Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 54/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 54
Ședința publică de la 20 ianuarie 2015
PREȘEDINTE G. C.- judecător
V. T.- judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul D. M. împotriva sentinței penale nr. 5011 din data de 23 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul inculpat D. M., în stare de arest, asistat de avocat I. E. care substituie pe avocat C. L., apărător desemnat din oficiu, și partea civilă S. T., lipsind partea vătămată T. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost audiat apelantul inculpat D. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat I. E. pentru apelantul inculpat D. M., având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. c Cod de procedură penală întrucât inculpatul nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat. A arătat că probele administrate în cauză dovedesc săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Inculpat a constrâns părțile vătămate folosind un cuțit. Pedepsele au fost individualizate în mod corect și s-a dispus în mod just aplicarea unui spor de concurs având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, condamnat pentru infracțiuni de aceeași natură.
Partea civilă S. T., având cuvântul, a solicitat respingerea apelului.
Apelantul inculpat D. M., având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile avocatului.
C.
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5011 din data de 23 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 192 alin.2 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. de la 1969 și art. 5 N.C.p. a fost condamnat inculpatul D. M., fiul lui I. și M., născut la data de 25.04.1984 în orașul B., județul D., domiciliat în ., județul D., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare( parte vătămată S. T.).
În baza art. 197 alin.1 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. de la 1969 și art. 5 N.C.p. a fost condamnat inculpatul D. M. la pedeapsa de 10 ani închisoare(parte vătămată S. T.) și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p. de la 1969.
În baza art. 192 alin.2 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. de la 1969 și art. 5 N.C.p. a fost condamnat inculpatul D. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare(parte vătămată T. G.).
În baza art. 197 alin.1 cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. de la 1969 și art. 5 N.C.p. a fost condamnat inculpatul D. M. la pedeapsa de 10 ani închisoare(parte vătămată T. G.) și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b C.p. de la 1969.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.p. de la 1969 au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 10 ani închisoare și 10 ani închisoare aplicate inculpatului prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 C.p. de la 1969, a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin s.p.147/08.03.2006 a Tribunalului D. și contopește restul de pedeapsă de 852 zile rămas neexecutat din aceasta cu pedeapsa de 12 ani închisoare așa cum a fost determinată mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b C.p. de la 1969.
În baza art. 71 C.p. de la 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b C.p. de la 1969.
În baza art. 399 alin.1 C.p.p raportat la art. 88 C.p. de la 1969, s-a dedus din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, perioada reținerii și arestării preventive de la 13.12.2013 la zi și a fost menținută starea de arest.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii acestora în SNDGJ.
În temeiul art. 118 lit. b C.p. de la 1969, s-a dispus confiscarea specială a cuțitului tip briceag cu buton care acționează lama în lungime de 7 cm și mânerul în lungime de 9 cm, ridicat de la inculpat în ziua de 13.12.2013, depus la camera de corpuri delicte a IPJ D. potrivit dovezii . nr._/30.12.2013.
În baza art. 25 raportat la art. 397 C.p.p a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. T. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6000 lei cu titlu de daune morale către aceasta.
S-a luat act că partea vătămată T. G. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei 1700 lei de cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 800 lei reprezentând onorarii avocați oficiu rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul cu numărul 7685/P/2013 din 06.01.2014, inculpatul D. M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin.1 C.p. de la 1969 și a două infracțiuni de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 C.p. de la 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 alin.1 lit. a C.p. de la 1969.
În fapt s-au reținut următoarele:
1. În seara de 13.06.2013, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla pe stradă, în fața locuinței sale, având în poală mai mulți cartofi, partea vătămată S. T., în vârstă de 64 ani, a fost surprinsă de către inculpatul D. M. care trecea pe stradă. Acesta, văzând-o pe partea vătămată, a acuzat-o că ar fi furat cartofii din cultura unui vecin la care inculpatul ar fi fost paznic, lucru neadevărat. În timpul discuției dintre inculpat și partea vătămată, în zonă a venit și martorul D. I. F., căruia inculpatul i-a spus despre faptul că partea vătămată ar fi furat cartofii; martorul D. i-a cerut inculpatului să o lase în pace pe partea vătămată, în scurt timp cei doi (inculpatul și martorul) plecând împreună și îndreptându-se către marginea satului, loc în care aceștia s-au despărțit, martorul continuându-și deplasarea la o cultură de pepeni verzi la care era paznic.
După ce s-a despărțit de martor, inculpatul D. M., știind că partea S. T. este singură, s-a întors la locuința acesteia, a pătruns fără drept în curte și apoi în locuință, unde sub amenințarea unui cuțit și folosind forța fizică, a întreținut un raport sexual normal cu aceasta după care a plecat, nu înainte de a o amenința pe partea vătămată că o va omorî dacă îl va denunța la poliție.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2086/A1/03.07.2013 al IML C. s-a reținut că partea vătămată S. T. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile unii raport sexual ce poate data din noaptea de 13/14.06.2013, necesitând pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale; din adresa nr. 3018/A1/26.09.2013 a IML C. rezultând că, leziunile traumatice prezentate de partea vătămată, pledează pentru un raport sexual prin constrângere fizică.
2. În noaptea de 11/12.12.2013, în jurul orelor 03,00, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul D. M. s-a deplasat la locuința părții vătămate T. G., de 38 ani, din localitatea Sadova, despre care cunoștea faptul că locuiește izolat la marginea localității împreună cu copii săi minori, de 2 ani și 3 ani, concubinul acesteia fiind încarcerat în penitenciar. Inculpatul îl cunoștea pe concubinul părții vătămate deoarece fusese încarcerat cu acesta în aceeași cameră de deținere, la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.
Inculpatul a bătut la geamul locuinței părții vătămate, spunându-i acesteia că este concubinul ei, însă nereușind să o convingă despre acest lucru i-a spus că este un fost coleg al concubinului său și are ceva să-i transmită. Văzând că partea vătămată refuză să-i deschidă ușa, inculpatul a amenințat-o că va sparge ușa de la intrare. Sub această amenințare, partea vătămată a deschis ușa iar inculpatul a intrat în casă; sub amenințarea cuțitului și cu faptul că o va omorî atât pe ea cât și pe copii săi, inculpatul i-a cerut părții vătămate să mute copiii (care plângeau, fiind speriați) într-o altă încăpere, după care a întreținut cu aceasta trei raporturi sexuale. După întreținerea raporturilor sexuale, inculpatul a părăsit locuința părții vătămate, după plecarea acestuia partea vătămată anunțând telefonic mai multe rude și vecini.
Anterior acelei date, inculpatul nu se mai întâlnise niciodată cu partea vătămată, el văzând-o pe aceasta doar în fotografiile concubinului ei; de asemenea, pentru a spori starea de tulburare la adresa părții vătămate, inculpatul, în perioada cât s-a aflat în locuința acesteia a simulat convorbiri telefonice nereale, din care rezulta disponibilitatea inculpatului de a o ucide pe partea vătămată.
Raportul de constatare medico-legală nr. 4098/A1/20.12.2013 al IML C. a concluzionat că prezența spermatozoizilor în secreția vaginală și anală a părții vătămate T. G. atestă un raport sexual, posibil produs în noaptea de 11/12.12.2013.
Inculpatul a recunoscut faptul că a întreținut raporturi sexuale cu cele două părți vătămate, susținând însă a avut consimțământul acestora.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu s-a probat cu: plângerile și declarațiile părților vătămate T. G. și S. T., rapoartele de constatare medic-legale cu numerele 2086/A1/2013 și 4098/A1/2013 ale IML C., adresa nr. 3018/A1/2013 a IML C., procesele verbale de cercetare la fața locului, procesele verbale de recunoaștere de pe fotografii, fotografiile judiciare, procesul verbal de depistare, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
Prin încheierea din 06.02.2014, în temeiul art. 6 din Legea 255/2013, instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol în vederea desfășurării procedurii de cameră preliminară, potrivit art. 342 și urm. C.p.p.
Potrivit art. 344 alin. 2 N.C.p.p., la aceeași dată, s-a constatat comunicarea către inculpatul D. M. a unei copii certificate a rechizitoriului, aducându-i-se la cunoștință obiectul procedurii de cameră preliminară și stabilindu-se un termen de 20 zile, până la expirarea căruia inculpatul are posibilitatea de a formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Inculpatul nu a formulat cereri și excepții în termenul acordat; prin încheierea din 19.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, potrivit art. 346 alin. 2 N.C.p.p., dispunând începerea judecății în cauză.
La termenul de judecată din 17.04.2014, inculpatului D. M. i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin.10 C.p.p. conform cărora până la începerea cercetării judecătorești, poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește și că nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Inculpatul a declarat că nu înțelege să uzeze de aceste dispoziții legale, deoarece, deși recunoaște că a întreținut raportul sexuale cu cele două părți vătămate, pentru aceasta a avut consimțământul lor.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că, în seara zilei de 13.06.2013,în timp ce se deplasa către locuința sa din Sadova, în jurul orelor 23,00, a trecut prin fața locuinței părții vătămate S. T., a văzut-o pe aceasta într-o curte învecinată cu cea a locuinței sale, curtea în care se afla partea vătămată aparținând unor rude ale inculpatului; inculpatul a constatat că partea vătămată scotea cartofi de pe acel teren, motiv pentru care i-a imputat acest lucru. I-a spus acesteia că nu are ce să caute pe acel teren pentru că nu îi aparține și a convins-o să meargă la locuința sa. În timp ce se deplasa cu partea vătămată către locuința acesteia s-a întâlnit cu martorul D. I. F., care i-a cerut să o lase pe partea vătămată să se deplaseze singură la locuința sa; partea vătămată le-a spus inculpatului și martorului că se simte rău și le-a cerut să o conducă acasă.
Inculpatul și martorul D. au condus-o pe partea vătămată în locuința acesteia și după ce au oprit funcționarea aragazului, au părăsit locuința, lăsând-o pe aceasta în interior.
Inculpatul a susținut că a mers împreună cu martorul D. o parte din drum, iar după ce martorul s-a dus spre locuința sa, inculpatul s-a îndreptat către locuința unor prieteni; nu a mai ajuns la locuința acestora întrucât a vorbit cu ei la telefon și a constatat că nu erau acasă, motiv pentru care a hotărât să se întoarcă; în timp ce se întorcea către locuință, inculpatul susține că a văzut-o pe partea vătămată S. T. în curtea locuinței sale. Mai declară că atunci când și partea vătămată l-a văzut i-a cerut din nou să o ajute să meargă în casă, lucru cu care inculpatul a fost de acord. După ce a condus-o din nou în încăperea în care o mai dusese anterior, i-a dat un medicament și a continuat să rămână în încăperea în care se afla și partea vătămată; a declarat că nu a părăsit imediat locuința părții vătămate deoarece acesta i-a spus că îi este frică și pentru că se comporta ca și cum nu se afla în locuința sa. După aproximativ o jumătate de oră de ședere în locuința părții vătămate, inculpatul i-a solicitat acesteia să întrețină raporturi sexuale, lucru cu care aceasta a fost de acord. A întreținut cu partea vătămată un raport sexual normal, pe timpul derulării acestuia, inculpatul punând cuțitul ce-l purta, pe un scaun din apropierea patului.
În ceea ce privește raporturile sexuale avute cu partea vătămată T. G. în noaptea de 11/12.12.2013,inculpatul a declarat că s-a deplasat la locuința părții vătămate pe raza localității Sadova, deși nu o mai văzuse niciodată pe partea vătămată, ci doar mai vorbise cu aceasta de două ori la telefon, în perioada în care se afla în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, unde era încarcerat și concubinul părții vătămate.
Inculpatul a declarat că a mers la locuința părții vătămate, a bătut la geamul locuinței iar acesta i-a deschis, fără a se opune. După ce a intrat în locuință, fără a-i solicita părții vătămate să întrețină raporturi sexuale, aceasta i-a cerut ca, în situația în care inculpatul va dori acest lucru, să nu îi spună concubinului său. A declarat că a întreținut trei raporturi sexuale cu partea vătămată, raporturi ce au fost consimțite de aceasta; susține că la solicitarea părții vătămate a mutat cuțitul ce-l purta asupra sa, din buzunarul pantalonilor, în buzunarul gecii.
La termenul din data de 05.06.2014 au fost audiați martorii A. C., D. C., N. D. M. și P. I. D..
Martorul A. C. a declarat că a avut o cultură de cartofi pe un teren situat în vecinătatea locuinței părții vătămate S. T., însă nu i-a solicitat inculpatului să păzească această cultură; în ziua următoare incidentului, aflându-se la cultura sa, a văzut organele de poliție la locuința părții vătămate, efectuând cercetări, ocazie cu care a aflat că partea vătămată fusese violată.
Martorul D. C. a declarat că a auzit din zvon public cum că partea vătămată S. T. a fost violată, însă nu a aflat și identitatea persoanei care a violat-o.
Martorul N. D. M. a declarat că, în timp ce se afla la sediul postului de poliție l-a auzit pe martorul D. I. F. afirmând că i-a văzut pe inculpat și pe partea vătămată S. T. pe cultura de cartofi aparținând martorului A. C., iar martorul P. I. D. a declarat că nu este real ceea ce susține partea vătămată cum că în momentul în care inculpatul întreține raportul sexual cu aceasta, el s-ar fi aflat la geamul locuinței părții vătămate.
La termenul din 26.06.2014 a fost audiată martora C. F. care a declarat că nu este reală susținerea inculpatului potrivit căreia, în vara anului 2013, acesta ar fi locuit timp de o săptămână la domiciliul său.
La termenul din data de 10.07.2014 au fost audiați martorii Ceafar M., T. Nicolița, I. M., A. A. I. și L. V..
Martora Ceafar M., cumnata părții vătămate T. G., a declarat că în iarna anului 2013 a fost sunată într-o dimineață de către partea vătămată care plângea și care i-a solicitat să vină la locuința sa; când martora a ajuns la locuința părții vătămate, aceasta i-a relatat că fusese amenințată cu cuțitul și violată de un tânăr care ar fi fost coleg de penitenciar cu concubinul părții vătămate.
Martora T. Nicolița a declarat că, în vara anului 2013,de Sfântul P., partea vătămată S. T. i-a relatat că într-o seară un tânăr a intrat peste ea în locuință și a violat-o.
Martorul I. M. a declarat că a fost prezent la sediul poliției când a fost audiat inculpatul cu privire la violarea celor două părți vătămate, ocazie cu care inculpatul, fără a fi constrâns, a recunoscut.
Martora L. V., cumnată a părții vătămate T. G., a declarat că a fost sunată de către aceasta, într-o noapte, în jurul orelor 03,00,partea vătămată cerându-i - plângând - să vină la locuința acesteia, deoarece la geamul locuinței sale este un tânăr care o amenință cu un cu un cuțit, însă a refuzat solicitarea părții vătămate deoarece era noapte și îi este teamă; în dimineața următoare a mers la locuința părții vătămate ocazie cu care partea vătămată i-a relatat că acel tânăr a amenințat-o cu moartea și a violat-o.
La termenul din 04.09.2014 a fost audiată partea vătămată S. T., aceasta declarând că inculpatul a pătruns fără drept în curtea și locuința sa, a lovit-o cu pumnii peste față și corp, iar sub amenințarea cuțitului a întreținut raport sexual cu aceasta.
La același termen a fost reaudiat și inculpatul, acesta declarând că, organele de cercetare penală nu i-au comunicat cum că ar fi acuzat de viol; a negat că ar fi lovit-o pe partea vătămată S. T. și că ar fi amenințat-o cu cuțitul; a susținut că partea vătămată nu era în stare de inconștiență în acea seară.
La termenul din data de 09.10.2014 s-a constatat imposibilitatea audierii martorului D. I. F., acesta fiind plecat din țară, dându-se citire declarațiilor sale; potrivit declarațiilor acestui martor, i-a întâlnit pe inculpat și pe partea vătămată S. T. în seara zilei de 13.06.2013, în jurul orelor 23,00, inculpatul imputându-i părții vătămate că a furat cartofii și că i-a cerut acestuia să o lase în pace. A declarat că împreună cu inculpatul a condus-o în casă pe partea vătămată, la solicitarea acesteia, după care a plecat împreună cu inculpatul; după ce au mers împreună o parte din drum, martorul și-a continuat drumul, inculpatul spunându-i că se întoarce să păzească cultura de cartofi și nu mai cunoaște ce s-a întâmplat.
La termenul din 23.10.2014 a fost audiată partea vătămată T. G., aceasta declarând că în iarna anului_, înaintea sărbătorii Crăciunului, inculpatul a venit la locuința sa, a bătut la geam cerându-i să deschidă ușa; a arătat că deși i-a cerut acestuia să plece, a sunat pe cumnata sa V. (L. V.) cerându-i să vină la locuința sa însă aceasta a refuzat.
Sub amenințarea cu acte de violență, partea vătămată a deschis ușa locuință, avându-l în brațe pe unul din copiii săi minori. Când inculpatul a intrat în locuința sa. Acesta a început să vorbească la telefonul mobil dându-i de înțeles părții vătămate că este dispus să omoare trei persoane pentru o sumă de bani. Cu toate că, la un moment dat copiii minori ai părții vătămate au început să plângă fiind speriați de ceea ce se întâmpla, inculpatul, sub amenințarea cuțitului și cu faptul că îi va omorî pe minori, a întreținut raporturi sexuale normale cu partea vătămată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat următoarele:
În seara de 13.06.2013, în jurul orelor 23,00, în timp ce se afla pe stradă, în fața locuinței sale, având în poală mai mulți cartofi, partea vătămată S. T. a fost surprinsă de către inculpatul D. M. care trecea pe stradă. Acesta, văzând-o pe partea vătămată, a acuzat-o că ar fi furat cartofii din cultura unui vecin la care inculpatul ar fi fost paznic. În timpul discuției dintre inculpat și partea vătămată, în zonă a venit și martorul D. I. F., căruia inculpatul i-a spus despre faptul că partea vătămată ar fi furat cartofii; martorul D. i-a cerut inculpatului să o lase în pace pe partea vătămată, în scurt timp cei doi (inculpatul și martorul) plecând împreună și îndreptându-se către marginea satului, loc în care aceștia s-au despărțit, martorul continuându-și deplasarea la o cultură de pepeni verzi la care era paznic. Înainte de a pleca împreună, cei doi - inculpatul și martorul au condus-o în locuință pe partea vătămată, la solicitarea acesteia.
După ce s-a despărțit de martor, inculpatul D. M., știind că partea S. T. este singură, s-a întors la locuința acesteia, a pătruns fără drept în curte și apoi în locuință, unde sub amenințarea unui cuțit și folosind forța fizică, a întreținut un raport sexual normal cu aceasta, după care a plecat, nu înainte de a o amenința pe partea vătămată că o va omorî dacă îl va denunța la poliție.
Prima instanță nu a reținut ca verosimilă apărarea inculpatului potrivit căreia raportul sexual avut cu partea vătămată S. T. a fost consimțit de aceasta, (ba mai mult chiar partea vătămată ar fi solicitat inculpatului întreținerea de raporturi sexuale), deoarece, pe de o parte S. T. neagă susținerea inculpatului iar, pe de altă parte, din raportul de constatare medico-legală nr. 2086/A1/03.07.2013 al IML C. rezultă că aceasta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile unii raport sexual ce poate data din noaptea de 13/14.06.2013, necesitând pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale; din adresa nr. 3018/A1/26.09.2013 a IML C. reiese că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată, pledează pentru un raport sexual prin constrângere fizică. De asemenea, nu este lipsită de relevanță juridică, atitudine inculpatului care, după săvârșirea infracțiunilor a plecat din localitatea de domiciliu, pentru o perioadă de câteva luni, sustrăgându-se cercetărilor.
În noaptea de 11/12.12.2013, în jurul orelor 03,00, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul D. M. s-a deplasat la locuința părții vătămate T. G., din localitatea Sadova, despre care cunoștea faptul că locuiește izolat la marginea localității împreună cu copii săi minori, de 2 ani și 3 ani, concubinul acesteia fiind încarcerat în penitenciar. Inculpatul îl cunoștea pe concubinul părții vătămate deoarece fusese încarcerat în aceeași cameră de deținere la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.
Inculpatul a bătut la geamul locuinței părții vătămate, spunându-i acesteia că este concubinul ei, însă nereușind să o convingă despre acest lucru i-a spus că este un fost coleg al concubinului său și are ceva să-i transmită. Văzând că partea vătămată refuză să-i deschidă ușa, inculpatul a amenințat-o că va sparge ușa de la intrare. Sub această amenințare, partea vătămată a deschis ușa iar inculpatul a intrat în casă; sub amenințarea cuțitului și cu faptul că o va omorî atât pe ea cât și pe copii săi, inculpatul i-a cerut părții vătămate să mute copiii (care plângeau, fiind speriați) într-o altă încăpere, după care a întreținut cu aceasta trei raporturi sexuale. Inculpatul a părăsit locuința părții vătămate după întreținerea raporturilor sexuale, după plecarea acestuia partea vătămată anunțând telefonic mai multe rude și vecini.
Anterior acelei date, inculpatul nu se mai întâlnise niciodată cu partea vătămată, el văzând-o pe aceasta doar în fotografiile concubinului ei; inculpatul, pentru a spori starea de tulburare la adresa părții vătămate, în perioada cât s-a aflat în locuința acesteia a simulat convorbiri telefonice nereale, din care rezulta disponibilitatea inculpatului de a o ucide pe partea vătămată.
Astfel este cu totul nereală susținerea inculpatului cum că partea vătămată T. G. ar fi fost de acord cu întreținerea raporturilor sexuale, atâta timp cât inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit pentru prima dată în acea noapte, iar martorele audiate - L. V. și Ceafar M., au confirmat faptul că partea vătămată le-a sunat în cursul acelei nopți și respectiv în dimineața următoare, relatându-le ce i se întâmplase.
Raporturile sexuale întreținute de inculpat cu partea vătămată Tristaru G. au fost recunoscute de către inculpat și confirmate și de raportul de constatare medico-legală nr. 4098/A1/20.12.2013 al IML C., care a concluzionat că prezența spermatozoizilor în secreția vaginală și anală a părții vătămate T. G. atestă un raport sexual posibil produs în noaptea de 11/12.12.2013.
Constrângerea părții vătămate de a întreține raporturi sexuale cu inculpatul a fost una de natură psihică, inculpatul amenințând-o permanent pe aceasta cu cuțitul ce-l purta asupra sa, dar și cu proferarea de amenințări cu moartea la adresa părții vătămate și a copiilor săi, în situația în care va refuza întreținerea raporturilor sexuale; inculpatul nu a renunțat la punerea în aplicare a rezoluției sale infracționale, nefiind înduplecat nici de reacția minorilor, care - fiind puternic tulburați de conduita inculpatului – au început să plângă; cu toate acestea a întreținut trei raporturi sexuale cu victima.
S-a reținut că această manieră de acțiune denotă un nivel ridicat de periculozitate a inculpatului.
De altfel și atitudinea inculpatului din momentul depistării sale de către poliție la data de 13.12.2013 - care la vederea organelor de poliție, a fugit din locuință prin spatele curții a sărit gardul - denotă faptul că acesta cunoștea motivul pentru care acesta era căutat, fiind conștient că a săvârșit o faptă de natură penală.
Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost probate cu declarațiile inculpatului care se coroborează cu celelalte probe și anume plângerile și declarațiile părților vătămate T. G. și S. T., rapoartele de constatare medic-legale cu numerele 2086/A1/2013 și 4098/A1/2013 ale IML C., adresa nr. 3018/a1/2013 a IML C., procesele verbale de cercetare la fața locului, procesele verbale de recunoaștere de pe fotografii, fotografiile judiciare, procesul verbal de depistare, declarațiile martorilor.
Față de cele expuse mai sus, în drept, s-a apreciat că faptele inculpatului D. M., care în seara de 13.06.2014, în jurul orelor 23,00,a pătruns fără drept în locuința părții vătămate S. T., unde prin constrângere fizică (lovirea cu pumnii) și prin amenințarea cu un cuțit a întreținut un raport sexual cu aceasta, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și viol infracțiuni prev. de art. 192 alin.2 și art. 197 alin.1 C.p. de la 1969,iar faptele inculpatului care, în noaptea de 11/12.102.2013, în jurul orelor 03,00,a pătruns fără drept în locuința părții vătămate T. G.,unde prin amenințarea cu un cuțit și amenințarea cu moartea a părții vătămate și a copiilor acesteia a întreținut trei raporturi sexuale cu aceasta, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, infracțiuni prev. de art. 192 alin.2 și art. 197 alin.1 C.p. de la 1969.
Cum săvârșirea infracțiunilor și vinovăția inculpatului au fost dovedite, prima instanță a dispus condamnarea acestuia proporțional gradului de pericol social al faptelor comise și periculozității ridicate a inculpatului.
În concordanță cu argumentele din Decizia 265/2014 a Curții Constituționale a României, prima instanță a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului este C.p. de la 1969, avându-se în vederea regimul sancționator al concursului de infracțiuni și regimul sancționator aplicabil infractorilor recidiviști.
La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora, prima instanță, conform art. 72 C.p. de la 1969, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în codul penal pentru această infracțiune, gradul de pericol social concret al faptei comise, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, mobilul activității infracționale precum și rezultatul socialmente periculos.
Având în vedere aceste aspecte, prima instanță s-a orientat la pedepse cu închisoare către maximul special în cazul celor două infracțiuni de viol, avându-se în vedere periculozitatea ridicată a inculpatului, starea de recidivă a acestuia (a fost condamnat atât în minorat, dar și după ce a devenit major, de două ori, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de viol) ceea ce demonstrează o perseverență ridicată în săvârșirea unor infracțiuni de acest gen; astfel, aplicarea unor pedepse de câte 10 ani închisoare pentru cele două infracțiuni de viol și a unor pedepse de câte 3 ani închisoare pentru cele două infracțiuni de violare de domiciliu, este de natură să asigure realizarea scopurilor pedepsei și anume reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Prima instanță a constatat că cele 4 infracțiuni săvârșite de către inculpat sunt în concurs real, astfel că, în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.p. de la 1969, au fost contopite cele 4 pedepse: de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 10 ani închisoare și 10 ani închisoare aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare; apreciind ca insuficientă pedeapsa rezultantă, pentru motivele mai sus expuse, prima instanță a aplicat un spor de pedeapsă de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
De asemenea s-a constatat că inculpatul a săvârșit cele patru infracțiuni înlăuntrul termenului de liberare condiționată ,acesta fiind liberat condiționat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin s.p. 147/2006 a Tribunalului D., astfel că, în baza art. 61 alin. 1 C.p. de la 1969, a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin s.p.147/08.03.2006 a Tribunalului D. și a contopit restul de pedeapsă de 852 zile rămas neexecutat din aceasta cu pedeapsa de 12 ani închisoare așa cum a fost determinată mai sus, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p. de la 1969.
În baza art. 71 C.p. de la 1969, prima instanță a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b C.p. de la 1969.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv, începând cu data de 13.12.2013, motiv pentru care, în baza art. 399 alin. 1 C.p.p raportat la art. 88 C.p. de la 1969, s-a dedus din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, perioada reținerii și arestării preventive de la 13.12.2013 la zi și a fost menținută starea de arest.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii acestora în SNDGJ.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că părțile vătămate S. T. și T. G. s-au constituit părți civile cu suma de câte 6000 lei fiecare, reprezentând daune morale.
În ceea ce o privește pe partea vătămată T. G., prima instanță a constatat că pe parcursul dezbaterilor aceasta a renunțat la despăgubirile civile solicitate inițial, astfel că s-a luat act de această manifestare de voință.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de către partea civilă S. T. prima instanță le-a admis și l-a obligat pe inculpat la plata acestora.
Pentru a dispune astfel prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.1357 Cod civil, potrivit cărora, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care, având discernământ ,încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Din analiza acestor prevederi legale s-a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu cert și care să nu fi fost reparat încă, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
Răspunderea civilă delictuală și răspunderea penală pot acționa concomitent, se pot cumula, deoarece prima se bazează pe ideea reparării unui prejudiciu, în timp ce răspunderea penală se bazează pe ideea pedepsirii unei fapte socialmente periculoase. Prin urmare, când infracțiunea este cauzatoare de prejudiciu, vom avea două acțiuni: o acțiune penală și o acțiune civilă, acestea putând fi soluționate și separat.
Astfel, în baza art. 25 C.proc.pen. raportat la art. 397 C.proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. T. fiind obligat inculpatul la plata sumei de 6000 lei cu titlu de daune morale către aceasta.
Prin încheierea din 29.10.2014,în baza art. 279 C.p.p., s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta sentinței penale 5011/23.10.2014,în sensul confiscării speciale a cuțitului ridicat de la inculpat în data de 13.12.2013,cu ocazia depistării sale de către organele de poliție, cuțit depus la camera de corpuri delicte a IPJ D., potrivit dovezii cu . nr._/30.12.2013; temeiul confiscării speciale a cuțitului îl constituie art. 118 lit. b C.p. de la 1969, inculpatul folosindu-se acesta pentru constrângerea părților vătămate să întrețină relații sexuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D. M. solicitând în cadrul dezbaterilor într-o primă teză achitarea în temeiul art. 16 lit. c Cod de procedură penală iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate.
Apelul este nefondat.
În raport cu probele administrate în cauză respectiv, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor D. I. F., L. V., Ceafar M., A. C., N. D. M., C. F., I. M., rapoartele de constatare medico – legală nr. 2086/A1/03.07.2013 și nr. 4098/A1/20.12.2013 emise de IML C., instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, faptele inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și viol.
Din probele administrate rezultă că la data de 13 iunie 2013 inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate S. T. și amenințând-o cu un cuțit a întreținut cu aceasta un raport sexual prin constrângere, amenințând cu moartea partea vătămată, dacă îl va denunța.
Potrivit raportului de constatare medico – legală nr. 2086/A1/03.07.2013 emis de IML C., partea vătămată S. T. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în condițiile unui raport sexual posibil în data de 13/14.06.2013 și care au necesitat pentru vindecare 5 – 6 zile îngrijiri medicale.
IML C. a comunicat prin adresa nr. 3018/A1/26.09.2013 că leziunile traumatice suferite de partea vătămată pledează pentru un raport sexual prin constrângere fizică, concluzii ce infirmă susținerea inculpatului în sensul că a întreținut cu partea vătămată un raport sexual cu consimțământul acesteia.
La data de 11/12.12.2013, orele 03,00 inculpatul a mers la locuința părții vătămate T. G. știind că acesta locuiește doar cu copiii în vârstă de 2 și 3 ani, concubinul părții vătămate fiind încarcerat la penitenciar. După ce a pătruns în locuință, amenințând că va sparge ușa, inculpatul a forțat-o pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale amenințând-o că o va omorî atât pe ea cât și pe copiii. Partea vătămată a declarat că inculpatul avea asupra sa un briceag cu care a amenințat-o.
Concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 4098/A1/20.12.2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală C. au confirmat existența unui raport sexual posibil produs în noaptea de 11/12/12.2013.
S-a apreciat în mod corect că legea mai favorabilă în cauză o reprezintă dispozițiile Cod penal din 1968 având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute, regimul sancționator al concursului de infracțiuni dar și regimul sancționator al recidivei.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor stabilite precum și a pedepsei rezultante aplicate având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. Cod penal din 1968 respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol al faptelor săvârșite, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta fiind condamnat atât în minorat, dar și după ce a devenit major, de două ori, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de viol.
În privința laturii civile, se constată că a fost stabilit în mod echitabil cuantumul despăgubirilor morale către partea civilă fiind îndeplinite condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale.
Având în vedere considerentele de mai sus, C. în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge apelul formulat ca nefondat iar în temeiul art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul D. M. împotriva sentinței penale nr. 5011 din data de 23 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Deduce detenția preventivă, în continuare, la zi.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
G. C. V. T.
Grefier,
M. I.
Red.jud.G.C.
j.f.F.M.G.
O.A. 04 februarie 2015
| ← Trădarea. Art. 155 C.p.. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
