Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 659/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 659/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 659
Ședința publică de la 16 Mai 2014
PREȘEDINTE T. M. Judecător
M. E. P. Judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 15 mai 2014, ce face parte integrantă din prezenta, având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de inculpatul R. V. C. și partea civilă L. N. împotriva sentinței penale nr. 420 din 21 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._ .
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 420 din 21 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. N., fiul lui Ș. și V., născut la data de 25.05.1969.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. ASIG S.A. la plata către partea civilă L. N. a sumei de_ (cincisprezece mii) lei despăgubiri civile reprezentând daune morale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență D. T. S..
A fost obligat inculpatul R. V. C. la plata către partea civilă S. Județean de Urgență D. T. S. a sumei de 2541 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare de care a beneficiat partea civilă L. N., sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat inculpatul R. V. C. la plata către partea civilă L. N. a sumei de 500 (cinci sute) lei reprezentând cheltuieli de judecată, potrivit chitanței nr. 8/03.02.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 3056/P/2012 din 20.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D. T.-S., înregistrat pe rolul Judecătoriei D. T.-S. la data de 25.06.2013 sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R. V. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.p.
În rechizitoriu s-a reținut în esență de procuror că, la data de 23.06.2012, în jurul orelor 21.30, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe Bulevardul T. V. din D. T.-S., inculpatul R. V. C. a efectuat virajul la stânga, la intersecția cu . a acorda prioritate de trecere, intrând în coliziune cu mopedul marca Piaggio, cu numărul de înregistrare MH 054 Breznița Ocol, condus de partea vătămată L. N., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 437 din 06.07.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală M..
În ședința publică din data de 11.10.2013, partea vătămată L. N., prin apărător, a depus la dosar o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale și cu suma de 1.200 lei reprezentând daune materiale.
Având în vedere dispozițiile art. 320ind.1alin.1 – alin. 7 C.p.p., în ședința publică din 29.11.2013, s-a procedat la audierea inculpatului care a arătat că recunoaște în totalitate săvârșirea infracțiunii, că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor de la urmărire penală și că nu solicită administrarea altor probe, cererea de judecare potrivit procedurii simplificate fiind încuviințată de instanță.
Prin sentința penală nr. 2502/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._ , sentință rămasă definitivă la data de 17.12.2013 prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul R. V. C. la o pedeapsă de 4 luni închisoare, în condițiile art. 81-82 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., iar în conformitate cu prevederile art. 320 ind.1 alin.5 C.p.p., s-a dispus disjungerea acțiunilor civile formulate de părțile civile L. N. și S. Județean de Urgență Dr.Tr.S., în contradictoriu cu inculpatul R. V. C. și asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. ASIG S.A., formându-se pe rolul Judecătoriei D. T.-S. sub nr._, prezenta cauză dedusă judecății.
Urmare a demersurilor instanței, S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2541 lei plus dobânzi și penalități până la data plății, în timp ce partea civilă L. N., prin apărător ales, a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii B. T. și G. C., cerere încuviințată de instanță, partea civilă L. N. depunând la dosar și înscrisuri.
De asemenea, asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. ASIG S.A. a depus la dosar înscrisuri.
În ședința publică din data de 07.02.2014, s-a procedat la audierea martorilor B. T. și G. C., declarațiile martorilor fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
În aceeași ședință din 07.02.2014, apărătorul ales al părții civile L. N. a arătat că partea civilă L. N. își majorează pretențiile sub aspectul daunelor materiale de la 1200 lei la 1738 lei reprezentând costul total al reparației mopedului avariat cu ocazia accidentului rutier produs de inculpat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 23.06.2012, în jurul orelor 21.30, inculpatul R. V. C. conducea un autovehicul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul Dr.Tr.S.. La intersecția cu . R. V. C. nu a acordat prioritate de trecere, intrând în coliziune cu un moped marca Piaggio, cu număr de înregistrare MH 054 Breznița Ocol, condus de partea vătămată L. N..
În urma accidentului de circulație provocat de inculpat, a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate L. N. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70 - 80 de zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 437/06.07.2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală M..
Din actele dosarului, s-a reținut că autovehiculul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpat era asigurat la S.C. C. ASIG S.A., potrivit poliței de asigurare valabilă pentru perioada 22.07.2011 – 21.07.2012.
Prin sentința penală nr. 2502/29.11.2013 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în dosarul nr._, sentință rămasă definitivă la data de 17.12.2013 prin nerecurare, a fost soluționată latura penală a cauzei, inculpatul R. V. C. fiind condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare, în condițiile art. 81-82 C.p., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., fiind tranșate aspectele cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, urmând ca instanța să soluționeze prezenta cauză doar sub aspectul laturii civile privind pe părțile civile L. N. și S. Județean de Urgență Dr.Tr.S..
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conform art. 1357 și urm. Noul Cod Civil, se cer a fi întrunite cumulativ o . condiții, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată L. N. s-a constituit parte civilă cu suma de 1738 lei cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea reparației mopedului avariat cu ocazia accidentului rutier provocat de inculpat, precum și cu suma de_ lei cu titlu de daune morale.
Cu privire la prejudiciul moral produs părții civile L. N. în urma infracțiunii săvârșite de către inculpat, s-a reținut că prin art. 1357 și urm. Noul cod civil se instituie obligația persoanei vinovate de comiterea unui delict, să acopere integral prejudiciul cauzat victimei, fără a se face distincție între prejudiciul material și prejudiciul moral, instanța urmând să constate că, deși partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal nu a dovedit întinderea prejudiciului, aceasta este îndreptățită și la repararea unui prejudiciu moral. Astfel, daunele morale cuantifică suferințele fizice și psihice, iar acordarea lor trebuie să înlăture ori cel puțin să diminueze consecințele delictului. Repararea integrală a prejudiciului în materia daunelor morale nu poate avea decât un caracter aproximativ, raportat la prejudicii care nu au un conținut economic și nici echivalent bănesc, iar sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să constituie nici niște măsuri excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
Instanța a apreciat că, față de leziunile traumatice suferite, față de natura și împrejurările comiterii faptei, de vârsta părții civile, este indubitabil faptul că partea civilă L. N. a suferit un prejudiciu moral constând în suferințe de natură fizică și emoțională ca urmare a leziunilor suferite, prejudiciu moral care necesită o reparație bănească și evaluat de instanță la suma de_ (cincisprezece mii) lei, sumă considerată de către instanță ca fiind suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral produs părții civile și care respectă și prevederile art. 1357 și urm. Noul cod civil.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă L. N., respectiv suma de 1738 lei reprezentând contravaloarea reparației mopedului avariat cu ocazia accidentului rutier produs de inculpat, instanța a reținut că, din înscrisurile depuse la dosar de către asigurător rezultă că reparația mopedului este evaluată la suma de 1738 lei (filele 97-98 dosar instanță), însă din materialul probator nu rezultă în niciun fel că partea civilă L. N. a și efectuat plata sumei respective de bani pentru reparația mopedului. În atare situație, din moment ce nu rezultă că partea civilă L. N. a fost prejudiciat cu suma de 1738 lei reprezentând contravaloarea reparației mopedului, se va respinge cererea părții civile L. N. de acordare a sumei de bani pretinsă cu titlu de daune materiale.
În același timp, s-a mai reținut că autovehiculul condus de inculpat în momentul producerii accidentului era asigurat la asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. ASIG S.A.
Instanța a reținut faptul că practica judiciară este diferită, neunitară, cu privire la natura răspunderii juridice civile a asigurătorului în procesul penal în ipoteza asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule în sensul că unele instanțe au apreciat că se impune obligarea asigurătorului la despăgubiri în solidar cu inculpatul, alte instanțe opinând pentru obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor alături de inculpat, în timp ce alte instanțe au apreciat că se impune obligarea doar a societății de asigurare la repararea prejudiciului cauzat de autovehiculul asigurat, în limita obligației sale.
În prezenta cauză, s-a apreciat că se impune obligarea doar a asigurătorului de răspundere civilă la plata despăgubirilor morale către partea civilă L. N., întrucât răspunderea societății de asigurare este antrenată direct, nemijlocit, în baza contractului de asigurare, obligație pe care asigurătorul și-a asumat-o în mod expres. În acest sens, se reține că răspunderea asigurătorului față de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală asumată prin contractul încheiat între asigurător și asigurat, contract față de care persoana prejudiciată, respectiv partea civilă din cauză, are calitatea de terț.
S-a mai reținut că, potrivit art. 4 din legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurarea de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule este o asigurare obligatorie, astfel că, asigurarea de răspundere civilă auto constituie în esență un contract forțat prin care asigurătorul se obligă, raportat la încasarea primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terți prin accidentele de autovehicule, potrivit art. 49 și 50 din Legea 136/1995.
De asemenea, s-a mai reținut că despăgubirea se plătește, potrivit art. 51 alin.1 din Legea 136/1995, de către asigurător chiar și în situația în care accidentul este produs de o altă persoană decât asiguratul, fiind necesară implicarea în accident a autovehiculului asigurat, iar nu a persoanei asigurate, prin contractul de asigurare încheiat riscul producerii unui eveniment rutier fiind preluat de către asigurător până la concurența sumei maxime pentru care răspunde acesta din urmă, în acest sens fiind prevederile art. 48 și urm. din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Față de cele expuse mai sus, s-a apreciat că se impune obligarea la despăgubiri către partea civilă L. N. doar a societății de asigurare, iar nu și a inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 19 și urm. N.C.p.p., art. 397 N.C.p.p., art. 1357 și urm. Noul c.civ. și art. 4 și art. 48 și urm. din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, urmează a fi admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. N. în sensul că va fi obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. ASIG S.A. la plata către partea civilă L. N. a sumei de_ (cincisprezece mii) lei despăgubiri civile reprezentând daune morale.
Sub aspectul soluționării acțiunii civile formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Dr.Tr.S., instanța a reținut că partea civilă L. N. a fost internată în S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. – Secția ortopedie și traumatologie în perioada 23.06._12 (fila 198 dosar instanță).
De asemenea, s-a mai reținut că S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2541 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea vătămată L. N. în perioada spitalizării.
Instanța a reținut că acțiunea civilă trebuie să-și aibă izvorul în aceeași faptă materială ca și acțiunea penală, adică în infracțiune, a cărei existență atrage atât răspunderea penală, cât și răspunderea civilă.
Potrivit art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care aduc vătămări sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, acest text de lege fiind derogator și de strictă interpretare și instituind o răspundere personală în acest sens autorului faptei ilicite.
În raport de textul de lege mai sus indicat, care instituie răspunderea personală a autorului faptei ilicite, prin care se aduc sau se cauzează prejudicii sănătății altei persoane, de a suporta cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată acesteia, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență D. T. S. și a fost obligat inculpatul R. V. C. la plata către partea civilă S. Județean de Urgență D. T. S. a sumei de 2541 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare de care a beneficiat partea civilă L. N., sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În baza art. 398 N.C.p.p. cu referire la art. 276 alin. 1 și 2 N.C.p.p., a fost obligat inculpatul R. V. C. la plata către partea civilă L. N. a sumei de 500 (cinci sute) lei reprezentând cheltuieli de judecată, potrivit chitanței nr. 8/03.02.2014 (fila 210 – dosar instanță).
Împotriva hotărârii au declarat apel sub aspectul laturii civile inculpatul R. V. C. și partea civilă L. N., criticând soluția sub aspectul legalității și temeiniciei.
Partea civilă L. N. a solicitat prin motivele de apel scrise admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată cu obligarea . la plata daunelor morale în sumă de 20 000 lei și a daunelor materiale de 1.738 lei reprezentând reparațiile necesare mopedului avariat în timpul accidentului.
Inculpatul a solicitat prin motivele de apel înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor de spitalizare a părții civile, și obligarea asiguratorului și la plata acestora.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului de motivele invocate sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând și dispozițiile legii C. reține și constată următoarele:
În cauză s-a pronunțat prin sentința penală 2502/29 nov 2013 a Judecătoriei D. T. S. condamnarea inculpatului R. V. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 c.p. de la 1969 constând în aceea că la data de 23. 06. 2012 în jurul orelor 21,30, în timp ce conducea autoturismul marca VolKswagen Golf, cu numărul de înmatriculare MH ((VC, pe Bulevardul T. V., din D. T. S., a efectual virajul la stânga, la intersecția cu . a acorda prioritate de trecere, încălcând dispozițiile art. 57 alin. 1 și art. 39 alin. 2 din OUG 195/2002, intrând în coliziune cu mopedul marca Piaggi, cu număr de înregistrare MH 054 Breznița Ocol, condus de partea vătămată L. N., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico legal nr. 437 din 06.07.2012 emis de Serviciul de medicină Legală M..
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin neapelare.
Inculpatul a beneficiat de procedura simplificată, prevăzută de art. 320/1 c.p.p. vechi, recunoscându-și vinovăția și însușindu-și probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.
Acțiunea civilă a cauzei a fost disjunsă prin hotărârea de condamnare fiind pronunțată la 21 februarie 2014 sentința nr. 520, atacată și supusă controlului judiciar pe cale apelului în prezenta cauză.
Acțiunea civilă formulată de părțile civile L. N. și S. Județean de Urgență D. T. S. au rămas câștigate procesului penal, neexistând critici în alt sens după . noului cod penal și de procedură penală.
Reținând culpa exclusivă a inculpatului pentru răspunderea civilă delictuală, instanța de fond a apreciat asupra cuantumului daunelor morale acordate părții civile L. N.. Autorul din culpă al unui accident de circulație rutieră, prin care s-a cauzat vătămarea corporală a unei persoane, având ca urmare internarea în spital, tratament medical și alterarea temporară a condițiilor de viață, este dator să despăgubească victima și prin plata unor daune morale în raport cu traumele psihice pe care acesta le-a suferit în urma săvârșirii infracțiunii.
Acordarea sumei de 15.000 lei către partea civilă cu titlul de daune morale este proporțională cu gravitatea traumelor fizice și psihice cauzate persoanei vătămate și pot duce la acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit de aceasta, astfel că nu se vor primi criticile părții civile apelante de majorare a cuantumului daunelor morale.
Sunt fondate criticile acestuia în ceea ce privește acordarea despăgubirilor materiale cauzate prin deteriorarea mopedului antrenat în accidental de circulație.
În cadrul recursului în interesul legii Decizia nr. I din 23 feb 2004 ÎCCSJ a stabilit că instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.
Ori în contextul în care există certitudine cu privire la avariile produse mopedului implicat in accident, aparținând părții vătămată, iar valoarea dunelor cauzate a fost evaluată de către asiguratorul RCA din cauză, . suma de 1.738 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea reparațiilor necesare, și cum suma nu a fost contestată de către părți, instanța trebuia să acorde aceste despăgubiri părții civile.
În ceea ce privește criticile inculpatului privind greșita obligare a sa la plata despăgubirilor reprezentând cheltuielile de spitalizare a victimei, în condițiile în care avea o asigurare RCA valabilă, instanța de apel le apreciază ca fondate.
Cheltuielile de spitalizare în caz de accident de circulație rutieră, constituie un prejudiciu direct cauzat victimei și un prejudiciu indirect al prestatorului de servicii medicale. Aceste cheltuieli sunt suportate de spitalul al cărui pacient este victima accidentului rutier și sub nici o formă de victimă dacă este asigurat sau co-asigurat în sistemul de sănătate publică . Subrogarea spitalului ( înlocuirea sau substituirea) în drepturile și obligațiile victimei pentru serviciile medicale prestate, este o subrogație legală, prevăzută de art. 313 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății. Prin dispozițiile legii se prevede expres dreptul furnizorilor de servicii medicale de a-și recupera de la autorul accidentului cheltuielile de spitalizare efectuate pentru serviciile medicale prestate victimei accidentului auto.
Astfel, în dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în vigoare la data săvârșirii faptelor, se precizează că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale (C.A.S.) reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată persoanei vătămate.
Or, cum în cauză față de inculpatul asigurat a fost angajată răspunderea delictuală-penală, fiind stabilită vinovăția acestuia pentru vătămarea din culpă, iar cheltuielile ocazionate de asistența medicală a victimei L. Nele la S. Clinic de urgență D. T. S., nu vor fi suportate de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, obligația de reparare a acestui prejudiciu conform art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 revenind inculpatului.
Cum însă accidentul a fost provocat de un vehicul ce este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, drepturile persoanelor păgubite – inclusiv unitățile spitalicești medicale furnizoare de servicii medicale – pot fi valorificate prin exercitarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal, acțiunea civilă având ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente- asigurator.
Astfel, potrivit practicii judiciare și dispozițiilor legale, cheltuielile probate cu documente justificative sunt obținute cu titlu de despăgubiri materiale, de la autorul accidentului, de la asigurătorul RCA sau Carte V. al celui care a produs accidentul, de la Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, sau de la Biroul gestionar Carte V. (B.A.A.R).
Asiguratorul de răspundere civila are obligația contractuală de a despăgubi victimele si de a plăti cheltuielile de spitalizare in baza si in limitele contractului de asigurare, dispozițiile Legii nr. 136/1995 coroborându-se și completându-se cu dispozițiile codului civil.
Articolul 54 din Legea 136/1995 privind Asigurările și reasigurările în România prevede că despăgubirea se stabilește și se efectuează în condițiile art.43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanei păgubite prin accidente produse prin vehicule aflate în proprietatea persoanelor din România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forțat.
Articolul 2223 alin. 1 Noul Cod Civil prevede că în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute dec de acestea, răspunderea asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite fiind în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare;
Potrivit articolului 2225 din același act normativ, despăgubirea se stabilește și se efectuează prin convenție încheiată între asigurat, terța persoană prejudiciată și asigurător sau, în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească. Articolul 2226 Noul Cod Civil prevede că asigurătorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.
Dispozițiile Codului civil se completează cu dispozițiile art. 50 alin 1 din legea 136/1995, potrivit cărora despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin.2 lit. a Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de inculpatul R. V. C. și partea civilă L. N. împotriva sentinței penale nr. 420 din 21 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._, urmând a fi desființează în parte sentința penală apelată și reformată conform celor reținute mai sus. Astfel, se va obliga asigurătorul . și la plata sumei de 1738 lei către partea civilă L. N., cu titlul de despăgubiri materiale.
Totodată, se va obliga asigurătorul . la plata sumei de 2.541 lei către partea civilă S. Clinic Județean de Urgență D. T. S., cheltuieli de spitalizare și la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare la fond către partea civilă L. N..
Văzând și disp. art. 272 și următoarele cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpatul R. V. C. și partea civilă L. N. împotriva sentinței penale nr. 420 din 21 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând,
Obligă asigurătorul . la plata sumei de 1738 lei către partea civilă L. N., daune materiale.
Înlătură dispozițiile de obligare a inculpatului la sumei de 2.541 lei către partea civilă S. Clinic Județean de Urgență D. T. S., cheltuieli de spitalizare și a sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă asigurătorul . la plata sumei de 2.541 lei către partea civilă S. Clinic Județean de Urgență D. T. S., cheltuieli de spitalizare și la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare la fond către partea civilă L. N..
În temeiul art 275 alin 3 Cod pr penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
În temeiul art 276 alin 1 Cod pr penală,
Obligă asiguratorul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare din apel către apelantul-parte civilă L. N..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu sunt contrare prezentei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2014.
T. M. M. E. P.
Grefier,
E. L.
Red.jud.TM
j.f.I.M.
IB
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 775/2014.... → |
|---|
