Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 974/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 974/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 974/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 974
Ședința publică de la 10 Iulie 2014
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE M. E. M. - judecător
I. E. - judecător
Grefier E. L.
Ministerul public reprezentat de procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelantul revizuent D. C., împotriva sentinței penale nr.12 din 08.02.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul revizuent - D. C. asistat de avocat M. M. în substituire pentru avocat V. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În temeiul art.420 alin.4 C.p.p., a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Avocat M. M. având cuvântul pentru apelantul revizuent, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, precizând că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile prev.de art.453 N.C.p.p.
Apelantul revizuent având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut și regretat fapta comisă.
CURTEA
Asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.12 din 08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, s-a dispus:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul D. C., deținut în Penitenciarul Pelendava – C., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la data de 29.04.2014, revizuientul D. C. a solicitat revizuirea dosarului nr._ pe motivul că fiind plecat în străinătate în Franța, a fost judecat de către Judecătoria Calafat în lipsa acestuia, pentru infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g, i cod penal, rap. la art. 209 alin. 3 lit. c cod pen. cu aplic. art. 75 lit. c și 37 lit. b cod pen.
În fapt a motivat că nefiind în țară nu s-a putut prezenta în fața instanței și nu a avut posibilitatea să-și recunoască fapta pentru a beneficia de prevederile art.320¹ din vechiul cod de procedură penală. Menționează că nu a primit citațiile pentru termenele de judecată și nici comunicarea sentinței.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire:
Motivele invocate de revizuient nu se înscriu în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art.453 alin.1 C.p.p. și deși i s-a adus la cunoștință de către instanță că cererea nu întrunește condițiile prev. de art.456 alin.2 și 3 C.p.p., nu a indicat nici unul din cazurile de revizuire limitativ prevăzute de lege.
Prin urmare, în baza art.459 alin.5 C.p.p. instanța va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel revizuentul D. C., precizând că instanța de fond a dispus judecarea și condamnarea sa în lipsă, deoarece se afla în Franța, la lucru, și nu a avut cunoștință de existența procesului, astfel că lipsa sa a fost justificată.
A solicitat admiterea apelului și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.
In cursul judecații in apel a fost audiat apelantul, care a menționat formularea cererii de revizuire întrucât dorește a beneficia de reducerea pedepsei ca urmare a aplicării procedurii simplificate prev. de art 320/1 Cpp.
Examinând hotărârea pronunțată în raport cu motivele de apel invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din interpretarea dispozițiilor art. 452 și art. 453 C. proc. pen. rezultă că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.
Din analiza dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
In cuprinsul cererii de revizuire nu se invocă nici o faptă sau împrejurare noua, care să nu fi fost cunoscută de instanța la data soluționării cauzei, si care sa determine netemeinicia hotărârii de condamnare, conform art 394 alin 2 Cpp.
Revizuirea este o cale de atac extraordinara, având rolul de a remedia eventualele greșeli de judecata, decurgând din fapte si împrejurări care nu au fost cunoscute de instanța la data soluționării cauzei, si in raport de care soluția pronunțata apare ca fiind neîntemeiata. Revizuirea nu trebuie sa constituie un mijloc de rejudecare a cauzei penale, de reapreciere a probelor.
Interpretarea probelor administrate si reaudierea martorilor nu pot conduce la admiterea cererii de revizuire . Nu constituie caz de revizuire cererea având ca obiect reținerea unor circumstanțe atenuante sau a altor cauze de reducere a pedepsei, astfel cum este dispoziția înscrisa in art. 320/1 Cpp anterior.
Prin Decizia în Interesul Legii nr. 60/2007 pronunțată de I.C.C.J. s-a stabilit că este inadmisibilă cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute în art. 394 din Codul de procedură penală.
Prin decizia 1470/08.11.2011, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320/1 Cpp, C. Constituționala a decis cu privire la imposibilitatea aplicării prevederilor art. 320/1 Cpp in cauzele definitiv soluționate la data intrării in vigoare a legii, argumentând astfel:
Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire și judecată pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat.
De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
Așa cum s-a arătat mai sus, Constituția statuează cu privire la principiul aplicării legii penale mai favorabile. Fiind o construcție teoretică, principiul constituie un element fundamental sau primordial pe care se întemeiază o idee sau lege de bază, o axiomă. Aceasta din urmă este însă valabilă în anumite limite și, prin ea însăși, constituie cadrul și măsura aplicabilității sale. Astfel, în cazul pedepselor definitiv aplicate nu se mai pune problema alegerii legii mai favorabile, deoarece aceasta este, prin ipoteză, legea nouă, singura aplicabilă. Spre deosebire de situațiile tranzitorii propriu-zise, numărul criteriilor folosite pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi este mai mic, ele reducându-se la limitele de pedeapsă prevăzute în cele două legi și la cauzele legale de modificare a acestor limite. Or, art.3201 din Codul de procedură penală nu dispune nimic cu privire la aspectele statuate de art.14 și art.15 din Codul penal referitoare la aplicarea obligatorie ori facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Prin urmare, numai în măsura în care dispozițiile legale criticate ar fi reglementat in terminis cu privire la intervenția unei pedepse mai ușoare care să impună reducerea sancțiunii aplicate până la maximul prevăzut de legea nouă s-ar fi putut pune problema înfrângerii legii penale mai favorabile din perspectiva art.15 alin.(2) din Constituție reflectat în art.14 sau, eventual, în art.15 din Codul penal.
Textul art. 320/1 Cpp are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Nu ar putea fi admisă o teză contrară, întrucât s-ar aduce atingere stabilității raporturilor juridice, în absența căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept.
In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cpp se va respinge apelul formulat de apelantul D. C., în prezent deținut în penitenciarul Pelendava, împotriva sentinței penale nr.12 /2014 a Judecătoriei Calafat, ca nefondat .
In temeiul art. 275 alin 2 Cpp obliga apelantul, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu aparator oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cpp respinge apelul formulat de apelantul D. C., fiul lui I. și F., născut la data de 22 Decembrie 1970, în prezent deținut în penitenciarul Pelendava, împotriva sentinței penale nr.12 /2014 a Judecătoriei Calafat, ca nefondat .
In temeiul art. 275 alin 2 Cpp obliga apelantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu aparator oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2014.
Președinte, Judecător,
M. E. M. I. E.
Grefier,
E. L.
Red.jud.M.E.M.
J.fond:A.G.B.
G.S. 17Iulie 2014/3ex.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 915/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 569/2014.... → |
|---|
