Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1556/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1556/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1556/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 1556/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. G. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - A. M. S.
Grefier - F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă C. de A. C.
………………….
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul D. C. împotriva deciziei penale nr. 149 din data de 30 ianuarie 2014, pronunțată de C. de A. C. în dosarul cu nr._ .
Procedura de citare legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 431 alin. 1 Cod Procedură Penală, fără citarea părților.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a formulat concluzii de respingere a contestației ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate exced cazurilor limitativ reglementate de art. 426 Cod Procedură Penală.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra contestației de față;
Constată că prin sentința penală nr. 1414 din 26 iunie 2013 pronunțată în dosarul cu nr._, Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în baza art. 25 raportat la art. 211 alin.1, alin.2 lit. b), alin.2 ind.1 lit. a) și c) C.p., a condamnat inculpatul D. C. - fiul lui natural și E., născut la 21 iulie 1976, în Drobeta Turnu Severin, C.N.P._ - la pedeapsa de 8 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p.; în temeiul art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare reținerea din data de 12.03.2012 și arestul preventiv din data de 13.03.2012, la data de 15.03.2012 inclusiv.
În temeiul art. 14 și art. 346 C.p.p., s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă G. P. și continuată de către succesorii G. I. și Z. M. și au fost obligați în solidar inculpații L. M. A., C. (fost Skorupka) M. A. și D. C. să plătească fiecăruia din cei doi succesori suma de 6057, 5 lei, cu titlu de daune materiale; a fost obligat inculpatul D. C. la 1200 de lei cheltuieli judiciare statului; au fost obligați inculpații C. (fost Skorupka) M. A., și L. M. A. la câte 600 de lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S. nr. 575/P/2012, au fost trimiși în judecată - în stare de arest preventiv – inculpații: L. M. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 192 alin. 1 și 2 cod penal și art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.2 ind.1 lit.a și c C.p., cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.; Skorupka M. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 1 și 2 cod penal și art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a și c cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a cod penal.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul D. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.b, alin. 2 ind. 1 lit. a și c C.p.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr. S. nr. 878/P/2012 din data de 13.03.2012, format în urma disjungerii dosarului penal nr. 574/P/2012, a fost trimis în judecată - în stare de reținere, cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive - inculpatul D. C., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie, faptă prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.b, alin. 2 ind. 1 lit. a și c C.p., starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței fiind identică cu cea descrisă în rechizitoriul cu nr.575/P/2012.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.115 lei.
La data de 09.04.2012 instanța a dispus, în temeiul art. 34 lit. d CPP, conexarea dosarului nr._ privind pe inculpatul D. C. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C.p. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.b, alin. 2 ind. 1 lit. a și c C.p. - la dosarul nr._ privind pe inculpații L. M. A. și Skorupka M. C. - trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 1 și 2 cod penal și tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.2 ind.1 lit.a și c C.p., cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.
Prin sentința penală nr. 1331/20 iunie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, inculpații L. M. A. și Skorupka M. C. au fost condamnați la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în regim de detenție, judecarea cauzei având loc potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320/1 C.p.p.; în baza art. 320 ind. 1 alin.5 c.p.p., s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul D. C. și a acțiunii civile formulată de părțile civile G. I. și Z. M. și s-a fixat termen pentru soluționare la data de 04.07.2012, formându-se dosarul nr._ .
Având în vedere că partea civilă G. P. a decedat în cursul cercetării judecătorești, acțiunea civilă exercitată de către G. P. a fost continuată de către succesorii G. I. și Z. M..
Analizând materialul probator administrat, prima instanță a constatat în fapt că, în seara de 20.01.2012, inculpatul D. C. i-a determinat pe inculpații C. (fost Skorupka) M. și L. B. să deposedeze prin violență pe persoana vătămată G. P. de suma de_ lei, pe care acesta o deținea în locuința sa, situată pe . A din municipiul Drobeta Turnu Severin.
Din declarațiile coinculpatului C.(fost Skorupka) M., instanța de fond a a reținut că în seara zilei de 20.01.2012 în jurul orelor 18:00 inculpatul D. C. s-a deplasat la locuința inculpatului Skorupka M. C. situată în Dr.Tr. S., . jud. M. și i-a propus inculpatului Skorupka M. C. să pătrundă într-un imobil unde locuiește o persoană în vârstă de la care să sustragă bani, inculpatul D. relatând inculpatului C. că are cunoștință despre această împrejurare, deoarece îi tăiase anterior lemne, ocazie cu care a observat, atunci când a fost plătit că bătrânul avea bani sub salteaua patului unde dormea.
Declarațiile coinculpatului C. (fost Skorupka) M. s-au coroorat cu declarațiile date de inculpatul L. M. A. sub aspectul împrejurării că a existat o activitate de determinare la sustragerea prin violență a unei sume de bani din locuința persoanei vătămate G. P., atât a sa, cât și a inculpatului C. activitatea de determinare fiind săvârșită de către inculpatul D. C.. Astfel, în declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, inculpatul L. M. A. a relatat că inculpatul D. C. a propus ca la faptă să participe și inculpatul L. A. M., pe acesta din urmă găsindu-l la locuința sa de pe . din Dr.Tr. S. și deoarece si acesta a fost de acord cu propunerea făcută de D. C., au plecat toți trei spre locuința părții vătămate G. P..
Din coroborarea declarațiilor coinculpaților C. (fost Skorupka) M. și L. M. A., instanța de fond a mai reținut că pe drum inculpatul D. C. le-a spus celorlalți doi inculpați că el nu va putea să intre în locuință, deoarece ar putea fi recunoscut de către persoana vătămată, întrucât îi tăiase acestuia lemne.
Inculpatul D. C. le-a mai spus că bătrânul tine banii în camera în care doarme, sub saltea, acesta nu are forță, e pașnic, abia se tine pe picioare, iar dacă i se dă o palmă o să spună rapid unde tine banii”, totodată indicându-le și locul pe unde să pătrundă în curte și locuință.
După aceasta cei trei inculpați au mers la .. situat pe . din Dr.Tr. S. un bar situat în apropierea locuinței părții vătămate G. P., inculpatul D. C. rămânând în bar, iar ceilalți doi inculpați s-au deplasat la locuința părții vătămate.
Aici, inculpații L. M. A. și Skorupka M. C. au sărit gardul, dar au iesit din curte pe poarta dezasigurată, fiindu-le frică să pătrundă în interior din cauza câinilor. Deoarece cei doi inculpați se tot întorceau la bar, inculpatul D. C. era cel care tot insista să se întoarcă, zicându-le că bătrânul are foarte mulți bani.
În cele din urmă, în jurul orei 22:00 inculpații L. M. A. și Skorupka M. C. au intrat pe poarta dezasigurată în curtea locuinței părții vătămate G. P..
Pentru a se apăra de câini, inculpatul Skorupka M. C. a luat din interiorul curții, de lângă poartă, un topor, cu care a mers în locuință, inculpatul L. M. A. având asupra sa o lanternă și o pereche de mănuși, pe care le primise de la inculpatul D. C..
Au intrat amândoi în casă, inculpatul L. M. A. având în mâini perechea de mănuși primită de la inculpatul D. C., iar inculpatul Skorupka M. C. si-a luat pe mâini ciorapii din picioare, L. M. A. intrând primul, și inițial au mers în camera din partea stângă. Acolo era doar un pat, unde s-au uitat sub saltea, și, deoarece nu au găsit nimic, au ieșit. Au mers apoi în cealaltă cameră, unde dormea partea vătămată, care s-a trezit, iar inculpatul L. M. A. l-a luat pe bătrân de haine, trăgându-l și doborându-l jos din pat.
Cei doi inculpați i-au cerut părții vătămate să le dea banii, iar acesta, de frică le-a spus celor doi inculpați că are bani în holul locuinței. Inculpatul Skorupka M. C. s-a deplasat în holul locuinței unde a găsit suma de 150 lei într-o carte de telefon. Nemulțumiți de suma găsită,, cei doi inculpati s-au reîntors în camera părții vătămate unde inculpatul L. M. A. a început să îl lovească cu pumnii și cu picioarele,iar inculpatul Skorupka M. C. i-a pus un picior pe piept pentru a nu se ridica de jos, și amândoi îi cereau să spună locul unde tine banii cei mulți. În aceste împrejurări, partea vătămată le-a spus celor doi că banii sunt sub pat, moment în care inculpatul Skorupka M. C. a luat suma de 12 000 lei din locul indicat de partea vătămată, bani ce se aflau într-o carte. După ce au luat banii, cei doi inculpați au părăsit locuința, prin același loc pe unde veniseră, deplasându-se la barul unde se afla inculpatul D. C. care îi aștepta.
Declarațiile coinculpaților C. (fost Skorupka) M. și L. M. A. - sub aspectul împrejurării că inculpatul D. C. cunoștea că persoana vătămată G. P. are în locuința sa o sumă de bani, inculpatul luând cunoștință de această împrejurare, întrucât îi tăiase lemne anterior persoanei vătămate – s-au coroborat cu declarația martorului S. N., dată în faza de urmărire penală. În ceea ce privește declarația martorului S. N. dată în faza de judecată, instanța de fond a înlăturat-o, această declarație ca nesinceră, întrucât martorul nu a oferit instanței o explicație verosimilă a schimbării declarației sale anterioare dată în faza de urmărire penală.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că declarațiile coinculpatului C. (fost Skorupka) M. - sub aspectul determinării sale să săvârșească infracțiunea de tâlhărie de către coinculpatul D. C. – s-au coroborat cu declarațiile martorului indirect F. Acrivița L., aceasta relatând în esență, că după ce inculpatul C. a fost arestat, a fost vizitată la domiciliul său de pe . inculpatul D., care i-a cerut să i-a legătura cu inculpatul C. pentru ca acesta să nu declare despre inculpatul D., în caz contrar, acesta urmând să incendieze casa martorului F. Acrivița L.. Pe de altă parte, în declarația dată înaintea instanței de judecată, martorul F. Acrivița L. a mai relatat că inculpatul C. i-a povestit cu ocazia unei vizite în arestul poliției că cel care l-a determinat să săvârșească infracțiunea de tâlhărie, pentru care era urmărit penal, a fost inculpatul D. C..
Apărarea inculpatului D. C. - în sensul că susținerile coinculpaților C. și L. M. A. privitoare la activitatea sa de determinare la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie – sau apreciat a fi nereale, fiind făcute din răzbunare, urmare a unor relații de dușmănie preexistente.
În declarațiile date în faza de urmărire penală și în faza de judecată, inculpatul D. C. a relatat că a fost abordat de către cei doi coinculpați în timp ce se ducea pe . cânta în incinta localului .., aceștia venind la una din mesele localului și dând dedicații muzicale, iar într-una din pauzele programului muzical, inculpatul D. C. a stat la aceeași masă cu ceilalți doi coinculpați care, de altfel, l-au cinstit cu o sticlă de bere. Or, dacă între inculpatul D., pe de o parte și coinculpații C. și L. M. A., pe de altă parte, ar fi fost o relație de dușmănie preexistentă, este inexplicabil comportamentul inculpatului D., care a acceptat să intre în vorbă cu cei doi inculpați, să le spună ce va face în seara de 20.01.2012 și să stea la aceeași masă cu ei în incinta localului. Totodată, instanța a reținut că dacă nu a avut nicio contribuție care să se înscrie în participația infracțională la fapta săvârșită de către ceilalți doi coinculpați, este de asemenea inexplicabilă vizita pe care inculpatul D. C. a făcut-o la domiciliul martorului F. Acrivița L. pentru a-i cere acesteia să ia legătura cu coinculpatul Crsitescu(fost Skorupka) pentru ca acesta să nu declare despre inculpatul D..
În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului D. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la tâlhărie în formă agravată prev. de art. 25 raportat la art. 211 alin.1, alin.2 lit. b), alin.2 ind.1 lit. a) și c) C.p., pentru care a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv: forma consumată a infracțiunii, forma de vinovăție sub forma intenție directe, limitele de pedeapsă de la 7 la 20 de ani, concluziile referatului evaluare, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului.
În temeiul art. 14 și art. 346 C.p.p., prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă G. P. și continuată de către succesorii G. I. și Z. M. și au fost obligați în solidar pe inculpații L. M. A., C. (fost Skorupka) M. A. și D. C. să plătească fiecăruia din cei doi succesori suma de 6057, 5 lei, cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul D. C., solicitând admiterea recursului declarat, casarea hotărârii primei instanțe și pe fond, în principal achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, arătând că cea stabilită de prima instanță (8 ani închisoare) este prea mare în raport cu circumstanțele reale și personale de comitere a faptei.
Prin decizia penală nr. 149 din 30 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul cu nr._, C. de A. C. a admis recursul declarat de inculpatul D. C. împotriva sentinței penale nr.1414 din 26 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin; a casat în parte, sub aspectul laturii penale, hotărârea atacată și, în rejudecare, în baza art. 25 rap. la art. 211 al.1, al. 2 lit. b, al. 2 indice 1 lit. a și c Cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal și 76 lit. b Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare; în baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Având în vedere toate probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale dar și al cercetării judecătorești, instanța de recurs a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul D. C. a săvârșit, cu vinovăție infracțiunea de instigare la tâlhărie, însă pedeapsa aplicată acestui inculpat (8 ani închisoare) este prea mare în raport de circumstanțele reale și personale în care a fost comisă fapta.
Astfel, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima încălcare a unei norme cu caracter penal, atribuind așadar caracter atenuant acestei împrejurări, cu consecința reducerii pedepsei aplicată inculpatului D. C. sub limita minimă prevăzută de textul de lege, respectiv 6 ani închisoare.
Împotriva acestei din urmă decizii, la data de 09 octombrie 2014 a fost înregistrată contestația în anulare formulată de condamnatul D. C., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Curții de A. C. – Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori la data de 10 octombrie 2014, sub nr._ .
În motivarea contestației, petentul a arătat că s-a pronunțat o soluție de condamnare eronată împotriva sa, contrar probelor administrate și cu omisiunea instanței de fond de a audia martorii pe care i-a solicitat în apărare, a căror administrare o solicită în contestație, pentru a dovedi că a câștigat o sumă importantă la jocuri mecanice, nu a părăsit localul respectiv și nu a participat la tâlhărirea părții vătămate.
Din examinarea datelor din cauză, se reține că petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare în detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie prev de art. 25 rap la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a și c vechiul Cod Penal, conform sentinței penale nr. 1414 din 26 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia penală nr. 149 din 30 ianuarie 2014 a Curții de A. C..
În fapt, s-a reținut că în seara de 20 ianuarie 2012, D. C. a determinat pe coinculpații Skorupka M. și L. A. M. să tâlhărească pe partea vătămată G. P., oferindu-le informații asupra existenței unei sume de bani în locuința părții vătămate, dar și asupra capacității reduse a acestuia de a se opune, întrucât era o persoană vârstnică și locuia singur, punând la dispoziția inc. L. o lanternă și o pereche de mănuși pentru a i utilizate la comiterea infracțiunii: inculpatul D. C. a insistat pe lângă coinculpați să meargă singuri în locuința părții vătămate, în scopul însușirii sumei de bani, motivând că ar fi recunoscut de partea vătămată întrucât lucrase anterior în gospodăria acestuia; inculpații Skorupka M. și L. A. M. au pătruns în locuința părții vătămate prin escaladarea gardului împrejmuitor și, prin exercitare de violențe, care au condus la leziuni de 8 zile îngrijiri medicale, au sustras suma de 12.000 lei de la partea vătămată; după comiterea infracțiunii, cei trei inculpați au consumat împreună băuturi alcoolice, iar L. și D. aui jucat jocuri electronice; în zilele următoare, inculpații Skorupka și L. au achiziționat diverse bunuri folosite pentru uzul propriu.
Totodată, se reține că inculpatul D. C. a negat constant participația sa penală în cursul cercetării judecătorești, afirmând că se află în relații de dușmănie față de coinculpați, astfel că declarațiile acestora ar fi subiective și, totodată, că banii pe care i-a cheltuit provin de la martorul T., apărări verificate de către instanțele de fond și de recurs, care le-au respins ca nefondate, reținând că inculpatul D. C. a comis cu vinovăție infracțiunea dedusă judecății și procedând la condamnarea acestuia.
Prin prezenta cerere, condamnatul D. C. a solicitat desființarea deciziei pronunțate de către instanța de recurs, pe calea contestației în anulare, și rejudecarea cauzei în vederea achitării sale, argumentând în sensul că există probe (martori) care, dacă ar fi administrate, ar determina achitarea sa.
Examinând motivele invocate de contestator în raport de prevederile limitative ale art. 426 alin. 1 lit.a – i Cod Procedură Penală, se constată că aspectele invocate exced cazurilor pentru care se poate promova contestație în anulare, care se referă la nerespectarea unor norme procedurale: - judecata în calea de atac a avut loc fără citarea legală a unei părți; - hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; - când inculpatul a ost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; - când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; - când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; - când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; - când ședința de judecată nu a fost publică, în afara de cazurile când legea prevede altfel; - când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; - când împotriva unei persoane s-a pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Or, în raport de prevederile art. 431 alin. 2 Cod Procedură Penală, contestația în anulare este admisibilă numai dacă: - cererea este făcută în termenul prevăzut de lege; - motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426; - în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, iar în cauă nu este îndeplinită nici una din aceste condiții.
Față de acestea, se reține caracterul inadmisibil al contestației în anulare formulată de condamnat, urmând să se dea eficiență dispozițiilor art. 431 alin. 2 Cod Procedură Penală și să se pronunțe o soluție de respingere.
Văzând și dispozițiile art. 276 alin. 2 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de condamnatul D. C. împotriva deciziei penale nr. 149 din data de 30 ianuarie 2014, pronunțată de C. de A. C. în dosarul cu nr._ , ca inadmisibilă.
Obligă contestatorul la plata a 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red. Jud. M. C. G.
dact. 2 ex./A.T.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1533/2014. Curtea de Apel... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
