Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 917/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 917/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 917/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIE PENALĂ Nr. 917/2014
Ședința publică de la 01 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. G. - JUDECĂTOR
Judecător - A. M. S.
Grefier - F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă C. de A. C.
……………….
Pe rol, soluționarea apelurilor promovate de P. DE PE L. J. DROBETA T. S., inculpata B. V. și partea civilă ASOCIAȚIA DE proprietari NR.17 DROBETA T. S. împotriva sentinței penale nr. 2626 din data de 16 decembrie 2013, pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: avocat ales N. M. reprezentând pe apelanta – inculpată B. V. (lipsă, aflată în stare de libertate); administrator S. F., reprezentant legal ala apelantei – parte civilă Asociația de Proprietari nr.17 Drobeta Turnu Severin.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, reprezentantul legal al apelantei – parte civilă a depus la dosar împuternicire pentru a susține interesele părții în cauză, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond, arătând că în mod legal s-au pronunțat două soluții divergente pentru infracțiunile care alcătuiesc concursul de infracțiuni, în condițiile în care infracțiunea de fals, pentru care s-a dispus restituirea cauzei la parchet, reprezintă infracțiunea mijloc pentru comiterea infracțiunii de delapidare – infracțiune scop, iar judecătoria nu a disjuns acțiunea penală, ci a pronunțat o hotărâre unică, însă contrar prevederilor art. 396 Cod Procedură Penală. Totodată, s-a arătat că judecarea cauzei s-a realizat în procedura prev de art. 3201 vechiul Cod Procedură Penală, care presupune că instanța a fost legal sesizată, înscrisurile falsificate de către inculpată fiind indicate în rechizitoriu și constând în registrul de casă și fișele de evidență, analizate prin raportul de expertiză contabilă.
Administrator S. F., pentru apelanta – parte civilă Asociația de Proprietari nr.17 Drobeta Turnu Severin, a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Avocat N. M., având cuvântul pentru apelanta – inculpată B. V., a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, achiesând la criticile de nelegalitate susținute de procuror; în subsidiar, s-au invocat și critici referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, sub aspectul modalității de executare și a aplicării pedepsei complementare.
Reprezentantul parchetului, cu privire la apelurile formulate de către părți, a formulat concluzii de admitere și de trimitere a cauzei pentru rejudecare, corespunzător criticilor de nelegalitate susținute.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 2626 din data de 16 decembrie 2013 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._, în temeiul art. 332 alin.2 C.p.p. raportat la art. 197 alin.2 C.p.p., s-a restituit cauza la P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin în vederea refacerii urmăririi penale, în ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., pentru încălcarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței.
În temeiul art. 215 ind.1 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art. 41 alin.2 C.p., a fost condamnată inculpata B. V., C.N.P._, fiica lui A. și A.. Născută la data de 21.02.1964, în localitatea F. Domnească, județul M., cetățenia română, studii postliceale, fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Drobeta Turnu Severin, .. 14, . 3, apartament 13, județul M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, făcându-se aplicația dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p., în ceea ce privește pedepsele accesorii.
În temeiul art. 65 C.p., s-a interzis inculpatei - ca pedeapsă complementară - exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), lit. b) și lit. c) C.p., cu referire la funcția de administrator, pe o durată de 3 ani, cu începere după data executării pedepsei principale, a grațierii totale sau a restului de pedeapsă ori a prescrierii executării pedepsei principale.
S-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Asociația de Proprietari nr. 17, municipiul Drobeta Turnu Severin, cu sediul în .. 12, . 3, județul M. și a fost obligată inculpata să plătească părții civile suma de_, 72 de lei, cu titlu de daune materiale; conform dispozițiilor art. 191 alin.1 C.p.p., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1380 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care, suma de 100 de lei reprezentând 50 % din onorariul avocatului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. Drobeta T.-S. cu nr. 5703/P/2010, a fost trimisă în judecată - în stare de libertate - inculpata B. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare prev. de art.215 ind.1 C.p., abuz înserviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C.p. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C.p., cu aplic. art. 33-34 C.p.
În fapt, s-au reținut următoarele:
Inculpata B. V. a avut calitatea de administrator la Asociația de Proprietari nr.17 Drobeta Turnu Severin în perioada 01.09._10.La data de 24.11.2010 IPJ M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că pentru perioada 2008-2010 inculpata B. V. nu justifică suma de 14.237,69 de lei, mai multe chitanțe de încasare a unor sume de bani de la locatari fiind operate în registrul de casă și în fișele de evidență cu valori mai mici decât cele reale – formându-se dosarul nr. 5703/P/2010.
La data de 11.04.2011, numitul C. F. a sesizat P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin cu privire la faptul că inculpata B. V. a săvârșit mai multe nereguli privind operarea unor sume de bani reprezentând plata regiei la fișa personală a acestuia- formându-se dosarul nr. 1508/P/2011.
La data de 18.03.2011 a formulat plângere penală și P. D., împotriva inculpatei B. V. cu privire la faptul că în calitate de administrator al Asociației de P. nr.17 Drobeta Turnu Severin nu a înregistrat în evidențe sumele încasate – formându-se dosarul nr. 1285/P/2011.
Ulterior, dosarele nr. 1508/P/2011 și nr. 1285/P/2011 au fost conexate la dosarul nr. 5703/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata B. V., în calitate de administrator al Asociației de P. nr.17 Drobeta Turnu Severin a încasat de la proprietarii de apartamente sume de bani reprezentând cheltuielile lunare de întreținere și nu a făcut plăți la furnizorii de utilități, însușindu-și necuvenit parte de încasări. De asemenea, aceasta nu a centralizat integral încasările în registrul de casă, fapt care a condus ca soldul înscris în document să nu fie cel real. În cauză s-a dispus și s-a efectuat expertiză contabilă, expertul concluzionând că din centralizarea copiilor chitanțelor originale aflate în posesia proprietarilor a rezultat că valoarea sumelor neînregistrate de către inculpată în registrul de casă la încasări aferente perioadei 2006-2011 este în sumă de 93.192, 20 lei. Din raportul de expertiză a mai concluzionat că diferența dintre încasările pe care inculpata le-a făcut de la locatari, respectiv suma de 542.129,50 de lei și plăți către furnizori, 440.906,50 lei este de 101.223 lei, sumă ce nu poate fi justificată de aceasta. Tot în perioada verificată, 2006-iunie 2008 regia lunară nu a fost calculată de inculpata B. V. conform cheltuielilor, ci a fost repartizată în plus suma de 48.813, 72 lei, sumă care nu are la bază cheltuieli lunare.
În cursul urmării penale inculpata B. V. nu a pus la dispoziția organelor de urmărire penală documentele contabile ale asociației pentru a justifica dacă a calculat, încasat și achitat corect cheltuielile asociației.
Prin ordonanța din data de 29.03.2012 a IPJ M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară care a concluzionat că sumele de bani nejustificate de inculpata B. V. rămân cele stabilite în raportul de expertiză, respectiv suma de 101.223 lei. De asemenea, recalcularea datoriilor pe apartament nu modifică diferența de 48.813,72 lei, reprezentând plus de repartizare a cheltuielilor nereale între elementele de activ și pasiv ale asociației.
Față de inculpata B. V. s-a dispus începerea urmării penale pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.6 din Legea 241/2005, însă, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii, sub aspectul laturii obiective, față de inculpată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Prejudiciul cauzat de inculpata B. V. Asociației de P. nr.17 Drobeta Turnu Severin a fost evaluat la suma de 150.036, 72 lei și nu a fost recuperat
La termenul de judecată din 16.09.2013, în temeiul art. 334 C.p.p., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei B. V. din infracțiunile de delapidare prev. de art.215 ind.1 C.p., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.p. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.p., cu aplic. art. 33-34 C.p., în infracțiunile de delapidare prev. de art.215 ind.1 alin.1 C.p., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.p. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin.1 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit.a C.p., concursul real de infracțiuni; la termenul de judecată din 23.10.2013, în temeiul art. 334 C.p.p., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei din infracțiunile de delapidare prev. de art.215 ind.1 alin.1 C.p., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.p.și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin.1 C.p. în infracțiunile de delapidare prev. de art.215 ind.1 alin.1 C.p. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin.1 C.p., cu aplic. art. 33 lit.a C.p.
La termenul de judecată din 2 decembrie 2013, în temeiul art. 344 alin.1 și 2 C.p.p., instanța de fond a repus cauza pe rol, în vederea punerii în discuție a restituirii cauzei la P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, în vederea refacerii urmăririi penale ca urmare a încălcării dispozițiilor legale privitoare la sesizarea instanței, prevăzute de art.332 alin.2 și art. 197 alin.2 C.p.p.
Analizând întregul material probator administrat, instanța de fond a constatat următoarele:
În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută și pedepsită de art. 290 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., prin rezoluția din data de 07.02.2011 s-a confirmat începerea urmăririi penale față de inculpata B. V. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.p., actul de sesizare al organelor de cercetare penală fiind reprezentat de procesul-verbal din data de 24 noiembrie 2010.
Prima instanță a reținut astfel că nici în rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 31.01.2011 - prin care s-a început urmărire penală față de inculpata B. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 290 C.p. – și nici în rezoluția de confirmare a începerii urmării penale și nici în actul de sesizare, deși organele de cercetare penală și procurorul care a exercitat supravegherea urmăririi penale, nu s-au individualizat înscrisurile sub semnătură privată presupus falsificate de către inculpată. Cu alte cuvinte, pe parcursul întregii urmări penale s-au arătat care anume înscrisuri au fost falsificate de către inculpată; mai mult, nici în rechizitoriu nu s-a indicat înscrisurile falsificate de către inculpată.
Or, procedând în acest fel, organele de cercetare penală și procurorul de caz au pus în imposibilitate de a verifica dacă acțiunea penală a fost exercitată cu privire la toate actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată reținute în sarcina inculpatei, ori numai cu privire la o parte a acestora, instanța de fond neputând astfel să verifice limitele de exercitare a acțiunii penale împotriva inculpatei, știut fiind că, potrivit art. 335 C.p.p., dacă se descoperă alte acte materiale în sarcina inculpatei și care intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, se poate extinde prin încheierea de ședință acțiunea penală și cu privire la aceste acte materiale. Însă, pentru a putea stabili pentru care acte materiale a fost pusă în mișcare acțiunea penală, este evident că acele acte materiale trebuie să fi fost individualizate expres în faza de urmărire penală, încă din momentul începerii ei.
În ceea ce privește încălcarea normelor privitoare la sesizarea instanței, punerea în mișcare a acțiunii penale și limitele sale de exercitare este fără îndoială un element indispensabil al sesizării instanței, deoarece prin punerea în mișcare a acțiunii penale în limitele bine determinate se exercită dreptul organelor judiciare de a trage la răspundere penală persoană care a săvârșit o infracțiune. Prin urmare, neindividualizarea cu certitudine a limitelor de exercitare a acțiunii penale, pe lângă faptul că încalcă dreptul la apărare al inculpatei - întrucât aceasta nu cunoaște întinderea acuzației sale în materie penală -, încalcă și normele privitoare la sesizarea instanței, întrucât aceasta se află în imposibilitate de a verifica limitele de exercitare a acțiunii penale și implicit fapta cu care a fost sesizată potrivit art. 317 C.p.p.
Având în vedere că acuzația în materie penală adusă inculpatei nu a fost bine individualizată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată încă de la începerea urmăririi penale, în temeiul art. 332 alin.2 C.p.p. raportat la art. 197 alin.2 C.p.p., instanța de fond a restituit cauza la P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin în vederea refacerii urmăririi penale, în ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., pentru încălcarea dispozițiilor privitoare la sesizarea instanței.
În ceea ce privește infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 ind.1 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art. 41 alin.2 C.p., instanța de fond a reținut în fapt că inculpata B. V. a avut calitatea de administrator la Asociația de Proprietari nr.17 Drobeta Turnu Severin în perioada 01.09._10.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata, în calitate de administrator al Asociației de P. nr.17 Drobeta Turnu Severin, a încasat de la proprietarii de apartamente sume de bani reprezentând cheltuielile lunare de întreținere și nu a făcut plăți la furnizorii de utilități, însușindu-și necuvenit parte de încasări. De asemenea, aceasta nu a centralizat integral încasările în registrul de casă, fapt care a condus ca soldul înscris în document să nu fie cel real. În cauză s-a dispus și s-a efectuat expertiză contabilă, expertul concluzionând că din centralizarea copiilor chitanțelor originale aflate în posesia proprietarilor a rezultat că valoarea sumelor neînregistrate de către inculpată în registrul de casă la încasări aferente perioadei 2006-2011 este în sumă de 93.192, 20 lei.
Din raportul de expertiză a mai reieșit că diferența dintre încasările pe care inculpata le-a făcut de la locatari, respectiv suma de 542.129,50 de lei, și plăți către furnizori - 440.906,50 lei -, este de 101.223 lei, sumă ce nu poate fi justificată de aceasta. Tot în perioada verificată, 2006-iunie 2008, regia lunară nu a fost calculată de inculpata B. V. conform cheltuielilor, ci a fost repartizată în plus suma de 48.813, 72 lei, sumă care nu are la bază cheltuieli lunare.
În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 ind.1 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art. 41 alin.2 C.p., pentru care a fost condamnată, iar la individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv: forma consumată a infracțiunii, forma de vinovăție a intenției directe prevăzute de art. 19 pct.1 C.p., cauza facultativă de agravare a pedepsei constând în forma continuată a infracțiunii, urmarea imediată produsă, limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p., atitudinea parțial sinceră a inculpatei în faza de judecată, în faza de urmărire penală acesta având o atitudine necooperantă, dar și lipsa antecedentelor penale.
Așadar, în temeiul art. 215 ind.1 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p. și art. 41 alin.2 C.p., instanța de fond a condamnat inculpata B. V. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța de fond a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p., în ceea ce privește pedepsele accesorii, iar conform dispozițiilor art. 65 C.p., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), lit. b) și lit. c) C.p. cu referire la funcția de administrator pe o durată de 3 ani cu începere după data executării pedepsei principale, a grațierii totale sau a restului de pedeapsă ori a prescrierii executării pedepsei principale, prima instanță apreciind că aplicarea pedepsei complementare se impune întrucât inculpata a devenit nedemnă a mai ocupa funcția de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Asociația de Proprietari nr. 17 și a obligat inculpata să plătească părții civile suma de_, 72 de lei, cu titlu de daune materiale, sens în care a constatat că sunt întrunite în speță elementele răspunderii civile delictuale atât din punctul de vedere al laturii subiective, cât și din punctul de vedere al laturii obiective, prejudiciul fiind determinat, conform expertizei judiciare și suplimentului la raportul de expertiză judiciară efectuate.
În drept, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 998-999 C.civ., prin raportare la data săvârșirii infracțiunii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât P. DE PE L. J. DROBETA T. S. cât și inculpata B. V., precum și partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.17 DROBETA T. S..
Ministerul Public a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond, arătând că în mod legal s-au pronunțat două soluții divergente pentru infracțiunile care alcătuiesc concursul de infracțiuni, în condițiile în care infracțiunea de fals, pentru care s-a dispus restituirea cauzei la parchet, reprezintă infracțiunea mijloc pentru comiterea infracțiunii de delapidare – infracțiune scop, iar judecătoria nu a disjuns acțiunea penală, ci a pronunțat o hotărâre unică, însă contrar prevederilor art. 396 Cod Procedură Penală. Totodată, s-a arătat că judecarea cauzei s-a realizat în procedura prev de art. 3201 vechiul Cod Procedură Penală, care presupune că instanța a fost legal sesizată, înscrisurile falsificate de către inculpată fiind indicate în rechizitoriu și constând în registrul de casă și fișele de evidență, analizate prin raportul de expertiză contabilă.
Partea civilă Asociația de Proprietari nr.17 Drobeta Turnu Severin a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Inculpata B. V. a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, invocând critici referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, sub aspectul modalității de executare și a aplicării pedepsei complementare.
Examinând apelurile de față, se reține:
Inculpata B. V. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin nr. 5703/P/2010, la data de 05.04.2013, pentru comiterea unei infracțiuni de delapidare - prev de art. 2151 vechiul Cod Penal -, a unei infracțiuni de abuz în serviciu – prev de art. 246 vechiul Cod Penal – și a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată – prev de art. 290 din vechiul Cod Penal -, în final cu aplic. art. 33, 34 vechiul Cod Penal referitoare la concursul real de infracțiuni.
Se constată că prima instanță a înregistrat dosarul la 09.04.2013, cu prim termen de judecată la data de 29.04.2013, când s-a luat act de solicitarea inculpatei de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător, acordându-se termen la data de 27.05.2013; la acest termen s-a luat act că inculpata locuiește în străinătate, că este reprezentată de apărător ales și, conform aspectelor învederate de avocat, că solicită să fie judecată în procedura prev de art. 3201 vechiul Cod Procedură Penală; în aceste condiții, s-a acordat termen la 02.09.2013, în scopul îndeplinirii procedurii de citare și pentru ca inculpata să își precizeze poziția procesuală privitor la recunoașterea învinuirii.
La termenul din 02.09.2013, instanța a luat act de manifestarea de voință a inculpatei, materializată prin declarația notarială autentificată sub nr. 522/18.06.2013, în sensul că recunoaște săvârșirea faptelor penale pentru care a fost trimisă în judecată – delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals în înscrisuri sub semnătură privată – și solicită să fie judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; față de acestea, s-a admis cererea inculpatei și s-a amânat cauza pentru ca partea civilă - ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.17 DROBETA T. S. – să își precizeze pretențiile în acțiunea civilă promovată în procesul penal.
La termenul acordat – 16.09.2013 – s-a luat act de cererea părții civile de obligare a inculpatei la repararea prejudiciului în sumă de 321.000 lei și, constatându-se îndeplinite condițiile art. 321 vechiul Cod Procedură Penală, s-a dispus începerea cercetării judecătorești pentru soluționarea cauzei în procedura prev de art. 3201 vechiul Cod Procedură Penală, cu discutarea schimbării încadrării juridice din infracțiunile prev de art. 2151 vechiul Cod Penal, 246 vechiul Cod Penal, 290 vechiul Cod Penal, în final cu aplic. art. 33, 34 vechiul Cod Penal, în infracțiunile prev de art. 2151 vechiul Cod Penal, 246, 290 alin. 1 vechiul Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a vechiul Cod Penal, noua încadrare juridică fiind dispusă de instanță anterior dezbaterii fondului cauzei, prin Încheierea din 16.09.2013.
Totodată, se reține că pronunțarea hotărârii a fost amânată succesiv pentru datele de 23.09.2013 și 30.09.2013, dispunându-se repunerea cauzei pe rol pentru termenul din 23.10.2013 încheierea din 30.09.2013 – fila 42 dosar fond), când a fost discutată schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev de art. 2151 alin.1, 246 și 290 alin. 1 vechiul Cod Penal, cu aplic. art. 33, 34 vechiul Cod Penal, în infracțiunile prev de art. 2151 alin. 1 și art. 290 alin. 1 vechiul Cod Penal, fiecare cu aplic. art. 41 vechiul Cod Penal și, în final, cu aplic. art. 33 lit. a vechiul Cod Penal; s-a acordat termen la 18.11.2013 – pentru ca avocatul inculpatei să își pregătească apărarea.
La termenul din 18.11.2013 s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice și s-a solicitat conform art. 334 vechiul Cod Procedură Penală, o nouă încadrare juridică, prin reținerea formei continuate, conform art. 41 vechiul Cod Penal, pentru fiecare dintre infracțiunile prev de art. 2151 alin. 1 vechiul Cod Penal și de art. 290 alin. 1 vechiul Cod Penal; s-a amânat cauza pentru ca procurorul și apărătorul inculpatei să observe înscrisurile depuse de partea civilă, în susținerea acțiunii civile promovate.
La termenul din 02.12.2013, prima instanță a constatat cauza în stare de judecată și a consemnat concluziile părților și procurorului, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului, cauza rămânând în pronunțare; în cursul deliberării s-a constatat că este necesar să se supună dezbaterilor neregularitatea actului de sesizare a instanței privitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 290 alin. 1 vechiul Cod Penal, din perspectiva nulității prev de art. 197 alin. 2 vechiul Cod Procedură Penală rap la art. 332 alin. 2 vechiul Cod Procedură Penală, prin sentința apelată dispunându-se restituirea cauzei procurorului pentru inf. prev de art. 290 alin. 1 vechiul Cod Penal și condamnarea inculpatei pentru inf. prev de art. 2151 alin. 1 vechiul Cod Penal cu aplic. art. 3201 vechiul Cod Procedură Penală.
Față de acestea, C. reține că, în cauză au fost încălcate dispoziții imperative referitoare la judecarea cauzei în primă instanță, care determină incidența art. 282 alin. 1 noul Cod Procedură Penală, nulitate relativă invocată de procuror și de părțile din cauză în raport de dispozițiile art. 349 alin. 2 noul Cod Procedură Penală.
Astfel, Codul de Procedură Penală anterior prevedea că regularitatea actului de sesizare a instanței trebuie verificată, din oficiu, la prima zi de înfățișare (art. 300 alin.1), etapă preliminară obligatorie pentru ca instanța să ia act de manifestarea de voință a inculpatului, în sensul art. 3201 și să dispună ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca efect al recunoașterii, de către inculpat a săvârșirii „faptelor reținute în actul de sesizare a instanței”.
În speță, judecătoria a luat act de manifestarea de voință a inculpatei prin încheierea din 02.09.2013, când a admis cererea acesteia de a fi judecată conform art. 3201 Cod Procedură Penală, iar prin încheierea din 16.09.2013 s-a dispus începerea cercetării judecătorești, decizii care implică examinarea prealabilă a regularității sesizării instanței; trebuie astfel observat că art. 3201 Cod Procedură Penală anterior impunea condiția respectării momentului procesual reprezentat de începerea cercetării judecătorești pentru ca inculpatul să exprime în mod valabil consimțământul de a fi judecat în procedură simplificată, manifestarea de voință având caracter irevocabil și impunând astfel ca atât inculpatul cât și instanța de judecată să nu aibă nelămuriri asupra situației de fapt indicată în actul de sesizare a instanței.
Pe de altă parte, Cod Procedură Penală actual instituie obligația verificării regularității sesizării instanței – din perspectiva stabilirii obiectului judecății și limitelor de investire – în etapa procesuală a camerei preliminare, în condițiile art. 346 alin. 3 și 4, anterior începerii cercetării judecătorești, iar judecarea pricinii în procedură simplificată (conform art. 375, 374 alin. 4 și 377) are loc în cadrul cercetării judecătorești, prin administrarea probei cu înscrisuri.
În concluzie, în cauză s-a pronunțat o soluție nelegală, afectată de nulitate în condițiile art. 197 alin. 1 vechiul Cod Procedură Penală – prin încălcarea dispozițiilor art. 300 coroborat cu art. 332 alin. 2 și art. 3201 alin. 1 vechiul Cod Procedură Penală – respectiv de nulitate prev de art. 280 alin. 1 coroborat cu art. 282 alin.1, 2,3 și alin. 4 lit. c noul Cod Procedură Penală, deoarece pronunțarea unei soluții de desesizare pentru o infracțiune concurentă are regim de infracțiune mijloc, în cadrul pluralității de infracțiuni, față de infracțiunea scop pentru care s-a dispus condamnarea, încalcă prevederile art. 317 vechiul Cod Procedură Penală, respectiv ale art. 371 noul Cod Procedură Penală.
De asemenea, se reține că în raport de conținutul art. 332 alin. 2 vechiul Cod Procedură Penală, astfel cum a fost interpretat în doctrină și jurisprudență (decizia 5845/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) încălcarea dispozițiilor privind sesizarea instanței are în vedere: - regularitatea desfășurării urmăririi penale, prin trecerea cauzei prin stadiile procesuale constând în punerea în mișcare a acțiunii penale, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului; - verificarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior sub aspectul legalității și temeiniciei (decizia nnr. 9/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), cerințe care au fost respectate în faza urmăririi penale și deci nu pot fi reținute în motivarea cazului de nulitate absolută prev de art. 197 alin. 2 vechiul Cod Procedură Penală.
Față de aceste considerente, se reține că în cauză s-a adus o vătămare drepturilor părților, atât inculpata cât și partea civilă solicitând, respectiv însușindu-și efectele judecății cauzei în procedura simplificată, în baza recunoașterii săvârșirii faptelor deduse judecății și a administrării doar a probelor cu înscrisuri, pentru soluționarea definitivă în condiții de celeritate a cauzei, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Totodată, se reține că efectele nulității reținute în speță conform art. 282 Cod Procedură Penală, conduc la desființarea hotărârii apelate, cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță de fond, conform art. 421 pct. 2 lit. b noul Cod Procedură Penală, întrucât, pentru una dintre infracțiunile pentru care instanța a fost sesizată, nu a avut loc o judecată, astfel că rejudecarea cauzei direct în apel ar încălca dreptul părților la dublul grad de jurisdicție și ar aduce atingere art. 6 din CEDO privitor la garantarea dreptului la un proces echitabil.
În consecință, apelurile sunt fondate și vor fi admise, urmând să fie desființată sentința și să fie trimisă cauza pentru rejudecare la J. Drobeta Turnu Severin.
Cu ocazia judecării cauzei, instanța de fond va avea în vedere dispozițiile art. 14 alin. 1 din Lg.- 255/2013 de punere în aplicare a Codului de Procedură Penală, „rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, dispusă după . Codului de Procedură Penală, se desfășoară conform legii noi”, adică potrivit dispozițiilor art. 374 – 377 și 396 noul Cod Procedură Penală, începerea cercetării judecătorești din dispusă prin Încheierea din 16.09.2013, iar asupra fondului cauzei și în raport de prevederile art. 5 noul Cod Penal privitor la aplicarea legii penale mai favorabile, astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile date pentru lămurirea unor chestiuni de drept.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile promovate de P. DE PE L. J. DROBETA T. S., inculpata B. V. și partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.17 DROBETA T. S. împotriva sentinței penale nr. 2626 din data de 16 decembrie 2013, pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._ .
Desființează hotărârea în integralitate și trimite cauza pentru continuarea judecății, la J. Drobeta Turnu Severin.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 01 iulie 2014.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red. Jud. .M. C. G.
Jud. fond: D. Z.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 918/2014. Curtea... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
