de 102.324,76 lei, s-a întocmit factura fiscală . VEH nr._/20.11.2008, factură pentru achitarea căreia inculpatul F. F. M.-a emis și semnat fila CEC seria ..3.7027, cu plata in termen de 30 de zile, conform contractului de vânzare cumpărare, asigurându-l totodată pe L. I. că are în cont disponibilul necesar acoperirii sumei din factură.
De precizat că și la acest moment, al emiterii filei CEC, de față era și inculpatul N.-I. P. A., care a și ștampilat fila CEC întocmită și semnată de primul inculpat.
La data de 27.01.2009, partea vătămată L. I. a introdus la plată fila CEC, în sumă de 102.324,56 lei, emisă de inculpatul F. F. M., filă CEC refuzată la plată pentru motivul „lipsă totală sau parțială de disponibil în cont".
Faptul că la momentul emiterii filei CEC nu exista disponibil bănesc în contul firmei . Slatina (aspect bine știut și de altfel recunoscut în timpul urmăririi penale de inculpatul F. F. M.) a rezultat și din adresa nr. 1636/08.07.2009, a Raiffeisen Bank, privind extrasul de cont al societății de mai sus, din acest act reieșind că la momentul încheierii contractului cu . P. O., . Slatina, nu avea disponibil în cont.
Faptul că inculpații au achiziționat grâul de la societatea administrată de L. I., în modalitatea anterior descrisă și pentru plata căreia au emis o filă CEC, refuzată la plată de unitatea bancară pentru „lipsă disponibil în cont", rezultă și din declarațiile date de susnumitul, administrator al . P. O., cât și din declarațiile martorilor Gugilă D. și C. I. L..
Cei doi martori au declarat că i-au recunoscut pe inculpați ca fiind persoanele ce au cumpărat grâul de la . P. O., martorul C. I. L., susținând acest lucru, întrucât a fost conducător auto al camionului cu nr._, cu care în zilele de 19 și 20.11.2008 inculpații au transportat grâul.
De altfel, același martor C. I. L. a mai susținut că la circa două săptămâni după transporturile de grâu făcute de la . P. O., a mai efectuat împreună cu S. F. câte un transport de grâu din .. D., unde cei doi inculpați au procedat în același mod, plata făcându-se cu filă CEC fără acoperire (după cum au aflat ulterior), iar marfa au transportat-o în ..
S-a apreciat că împrejurarea în care au procedat cei doi inculpați,respectiv de aceeași manieră și cu ocazia cumpărării cantității de_ kg. grâu de la . P. O., denotă că aceștia au avut intenția clară de a-l înșela pe administratorul acestei societăți, înmânându-i fila CEC refuzată ulterior la plată, pentru motivul „cec refuzat din lipsă totală sau parțială de disponibil", întrucât inculpații știau bine că la momentul emiterii filei CEC nu exista disponibil bănesc în contul societății cumpărătoare de grâu.
Acest lucru, respectiv intenția inculpaților a mai rezultat și din faptul că în zilele în care au luat grâul de la . P. O., aceștia au folosit auto cu nr._ ,_ ,_ ,_ și_ și tot în zilele de 19 și 20.11.2008 au vândut . Slatina, cantitatea de 139.200 kg. grâu, întocmindu-se 12 facturi în valoare de 57.976,80 lei, la prețul de achiziție de 0,35 lei /kg. fără TVA, pe facturile în cauză figurând înscris ca delegat tot inculpatul F. F. M., ca administrator al . Slatina, la rubrica „mijloc de transport" făcându-se înscrisul „AUTO CONF. AV".
Conducătorii camioanelor cu nr._ ,_ ,_ ,_ și_, respectiv S. F., C. I., C. C., C. D. și D. F. au figurat ca delegați, din actele dosarului rezultând că în aceleași zile de 19.11.2008 și 20.11.2008 cantitatea de 139,20 t. grâu cumpărat de . de la . Slatina a fost transportată la . D..
Plata facturilor în valoare totală de 57.976,80 lei s-a făcut cu numerar, pe baza chitanțelor emise de . Slatina, după cum reiese din centralizatorul contului întocmit de . Slatina, societate care a înregistrat în evidența contabilă a lunii noiembrie 2008 factura fiscală . VEV nr._/20.11.2008 - potrivit căreia această societate a livrat cantitatea de 139,20 t. grâu către .. D., în valoare totală de 64.602,72 lei, prețul de livrare fiind de 390 lei.
Contravaloarea acestei facturi s-a încasat prin virament bancar cu O.P. nr. 154/08.12.2008, emis de . D., către . Slatina, prin contul deschis la Piraeus Bank-Sucursala Slatina.
S-a mai stabilit că din cele 10 transporturi de grâu, 8 s-au efectuat la baza .. D., iar 2 la firma administrată de M. A. F. - . Slatina, respectiv grâul depozitat într-o magazie a acestei societăți în comuna P., ..
S-a mai stabilit că inculpatul F. F. M. la data de 13.11.2008 a preluat prin cesiune de la N. I. A. -tatăl inculpatul N. I. P. A. - părțile sociale, deoarece s-a retras din societate, primul inculpat devenind asociat majoritar și unic administrator al . Slatina.
Totodată, din același proces verbal de constatare încheiat de lucrătorii Gărzii Financiare O. a rezultat că în ceea ce privește relația comercială derulată între . Slatina și . P. O. din noiembrie 2008, în evidenta contabilă a societății cumpărătoare de grâu nu s-au făcut nici un fel de înregistrări la organele fiscale nedeclarându-se veniturile realizate în luna noiembrie 2008, venituri în sumă de 85.987,20 lei în urma operațiunilor comerciale (livrare a cantității de 165.360 kg. grâu), estimându-se creanțele fiscale neevidențiate și nedeclarate în sumă totală de 30.096 lei: impozit pe profit = 13.758 lei și TVA de plată = 16.338 lei.
Cu privire la solicitările apărătorilor inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși in judecata respectiv pentru F. F. M. din art 215 alin 1, 4 Cod penal si art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplic art 33 lit a Cod penal si art 41 alin 2 Cod penal in art 84 alin 1 pct 2 din legea 59/1934 si art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplic art 33 lit a Cod penal si art 41 alin 2 Cod penal, iar pentru N. I. P. A. din art 26 rap la art 215 alin 1, 4 Cod penal si art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplic art 33 lit a Cod penal si art 41 alin 2 Cod penal in art 26 rap la art 84 alin 1 pct 2 din legea 59/1934 si art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplic art 33 lit a Cod penal si art 41 alin 2 Cod penal, instanța de fond le-a respins ca neîntemeiate, având in vedere ca din declarația administratorului părții vătămate, numitul L. I. a rezultat ca la data emiterii cecului de către cei doi inculpați, nu a avut cunoștința ca nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, iar din declarația data in cursul urmăririi penale de inculpatul F. F. M. a rezultat ca fila cec lăsata . nu avea acoperire deoarece in contul firmei nu avea nici un fel de disponibil.
P. urmare, instanța de fond a apreciat ca prin activitățile lor cei doi inculpați au urmărit de fapt inducerea in eroare a părții vătămate, dat fiind faptul ca nici pana in momentul de față, aceștia nu au achitat prejudiciul produs părții vătămate.
In ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul N. I. P. A. a infracțiunii prev de art 26 rap la art 9 lit b din Legea 241/2005, instanța de fond a reținut că acestea există, având in vedere situația de fapt menționata mai sus din care a rezultat ca la data de 13.11.2008 inculpatul F. F. M. a preluat prin cesiune de la tatăl inculpatului N. I. P. A. părțile sociale, devenind asociat majoritar si unic administrator al . Slatina, precum și declarația inculpatului F. F. M. data in cursul urmăririi penale din care rezulta ca deși acesta din urma a semnat actele de preluare a societății documentele si ștampila societății au rămas in posesia inculpatului N. I. P. A., ceea ce denota faptul ca acesta din urma a avut un rol important in derularea activităților întreprinse de ..
Aceeași concluzie este evidențiată și de declarația administratorului părții vătămate din care rezulta ca pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare a negociat cu inculpatul N. I. P. A. acesta din urma fiind si cel care a aplicat ștampila pe cecul pe care i l-au predat.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului F. F. M., care pentru achiziționarea unei cantități de 165.360 kg grâu a emis fila CEC BD 302 nr._ refuzată la plată pentru „lipsă disponibil în cont", constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-4 Cod penal cu aplic art 41 alin 2 Cod penal.
Faptul că același inculpatul F. F. M. nu a evidențiat în contabilitatea firmei sale . Slatina achiziția la data 19.11.2008 și 20.11.2008 a cantității de 165, 36 kg. grâu de la . P. O., în aceleași zile grâul cumpărat fiind revândut prin . Slatina, la . D. – întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 (l)lit. b din Lg. 241/2005 cu aplic art 41 alin 2 Cod penal.
In ceea ce privește pe inculpatul N. I. P. A., instanța de fond a reținut în sarcina acestuia infracțiunea de complicitate la infracțiunile comise de coinculpatul F. F. M., respectiv infracțiunea prev. de art. 26 cp.rap. la art. 215 alin 1, 4 Cod penal și art 9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal .
S-a apreciat ca acționând in acest mod, inculpații au prevăzut rezultatul faptelor lor si au urmărit producerea lui prin săvârșirea acelor fapte, reținându-se sub aspect subiectiv ca forma de vinovăție, intenția directa.
Vinovata inculpaților sub aceasta forma a rezultat din sesizarea din oficiu a organelor de poliție, declarațiile părții vătămate de L. I. - administrator al . P. O., fila CEC . 302 nr._, emisă de . Slatina pentru suma de 102.324,76 lei precum și întreaga documentație - factură, avize de însoțire a mărfii, privind achiziția cantității de_ kg. grâu, proces verbal de control nr._/OT/09.12.2009 al Gărzii Financiare O. la . Slatina, proces verbal nr. 6632/25.02.2010 al A.N.A.F. - A.I.F. privind controlul fiscal la . Slatina, procese verbale de recunoaștere de pe planșe foto de către L. I. a inculpaților, declarații martori audiați în cauză, declarații inculpați.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 c.p., respectiv dispozițiile părții generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților si atitudinea acestora in timpul desfășurării procesului penal.
F. de aceste elemente, respectiv, persoana inculpaților, antecedentele penale ale acestora, cuantumul prejudiciului si faptul ca acesta nu a fost recuperat, instanța de fond a apreciat ca aplicarea unei pedepse cu închisoarea, pentru fiecare fapta in parte este de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev de art 52 c.p.
Astfel în baza art 345 alin 2 c.p., prima instanță a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, pentru fiecare din infracțiunile reținute in sarcina acestora.
In ceea ce îl privește pe inculpatul N. I. P. A., având în vedere atitudinea acestuia de nerecunoaștere a faptei săvârșite, cuantumul prejudiciului si faptul ca acesta nu a fost recuperat, instanța de fond a apreciat ca executarea pedepsei aplicate in regim de detenție este de natura sa satisfacă scopul educativ preventiv al pedepsei.
Cu privire la inculpatul F. F. M., din referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Slatina a rezultat ca inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală 740/29.09.2010 pronunțata de Judecătoria Slatina in dosarul nr_, definitiva prin neapelare, dispunându-se ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru o fapta concurenta cu faptele deduse judecații.
De asemenea prin sentința penală 60/24.01.2011 pronunțata de Judecătoria Slatina in dosarul nr_, definitiva prin nerecurare, inculpatul F. F. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit art 85 c.p. ,,daca se descoperă ca cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau pana la rămânerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează aplicându-i-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidiva’’.
Întrucât faptele deduse judecații sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale sus menționate, in baza art 86/5 c.p. rap la art 85 alin 1 Cod penal, prima instanță a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penală nr 740/29.09.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina, in dosarul nr_, definitiva prin neapelare.
In baza art 86/5 c.p. rap la art 85 alin 1 c.p., a anulat și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penală nr 60/24.01.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina, in dosarul nr_, definitiva prin nerecurare.
A descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 60/24.01.2011 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, alin. 1, art. 209, alin. 1, lit. e) și i) C.p.
- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
În baza art. 36 alin.1, C.p. rap. la art. 33 lit. a) C.p. combinat cu art. 34 alin. 1 lit. b) C.p., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu pedepsele rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere, urmând ca inculpatul F. F. M. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art.71 C.p., s-au interzis inculpaților drepturile prev.de art.64 alin 1 lit.a teza a II-a, lit b si c C.p., cu referire la art. 8 CEDO și cauza S. și P. împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
Cât privește conținutul și modul de executare a pedepselor accesorii, prima instanță a reținut că acestea au suferit modificări esențiale, de natură a le pune de acord cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului (Hotărârea S. și P. contra României, M. Of., Partea I, nr. 484 din 08.05.2005).
In acest sens s-au avut în vedere dispozițiile art. 71 alin. (2) C. penal, care prevăd că interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a)-c) C. pen.) se dispune atrasă de drept ca urmare a condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, de la rămânerea definitivă a condamnării până la executarea pedepsei, grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. penal nu mai operează de drept, ca urmare a condamnării, ci este supusă aprecierii judecătorului în funcție de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
S-a mai reținut că o condamnare trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, iar autoritățile naționale să ofere motive pertinente și suficiente pentru a o justifica., astfel că interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii nu se aplică, potrivit normei naționale, automat și absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența controlului cu privire la proporționalitate exercitat de o instanță
In ceea ce privește acțiunea civilă formulată de ., în cauză s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev de art 998 cod civil, astfel că, în baza art 14 si 346 c.p.p. au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 102.324,76 lei cu titlu de despăgubiri civile.
De asemenea, instanța de fond a admis și acțiunea civilă formulată de DGFP O. – AIF O., obligându-i pe cei doi inculpați în solidar la plata sumei de 30.096 lei reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat.
1. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul N. I. P. A. și partea civilă DGFP O., ce au fost înaintate spre soluționare Curții de Apel C., pe rolul căreia s-a înregistrat dosarul nr._ .
1.P. motivele scrise de recurs, recurenta parte civilă DGFP O. a criticat sentința primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile pe care a promovat-o în procesul penal, constând în aceea că inculpații nu au fost obligați și la plata majorărilor de întârziere conform art.119 și 120 din codul de procedură fiscală.
Un alt doilea motiv de recurs a vizat neanalizarea cererii formulate prin chiar solicitarea scrisă de constituire de parte civilă, constând în aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului conform art. 163 al.2 și art. 165 cpp, având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor art.11 din Legea 241/2005.
2.P. motivele scrise de recurs, inculpatul N. I. P. A. a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicia pedepsei aplicate care este prea mare în raport cu circumstanțele sale personale.
A susținut de asemenea, faptul că nu avea nicio calitate în firmă la acel moment și din această perspectivă este discutabilă vinovăția sa sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost condamnat (fila 28,29 dosar_ al Curții de Apel C.).
Printr-un alt set de motive scrise de recurs, același inculpat a susținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prin file CEC, fapt prevăzut și pedepsit de art.215 al.1 și 4 cp, câtă vreme în cauză mijlocul de plată a fost emis ca și garanție a achitării mărfii.
De asemenea, nu există probe cu privire la existența infracțiunii de evaziune fiscală, deoarece niciun înscris existent în dosarul de urmărire penală nu atestă calitatea pe care trebuia să o aibă în cadrul . Slatina, cu privire la această infracțiune fiind inadmisibilă participația penală sub forma complicității.
P. decizia penală nr.1066/13.05.2013 pronunțată în același dosar, au fost calificate cererile formulate de partea civilă și inculpatul N. I. P. A. ca fiind apeluri declarate împotriva sentinței penale nr.33/11.01.2003 pronunțată de Judecătoria Slatina și a fost declinată competența de soluționare a acestora, Tribunalului O..
Pentru a aprecia astfel, instanța de control judiciar a reținut că prin Legea 202/2010, infracțiunile de evaziune fiscală prev.în art.9 din Legea 241/2005 au fost trecute în competența de judecată în primă instanță a tribunalului dar și că, atât înainte de . acestei legi cât și după, sentințele pronunțate în cauze având ca obiect infracțiunile prev.de art.9 din Legea 241/2005 sunt supuse atât apelului cât și recursului.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 42 cpp, recalificând căile de atac declarate, s-a declinat competența de soluționare a apelului la Tribunalul O., unde cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 21.06.2013.
La termenul din data de 4 decembrie 2013, în prezența apărătorului ales (în privința apelantului inculpat N. I. P. A.) respectiv din oficiu (pentru intimatul inculpat F. F. M.), instanța de apel a procedat la ascultarea acestora, declarațiile fiind atașate la dosar.
De asemenea, în aceeași ședință publică, la cererea reprezentantului Ministerului Public s-a apus în discuția părților și instanța s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, astfel cum a fost reținută prin actul de trimitere în judecată în sarcina ambilor inculpați, reținând infracțiunea în varianta tip dar și cu aplicare alin.4, respectiv art.215 al.1 și 4 cp, pentru inculpatul intimat F. F. M. și infracțiunea prev.de art.26 cp.rap.la art.215 al.1 și 4 cp pentru apelantul inculpat N. I. P. A..
2. P. decizia penală nr. 2 din 19 decembrie 2013, Tribunalul O. a admis apelurile declarate de inculpatul N. I. P. A. și de partae civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva sentinței penale nr.33 din 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ ; s-au extins efectele apelului inculpatului N. I. P. A. și asupra intimatului inculpat F. F. M..
În baza art. 26 c.p. rap. la art. 215 alin.1,3 și 4 c.p. cu înlăturarea art. 41 al.2 c.p., a fost condamnat inculpatul N. I. P. A. la pedeapsa principală de 4 ( patru) ani închisoare; în baza art. 215 al.1,3 și 5 c.p. cu înlăturarea art. 41 alin.2 c.p., a fost condamnat inculpatul F. F. M. la 4 ( patru )ani închisoare; s-a menținut restul dispozițiilor sentinței privind soluționarea laturii penale, inclusiv operațiunea de contopire a pedepselor principale, aplicate inculpaților, urmând ca fiecare dintre aceștia să execute în final câte 4 ani închisoare pedeapsă principală, în regim de detenție.
Au fost obligați inculpații în solidar și la plata obligațiilor accesorii calculate conform art. 119 și 120 din Codul de pr. Fiscală, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la achitarea efectivă, către partea civilă ANAF; în baza art. 10 din Legea nr. 241 /2005, s-a aplicat măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților N. I. P. A. și F. F. M., până la concurența valorii prejudiciului.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței, iar cheltuielile judiciare, inclusiv sumele de 200 lei conform delegației de asistență juridică obligatorie nr. 934/17.07.2013 și 150 lei conform delegației de asistență juridică nr. 931/16.07.2013, au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că în cauză prima instanță a reținut o situație de fapt exactă bazată pe un probatoriu concludent și bine apreciat pe baza căruia a stabilit în mod judicios că cei doi inculpați au comis infracțiunile de înșelăciune și evaziune fiscală în forma autoratului, respectiv a complicității materiale și morale.
Astfel, este dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul F. F. M. a devenit administrator al societății . Slatina, preluând părțile sociale ale numitului N. I. A., tatăl coinculpatului N. I. P. A. la data de 13.11.2008, această mențiune fiind înscrisă în Registrul Comerțului în baza încheierii nr.3683/13.11.2008.
Pe de altă parte, este cert că, în calitatea sa de administrator, inculpatul F. F. M. însoțit de coinculpatul N. I. P. A. s-au deplasat la sediul . P.-O. unde au negociat cu reprezentantul acesteia, numitul L. I., cu care au încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.127 din 18.11.2008 prin care societatea din P.-O. vindea . Slatina, cantitatea de 250 tone grâu, din această cantitate fiind livrată la data de 19 noiembrie 2008 și respectiv 20 noiembrie 2008, cantitatea de 165.360 kg, în baza unui număr de 10 avize de însoțire a mărfii pe care apare numele delegatului administrator F. F. M. (8 avize) și a șoferilor S. F. și C. L. pe celelalte două, transportul grâului fiind asigurat de cumpărător și efectuat cu mai multe mijloace de transport.
Această situație de fapt a fost recunoscută chiar de cei doi inculpați și este confirmată cu deosebire de declarația reprezentantului părții civile numitul L. I. care, audiat fiind la prima instanță, a declarat că la momentul încheierii contractului au fost prezenți cei doi, iar de la inculpatul N. I. P. A. a primit o filă CEC . 302 nr._ pe care a semnat-o administratorul F. F. M., plata urmând a se efectua după 30 de zile prin introducerea la plată a filei DEC.
Cu aceeași ocazie, acesta a mai susținut și împrejurarea că ,,fila CEC a fost completată de inculpatul N. I. P. A., el deținând și aplicând ștampila pe CEC-ul pe care mi l-au dat’’ și, de asemenea, faptul că ,,în momentul în care mi-a fost înmânată fila CEC nu mi s-a adus la cunoștință că nu există disponibilul necesar’’( fila 18 dosar Judecătoria Slatina).
Față de această declarație, în mod judicios prima instanță nu a primit cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați, din infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.1, 3 și 4 cp.în infracțiunea prev.de art. 84 al.1 pct.1 din Legea 59/1934 având în vedere și Decizia în interesul legii nr. IX/2005 pronunțată de ICCJ -Secțiile Unite prin care s-a stabilit în mod obligatoriu pentru instanțele de judecată că infracțiunea prevăzută de legea specială subzistă numai în situația în care beneficiarului CEC-ului are cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibil necesar acoperirii acestuia la tras, ceea ce nu se regăsește în cauza de față.
Cât privește criticile apelantului inculpat N. I. P. A. referitoare la lipsa vinovăției sale în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat în primă instanță, instanța de apel a constatat că acestea sunt nefondate în condițiile în care materialul probator apreciat în ansamblu și, în scopul aflării adevărului, așa cum prevede art. 63 cpp, conduce în mod inevitabil la concluzia contrară.
Astfel, din declarația aceluiași L. I. a rezultat că la data de 18.11.2008, la sediul societății sale s-a prezentat și inculpatul N. I. P. A. de la care a primit fila CEC semnată în prealabil de coinculpatul F. F. M. și pe care acesta a aplicat ștampila societății, persoane cu care a negociat încheierea contractului.
Coroborând acest aspect, în parte neinfirmat de inculpați (care recunosc prezența amândurora la sediul societății vânzătoare) cu împrejurarea că, anterior, societatea fusese administrată de tatăl coinculpatului N. I. P. A. și cu aspectele relatate de inculpatul F. F. M. cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală din care rezultă că, deși a semnat actele de preluare a . Slatina, documentele și ștampila societății au rămas în posesia coinculpatului, în mod judicios prima instanță a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prin file CEC prev.de art. 26 cp rap.la art.215 al.1, 3 ,4 cp. pentru inculpatul N. I. P. A..
De altfel, acesta nu neagă împrejurarea că s-ar fi deplasat la sediul vânzătoarei la data de 18.11.2008 alături de administratorul . Slatina, ci confirmă această susținere, însă încearcă să acrediteze o altă motivație a prezenței sale, respectiv aceea de a-l fi însoțit pe coinculpatul F. F. M. în calitatea sa de prieten și de șofer al autoturismului cu care s-au deplasat.
În mod evident a apreciat instanța că această motivație nu este reală în contextul probator prezentat anterior, cu referire în mod deosebit la declarația inculpatului F. F. M. dată în faza de urmărire penală din care rezultă modalitatea în care acesta a preluat societatea, respectiv ,,la cererea numitului N. I. P. A. care i-a dat suma de 500 lei promițându-i că îl va angaja la firmă în luna noiembrie 2008 și care a profitat de naivitatea sa, punându-l să semneze actele de preluare ale firmei, el crezând că semnează acte de angajare’’ și a faptului că, potrivit aceleiași declarații ,, N. I. P. A. a deținut ștampila dar și toate actele de la firmă pe care nu i le-a dat niciodată, carnetele de CEC necompletate și facturile dar și chitanțierele aflându-se în posesia acestuia care a refuzat să i le dea spunând că are grijă de ele’’(declarații fila 356-357 dosar urmărire penală).
Este cert așadar că administratorul de fapt al . Slatina era apelantul inculpat N. I. P. A., care îl însoțea de fiecare dată pe coinculpatul F. F. M. în momentul încheierii de contracte comerciale în numele acestei societăți, el fiind cel care dispunea de actele contabile și ștampila acesteia, fiind evident că administratorul din acte, inculpatul F. F. M. care nu avea minime cunoștințe în domeniu, nu avea drept de administrare ori dispoziție asupra societății.
Deși, cu ocazia audierii intimatului inculpat F. F. M. de către instanța de apel, acesta a înțeles să formuleze altă apărare, susținând o cu totul altă situație de fapt decât cea declarată inițial, respectiv împrejurarea că o dată cu semnarea actelor societății a intrat în posesia acestora, dar și faptul că, coinculpatul N. I. P. A. nu ar fi participat la negocieri, ci ,, a mers doar cu mașina pentru că nu avea permis’’, aceste susțineri sunt evident nesincere date cu scopul exonerării de răspundere penală a coinculpatului N. I. P. A., care se prevalează de lipsa vreunei calități (de administrator ori de asociat) în cadrul . Slatina, potrivit înscrisurilor existente la registrul comerțului referitoare la statutul juridic al societății.
Aceste aspecte nu sunt însă relevate sub aspectul angajării răspunderii penale a coinculpatului N. I. P. A. în condițiile în care, coroborând aspectele de fapt evidențiate de ansamblul probator administrat în cauză, se constată cu certitudine că . Slatina era angajată în relații comerciale prin voința sa ca și administrator de fapt, ce se afla în posesia actelor contabile, a ștampilelor și a carnetelor Cec ale societății.
În ceea ce privește însă încadrarea juridică dată infracțiunii de înșelăciune în convenții și prin filă CEC reținută în sarcina celor doi inculpați în forma autoratului, respectiv a complicității, atât prin actul de sesizare al instanței cât și prin sentința apelată, instanța de apel a constatat că incidența art.41 al.2 cp a fost reținută în mod nejustificat, deoarece infracțiunea nu este comisă în formă continuată, neexistând mai multe acte materiale care ar îmbrăca fiecare în parte conținutul acestei infracțiuni, comise la diferite intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, deoarece cei doi inculpați au emis o singură filă CEC care a fost refuzată la plată din lipsă disponibil și nu mai multe, astfel de file CEC.
P. urmare, încadrarea corectă dată infracțiunii de înșelăciune prin file CEC este art.215 al.1, 3 și 4 c.p. respectiv art.26 cp. rap. la art.215 al.1, 3 și 4 cp - fapta fiind comisă cu ocazia încheierii unui contract și prin filă CEC - cu înlăturarea art.41 al.2 cp, considerație în raport cu care, instanța de apel, luând în discuție această chestiune de drept în ședința publică în care au avut loc dezbaterile cauzei, la cererea reprezentantului Ministerului Public, a găsit-o întemeiată și a schimbat încadrarea juridică în acest sens, înlăturând așadar incidența art. 41 al.2 cp.
S-a constatat așadar că apelul inculpatului Neașcu I. P. A. este admisibil și întemeiat pentru acest motiv, luat în considerare din oficiu de instanța de apel, fiindu-i mai favorabilă noua încadrare juridică, respectiv cea prevăzută de art.26 cp. rap.la art.215 al.1,3 și 4 cp.cu înlăturarea art.41 al.2 cp.
Deoarece și încadrarea juridică a faptei reținută intimatului inculpat F. F. M. comportă aceleași discuții, instanța de apel, în considerarea art.373 cpp., a extins apelul declarat de apelantul inculpat și încadrând corect infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina intimatului inculpat F. F. M., a în lăturat și pentru acesta dispoz. art. 41 alin. 2 și a dispus condamnarea celor doi inculpați la pedeapsa închisorii de câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art.215 al.1,3 și 4 cp, în ceea cel privește pe inculpatul F. F. M. și respectiv pentru complicitate la această infracțiune prev. și ped. de art. 26 c.p. rap. la art. 215 alin. 1, 3 și 4 c.p în ceea cel privește pe inculpatul N. I. P. A..
În ceea ce privește apelul formulat de partea civilă, instanța de apel a constatat că acesta este întemeiat din perspectiva criticilor formulate deoarece, conform art.14 cpp, repararea pagubei se face potrivit legii civile fiind acordate despăgubiri bănești atât pentru paguba efectivă cât și pentru folosul nerealizat.
Așadar, în cauza dedusă judecății, acțiunea civilă promovată de partea civilă DGFP O. este întemeiată, atât cu privire la prejudiciul efectiv cauzat prin fapta inculpaților constând în TVA și impozit pe profit cât și în ceea ce privește obligațiile fiscale accesorii care potrivit dispozițiilor art.119 și 120 cod procedură fiscală se datorează din ziua imediat următoare termenului scadent și până la achitarea obligațiile fiscale principale.
Cum în cauza dedusă judecății, prima instanță a omis să oblige inculpații și la plata obligațiilor accesorii, instanța de apel a admis apelul părții civile și va angaja solidaritatea celor doi inculpați și pentru plata acestor obligații, calculate conform dispozițiilor legale precizate.
Pe de altă parte, potrivit art. 11 din Legea 241/2005 privind evaziunea fiscală,, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie’’.
Din această perspectivă, s-a constatat de instanța de control judiciar că norma legală are un caracter imperativ, ceea ce determină aplicarea ei în situațiile expres prevăzute, respectiv atunci când a fost comisă o infracțiune de evaziune fiscală cu consecința prejudicierii bugetului de stat, motiv pentru care, în temeiul art.10 din Legea 241/2005, s-a aplicat măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților N. I. P. A. și F. F. M., identificate în patrimoniul acestora la data executării prezentei, până la concurența valorii prejudiciului.
3. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul N. I. P. A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 16 ianuarie 2014, cu prim termen la data de 10 februarie 2014.
P. motivele de recurs depuse la 18.l02.2014 (fila 22), recurentul – inculpat a criticat decizia tribunalului sub aspectul laturii penale, invocând faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră față de pericolul concret al faptei comise, și sub aspectul laturii civile, întrucât prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut.
Cu ocazia dezbaterilor pe fond, inculpatul – prin apărător ales – a invocat noi motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 3859 pct. 12 și 14 din vechiul Cod pr.p., solicitând în principal schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpat din art. 26 vechiul Cod Penal rap la art 215 alin.1, 3 și 4 vechiul Cod Penal, în art. 84 din Legea nr. 59/1934 și din art. 9 lit. b din Legea 241/2005, în art. 9 lit. a din Lg. 241/2005 și, în subsidiar, reindividualizarea sancțiunilor aplicate.
La termenul din 19.l02.2014 (fila 27), reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul N. I. din art. 26 rap la art. 215 alin.1, 3 și 4 vechiul Cod Penal în art. 48 rap la art. 244 alin. 1 și noul Cod Penal, cerere cu privire la care sa renunțat ulterior (11.07.2014), apreciindu-se că nu mai este oportună în raport de Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale.
Legal citat la toate cele opt termene de judecată acordate în cauză, inculpatul N. I. nu s-a prezentat în vederea audierii.
La ultimul termen de judecată s-a respins cererea de amânare formulată de inculpat, constatându-se că înscrisul atașat în dovedire (fila 67) este un bilet de trimitere care nu dovedește internarea efectivă într-o unitate medicală de specialitate și, totodată, că inculpatul a formulat în mod repetat cereri de aceeași natură atât în cursul soluționării prezentului recurs (cinci cereri de amânare, dintre care două pe motive medicale) cât și în cursul soluționării primului recurs declarat (dosarul înregistrat la 9.02.2012 pe rolul Curții de Apel C., în care au fost formulate 7 cereri de amânare, din care 5 pe motive medicale).
Analizând calea de atac declarată, Curtea reține în principal că potrivit art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală anterior.
În baza acestor dispoziții legale, Curtea constată că potrivit art. 38510 din vechiul Cod de procedură penală, recurentul inculpat avea obligația de a motiva recursul chiar prin cererea de declarare a acestei căi de atac sau prin memoriu separat, care trebuia depus la instanța de recurs cel mai târziu cu cinci zile înaintea primului termen de judecată.
D. fiind că, în cauză, memoriul cu motivele de recurs a fost depus la 18.2.2014 (fila 22), după primul termen de judecată, Curtea urmează să analizeze numai cazurile care, potrivit art. 3859 alin. 3 din vechiul Cod de procedură penală puteau fi analizate din oficiu, constatând că nici unul dintre acestea nu este incident în cauză
Criticile recurentului inculpat privind greșita încadrare juridică a faptelor comise nu se circumscrie motivului de casare prev de art. 3859 pct. 12 vechiul Cod Procedură Penală, întrucât în cauză inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în convenții în formă continuată (26 rap la art. 215 alin., 3 și 4 cu aplic. art. 4 alin. Vechiul Cod Penal) și a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru complicitate la înșelăciune în forma simplă, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 334 vechiul Cod Procedură Penală, la instanța de apel (termenul din 04.12.2013 – fila 118 dosar tribunal).
De altfel, aceleași apărări au fost formulate și la prima instanță și în faza de apel, fiind înlăturate cu o corectă motivare de către ambele instanțe.
În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța constată că modificarea cazurilor de casare prin Legea 2/2013, în vioare la data pronunțării deciziei recurate, exclud posibilitatea analizării acestora.
Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 Cod Procedură Penală anterior permite instanței de recurs să analizeze sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele legale.
Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criticile de individualizare prezentate anterior de art. 72 vechiul Cod Penal, decurge din limitarea căii de atac a recursului exclusiv la probleme de drept.
În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 pct. 14 vechiul Cod Procedură Penală este echivalent cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica privitoare la individualizarea pedepselor nici în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 vechiul Cod Procedură Penală.
Cu privire la situația intimatului – inculpat F. Floruin M., Curtea apreciază că, în cauză nu se impune extinderea efectelor recursului în condițiile art. 3857 vechiul Cod Procedură Penală, întrucât în aplicarea dispozițiilor art. 5 noul Cod Penal, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, dispozițiile Codului Penal din 1969 (în baza cărora a și fost condamnat) îi sunt mai favorabile.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală anterior, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. I. P. A., iar conform dispozițiilor art. 192 alin. 2 vechiul Cod Procedură Penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariile cuvenite avocaților desemnați din oficiu urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului N. I. P. A., declarat împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 19 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariile avocați oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iulie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. Ș. B. C. Ș.
Grefier,
S. C.
Red. Jud. A. C. M.
Jud. apel L. O. – Gh. B.
Dact. 2 ex./A.T./ 17 Iulie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 569/2014.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 967/2014.... → |
|---|
