Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 977/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 977/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2014 în dosarul nr. 977/2014
Dosar nr._ - art.184 C.p. -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 977
Ședința publică de la 10 Iulie 2014
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE M. E. M. - judecător
I. E. - judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. J. DR TR S., împotriva sentinței penale nr.779 din 24.03.2014 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (art. 184 C.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat T. M. pentru intimat asigurator ., lipsind inculpatul D. A. și partea civilă D. O. C. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, care învederează
Avocat T. M. solicită amânarea cauzei întrucât a fost angajat înainte de termenul stabilit și nu a putut observa dosarul.
Reprezentantul Parchetului se opune amânării cauzei, avocatul are delegație depusă la dosar, solicitarea pe care o cere nu necesită amânarea în vederea pregătirii apărării, iar procedura de citare cu inculpatul a fost îndeplinită.
Avocat T. M. arată că dorește amânarea cauzei.
În baza art.356 C.p.p., instanța respinge cererea de amânare a cauzei., aceasta fiind a doua cerere formulata in prezenta cauza pentru pregătirea apararii, ceea ce contravine dispozițiilor legale.
Instanța constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită admiterea apelului, precizând că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a 2 infracțiuni și a beneficiat de prev.art.320/1 C.p.p.; instanța de fond a lăsat nesoluționată latura civilă, în situația în care, în prezenta cauză, nu s-a pronunțat o soluție de achitare a inculpatului; soluția a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a N.c.p.p., iar faptele sunt anterioare, deci instanța de fond este în continuare competentă să soluționeze latura civilă a cauzei disjunsă din cauza penală în care s-a pronunțat o soluție definitivă de condamnare, în caz contrar încălcându-se autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr.109/20.01.2014 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
De asemenea, au fost încălcate și dispozițiile art.86 C.p.p., privind partea responsabilă civilmente, întrucât instanța de fond trebuia să stabilească în mod legal cadrul procesual, respectiv să introducă în calitate de parte responsabilă civilmente asiguratorul de răspundere civilă S.C. C. A. SA, cu toate consecințele ce decurg în privința soluționării laturii civile a cauzei.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecarea cauzei de către aceasta.
Avocat T. M. având cuvântul pentru asigurator ., solicită respingerea apelului ca nefondat, precizând că fapta nu mai este incriminată în N.C.p., chiar dacă inculpatul a săvârșit faptele anterior; în mod corect instanța de fond a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei, iar partea civilă are la dispoziție acțiunea în instanță civilă.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Deliberand asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.779/2014 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, s-a dispus lăsarea nesoluționată a acțiunii civile exercitate de partea civilă D. O. C. în contradictoriu cu inculpatul și asiguratorul ..
Prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. Drobeta T.-S. la data de 23.10.2013 în cadrul dosarului de cercetare penală nr. 4183/P/2013 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta T.-S. sub nr. de dosar_/225/2013 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p. și art.89 alin.1 din OUG 195/2002 rep.
În expozitivul rechizitoriului a fost reținută următoarea situație de fapt:
În data de 27.09.2013, în jurul orelor 01.01 a condus autoturismul marca Chevrolet Epica cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală pe . la intersecția cu . respectat semnificația indicatorului „ Oprire” și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Toyota Auris cu nr. de înmatriculare_ condus regulamentar pe . vătămată D. O. C..
Din certificatul medico-legal nr.657/27.09.2013 emis de SML M. rezultă că leziunile provocate numitei D. O. C. pot data din data de 27.09.2013 și s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure și pentru leziunile produse partea vătămată necesită 48-50 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații.
După producerea accidentului inculpatul D. A. a coborât din autoturism și profitând de neatenția părții vătămate și a martorului ocular O. A. V., pasager în autoturismul condus de partea vătămată, a părăsit locul accidentului înainte de sosirea la fața locului și fără încuviințarea poliției care a efectuat cercetarea locului faptei. Ulterior, inculpatul s-a prezentat în fața organelor de poliție în aceeași zi, în jurul orelor 18,15, după un interval de circa 17 ore de la momentul producerii evenimentului rutier.
Fiind audiat inculpatul D. A. a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă mai sus și a precizat că a plecat de la locul accidentului întrucât s-a speriat văzând urmările evenimentului rutier produs din culpa sa exclusivă.
Urmare a acestui eveniment rutier partea vătămată D. O. C. a fost testat cu aparatul alcooltest ce a indicat o valoare de 0.00 mg/l alcool pur în aerul expirat. Partea vătămată D. O. C. a formulat plângere penală prealabilă împotriva inculpatului D. A., manifestându-și astfel voința în sensul tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p. în dauna sa. Aceasta a declarat că atunci când a ajuns la intersecția cu . partea dreaptă a pătruns în intersecție autoturismul Chevrolet cu nr. de înmatriculare_ al cărui conducător auto, respectiv inculpatul D. A., deși a întâlnit indicatorul „Oprire”nu i-a acordat prioritate de trecere și a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată. Până la sosirea organelor de poliție inculpatul a plecat de la fața locului. Inculpatul D. A. se afla singur în autoturism în momentul producerii accidentului, iar în autovehicul condus de partea vătămată se mai afla o persoană pe locul dreapta față, în persoana numitului O. A. V.. Martorul O. A. V. a confirmat starea de fapt și producerea evenimentului rutier în modalitatea descrisă mai sus.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului local, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, plângere penală prealabilă formulată de partea vătămată, declarații parte vătămată, declarații martori, certificat medico-legal nr.675/27.09.2013, declarații inculpat, înscrisuri, procese verbale și procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și copiile suporturilor optice tip C-R marca SONY.
Audiat, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunilor.
În cursul urmării penale partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă al cărei cuantum îl va preciza pe parcursul procesului penal,respectiv în fața instanței de judecată.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei, s-a comunicat fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă că nu are antecedente penale.
În cursul cercetării judecătorești au fost identificat inculpatul și, după aducerea la cunoștință a drepturilor prev. de art. 6 și art. 70 C.p.p., a fost audiat, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 334 C.p.p. instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p. și art.89 alin.1 din OUG 195/2002 rep. În infracțiunile prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p. și art.89 alin.1 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art.33 lit. a C.p.
Prin sentința penală nr.109/20 ianuarie 2014 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în temeiul art. 184 alin.1, alin.3 C.p. cu aplicarea art.33lit. a) C.p. și art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul D. A. la pedeapsa de 3 luni închisoare; în temeiul art. 89 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C.p. și art. 320 ind.1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul D. A., la pedeapsa de 2 ani închisoare; în temeiul art. 34 lit. b) C.p., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare; s-a facut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p.; în temeiul art. 81 C.p.,a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat potrivit art. 82 C.p.; în temeiul art. 359 C.p.p., i s-a atras atenția inculpatului D. A. asupra dispozițiilor art. 83 C.p.; în temeiul art. 71 alin.5 C.p.,a fost suspendată condiționat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare; s-a luat act că inculpatul D. A. a fost reținut 24 de ore din data de 27.09.2013 ora 22:00 până în data de 28.09.2013 ora 22:00.
În temeiul art. 320 ind.1 alin.5 C.p.p., s-a dispus disjungerea laturii civile și s-a fixat termen de judecată în data de 17.02.2014, formându-se în urma disjungerii dosarul nr._ .
În cursul judecății, apărătorul Ț. M. pentru asigurătorul de răspundere civilă . depus la dosarul cauzei o ofertă de despăgubire în ceea ce privește daunele morale, însă nu s-a ajuns la încheierea unei tranzacții între partea civilă și asigurătorul de răspundere civilă delictuală.
În ceea ce privește finele de neprimire al soluționării acțiunii civile disjunse de către în cadrul unui proces penal, instanța reține că prin sentința penală nr. 109/20.01.2014 din dosarul nr._/225/2013, inculpatul D. A. a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin.1 și 3 C.p. din 1969 și infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută și pedepsită de art. 89 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Dintre cele două infracțiuni care au stat la baza condamnării inculpatului, instanța reține că temei al acțiunii civile este numai infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin.1 și 3 C.p. din 1969, infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 89 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 fiind o infracțiune de pericol și nefiind susceptibilă a produce un prejudiciu de natură fizică, materială sau morală.
Cât privește infracțiunea de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. 184 alin.1 și 3 C.p. din 1969, instanța reține din dosarul nr._/225/2013 că în concret aceasta a avut ca urmare imediată 48-50 de zile de îngrijiri medicale și nu a fost săvârșită de către inculpat sub influența băuturilor alcoolice, a unei substanțe psihoactive ori în desfășurarea altei activități infracționale, astfel că, în raport cu prevederile art. 196 alin.1 C.p. a operat dezincriminarea faptei concrete a inculpatului, prin aceea că legea nouă mai favorabilă a modificat unul din elementele constitutive pentru ca fapta să fie infracțiune, respectiv a prevăzut o urmare imediată mai mare de 90 de zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art. 25 alin.5 C.p.p., în caz de achitare a inculpatului în temeiul art. 16 lit. b) teza I C.p.p., instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă. Deși art. 25 alin.5 C.p.p. face referire la soluția de achitare în situația în care fapta nu este prevăzută de legea penală, totuși pentru identitate de rațiune se impune aceeași soluție, respectiv a lăsării nesoluționate a acțiunii civile și în situația în care ulterior condamnării definitive a inculpatului, dacă acțiunea civilă nu a fost soluționată și a intervenit dezincriminarea faptei, aceasta să nu mai fie soluționată.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel P. de pe lângă J. Drobeta T. severin, criticând sentința, întrucât nu sunt aplicabile dispozițiile art.25 alin.5 C.p.p., pentru lăsarea nesoluționată a acțiunii civile, astfel cum a dispus prima instanță, întrucât acest articol legal reglementează situația de achitare a inculpatului pentru cazul prev.de art.16 alin.1 lit.b C.p.p., însă, în prezenta cauză latura penală a fost soluționată, în sensul pronunțării unei soluții de condamnare și nu de achitare. Dispozițiile art.25 alin.5 C.p.p., prevăd în mod expres și militativ cazurile de lăsare nesoluționată a acțiunii civile, și nici unul nu este incident în cauză.
Al doilea motive de apel, privește calitatea procesuală a asiguratorului de răspundere civilă, întrucât după . noului cod de procedură penală, acesta nu are calitatea procesuală de asigurator ci de parte responsabilă civilmente, potrivit art.86 C.p.p.
Verificând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel, dar și din oficiu, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța de control judiciar reține următoarele:
Prin sentința penală nr.109/2014 a judecătoriei Dr.Tr.S., s-a dispus condamnarea inculpatului D. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.184 alin.1 și 3 C.p., și respectiv. at.89 alin.1 din OUG 195/2002, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, dispunându-se aplicarea prevederilor art.81,82 C.p., anterior, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, și conform art.320/1 alin.5 C.p.p., anterior s-a dispus disjungerea acțiunii civile și judecarea separată a acesteia.
Prin sentința amintită s-a reținut că, în data de 27.09.2013, în jurul orelor 01.01 a condus autoturismul marca Chevrolet Epica cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală pe . la intersecția cu . respectat semnificația indicatorului „ Oprire” și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Toyota Auris cu nr. de înmatriculare_ condus regulamentar pe . vătămată D. O. C..
Din certificatul medico-legal nr.657/27.09.2013 emis de SML M. rezultă că leziunile provocate numitei D. O. C. pot data din data de 27.09.2013 și s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure și pentru leziunile produse partea vătămată necesită 48-50 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații.
După producerea accidentului inculpatul D. A. a coborât din autoturism și profitând de neatenția părții vătămate și a martorului ocular O. A. V., pasager în autoturismul condus de partea vătămată, a părăsit locul accidentului înainte de sosirea la fața locului și fără încuviințarea poliției care a efectuat cercetarea locului faptei. Ulterior, inculpatul s-a prezentat în fața organelor de poliție în aceeași zi, în jurul orelor 18,15, după un interval de circa 17 ore de la momentul producerii evenimentului rutier.
S-a format dosarul nr._ pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.S., iar prin sentința supusă apelului, s-a dispus lăsarea nesoluționată a acțiunii civile, urmare a modificărilor legislative intervenite la data de 1.02.2014, când prin noul Cod penal s-a conferit o nouă reglementare infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.196 C.p.
Conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art.196 N.c.p., este diferit cel al infracțiunii corelative, prev.de art.184 C.p., astfel încât, este corectă susținerea primei instanțe privind existența unei dezincriminări a faptei concrete, în măsura în care prin noua lege penală mai favorabilă s-a modificat unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, iar fapta unei persoane, deși ar întruni conținutul constitutiv al infracțiunii sub incidența legii penale anterioare, nu mai întrunește acest conținut din perspectiva noii legi.
Conform art.25 alin.5 C.p.p., instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, în caz de achitare a inculpatului, conform art.16 alin.1 lit.b teza I C.p.p.
Se reține acest caz de achitare, prev.de art.16 alin.1 lit.btezaI C.p.p., în cazul în care fapta există în materialitatea sa, însă lipsește trăsătura esențială a infracțiunii ca fapta să fie prevăzută de legea penală - tipicitatea obiectivă sau subiectivă.
Tipicitatea, prev.de art.15 alin.1 n.C.p. drept prima trăsătură esențială a infracțiunii, rezultă din principiul legalității incriminării și presupune corespondența dintre fapta concretă săvârșită de o persoană, acțiunea sau inacțiunea comisă cu o formă de vinovăție care a determinat urmarea directă, și elementele de natură obiectivă și subiectivă, stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.
O faptă concretă este tipică, dacă corespunde modelului abstract prevăzut în norma de incriminare, de legiuitor, atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, includerea în cadrul trăsăturii esențiale a prevederii în legea penală și a elementelor subiective din cuprinsul normei de incriminare rezultă din dispozițiile art.16 aliun.1 N.c.p., conform cărora fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală.
Se va reține acest impediment în exercitarea acțiunii penale, care conduce la pronunțarea soluției de achitare prev.de art.16 lit.b teza I C.p.p., în mai multe situații: când fapta a fost dezincriminată, în urma unei examinări în concret a faptei săvârșite; când fapta are o natură juridică civilă sau contravențională; când faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.
Examinând comparativ dispozițiile art.25 alin.5 C.p.p., și art.16 lit.b teza I C.p.p., se constată că legiuitorul a înțeles să instituie un caz de lăsare nesoluționată a acțiunii civile, în condițiile dispunerii achitării unei persoane pentru o anumită faptă.
Dezincriminarea reprezintă doar una dintre situațiile juridice concrete ce conduce la pronunțarea unei soluții de achitare conform art.16 lit.b teza I C.p.p., însă, există și alte situații, enumerate anterior, ce sunt subsumate soluției procesuale de achitare conform art.16 lit.b teza I C.p.p, rezultând astfel ca dezincriminarea reprezintă numai o împrejurare de fapt si de drept subsumata instituției juridice a neprevederii in legea penala, aportul fiind de la parte la întreg.
Prima instanță de judecată trebuia să procedeze la rezolvarea acțiunii civile în procesul penal, conform art.25 alin.1 și 2 și art.397 C.p.p., întrucât există o sentință definitivă de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni, prev.de art.184 alin.1 și 3 C.p., și art.89 alin.1 din OUG 195/2002, sentință care a instituit soluția de condamnare cu autoritate de lucru judecat.
În acțiunea civilă disjunsă, conform art.26 C.p.p., prima instanță de judecată nu are posibilitatea de a cumula funcția de judecată cu funcția de executare și rezolvarea incidentelor ivite în cursul executării sentinței penale definitive, întrucât latura penală a procesului a fost soluționată definitiv, soluție care se opune cu autoritate de lucru judecat în latura civilă a procesului, în condițiile art.28 C.p.p.
Numai dezincriminarea intervenită în cursul procesului penal, în condițiile art.4 C.p., poate determina rezolvarea acțiunii penale în sensul dispunerii soluției de achitare conform art.16 lit.b teza I C.p.p., întrucât dezincriminarea unei fapte intervenită după rămânerea definitivă a hotărârii penale, va determina existența cazului de contestație la executare prev.de art.598 alin.1 lit.d rap.la art.595 C.p.p., în cadrul căreia instanța va putea constata dezincriminarea faptei, și va putea lua o hotărâre cu privire la starea de detenție a persoanei, dacă aceasta se află încarcerată.
În cursul executării unei sentințe penale definitive, nu se poate pronunța soluția de achitare a unei persoane, în cadrul procedurii contestației la executare, întrucât acțiunea penală a fost soluționată conform art.396 C.p.p., prin hotărârea asupra învinuirii adusă inculpatului, în condițiile art.396 alin.1 și 6 C.p.p. Dacă s-ar constata dezincriminarea postcondamnatorie a unei fapte concrete, în condițiile art.598 alin.1 lit.d C.p.p., rap.la art.595 C.p.p., soluția nu poate fi decât constatare a unei asemenea situații, dată de la care se produc efecte juridice pentru viitor, dar și retroactive în anumite condiții, însă, în nici un caz nu se poate dispune achitarea condamnatului.
De aceea, instanța sesizată cu acțiunea civilă disjunsă de acțiunea penală, soluționată definitiv și cu autoritate de lucru judecat, nu poate lăsa nesoluționată această acțiune civilă, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art.25 alin.5 C.p.p., dezincriminarea postcondamnatorie a unei fapte neputând conduce la soluția achitării, conform art.16 lit.b teza I C.p.p., acțiunea penală fiind soluționată în condițiile art.396 alin.1 – 5 C.p.p. Dezincriminarea postcondmanatorie nu produce efecte asupra acțiunii civile disjunse in cursul procesului penal, de acțiunea penala, ci instanța este obligată să o rezolve conform art.35 și art.397 C.p.p., luând în considerare hotărârea penală definitivă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Cpp, va admite apelul formulat de P. de pe langa J. Drobeta Turnu Severin, împotriva sentinței penale nr.779/2014 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin .
Va desființa in totalitate sentința penala nr. 779/2014 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin si va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanța.
In temeiul art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare aferente caii de atac a apelului, vor rămâne in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
In temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Cpp, admite apelul formulat de apelantul P. de pe langa J. Drobeta Turnu Severin, împotriva sentinței penale nr.779/2014 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin .
Desființează in totalitate sentința penala nr. 779/2014 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin si trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanța.
In temeiul art 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare aferente caii de atac a apelului raman in sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2014
Președinte, Judecător,
M. E. M. I. E.
Grefier,
E. L.
Red.jud.M.E.M.
J.fond:D.Z.
G.S. 18 Iulie 2014/6ex.
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 917/2014. Curtea... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
