Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1533/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1533/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 1533/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1533/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
PREȘEDINTE C. C. Judecător
A. D. Judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. stanță din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul R. C. A. împotriva sentinței penale nr. 4523 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul apelant, asistat de avocat N. A. în substituire pentru avocat N. V. R., apărător din oficiu, partea responsabilă civilmente R. I., lipsind intimatul S. de Probațiune de pe lângă T. D., partea responsabilă civilmente T. G., părțile vătămate C. B. D., P. Nicușor și reprezentanții legali P. M., C. F. L., C. P. S. și F. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, a fost audiat inculpatul R. C. A., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nefiind formulate alte cereri, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat N. A. critică sentința penală pentru greșita individualizare a măsurii educative care a fost prelungită cu o durată prea mare, în raport de circumstanțele și împrejurărilor faptelor, circumstanțelor personale, inculpatul a avut atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei; a solicitat judecarea în procedura simplificată prev. de art. 396 alin. 10 cod pr.penală. Solicită admiterea apelului în temeiul art. 421 alin.2 lit. a Cod procedură penală, desființarea sentinței atacate și aplicarea unei măsuri neprivative de libertate, în subsidiar aplicarea art. 91 cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingerea ca nefondat a apelului; arată că în mod legal și temeinic a fost prelungită măsura educativă, cu 1 an și 6 luni – o durată echitabilă în raport cu gravitatea faptei și periculozitatea infractorului. Inculpatul este internat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie iar în prezenta cauză a săvârșit două infracțiuni de tâlhărie, cuantumul măsurii educative este apt să asigure îndreptarea minorului și este just individualizat.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra cauzei de față:
Prin sentința penală nr. 4523 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art.386 alin.1 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. C. A. din două infractiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c Cp din 1969 cu aplic. art. 99 si urm. Cp din 1969, in final cu aplicarea art. 33 lit.a Cp din 1969 în două infractiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art.233 Cp cu aplic. art. 113 Cp, în final cu aplic. art. 38 alin.1 Cp.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 497/06.02.2014 a Judecatoriei C., definitiva prin necontestare la data de 17.02.2014 a fost înlocuită pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată condamnatului R. C. A., prin sentința penală nr. 793/12.03.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penala nr. 836/12.04.2013 a Curtii de A. C., pentru săvârsirea infractiunii prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cp din 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp din 1969, art. 99 Cp din 1969 cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detentie pe o perioadă de 3 ani.
S-a constatat că cele două infracțiuni din prezenta cauză, fiecare prev. de art.233 Cp cu aplic. art. 113 Cp, în final cu aplic. art. 38 alin.1 Cp sunt concurente cu infractiunea prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cp din 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp din 1969, art. 99 Cp din 1969 retinută în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 793/12.03.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penala nr. 836/12.04.2013 a Curtii de A. C., pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsa înlocuită cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detentie pe o perioadă de 3 ani, prin sentința penală nr. 497/06.02.2014 a Judecatoriei C., definitiva prin necontestare la data de 17.02.2014.
În baza art. 125 alin. 3 Cod penal a fost prelungită durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani, dispusă fata de inculpatul R. C. A., fiul lui I. și G., născut la data de 16.12.1995 în Petroșani, jud. Hunedoara, domiciliat în com. Breasta, .. 124 A, Jud. D., CNP_, prin sentința penală nr. 497/06.02.2014 a Judecatoriei C., definitiva prin necontestare la data de 17.02.2014, cu 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea a două infractiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art.233 Cp cu aplic. art. 113 Cp, în final cu aplic. art. 38 alin.1 Cp., urmând ca inculpatul să execute măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani si 6 luni.
A fost dedusă din perioada măsurii educative perioada executată de la 07.02.2013 la zi.
A fost dispusă anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 497/06.02.2014 a Judecatoriei C., definitiva prin necontestare la data de 17.02.2014 și dispune efectuarea unor noi forme de executare conform prezentei sentințe.
S-a luat act ca partea vătămată P. Nicușor, cu domiciliul în C., DRUMUL APELOR, nr. 90 județul D., prin reprezentantii legali P. M. și F. A., și partea vătămată C. B. D., cu domiciliul în C., I. TUCULESCU, ., ., prin reprezentantii legali C. P. S. și C. F. L. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral, prin restituire.
În temeiul art. 274 alin.1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului.
În temeiul art. 274 alin.1 teza finala Cpp, onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de 200 lei, în faza de urmărire penală și 200 lei, în faza de judecată ( pentru inculpat) și câte 150 lei în faza de judecată pentru părtile vătămate au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. cu numărul 5788/P/2012, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R. C. A., sub aspectul comiterii a două infractiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c Cp din 1969 cu aplic. art. 99 Cp din 1969, în final cu aplicarea art. 33 lit.a Cp din 1969.
Analizând materialul probatoriu, respectiv proces verbal de predare-primire a persoanei suspecte de săvârșirea infractiunii, declaratii martori U. E. R. si I. G., declaratie învinuit, declaratii părti vătămate C. B. D. si P. N., plângere reprezentant legal C. F. L., dovada restituire telefon Alcatel, instanța a reținut următoarele:
În data de 06.05.2012, în jurul orei 17.30, inculpatul R. C. A. se afla în autobuzul care circula pe traseul E1 din mun. C.. În autobuz se aflau si părtile vătămate P. Nicușor și C. B. D., minori în vârstă de 12 ani. Inculpatul a purtat o discutie cu părțile vătămate, hotarand împreună cu acestia sa meargă în parcul R. din mun. C. pentru a se plimba cu barca, întrucât inculpatul le comunicase ca unchiul sau lucreaza in parc si le va permite sa se plimbe cu barca.
Inculpatul si părtile vătămate au coborât în statia de autobuz de la parc, iar aici, inculpatul a observat ca părtile vătămate detin telefoane mobile, astfel că a luat hotararea de a sustrage telefoanele apartinand părtilor vatamate.
În acest sens, inculpatul a condus părtile vătămate într-o zona mai retrasa a parcului, unde i-a prins cu mâinile de ceafă si le-a solicitat sa îi remită bunurile pe care le dețin.
De teama, părtile vătămate au remis inculpatului telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor.
Astfel, partea vătămată C. B. D. i-a remis inculpatului telefonul mobil marca Alcatel, iar partea vatamata P. N. a remis telefonul marca Sony Ericsson.
După . doua telefoane mobile, inculpatul a înapoiat părtii vătămate P. Nicușor telefonul marca Sony Ericsson, motivând că nu îi place.
Telefonul marca Alcatel, apartinând părții vătămate C. B. D., a fost păstrat de catre inculpat care s-a îndepărtat de părțile vătămate, avand asupra sa bunul.
Părțile vătămate s-au deplasat spre directia Velodrom, întâlnindu-se cu un echipaj de politie.
Din cuprinsul procesului verbal de predare – primire a persoanei suspecte de savarsirea infracțiunii, coroborat cu declaratiile părtilor vătămate, instanta a retinut că la sesizarea părtilor vătămate, organele de politie au procedat la căutarea inculpatului, care a fost identificat in Parcul R., în zona restaurantului " Ciobanașu", iar cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului a fost gasit telefonul mobil marca Alcatel apartinând părtii vătămate C. B. D., care l-a recunoscut ca fiind al său.
Telefonul mobil marca Alcatel a fost restituit părtii vătămate C. B. D., pe bază de dovadă. ( dovada fila 9 d.u.p.).
Pentru a retine aceasta stare de fapt, instanta a avut în vedere și declaratiile părtilor vătămate C. B. D. și P. N., coroborate cu declaratiile martorilor U. E. R. si I. G..
Totodată, inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor, atat pe parcursul urmăririi penale, cat si in cursul judecatii, iar declaratia sa se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauză.
În ceea ce privește incadrarea juridică a infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata inculpatul, instanta a retinut că de la momentul săvârșirii faptelor și până la judecarea cauzei, a intrat în vigoare, la data de 01.02.2014, Noul Cod Penal.
S-a constatat că, limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod Penal pentru infractiunea de tâlhărie sunt mai mici decât cele prevăzute de Codul penal de la 1969.
Totodată, s-a retinut că, potrivit art. 114 Cp, fata de minorul care la data savarsirii infractiunii avea varsta intre 14 si 18 ani se ia o masura educativa.
În consecință, in actualul cod penal s-a renuntat la aplicarea pedepselor fata de inculpatii care la data savarsirii faptei erau minori, fata de acestia putând fi luate numai masuri educative.
În consecință, instanța a apreciat că, Noul Cod Penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, reprezintă legea mai favorabilă, motiv pentru care instanța, a făcut aplicabilitatea art.5 C.p. astfel că, în temeiul art.386 alin.1 C.p.p. instanța va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. C. A. din două infractiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c Cp din 1969 cu aplic. art. 99 si urm. Cp din 1969, in final cu aplicarea art. 33 lit.a Cp din 1969 în două infractiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art.233 Cp cu aplic. art. 113 Cp, în final cu aplic. art. 38 alin.1 Cp.
În drept,
Fapta inculpatului minor R. C. A. care în data de 06.05.2012, în timp ce se afla în parcul N. R. din mun. C., prin violentă, a deposedat pe partea vătămată C. B. D. de telefonul mobil marca Alcatel, în scopul insusirii pe drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cp.
Fapta inculpatului minor R. C. A. care în data de 06.05.2012, în timp ce se afla în parcul N. R. din mun. C., prin violentă, a deposedat pe partea vătămată P. Nicușor de telefonul mobil marca Sony Ericsson, în scopul insusirii pe drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cp.
Avand in vedere faptul ca la data savarsirii faptelor inculpatul ( nascut la data de 16.12.1995) era minor, in cauza s-au retinut, pentru fiecare dintre cele doua infractiuni si dispozitiile art. 113 Cp privind starea de minoritate.
Avand in vedere ca cele doua infractiuni au fost savarsite prin actiuni diferite, inainte ca inculpatul sa fi fost condamnat defintiv pentru vreuna dintre ele, a retinut si a dat eficienta dispozitiilor art. 38 alin.1 Cp privind concursul real de infractiuni.
Instanta a constatat că prin sentința penală nr. 497/06.02.2014 a Judecatoriei C., definitiva prin necontestare la data de 17.02.2014 a fost înlocuită pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată condamnatului R. C. A., prin sentința penală nr. 793/12.03.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penala nr. 836/12.04.2013 a Curtii de A. C., pentru săvârsirea infractiunii prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cp din 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp din 1969, art. 99 Cp din 1969 cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detentie pe o perioadă de 3 ani.
Totodată, s-a constatat că cele două infracțiuni din prezenta cauză, fiecare prev. de art.233 Cp cu aplic. art. 113 Cp, în final cu aplic. art. 38 alin.1 Cp ( săvârșite la data de 06.05.2012) sunt concurente cu infractiunea prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cp din 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp din 1969, art. 99 Cp din 1969 ( săvârșită la datele de 07.02.2013 și 31.01.2013) retinută în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 793/12.03.2013 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penala nr. 836/12.04.2013 a Curtii de A. C., pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsa înlocuită cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detentie pe o perioadă de 3 ani, prin sentința penală nr. 497/06.02.2014 a Judecatoriei C., definitiva prin necontestare la data de 17.02.2014.
Față de aceste aspecte, au fost constatate incidente dispozițiile art.125 alin. 3 C.p. conform cărora dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul prevăzut în alin. (2) (respectiv 5 ani), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.
La individualizarea duratei și a naturii măsurii educative instanta a avut în vedere, potrivit art. 115 alin.2 Cp, criteriile prev. de art. 74 Cp, respectiv gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările, modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, în acest sens, instanta retinând că inculpatul, prin violenta, a deposedat părtile vătămate minore în vârstă de 12 ani, de bunurile care le apartineau, iar prejudiciile au fost recuperate integral, prin restituire.
Totodată, a fost avută în vedere natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, s-a retinut ca inculpatul nu este la primul conflict cu legea penala, acesta fiind condamnat anterior pentru comiterea altei infractiuni de tâlhărie.
Totodată, din cuprinsul referatului de evaluare, instanta a retinut că inculpatul prezinta resurse familiale si personale reduse, iar ca factori care pot sustine motivatia evitarii unor noi conflicte cu legea penala sunt sustinerea materiala minima si afectiva primita din partea verișorului, frecventarea si intentia inculpatului de a finaliza studiile liceale, însă lipsa autorității și imaginii parentale, precum si contactul cu mediile institutionalizate la varsta la care se contureaza personalitatea au dus la carente in dezvoltarea personalității inculpatului care au impact negativ asupra capacitatii de adaptare sociala si a tipului de relatii sociale dezvoltate, crescând probabilitatea adoptării unei conduite deviante ( dificultatea adaptarii la mediul familial prosocial, relationarea cu persoane cu o conduita neadecvata), in acest sens dovedindu-se utile frecventarea unor cursul scolare.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța, în baza art. 125 alin. 3 Cod penal a prelungit durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 3 ani, dispusă fata de inculpatul R. C. A. prin sentința penală nr. 497/06.02.2014 a Judecatoriei C., definitiva prin necontestare la data de 17.02.2014, cu 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea a două infractiuni de tâlhărie, fiecare prev. de art.233 Cod penal cu aplic. art. 113 Cod penal, în final cu aplic. art. 38 alin.1 Cod penal., urmând ca inculpatul să execute măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani si 6 luni, instanța apreciind că aceasta măsură educativă, pe durata dispusă, este aptă să asigure reintegrarea sociala a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R. C. A., criticând-o sub aspectul individualizării cuantumului măsurii educative.
În motivarea apelului, a susținut că măsura educativă rezultantă, a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 4 ani și 6 luni este prea aspră în raport de circumstanțele și împrejurările săvârșirii faptelor precum și de circumstanțele prsonale ale inculpatului care a avut atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor comise, atitudine menținută și în fața instanței de judecată, când a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, date ce conduc la concluzia că aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege ar fi de natură să atingă scopul educativ și preventiv.
A mai susținut că întrucât la data săvârșirii infracțiunii era minor, conform art. 114 alin. 1 Cod penal trebuia să se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
În subsidiar, a solicitat aplicarea disp. art. 91 Cod penal referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
C., examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de inculpatul R. C. A. este nefondatpentru următoarele considerente:
Realizând un examen propriu asupra cauzei, C. reține că materialul probator administrat în faza urmăririi penale, coroborat cu declarațiile inculpatului care a recunoscut în totalitate faptele astel cum au fost descrise în actul de sesizare, necontestând niciuna din probele administrate, demonstrează fără echivoc existența celor două infracțiuni de tâlhărie și vinovăția inculpatului, fiind îndeplinite toate condițiile prev. de art. 396 Cod procedură penală pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Contrar susținerilor din apel, în speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, prev. de art. 374 alin.4, art. 375 Cod procedură penală, aceasta nefiind aplicabilă cauzelor cu infractori minori, beneficiul acestei proceduri, constând în reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime fiind inaplicabil minorului, față de care se pot dispune numai măsuri educative.
Sub aspectul criticilor referitoare la prelungirea duratei internării în centrul de detenție cu o durată de de 1 an și 6 luni, C. apreciază că au fost avute în vedere, prin coroborare, toate criteriile prevăzute în art. 114 Cod penal, atât cu privire natura acesteia, cât și referitor la durată, astfel încât nu poate fi primită cererea inculpatului de reindividualizare a acesteia.
Aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate față de minorul care a săvârșit o infracțiune și care se află în executarea altei măsuri educative privative de libertate nu este posibilă, în acest caz, regimul sancționator al pluralității de infracțiuni comise de minor fiind stabilit de art. 125 alin. 3 Cod penal și art. 123 alin. 3 teza a II-a Cod penal, care impun prelungirea măsurii educative, fără a se putea depăși maximul prevăzut de leg pentru aceasta.
Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, pe fondul existenței la dispoziția orgenelor judiciare a probelor complete de vinovăție (a fost suprins de orgenele de poliție imediat după săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, având asupra sa tefefonul sustras prin violență de la partea vătămată C. B. D.) nu este suficientă pentru a conferi faptei caracter atenuat. Aceste elemente au fost reflectate de instanța de fond în durata prelungirii măsurii educative a internării într-un centru de detenție, iar în raport de repetitivitatea conportamentului infracțional, reflectat de comiterea succesivă a mai multor infracțiuni de tâlhărie, reducerea acestui cuantum ar fi ineficientă sub aspectul atingerii scopului măsurii educative.
Nu este fondată nici critica vizând aplicarea instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 Cod penal, ținând cont că una din condițiile premisă ale acesteia este stabilirea unei pedepse și nu a unei măsuri educative așa cum este cazul în speță.
În concluzie, constatând neîntemeiate criticile formulate și că nu este incident niciun motiv de desființare a sentinței care s poată fi reținut din oficiu, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de inculpatul R. C. A. va fi respins, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul R. C. A. împotriva sentinței penale nr. 4523 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Deduce în continuare perioada executată de la 25.09.2014 la zi.
Obligă apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2014.
C. C. A. D.
Grefier,
V. D.
Red.jud. C.C.
j.f.A.C.
I.B. 10 Decembrie 2014
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1556/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
